Rolul și impactul nivelelor salivare ale Zn în cazul cariilor dentale

Introducere: O atenție minimă a fost acordată rolului microlementelor salivare, importanța

pe care aceasta o au în reducerea intensității cariilor și efectul pe care îl au în reducerea plăcii

dentare.

Scop: Această cercetare își propune să determine concentrația și cantitatea de Zn și impactul

pe care îl are în prevenția și reducerea intensității cariilor la școlarii de 12-13 ani cu dentiție

permanentă.

Metode: Pentru această cercetare am analizat saliva completă stimulată și nestimulată a 106

școlari, împărțiți în trei grupe: cu dinți cariați, cu dinți lipsă, cu dinți preparați. Primul grup

(cel de control) a fost alcătuit din 25 copii fără carii, al doilea din 47 de copii cu un index al

DMFT – ului de 1 la 6, iar al treilea din 34 de copii cu un index DMFT de mai mare sau egal

cu 6. Salivă completă a fost colectată de la toți copiii într-o eprubetă sterilă.

Rezultat: Concentrația de Zn în salivă înainte de stimulare în cazul copiilor fără carii variază

între 0.001+ la 0.01mmol/l. Concentrația maximă după stimulare este de 6.72 mmol/l, în

vreme ce valoarea maximă este 64.38 mmol/l.

Concluzie: Concentrația de Zn în saliva stimulată a arătat o creștere semnificată în cazul

grupului de copii fără carii și ar putea fi descrisă drept o valuare pozitivă în reducerea cariilor.

1. INTODUCERE

Mai multe teorii au încercat să explice mecanismul apariției cariilor. Studii recente au

arătat că apariția cariilor are etiolgii multicauzale, mai ales sub influența factorilor

generali, dar mai ales din cauza factorilor locali.

Craiile dentare sunt poate cele mai omniprezente afecțiuni care afectează omenirea. Deși

nu este deobieci o afecțiune fatală, cariile pot cauza durere și deranj, iar pierderea dinților

are consecințe profunde în ceea ce privește alimentația, vorbitul și comportamentul social

în general. În ultimii ani, o importanță crescută a fost acordată aparției cariilor din cauza

salivei și a impactului pe care îl au componentele ei chimice și imunologia.

Deși este știut că cerințele preliminare de bază ale apariției cavităților sunt definite de

prezența microrganismlelor, ale substratului și chiar și a dinților însăși pentru o anumită

perioadă de timp, toate acestea apar sub influența mediei de lichid ale salivei din gură. În

cercetările lor, Gamershtein, Maksimovski și Tvinnereim et al. au arătat că apariția cariilor

este direct afectată de prezența componentelor salivare, mai ales de cantitatea de

microelemene ce sunt prezente în salivă. Saliva, cu prezența și compoziția sa chimiă si

imune, permite un număr mare de funcții în homeostaza orală, ca menținerea cavității

orale umede și abilitatea sa de auto-curățare, tampon de suport oral, stabilizarea și

conservarea florei bacteriale, menținerea și conservarea mineralelor dentare

înconjurătoare, are acțiuni digestive, control al Ph –ului și multe alte funcții.

Potrivit lui Dawes, Mason, Chisholm și Schmidt, în timpul curgerii salivare mari (înalte)

osmolaritatea poate atinge osmolaritatea plasmei, în vreme ce curgerea salivei

nonstimulate poate fi atât de scăzută încât poate atinge doar 1/20 din osmolaritatea

plasmei. Cercetări în privința electroliților salivari au arătat că saliva conține o parte din

ioni. Între componentele electroliților salivari și cei depozitați în smalțul dinților, s-a

descoperit că trei sunt într-un anumit echilibru și control într-un raport (6-8).

Cele mai importante microelemente care sunt prezente includ calciu, sodiu, magneziu,

zinc și fluoură – aceste elemente sunt de mare importanță în mineralizarea și maturația

țesutului tare al dintelui.

Relația care urmărește elementele pe care saliva poate să le aibă cu activitatea cariilor

dentare a interesat cercetătorii mulți ani la rând.

Calitative și cantitative cercetări (razele EDS X) au arătat că un conținut scăzut de

macroelemente Ca, P, C și O și de microelemente Al, Cl, In, Mg, Si, Na, S și W au fost

găsite în straturile smalțului cariat în comparație cu straturile smalțului normal.

Există o diferență evidentă între concentrația elctroliților salivari din surse diferite de

salivă. Saliva parotidă conține mai puțini electroliți Zn și este în opoziție cu concentrația

de Zn2+ din saliva mixtă; concentrația de Zn2+variază semnificant. Cercetările în privința

componetelor minerale din salivă sunt rare și au rezultate contradictorii în ceea ce privește

rolul lor în procesul de demineralizare, remineralizare și maturitate dentară. În salivă, Zn

joacă multiple roluri și afecteză multe procese metabolice. Rolul său în metabolismul

proteinelor este atât de important încât este comparat cu aminoacizii esențiali. Este găsit în

compoziția multor enzime unde apariția lor depinde de prezența Zn. Impactul și cantitatea

de Zn în smalțul dentar este mai mare în stratul exterior (200-900ppm), în comparație cu

startul interior (până la 200ppm). Curazon a descoperit că zincul și calciul sunt agenți

antiplacici, întrucât Sr și Zn sporesc remineralizarea smalțului.

Cercetările au arătat că Zn este cu ușurință incorporat ca un substitut pentru ionii de Ca ++ .

Incorporarea sa în smalț ajută la scăderea solubilității sale. În multe publicații, rolul Zn în

placa dentară și în țesutul oral a fost descrisă ca un factor important în reducerea

abilităților bacteriilor, și în special a bacteriilor anaerobice.

Sărurile cu zinc au acțiuni antibacteriale datorită abilităților sale de a inhiba adeziunea

bacterială, activitatea metabolică și creșterea. Relativ mari cantități de zinc sunt

incorporate în smalț anterior erupțiilor, dar după erupție, cantitatea de zinc de la suprafața
dinților crește în continuare aparent, sugerând faptul că unele incorporații se petrec în

timpul expunerii posteruptive la fluidele orale.

Zincul concurează cu calciul la legăturile bacteriale (bacterial – binding sites) în modelul

biofilmului, și s-a presupus că jumătate din legătura de zinc va fi eliberată sub condiții

cariogenice prin, spre exemplu, protonarea grupurilor de carboxilați și fosfați în acidul

bacterial lipoteotic.

Scopul acestei cercetări a fost să găsească valorile de Zn într-o categorie de copii fără carii

și în două alte grupuri de copii cu vulnerabilitae la carii, pentru a determina concentrația și

volumul de zinc în saliva plină stimulată și nestimulată printr-o analiză chimică și

imunochimică.

Totodată, cercetarea a încercat să definească influența acestor microelemente în prevenția

și reducerea ratei de incidență a cariilor la școlarii de 12-13 ani cu dentiție permanentă.

2. MATERIALE ȘI METODE

Această cercetare s-a bazat pe 106 școlari cu vârsta de 12-13 ani cu dentiție

permanentă. Aceasta studiu a fost unul divizat, împărțit în trei grupe: grupul de control

și două grupe de copii cu vunerabilități dentare. Grupul de control a fost alcătuit din

copii fără carii la nici un dinte (index al DMFT – 0), cu un țesut oral sănătos și cu o

igienă orală sănătoasă (25 de copii).

A doilea grup a fost format din copii cu un index al DMFT uli de 1 la 6 (47 de copii),

iar al treilea grup a fost format din 34 de copii cu un index al DMFT-ului mai mare

sau egal cu 6. Salivă nestimulată a fost colectată de la toti copiii dimineața din cauza

ritmului circadian pe o durată de 5 minute. Pentru a se obține saliva stimulată, un os de

ceară de parafină a fost mestecat pe o durată de 5 minute. Toate monstrele au fost

preluate în tuburi sterile gradate; până la analiză, monstele au fost păstrate în camere
 cu o temperatură de -20 grade C. Teste chimice și imunochimice au fost efectuate la

Faculatea de Științe, Univ. Sf Chiril și Metodius din Skopje. Analize au fost făcute de

spectometrul de absorbție atomic cu flacără, modelul Solar S4 de la Thermo Elemental

UK, la o lungime de undă de 213.9 nm, o fantă spectrală de 0.5 nm și un curent al

lămpii de 10m A, reprezentând o metodă cu o sensibilitate relativ înaltă.

Pentru determinarea zincului, 1ml de salivă a fost diluat cu apă redistilată pe o sticlă

volumerică de 10ml. O analiză statistică a fost făcută cu satistici pentru

Windows/Release 7.0 la Institutul de Statistică de la Fac de medicină din Skopje. Am

obținut pernisiunea pentru această cercetare de la institutul corespondent din țara

noastră.

3. REZULATE ȘI DISCUȚII

Publicațiile care descriu compoziția mineralelor din saliva nestimulată sunt puține; în

cercetarea care a fost publicată, rezultatele sunt deseori contradictorii. Fluctuațiile

sferei psihologice volumetrice ale electroliților studiați sunt cauzate de viteza curgerii

de salivă și ale schimbării de compoziție ale diferitelor secreții ale glandelor salivare.

Tabelul 1 arată valorile de concentrație ale monstrelor examinate și concentrația de Zn

din salivă înainte și după stimularea cu parafină. Primul grup (cel de control), a avut o

concentrație de Zn în saliva stimulată care variază între intervale -0.01+0.01 și +-

0.01mmol/l, cu un interval de încredere de −0.01 + 0.01, o valoare minimă de 0.0002

și o valoare maximă de 0.03 mmol/l. Concentrația de Zn din saliva stimulată a arătat

variații între 0.28 ± 1.35, cu un interval de încredere de −0.27 + 0.83 mmol/l. Valoarea

minimă a fost 0.002, iar valoarea maximă a fost 6.78 mmol/l. Cantitatea de zinc

înainte de stimulare a fost de 0.02 ± 0.02 µmol/l. Valoarea minimă a fost de 0.0001

µmol/l, iar valoarea maximă de 0.07 µmol/l. Cantitatea de Zn după stimulare a arătat o
schimbare mai mare, cu valori de 2.65 µmol/l, cu o deviație standard de ± 12.86, un

interval de încredere de −2.66 + 7.96 și o valoare maximă de 64.38 µmol/l.

Tabelul 2 arată diferența în concentrația și cantitatea de Zn înainte și după stimulare.

Concentrația de Zn după stimulare a fost Z = 0.55 și nu a arătat o creștere comparată

cu cea înainte de stimulare (p < 0.05), în timp ce cantitatea de Zn a fost Z = 3.56 și a

arătat o creștere semnificantă după stimularea salivei (p < 0.001).

O scădere raportată amolarității Ca-ului și Zn-ului care sunt găsite în carii poate fi

foarte importantă în cunoașterea riscului cariilor, și mai ales, are un rol extrem de

important în demineralizarea procesului descompunerii dinților. Un surplus relativ de

Zn asupra Ca poate fi asociat cu apariția cariilor deoarece este validat cu studii

statistice.

Tabelul 3 arată valorile concentrației și cantitatății de Zn înainte și după stimulare la

copiii cu un index al DMFT-ului de la 1-6. Concentrația de Zn variază înainte de

stimulare la intervale între 0.01 ± 0.01 mmol/, cu un interval de încredere de f −0009 +

0.01, o valoare minimă de 0.0002 și o valoare maximă de 0.08 mmol/. Concentrația de

Zn de după stimulare variază între 0.01 ± 0.01 mmol/l, cu un interval de încredere de

−0005 + 0.01, o valoare minimă de 0.0005 și o valoare maximă de 0.07 mmol/l.

Cantitatea de Zn înainte de stimulare variază între 0.02 ± 0.03 µmol/l, cu un interval

de încredere de −0.01 + 0.03,, o valoare minimă de 0.0005 și o valoare maximă de

0.16 µmol/l. Cantitatea de Zn după stimulare variază între 0.07 ± 0.12 µmol/l, cu un

interval de încredere de −0.03 + 0.11, o valoare minimă de 0.002 și o valoare maximă

de 0.71 µmol/l.

Cea mai mare incidență a leziunilor smalțului a fost observată la molarii mandibulari

la șobolanii hrăniți cu diete cu un deficit de Zn, comparați cu șoarecii hrăniți

suplimentar cu două doze de Zn. Mai mult, efectele Zn în deficiențele cariilor la

șoarecii tineri au fost observate într-o măsură mai mare la suprafața netedă a molarilor.

Dieta cu Zn poate fi un proces important în procesul posteruptiv al mineralizării

smalțului, putând reduce sensibilitatea dinților la carii.

Tabelul 4 arată diferențele în concentrația și cantitatea de Zn înainte și după saliva

stimulată. Pentru Z = 1.84 nu a fost observată nicio schimbare evidentă în concentrația

de Zn după stimulare (p < 0.05). Cantitatea de Zn pentru Z = 3.36 este crescută

seminficativ după stimulare, cu valori mari de (p < 0.001).

Tabelul 5 arată valorile concentrației și cantității de Zn înainte și după stimulare la cel

de-al treilea grup de copii cercetați cu un index al DMFT-ului mai mare sau egal cu 6.

Concentrația de Zn înainte și după stimulare din salivă nu a arătat schimbări

semnificante, în schimb, cantitatea de Zn înainte și după stimulare a arătat schimbări

semnificante în saliva de după stimulare pentru intervalul de f 0.04 ± 12.08 µmol/, cu

un interval de încredere de −0.01 + 0.07, o valoare minimă de 0.0006 și o valoare

maximă de 12.48 µmol/l.

Diferențe între concentrația și cantitatea de Zn înainte și după stimulare sunt prezente

în tabelul 6. Concentrația de Zn după stimulare pentru Z = 0.84 nu a arătat schimbări

majore (p < 0.05), însă, cantitatea de Zn pentru Z = 3.65 a crescut semnificativ, (p <

0.001).

Diferențele între cele trei grupuri de copii au fost observate în tabelul 7, pentru H =

2.54 (p < 0.05) și H = 3.56 nu au fost găsite diferențe semnificative în ceea ce

privește concentrația de Zn înainte și după saliva nestimulată și nici în cea stimulată,

pentru H = 5.66 și p < 0.05. Diferențe au fost însă găsite între cele trei grupuri în ceea

ce privește cantitatea de Zn după stimulare pentru H = 7.99 (p < 0.05).

Cantitatea de Zn pentru U = 568.00 (Tabelul 8) printre grupurile înainte de stimulare

este categoric mai mare în al doilea grup, comparat cu al treilea grup (p < 0.05), în
vreme ce pentru U = 240 cantitatea de Zn după stimulare a avut o ascendență de mare

importanță în primul grup în comparație cu al treilea (p < 0.01).

Deși ne așteptam să fie diferențe în cele trei grupuri pentru H = 5.66, nu am găsit o

schimbare importantă în timpul comparației. Diferențele pentru U = 568 și U = 240

în cele trei grupuri au arătat o importanță statistică la p < 0.01 și p < 0.05

În timpul acestei cercetări, am observat că Zn a fost cu ușurință incorporat în

hidroxiapatită, schimbându-se cu ionii de Ca+2. Odată cu incorporarea Zn, dizolvarea

smalțului scade, dar acest lucru nu afectează și apariția cariilor. Nu au fost prezentate

în literatură suficente informații care să descrie rolul pe care Zn îl are în procesul

cariilor.

Multe studii au arătat că Zn reduce rata demineralizării smalțului. Pentru a influența

demineralizarea smalțului sub condiții cariogenice, Zn trebuie să fie prezent în fluidul

plăcii într-o concentrație suficient de mare pentru a reduce pierderea mineralelor

dintelui. Contrar celor prezentate de Mohammed et al., un studiu al lui Duggal et al.

Consideră că concentrația de Zn nu are nicio legătură cu cariile dentare.

Rezultatele lui Bales și Freeland-Graves [23], Fang et al. [14], și Gregory et al. au

arătat că la șoarecii hrăniți cu o dietă bazată pe un deficit de Zn, incidența cariilor a

fost mai mărită la molari, în comparație cu șoarecii hrăniți normal. Acest lucru arată o

legătură strânsă a Zn –ului cu proteinele. Deși sunt puține studii în privința rolului pe

care Zn îl are în descompunere, în cercetarea noastră concentrația de Zn este

semnificant mai mare în saliva copiilor cu carii, unde o cantitate crescută de Zn este

evidentă la al doilea și al treilea grup de copii. Acest lucru ar putea, împreună cu

„spațiile goale”, să arate rolul demineralizant al salivei. Se știe faptul că Zn este

eliberat cu ușurință de structurile cristaline lăsând „spațiile goale”. Rezultatele noastre

sunt similare cu cele ale lui Tvinnerein et al. În ceea ce privește efectele clinice pe care
 Zn le are în demineralizarea și remineralizarea dinților, pare improbabil că potențiale

efecte benefice, precum reducerea din solubilitate și îmbunătățirea porozității

leziunilor la intrarea de minerale va cauza efecte negative.

În lumina noilor dovezi, se poate vedea faptul că există un scop pentru explorarea și

optimizarea efectului terapeutic al zincului, nu doar ca un agent antibacterial dar și ca

un tratament de prevenție al cariilor. Distingând între rezultatele cercetării altor autori,

informațiile noastre nu se potrivesc cu ale lor deoarece ei au lucrat cu salivă selectivă

(de la saliva glandelor selectate, cu salivă incompletă) și datortită influenței indirecte a

salivei în placa dentară. Diferențe au fost totodată văzute în vârsta copiilor și în

prezența dentiției mixte. Potrivit lui Hussein et al Cu salivar și nivelele de Zn au fost

semnificativ mai crecute la copiii cu carii dentare comparativ cu copiii fără carii.

Totodată, s-a descoperit faptul că folosirea pastei de dinți ce conține nanocristale de

hidroxipatită de carbonat înlocuit cu Zn poate avea efecte imitatorii în morfologia,

structura și compoziția hidroxipatitei biologice a smalțului.

4. CONCLUZII

Potrivit rezultatelor pe care le-am obținut pe baza analizei chimice și imunochimice a

salivei, putem trage următoarele concluzii:

- După stimulare, am descoperit că concentrația de Zn din primul grup a fost mai

mare;

- Cantitatea de Zn înainte și după stimulare în al doilea și al treilea grup de copii cu

carii a arătat diferențe statistice destul de mari;

- Cantitatea de Zn după stimulare a arătat diferențe semnificante printre cele trei

grupuri. Aceste diferențe sunt mai mari în cazul primului grup în comparație cu

celelalte două;
- Creșterea cantității și concentrației de Zn din primul grup (cel de copii fără carii)

în comparație cu celelalte două indică efectele pozitive în reducerea cariilor.