Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Energia Transformării - Cezar - Culda PDF
Energia Transformării - Cezar - Culda PDF
Energia Transformării - Cezar - Culda PDF
înţelepciune, să se înţeleagă mai bine cu ceilalţi. Cu siguranţă mai sunt şi alte lucruri pe
care oamenii şi le doresc. Toate acestea sunt rezultate! Dar cum se împlinesc acestea?
Plămânii sunt cei care ne ajută să absorbim energie (prin respiraţie), susţin spiritul
corporal (cu alte cuvinte grija faţă de corpul fizic), au legătură cu introspecţia, cu
descoperirea valorilor interioare, cu meditaţia. Ei ne ajută să învăţăm.
Inima susţine buna circulaţie a sângelui în tot corpul, influenţează funcţiile psihice şi
ne dă abilitatea de a împlini. Prin buna ei funcţionare suntem obişnuiţi să terminăm
acţiunile începute, să rostim până la capăt ceea ce am început să spunem. Împlinirea are
însă legătură şi cu viaţa noastră interioară, spirituală.
După asta e necesar să integrăm liniştea în felul nostru de a fi. Pasul următor
constă în începerea şi desfăşurarea acţiunilor plecând dintr-o stare de linişte. Abia apoi
urmează împlinirea pe care liniştea o aduce în viaţa noastră. Dar tot nu s-a terminat:
acum vom identifica ce anume din structura noastră interioară se mai opune stării de
linişte şi vom transforma această parte până în momentul în care liniştea va fi în mod
natural o componentă a vieţii noastre.
La fel vom proceda şi pentru toate celelalte calităţi sufleteşti pe care ne propunem
să le cultivăm în viaţa noastră.
Cezar Culda
În procesul de învăţare, adesea oamenii îşi îndreaptă atenţia spre ceea ce studiază
(de exemplu, rolul alimentaţiei în menţinerea sănătăţii). Adesea, atunci când întâlnesc
ceva ce ei simt că nu pot aplica (cum ar fi sfatul că toate alimentele şi lichidele consumate
ar trebui să fie cel puţin la temperatura corpului) ei se blochează, spunându-şi că au dat
peste ceva ce nu pot aplica. Din această cauză, ei nu mai sunt atenţi şi la celelalte
aspecte din învăţătura pe care o studiază. Acest lucru se întâmplă deoarece nu sunt
parcurse cu răbdare rând pe rând etapele învăţării.
După ce aţi acceptat şi integrat învăţătura cu care aţi intrat în contact, o să fiţi uimiţi
de cât de uşor este să o aplicaţi. Pur şi simplu acţionaţi în mod natural, fără tensiuni, fără
reţineri, plecând dintr-o stare de linişte. Iar energia voastră din profunzime se pune cu
uşurinţă în mişcare pentru a susţine această acţiune.
Când aţi ajuns în această fază, deja totul merge bine. Acum sunteţi în etapa în care
simţiţi cum împliniţi ceea ce aţi învăţat. Iar acest lucru vă umple inima! Sunteţi fericiţi!
Cu această stare interioară observaţi dacă a mai rămas ceva în interiorul vostru, o
mică rigiditate, ce se opune sau rezistă în faţa fericirii, ceva ce vă vorbeşte de un trecut
sau de un viitor (niciodată de acum) ce ar fi „normal” să fie „într-un anumit fel”. Într-un fel
care nu este conform cu prezentul ce a rezultat prin ceea ce tocmai aţi împlinit. Cu
bunătate şi cu inima „deschisă” transformaţi acea parte ce încă mai rezistă, acea parte
care este poarta suferinţei.
Un exemplu concret!
Să exemplificăm toate
acestea pe modul concret
legat de învăţarea modului de
preparare a tăiţeilor şi a supei
cu tăiţei. Poate bărbaţilor o să
li se pară un pic ciudat acest
exemplu, dar trebuie să ştiţi
că în China şi în Japonia se
spune că maeştrii fac supă cu
tăiţei, deci cu precădere
bărbaţii!
Acum, un elev şi-ar putea pierde concentrarea, motivând acest comportament prin
faptul că lui i se pare că el nu va reuşi să pună suflet în ceea ce face. Dar profesorul îl va
corecta, spunându-i că în această fază a învăţării e suficient pentru elev să ştie modul în
care va proceda pentru a face o mâncare bună. Va afla la momentul oportun cum să
cultive o anumită stare interioară, pe care doreşte să o transmită prin mâncare. Acum e
suficient să ştie că aceasta e metoda de preparare corectă. Elevul va învăţa că e necesară
frământarea de mai multe ori a aluatului, adăugând ca ingrediente secrete bunătate,
răbdare, linişte, aspiraţia ca toţi cei care vor mânca din ceea ce el găteşte să fie sănătoşi
şi fericiţi. Numai după asta se pot pune tăiţeii decupaţi din aluat în apă fierbinte, pentru a fi
preparaţi mai departe.
După ce va fi înţeles toate aceste amănunte, atât pe cele tehnice cât şi pe cele
legate de implicarea stării interioare în pregătirea mâncării, elevul are nevoie de o
perioadă în care să poată integra toate acestea. În această fază, el se obişnuieşte cu
metoda pe care a auzit-o, cu etapele pe care trebuie să le parcurgă, cu amănuntele de
care e important să ţină cont. Încă nu prepară nimic, doar integrează ceea ce are de făcut.
El observă modalitatea în care profesorul său prepară mâncarea şi o gustă pentru a
înţelege mai bine.
Apoi trece la acţiune, aplicând ceea ce deja i se pare clar. El frământă de multe ori
aluatul, deprinzând tehnica de frământare. Pe măsură ce tehnica sa se îmbunătăţeşte, el
se deschide spre ceea ce şi-ar dori ca ceilalţi să simtă atunci când ar mânca ceea ce el
găteşte. Dar încă nu decupează tăiţeii. Continuă să tot frământe din nou şi din nou aluatul,
adăugând treptat ingredientele secrete pe care i le-a indicat profesorul său (răbdarea,
liniştea, o stare interioară bună, etc.). El experimentează puterea pe care o are trecerea
timpului asupra stării sale interioare, asupra încrederii ce se dezvoltă aplicând cunoştinţele
primite de la profesorul său.
Cezar Culda