Sunteți pe pagina 1din 5

Contractul de transport international auto de marfuri

Consideratii introductive

Transporturile internationale auto (pe sosele) de marfuri, sunt reglementate prin mai
multe acte normative la care tara noastra a aderat, dupa cum urmeaza:

- Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri (C.M.R.).

- Conventia vamala referitoare la transportul international al marfurilor sub acoperirea


carnetelor T.I.R. incheiata la Geneva la 15 ianuarie 1959.

- Conventia asupra circulatiei rutiere din 19 septembrie 1949.

- Acorduri bilaterale incheiate intra tara noastra si un alt stat sau UE.

Prevederile acestor acte normative sunt aplicabile oricarui contract de transport de


marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cand locul primirii marfii si locul prevazut pentru
eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari diferite, dintre care cel putin
una dintre ele este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor
la contract si indiferent cine efectueaza transporturile.

Incheierea si executarea contractului de transport

Contractul de transport se incheie prin oferta facuta de catre o parte si acceptarea ei


de catre cealalta parte (prin realizarea consimtamantului) si predarea efectiva a marfurilor
transportatorului, deoarece si acest contract are caracter real.

In conformitate cu art. 4 din Conventia C.M.R., proba contractului de transport se face


prin scrisoare de trasura. Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza
nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport, care ramane supus dispozitiilor
conventiei.

Scrisoarea de trasura se intocmeste in trei exemplare originale, semnate de expeditor si


transportator.

Scrisoarea de trasura face dovada, pana la proba contrara, a incheierii, a continutului


contractului, cat si a primirii marfii la transport. Marfa care face obiectul transportului
internaţional trebuie să fie însoţită de: scrisoarea de trăsură tip C.M.R.; factura comercială sau
proformă; factura consulară; certificatul fitosanitar sau veterinar, după caz; certificatul de
origine; certificatul de calitate; specificaţia mărfurilor încărcate etc.

Prin Conventie se recunoaste dreptul expeditorului de dispozitie asupra marfii, care


consta in: oprirea transportului, schimbarea locului prevazut pentru eliberare sau sa fie eliberata
marfa unui alt destinatar decat cel indicat in scrisoarea de trasura.

Dreptul de dispozitie al expeditorului se stinge in momentul in care al doilea


exemplar al documentului de transport este inmanat destinatarului sau cand acesta isi exercita
drepturile sale rezultate din contractul de transport. Din acest moment transportatorul trebuie sa
se conformeze ordinelor destinatarului.

Atunci cand se ivesc impedimente la eliberare la destinatie sau la executarea


transportului ori destinatarul refuza primirea marfii, transportatorul poate sa descarce marfa in
contul persoanei care are dreptul sa dispuna de aceasta, transportul fiind considerat executat.

Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea rambursului care ar fi trebuit sa
fie perceput de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport,
transportatorul este obligat sa desbagubeasca pe expeditor cu suma reprezentand rambursul,
ulterior recuperand-o printr-o actiune in regres exercitata impotriva destinatarului.

Raspunderea in contractul de transport auto international de marfuri

Expeditorul raspunde fata de transportator pentru daunele pricinuite mijlocului de


transport sau altor marfuri, precum si pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului
marfii, cu exceptia situatiei in care defectuozitatea fiind aparenta, transportatorul nu a facut
rezerve fata de aceasta.

Expeditorul are obligatia de a anexa la scrisoarea de trasura si de a preda catre


transportator toate documentele necesare (factura, licenta de export, formalitatile vamale etc.) ce
trebuie sa insoteasca transportul, fiind raspunzator pentru daunele care ar putea rezulta din lipsa,
insuficienta sau din neregularitatea acestor documente, exceptia fiind culpa transportatorului.

Transportatorul, potrivit art. 17 din Conventia C.M.R., va raspunde pentru pierderea


totala sau partiala, avarierea marfii, din momentul primirii pana al eliberarii acesteia, cat si
pentru intarzierea executarii contractului.

Despagubirea pe care trebuie sa o plateasca transportatorul in cazul pierderii totale


sau partiale a marfii se calculeaza dupa valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteia
pentru transport.
Valoarea marfii, potrivit art. 23, pct. 2, din Conventia C.M.R., se determina pe baza
cursului bursei sau, in lipsa acestuia, pe baza pretului curent al pietii, iar in lipsa acestora, pe
baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel, de aceeasi calitate fara a putea depasi 25 franci per
kilogram.

In afara acestei despagubiri, carausul este obligat sa restituie taxa de transport, taxele
vamale si celelalte cheltuieli ocazionate de transport, in totalitate in caz de pierdere totala si
proportionala, in caz de pierdere partiala.

Marfa se considera pierduta daca nu a fost predata in termen de 30 de zile de la


expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost convenit un asemenea termen, in 60 de zile de
la primirea marfii de catre transportator.

Proprietarul marfii primind despagubirea pentru marfa pierduta, poate cere sa fie
incunostintat in cazul gasirii marfii, in cursul anului care urmeaza platii despagubirii. In termen
de 30 de zile de la primirea incunostintarii, cel in drept poate cere sa-i fie predata marfa in
schimbul restituirii despagubirii primite si sub rezerva valorificarii dreptului la despagubire
pentru intarzierea la eliberare.

In lipsa cererii de predare a marfii dupa ce a fost gasita sau a gasirii ei dupa un an de
la plata despagubirii, transportatorul poate dispune de marfa potrivit legislatiei locului unde se
gaseste marfa.

In cazul avarierii marfii transportate, carausul va fi obligat la plata contravalorii


deprecierii marfii, insa despagubirea nu poate depasi:

- daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz
de pierdere totala;

- daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui
platita in caz de pierdere a partii depreciate.

Pentru depasirea termenului de executare a transportului, carausul raspunde prin


restituirea unei parti din taxa de transport, proportionala cu timpul depasit, iar daca prin depasire
s-a produs si o paguba marfii, despagubirea nu poate depasi cuantumul taxei de transport.

Potrivit art. 17, pct. 2, din Conventia C.M.R., transportatorul este exonerat de
raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are
dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultand dintr-o culpa a transportatorului, un
viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror
consecinte nu le putea preveni.

Potrivit art. 29 din Conventia C.M.R. transportatorul, nu beneficiaza de prevederile


referitoare la excluderea sau limitarea raspunderii sale daca paguba a fost provocata prin culpa
grava sau dolul ce-i sunt imputabile lui sau prepusilor sai care au lucrat in exercitiul functiunii
lor.
Reclamatii si actiuni

In conformitate cu prevederile art. 31 din Conventia C.M.R. pentru toate litigiile


rezultate din contractul de transport supus Conventiei, reclamantul poate sa se adreseze, in afara
organelor de jurisdictie ale tarilor contractante, stabilite de comun acord de catre parti, organelor
de jurisdictie din tara pe teritoriul careia:

a) se afla resedinta obisnuita a paratului, sediul sau principal sau sucursala ori agentia
prin intermediul careia contractul de transport a fost incheiat;

b) este situat locul preluarii marfurilor sau a celui prevazut pentru eliberarea
marfurilor si nu poate sesiza decat aceste organe de jurisdictie.

Conventia prevede posibilitatea ca prin contract partile sa insereze o clauza prin care
sa atribuie competenta solutionarii litigiilor de catre un tribunal arbitral, care are obligatia de a
aplica dispozitiile Conventiei.

Daca un astfel de litigiu este in curs de judecata, o actiune la un organ de jurisdictie


competent aratat mai sus sau daca intr-un asemenea litigiu s-a pronuntat o hotarare de catre un
astfel de organ de jurisdictie, nu mai poate fi introdusa o noua actiune pentru aceeasi cauza intre
aceleasi parti, cu exceptia cazului in care hotararea organului de jurisdictie la care a fost
introdusa prima actiune nu este susceptibila de a fi executata in tara in care este introdusa noua
actiune.

Atunci cand o hotarare data de un organ de jurisdictie competent al unei tari


contractante a devenit executorie in aceasta tara, ea devine executorie, in fiecare dintre celelalte
tari contractante, imediat dupa indeplinirea formalitatilor necesare in tara interesata. Aceste
formalitati nu pot duce la o revizuire a cauzei.

Prevederile mentionate se aplica hotararilor pronuntate contradictoriu, in lipsa si


tranzactiilor judiciare, neaplicandu-se si hotararilor judecatoresti cu executie provizorie, cat si
celor prin care se acorda, in afara cheltuielilor de judecata, daune-interese impotriva unui
reclamant ca urmare a respingerii totale sau partiale a actiunii sale.

In vederea asigurarii recuperarii cheltuielilor de judecata, nu se poate solicita cautiune


cetatenilor tarilor contractante care au domiciliul sau un sediu in una din aceste tari.

Potrivit art. 32 din Conventie, termenul de prescriptie a dreptului la actiune izvorat


din contractul de transport rutier international de marfuri este de un an, iar in caz de dol sau
culpa grava din partea partii parate, termenul pe prescriptie este de 3 ani.

Momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie este urmatorul:


a) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere la eliberare, din ziua in care
marfa a fost eliberata;

b) in caz de pierdere totala, incepand de la a treizecea zi dupa expirarea termenului


convenit prin contract sau, daca nu a fost convenit un asemenea termen, incepand de la a
saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator;

c) in toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de trei luni de la data
incheierii contractului de transport.

Reclamatia scrisa adresata transportatorului suspenda prescriptia pana in ziua in care


transportatorul respinge in scris si restituie documentele care erau anexate la reclamatie. In caz
de admitere partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau decat pentru partea din
reclamatie nerezolvata si ramasa litigioasa.

Intreruperea cursului prescriptiei are loc, de regula, prin introducerea actiunii la


organul jurisdictional, cat si in celelalte cazuri prevazute de lege.

Dovada primirii reclamatiei administrative sau a raspunsului si a documentelor


anexate cade in sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare cu acelasi obiect nu
suspenda cursul prescriptiei.

Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata sub forma cererii reconventionale, sau
pe cale de exceptie.