Sunteți pe pagina 1din 14

BÃNCÃU MARIUS

CLASA a VIII a A

1
Majoritatea zeilor romani au vârsta Romei antice, romanii preiau cu
nume schimbat zeii din mitologia greacă.
La fel ca grecii şi romanii împart zeii în categoria zeilor principali
(zeii mari) şi categoria zeilor mai puţin însemnaţi (zeii mici).

Zeii principali (mari)

Aesculapius, Zeul medicilor (al tămăduirii)


Apollo, zeu al prezicerilor (Orakel), artelor, muzicii, hranei, medicinei şi mânuirea
arcului, fratele geamăn al Dianei, poate fi recunoscut după (Harfa) care o poartă
Bacchus, zeul vinului
Bona Dea, zeiţa fertlităţii, tămăduirii, feciorelor şi femeilor
Ceres, zeiţa agriculturii, plante de cultură, ca şi a căsătoriei şi a morţii
Diana, zeiţa lunii, mai târziu a vânătorii
Hercules, acceptat in Olymp ca erou
Janus, zeu cu două feţe, a începutului şi a sfârşitului, a porţilor şi uşilor de intrare
şi ieşire
Jupiter, zeul fulgerului şi al tunetului, tatăl zeilor
Juno, zeiţa naşterilor, căsătoriei, protectoarea Romei şi soţia lui Jupiter,simbolizata
printr-un porumbel.
Mars, zeul războiului fiind pe locul doi pe lista zeilor romani
Mercurius, zeul negustorilor, hoţilor, solul (mesagerul) zeilor
Minerva, zeiţa meşteşugarilor, breslelor, poeţilor şi învăţătorilor.
Neptunus, zeul mărilor
Pluto, zeul infernului
Proserpina, zeiţa fertlităţii
Saturnus, zeul agriculturii
Tellus, zeiţa pământului
Uranus, zeul cerului
Venus, zeiţa vegetaţiei, primăverii, mai târziu a dragostei şi frumuseţii, fiind
reprezentată ca lebădă sau iepure.
Vesta, zeul
Vulcanus, zeul focului

Zeii mici
Acca Larentia, Alemonia(hrăneşte copii nenăscuţi), Annia Perenna, Carmenta,
Carna, Clementia, Consus, Dea Dia, Feronia, Flora, Fons, Furrina, Luna, Maia,
Ops, Pales, Pomona, Portunus, Pluto, Robigus, Silvanus, Sol, Veiovis, Vertumnus,
Volturnus.

2
APOLLO

Apollo (in mitologia greacă şi în mitologia romană) zeul zilei, al luminii si al


artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a
Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo.
Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un
loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo,
după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo şi pe
Artemis. Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naştere, Apollo, al
cărui arc şi ale cărui săgeţi deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele
Python, odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto şi care ulterior devenise spaima
întregului ţinut. După aceea, Apollo a înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând
totodată şi Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea şi denumirea purtată de zeu,
aceea de Pythius).
Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo,
Asclepios, iniţiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai mulţumit să
vindece, ci a început să-i învie pe cei morţi. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Zeus,
care l-a omorât cu trăsnetul său. Îndurerat de pierderea lui şi neputând să se răzbune pe
Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului său pe ciclopi, ucigându-i la rândul său,
cu săgeţile lui. Singura vină a acestora era faptul că făuriseră trăsnetul lui Zeus. Drept
pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost osândit de Zeus să slujească timp de
un an, ca sclav, pe un muritor. El şi-a ispăşit pedeapsa păzind turmele lui Admetus.
Apollo a iubit numeroase nimfe şi muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene,
Marpessa, Cassandra şi uneori chiar tineri ca Hyacinthus şi Cyparisus. Zeul era înfăţişat
ca un tânăr frumos şi înalt, cu o statură zveltă şi impunătoare. Era reprezentat, uneori,
cantand la lira. Atributele lui erau multiple: iniţial, Apollo era considerat ca o divinitate
temută, răzbunătoare, care, justificat sau nu, răspândea molimi sau pedepsea cu săgeţi
aducătoare de moarte pe oricine îi stătea împotrivă. Era socotit totodată zeu vindecător,
priceput în arta lecuirii, şi tatăl lui Asclepios. Avea darul profeţiei, de care erau legate
numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea că,
îndrăgostit fiind de Cassandra, fiica regelui Priam, Apollo ar fi iniţiat-o şi pe ea în această
taină. Mai târziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei şi al artelor frumoase. Era înfăţişat,
în această calitate, înconjurat de muze, pe muntele Parnassus.
Apollo era zeul invocat în călătorii de cei care navigau pe mare, care proteja
oraşele şi noile construcţii. Se spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la
reconstruirea cetăţii Megara, care fusese distrusă. În sfârşit, Apollo era considerat ca zeu
al luminii (de aici şi epitetul de Phoebus) şi era identificat adesea cu însuşi Soarele. Era
serbat în numeroase centre ale lumii greceşti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc.
Având, aşa cum s-a arătat, un rol preponderent în mitologia greacă, Apollo a fost
împrumutat de timpuriu şi de alte neamuri. Era, de pildă, onorat de vechii etrusci şi mai
târziu a fost adoptat şi de romani.

3
HERCULE (HERACLE)

Heracle este un vestit erou din mitologia greacă, neîntrecut în forţă şi vitejie şi
care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor.
Mitologie
Heracle – numit de către romani Hercules – era fiul lui Zeus şi al Alcmenei.
Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul şi înfăţişarea soţului ei, Amphitryon,
plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Heracle,
iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat după aceea, s-a născut Iphicles,
frate geamăn cu Heracle.
Dându-şi seama de originea divină a lui Heracle, Amphitryon a consimţit să-l
crească în casa sa, alături de Iphicles. Gelozia Herei faţă de Alcmene s-a manifestat însă
de timpuriu, încă înainte de naşterea copilului. Fiindcă Zeus – ca să-şi ocrotească viitorul
fiu – făgăduise regatul Argosului primului urmaş care se va naşte din Perseu, Hera a
îndemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona naşterile, să întârzie naşterea lui Heracle şi să
o grăbească în schimb pe cea a lui Eurystheus, fiul lui Sthenelos. Datorită acestui fapt,
Eurystheus se naşte la şapte luni, revenindu-i lui Argosul, iar Heracle e purtat zece luni în
pântece de Alcmene.
Mânia Herei continuă să se reverse şi după naştere, de data aceasta însă asupra
copilului. Într-o noapte, când cei doi fraţi se aflau în leagănul lor, ea le trimite doi şerpi
cu gândul să-l ucidă pe Heracle. Fără să-şi piardă cumpătul, Heracle, deşi avea numai
zece luni, îi apucă pe fiecare cu câte o mână şi îi sugrumă, în timp ce Iphicles, îngrozit,
trezeşte toată casa cu ţipetele lui. Este un semn în plus pentru Amphitryon cu privire la
originea divină a copilului. El îl creşte însă mai departe în casa sa, ca pe propriul său fiu.
Când Heracle creşte, el îşi înspăimântă părintele, ucigându-şi dascălul, pe Linus,
şi acest fapt îl determină pe Amphitryon să-l trimită pe Heracle la ţară să-i păzească
cirezile. Eroul stă acolo până la vârsta de optsprezece ani, când săvârşeşte primul său act
de vitejie: ucide leul din Cithaeron, care atacase cirezile tatălui său. Cu această ocazie el
se uneşte cincizeci de nopţi la rând cu cele cincizeci de fiice ale regelui Thespius, la care
stă în gazdă tot timpul cât durează vânătoarea. După ce ucide fiorosul animal, Heracle se
întoarce acasă. Pe drum se întâlneşte cu solii regelui Erginus, trimişi să ridice tributul la
care erau supuşi tebanii. El se luptă cu Erginus şi îl învinge. Drept mulţumire că i-a
scăpat pe tebani de tributul înjositor, regele Creon i-o dă în căsătorie lui Heracle pe fiica
sa, Megara. Cu Megara eroul a avut mai mulţi copii.
Urmărindu-l mai departe cu mânia sa divină, Hera îi ia minţile şi, într-un delir
furios, îl determină să-şi ucidă copiii. În urma săvârşirii acestei crime, eroul consultă
oracolul din Delphi. Pentru ispăşire, Apollo îi porunceşte să-i slujească timp de
doisprezece ani lui Eurystheus. La cererea acestuia, care îl pune la felurite munci, Heracle
săvârşeşte cele douăsprezece mari fapte de vitejie (muncile lui Heracle).

4
JUPITER

În mitologia romană, Jupiter deţinea acelaşi rol precum cel al lui Zeus în
panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel
mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile şi ordinea
socială. Jupiter este o derivaţie a lui Jove şi pater (latină: tată).
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter şi a fost punctul de
plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în
limba franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca
fiind derivat din acelaşi zeu precum şi zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei
de marţi. O altă referinţă etimologică este Dyaus Pita, aparţinând religiei vedice.
De asemenea Jupiter avea numeroase alte titluri:

1. Jupiter Caelestis („cerescul”)


2. Jupiter Fulgurator („al fulgerului”)
3. Jupiter Latarius („Zeu al Latiumului”)
4. Jupiter Lucetius („al luminii”)
5. Jupiter Pluvius („trimiţătorul de ploaie”). Vezi şi Pluvius.
6. Jupiter Victor (conduce armatele romane către victorie)
7. Juptier Optimus Maximus (cel mai bun şi cel mai mare)

De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte şi Quirinus.
Această grupare a fost văzută drept o reprezentaţie religioasă a societăţii romane timpurii,
în care:

• Jupiter susţine autoritatea rituală şi augurală a Flamen Dialis (înaltul preot al lui
Jupiter) şi şeful colegiilor preoteşti.
• Marte, cu funcţiile sale războinice şi agriculturale, susţine puterea regelui şi a
tinerilor nobili de a aduce prosperitate şi victorie prin magie compătimitoare în
ritualuri precum Calul din octombrie şi Lupercalia.
• Quirinus, din co-viri „oameni alături”, susţine forţa combinată a populusului
roman.

Mai târziu, în timpul perioadei imperiale, împăraţii Claudius şi Domiţian au adoptat


trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea lor asupra întregii
lumi.

5
MARS(MARTE)

Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar şi războinic Mavors, dintr-un vechi
cult umbric, cu zeul etrusc Maris şi cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea
acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al
muncilor câmpului şi chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua
divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităţilor agricole, personificând
totodată renaşterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole şi
de apărare a gospodăriilor şi recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe
acelaşi zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar iniţial aceste atribute se înrudeau
strâns: preoţii zeiţei agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor şi pe
Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se
aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile
epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus şi Silvanus. Când Marte devine, în
epoca imperială, un zeu mai complex şi în primul rând simbolul forţei militare romane,
începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte
Pedepsitorul) şi Marspiter (Mars Pater, Tatăl), e inclus în triada protectoare a Romei,
împreună cu Jupiter şi Quirinus. Sunt tatal lui Romulus si Remus si sot cu Rhea Silva.

Numele planetei Marte provine de la acest zeu roman.

MINERVA

Minerva este numele roman al zeiţei numite de greci Pallas Athena. Aceasta era
zeiţa înţelepciunii şi a războiului drept (spre deosebire de Ares, zeul războiului nedrept şi
al violenţei). S-a născut din capul lui Jupiter / Zeus după ce mama ei a fost înghiţită de
către acesta şi a ales să rămână pe veci fecioară. Este de asemenea zeiţa artelor şi a
meşteşugurilor patronând deopotrivă mobilitatea minţii, era pentru romani şi
inventatoarea construcţiilor navale.

6
NEPTUNUS(NEPTUN)

Neptunus, la romani, zeul Mării, identificat cu Poseidon din mitologia


greacă.Neptunus, zeul mării, fiul lui Saturnus şi al Rheei. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-
a născut, Neptunus,a fost înghiţit de către tatăl său şi apoi dat afară. Mai târziu a luptat
alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărţirea
Universului, lui Iupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpământeană, iar lui
Neptunus Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amphitrite,
alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai
înaripaţi, spinteca valurile. Neptunus stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină
liniştite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său,
făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Iuno şi
cu Minerva să-l pună în lanţuri pe Iupiter, dar încercarea a dat greş. De atunci Neptunus a
fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii. Legat de
numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el şi Minerva atunci când a fost
să-şi împartă între ei pământul Atticei ,ca să înalţe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost
răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Neptunus asupra troienilor. Această mânie, şi
faptul că Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul
zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile şi aruncându-
l de pe un ţărm pe altul. Cu zeiţele sau cu muritoarele de rând Neptunus a avut numeroşi
fii şi fiice, majoritatea înfăţişaţi ca nişte fiinţe monstruoase sau a căror forţă era de temut.
Printre aceştia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus –
regele lestrigonilor, Triton etc.

7
PLUTON

Pluton este zeul roman echivalent cu Hades la greci, fiind zeul lumii de dincolo.
La origine, el se numea Plutus şi era considerat drept zeul bogăţiilor, al aurului şi al altor
minereuri. Deoarece acestea trebuiau scoase de sub pământ, Pluton a fost recunoscut
drept zeul lumii subterane fizice, şi după aceea şi al lumii spirituale, el fiind asociat cu
moartea. El păzea porţile infernului pentru a nu ieşi sufletele celor morţi.

SATURNUS(SATURN)

Saturn (în latină Saturnus) a fost o veche divinitate de origine italică, care
patrona muncile agricole şi roadele pământului. El a fost identificat de-a lungul timpului
cu titanul Cronos, din mitologia greacă.În evul mediu el era cunoscut ca fiind zeul roman
al agriculturii, justiţiei şi dreptăţii; în mâna stângă avea o seceră, iar in mâna dreaptă avea
spice de grâu. Numele mamei sale era Helen sau Hel. Soţia lui Saturn era Ops
(echivalenta română a lui Rhea). Saturn a fost tatăl lui Ceres, Jupiter si Veritas, printre
alţii. Saturn avea templul pe Forum Romanum, care conţinea trezoreria regală.

Mitologia lui Saturn

8
În Babilon el se numea Nimib şi era o divinitate a agriculturii. Saturn, numit
Cronos de către greci, la sfârşitul erei zeilor, era ocrotitorul semănătorilor şi al culturilor,
iar soţia sa, Ops, era ajutorul culegătorilor. Saturn a fost unul dintre cei şapte titani sau
Numiani şi împreuna cu ei a stăpânit universul. Titanii erau uimitori de mari şi aveau
puteri extraordinare, dar, cu toate acestea, au fost distruşi de către Jupiter. Primii locuitori
ai universului au fost copiii Terra (mama, pământul) şi Caelus (tatăl, cerul). Aceste
creaturi erau foarte mari, dar fără abilităţi umane. Ei aveau calităţile: cutremurele,
Uraganele şi vulcanii, dar locuiau într-un loc unde nu exista viaţă încă. Erau doar forţe
ale naturii, care au creat mările şi munţii. Trei dintre aceste creaturi erau monstruoase,
având 100 de mâini şi 50 de capete. Alte trei au fost numite ciclopi pentru că aveau doar
un ochi mare in mijlocul frunţii. Apoi au fost Titanii, şapte dintre ei fiind extrem de mari,
niciunul neputând fi distrus natural. Unul a fost creat pentru a salva oamenii după creaţie.
Caelus ura copiii cu cincizeci de capete. Când se năştea câte unul îl punea sub pământ.
Terra a fost înfuriată de comportamentul fiilor săi şi de tatăl lor şi i-a implorat pe ciclopi
si pe Titani să o ajute să pună capăt acestui comportament. Un singur Titan, Saturn, a
răspuns. Saturn l-a aşteptat pe tatăl său şi l-a castrat cu secerea. Din sângele lui Caelus au
ieşit giganţii, a patra generatie de monştri, şi Eniryes al cărui scop era să-i pedepsească pe
păcătoşi. Au fost menţionaţi ca fiind „Cei care merg în întuneric” şi se credea că au şerpi
în loc de păr şi că plângeau cu sânge.
După ce şi-a omorât tatăl, Saturn a devenit stăpânul universului alături de sora sa,
Ops, care i-a devenit şi soţie.
Era prezis ca într-o zi Saturn să îşi piardă puterile când unul dintre fiii săi se va
întoarce împotriva sa. Pentru ca acest lucru să nu se intâmple, de fiecare dată când Ops
năştea câte un copil, Saturn îl devora. Când s-a născut al şaselea copil, Jupiter(Zeus), Ops
l-a ascuns departe, pe insula Creta. Apoi a învelit o piatră în haine de copil. Înşelăciunea
sa a fost completă când Saturn a devorat piatra crezând că este copilul. Când Jupiter a
crescut, el a devenit purtătorul de cupe al tatălui său. Cu ajutorul lui Gaia, bunica sa,
Jupiter i-a dat tatălui său o poţiune prin care acesta i-a scuipat înapoi pe toţi cei cinci fii ai
săi, pe care îi înghiţise: Vesta, Ceres, Juno, Pluto si Neptun.
Atunci un devastator război a început, un război care aproape a distrus universul,
între Saturn şi fraţii săi contra lui Jupiter şi fraţii săi. Jupiter l-a convins pe monstrul cu
şapte capete să lupte alături de ei. L-a convins, de asemenea, si pe Titanul Prometeus să
lupte alături de ei. Jupiter a învins şi Olimpul a devenit locul său de domnie. Saturn şi
fraţii săi au fost închişi în Tartarus, o regiune întunecată de la capătul pământului.
În mitologia romană, după ce Jupiter a ajuns la putere, Saturn s-a dus la Roma şi a
instaurat Era de Aur, un loc perfect şi armonios care a durat cât timp el a domnit. În
memoria Erei de Aur se sărbătorea Saturnalia în perioada solsţitiului de iarnă. În această
perioadă nu se putea declara război, nu se puteau venera zei, şi era o perioadă în care se
făceau daruri. Acesta reprezenta egalitatea, şi era o perioadă în care toţi oamenii erau la
acelaşi nivel. Crăciunul a adoptat această sărbătoare şi a rămas Craciun. Când festivalul
se încheia, colectorii de taxe apăreau, strângeau toţi banii, iar aceştia reveneau guvernului
şi proprietarilor.

9
URANUS

Uranus, ştiut şi ca Ouranos, reprezintă întruparea cerurilor şi este cunoscut ca


zeul cerului. El a fost primul fiu al Gaiei (pământul) şi a devenit soţul ei. După Hesiod,
printre fiii lor se numărau Titanii: şase fii (Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus şi
Cronos) şi şase fiice (Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe şi Tethys). Alţi urmaşi
sunt: Ciclopii, (care se numesc Brontes, Steropes şi Arges şi sunt cunoscuţi mai târziu ca
„giganţii cu un singur ochi”), şi cei trei monştri numiţi Hecatonchire, fiecare având o sută
de mâini şi 50 de capete. Numele lor sunt Briareus, Cottus şi Gyes. Alţi copii ai lui
Uranus şi ai Gaiei sunt Erinye-le, care sunt spirite ale pedepsei şi zeiţe ale răzbunării.
Erinye-le răzbunau relele făcute familiei, mai ales crima în cadrul familiei. După ce
Uranus a fost castrat, sângele său a căzut pe pământ (Gaia) şi astfel au fost concepuţi
Giganţii. Aceştia aveau înfăţişări monstruoase şi erau foarte puternici. În mod similar, în
unele versiuni, se presupune că Afrodita s-a născut din spuma creată de organele sexuale
ale lui Uranus, după ce au fost aruncate în mare de fiul său, Cronos.
Uranus era înfricoşat la vederea copiilor săi, Ciclopii şi Hecatoncheirele. (Într-o
versiune diferită, Uranus era speriat de puterea lor uriaşă şi de faptul că îl puteau detrona
foarte uşor). I-a ascuns departe în Tartarus (măruntaiele pământului), în Gaia, cauzându-i
astfel dureri intense. Disconfortul era atât de mare, încât l-a rugat pe fiul său cel mai
tânăr, Cronos, să-şi castreze tatăl, pentru ca fertilitatea lui să dispară şi ca alţi urmaşi
monstruoşi să nu mai apară. Pentru a îndeplini acordul, Gaia a făcut o secere din
adamanţiu, pe care i-a dat-o lui Cronos. În acea noapte, Uranus a venit să se culce cu
Gaia. Pe când zeul cerului se apropia, Cronos a lovit cu secerea şi i-a tăiat lui Uranus
organele genitale . Din sângele care a căzut din rană s-au născut nimfe şi giganţi, iar când
Cronos a aruncat organele în mare, o spumă albă a apărut. Din această spumă s-a născut
Afrodita, zeiţa dragostei şi a pasiunii.
O versiune uşor diferită ne spune că Uranus, fiind atât de vast, o putea acoperi pe
Mama Pământ (Gaia) şi putea foarte uşor să profite de ea, dar Gaia, obosită de fertilitatea
exuberantă a ei, i-a rugat pe fiii săi să o elibereze de îmbrăţişarea excesivă a lui Uranus.
Toţi au refuzat, în afară de Cronos. Înarmat cu o secere, l-a castrat pe Uranus, iar sângele
care a căzut a dat naştere Erinye-lor (Furiilor), Giganţilor şi Meliae-lor (nimfe ale
copacilor cenuşă manna). Şi când Cronos a aruncat secera în mare, Insula Corfu a
apărut.)
După ce Uranus (cerul) a fost demasculinizat, cerul s-a despărţit de Gaia
(pământul) şi Cronos a devenit regele zeilor. Mai târziu, Zeus (fiul lui Cronos) l-a
detronat pe tatăl său şi a devenit zeul suprem al Pantheonului grec.

10
VENUS

Potrivit legendei, s-a născut pe insula Cipru. Deşi, zeiţă a frumuseţii, este
căsătorită cu zeul şchiop, hidosul, Hefaistos, fiind şi fierarul zeilor. În privinţa naşterii ei
există două variante, prima ar fi că este fiica lui Iupiter şi a Dionei, cealaltă spune că s-a
născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos (Hephaestus), a fost
iubită de Marte (zeul războiului); de Bachus (zeul vinului); Mercurian (zeul negotului) şi
Neptun (zeul marilor si oceanelor); dintre zei, iar dintre muritori de Anchises şi Adonis.
A avut mai mulţi copii: cu zeul Bachus pe Eros, cu Marte pe Anteros şi pe
Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliana
„Eneida”), etc.
În legătură cu farmecul şi puterea ei circulau numeroase legende: un episod
cunoscut este acela al infidelităţii ei faţă de Hephaestus care, descoperind legătura ei cu
Marte, a chemat toţi zeii Olimpului drept martori, surprinzându-i împreună pe cei doi. Un
alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Iupiter a poruncit ca mărul de
aur aruncat de Eris (zeiţă vrajbei), şi revendicat în egală măsură de Iunona, Minerva şi
Venus, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasă.
Cele trei zeiţe s-au înfăţişat înaintea lui Paris pe muntele Ida şi au început să-şi laude
farmecele, promiţându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumuseţea lui VENUS şi de darul
făgăduit de ea – acela de a o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, pe Helena –
Paris i-a dat ei mărul.
Alegerea ei şi răpirea Helenei au constituit originea războiului troian. În cursul
acestui război, în care rivalele ei, Iunona şi Minerva, au sprijinit tabăra adversă; VENUS,
ajutandu-i în mod constant pe troieni, în special pe Paris şi pe Aeneas. Ea a fost rănită în
luptă de către grecul Diomede. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris şi distrugerea
Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datoreşte lui VENUS, care l-a ajutat să ajungă pe
ţărmurile Italiei.
Era socotita sub acest nume, de VENUS, drept divinitatea protectoare a
Romei. Avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon, etc. Cultul ei era
celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cyprus şi Cythera.

11
VULCAN

Vulcan a fost o veche divinitate romană, identificată de timpuriu cu Hefaistos din


mitologia greacă. Vulcan, fiul lui Jupiter şi al Iunonei, era considerat zeul focului. Vulcan
era şchiop iar infirmitatea sa se datora fie faptului că fusese aruncat de Jupiter din înaltul
cerului, fiindcă în cursul unei dispute dintre părintele zeilor si Iuno, el luase apărarea
mamei sale, fie faptului că se născuse infirm şi, ruşinată, Iuno îl aruncase în mare, de
unde a fost luat şi crescut de Tethys. Timp de nouă ani Vulcan a trăit într-o grotă din
fundul mării, după care a fost readus în Olimp. Reşedinţa sa de predilecţie a rămas însă
vulcanul Etna din Sicilia. Acolo, în atelierele fierăriei lui divine, ucenicii săi – ciclopii –
prelucrau fierul şi celelalte metale. Din mâinile dibace ale zeului făurar au ieşit tot felul
de obiecte şi fenomene minunate: un tron de aur dăruit Iunonei, armele lui Ahile, lucrate
la rugămintea lui Tethys, trăsnetele lui Jupiter, faimosul colier al Harmoniei etc. Vulcan a
fost cel care a ajutat la naşterea Minervei, înlesnind ca zeiţa să iasă din capul divinului ei
tată. Zeul Vulcan a fost cel care a modelat, din ţărână, trupul Pandorei. Vulcan a fost cel
care l-a ţintuit şi pe Prometeu de muntele Caucasus. Deşi înzestrat cu un fizic urât,
Vulcan era considerat soţul unei graţii, dar de cele mai multe ori era considerat soţul lui
Venus. Lui Vulcan îi sunt atribuiţi mulţi copii.

12
CUPRINS:

ZEII ROMANI – DESCRIERE ………………pag2

APOLLO………………………………………pag3

HERCULE(HERACLE) …………..………….pag4

JUPITER………………………………………pag5

MARS(MARTE),MINERVA…………………pag6

NEPTUNUS(NEPTUN)………………………pag7

PLUTON,SATURNUS(SATURN)…………...pag8

URANUS……………………………………...pag10

VENUS………………………………………..pag11

VULCAN………………………………pag12

BIBLIOGRAFIE:

www.wikipedia.com
www.referate.ro
www.referatero.com

13
14