Sunteți pe pagina 1din 84

1.

ÿIRURI DE NUMERE

Fie E o mulÿime de elemente, I o submulÿime de indici, I ⊂ ¥ .


Defini ie:Numim ir de numere reale o familie de numere reale cu indici numere naturale, pe care îl
vom nota cu ( an )n∈¥ ; an se nume te termenul general al irului.
Un ir de elemente ale unei mulÿimi E este o funcÿie definit pe mulÿimea ¥ cu valori în mulÿime E.

1.1.1 Defini ie:Un ir ( an )n∈¥ se nume te m rginit dac exist un num r real M > 0 astfel
încât, pentru orice n ∈ ¥ , an ≤ M .
1.1.2 Defini ie:Un ir ( an )n∈¥ se nume te: monoton cresc tor dac pentru orice n ∈ ¥ avem:
an ≤ an + 1 , i.e. fiecare termen al irului este mai mic decât urm torul, respectiv monoton
descresc tor dac pentru orice n ∈ ¥ avem: an ≥ an + 1 , i.e. fiecare termen este mai mare decât
urm torul.
1.1.3 Defini ie:Un sub ir al unui ir ( an )n∈¥ este un ir (a )
np
p∈¥
astfel încât

n1 < n2 < ... < n p < ....


1.1.4 Un num r a ∈ ¡ (finit sau infinit) se nume te limita unui ir ( an )n∈¥ dac în afara
oric rei vecin tÿ i V a lui a se afl cel mult un num r finit de termeni ai irului ( an )n∈¥ .
irurile de numere reale care au limit finit se numesc iruri convergente. irurile care nu sunt
convergente se numesc divergente.

1.1.5 Teorem : Un ir ( an )n∈¥ este convergent c tre num rul real a dac i numai dac
pentru orice ε > 0 exist un num r nε ∈ ¥ astfel încât oricare ar fi n ≥ nε avem: an − a < ε

1.2 CRITERII DE CONVERGEN

1.2.1 Dac (α n )n∈¥ este un ir convergent c tre 0 i an − a < α n , atunci irul ( an )n∈¥
converge c tre a .
1.2.2 Dac α n → ∞ i an ≥ α n , atunci an → ∞ .
1.2.3 Dac α n → −∞ i an ≤ α n , atunci an → −∞ .
1.2.4 Dac an → 0 iar bn < M pentru orice n ∈ ¥ , atunci anbn → 0 .

1.3 PROPRIET I

1.3.1 Dac an → a atunci an → a


1.3.2 Orice ir convergent este m rginit.
1.3.3 Dac an → a atunci orice sub ir al lui ( an )n∈¥ are tot limita a .
1.3.4 Lema lui Cesaro: Orice ir m rginit conÿine un sub ir convergent.
1.3.5 Dac an → a atunci: prin schimbarea ordinii termenilor, prin înl turarea sau ad ugarea
unui num r finit de termeni se obÿine un ir care are tot limita a .
Capitolul 1: ÿiruri de numere

1.3.6 Defini ie:Se nume te ir Cauchy sau ir fundamental un ir ( an )n∈¥ cu proprietatea:


pentru orice ε > 0 exist un num r Nε ∈ ¥ astfel încât oricare ar fi n , m ≥ Nε avem: an − am < ε .
1.3.7 Criteriul de convergen Cauchy: Un ir ( an )n∈¥ este convergent dac i numai dac
este fundamental.
1.4.1 Teorem : Orice ir monoton i m rginit este convergent. Orice ir nem rginit i monoton
este divergent.
Observaÿie: Reciproca teoremei 1.5.1 nu este adev rat (a se vedea proprietatea 1.3.2)
1.4.2 Criteriul de convergen Cesaro-Stolz: Fie irurile ( an ) n∈¥ , ( bn ) n∈¥ care îndeplinesc
condiÿiile:
i. irul ( bn )n∈¥ este cresc tor i nem rginit
an + 1 − an
ii. lim = l (finit)
n →∞ bn + 1 − bn
an
Atunci lim =l
n →∞ bn
1.4.3 Criteriul de convergen D’Alembert: Dac irul ( an )n∈¥ are toÿi termenii pozitivi i
an + 1 a
exist lim , atunci: lim n an = lim n + 1 .
n →∞ an n →∞ n →∞ a
n

1.5 EXERCI II REZOLVATE

1.5.1 S se arate c urm toarele iruri sunt convergente i s se calculeze limita lor:
n
a. an =
n+1
1 + 2 + ... + n
b. an =
n

Rezolvare: a. Vom ar ta c irul este monoton i m rginit. Avem:


n +1 n 1
an + 1 − an = − = > 0 , (∀) n ∈ ¥
n + 2 n + 1 ( n + 1)( n + 2 )
de unde rezult an + 1 > an , deci irul este monoton cresc tor.
irul este m rginit (vezi 1.1.1) pentru c an > 0 pentru orice n ∈ ¥ i

an =
( n + 1) − 1 = 1 −
1
<1
n+1 n+1
pentru orice n ∈ ¥ , deci 0 < an < 1 . Atunci, conform 1.5.1, irul este convergent fiind monoton i
m rginit. Pentru calculul limitei avem:
n n 1
lim an = lim = lim = lim =1
n →∞ n →∞ n + 1 n →∞ ÿ 1 þ n →∞ 1
n 1+ 1+
n n
1
pentru c lim =0 .
n →∞ n
n ( n + 1) n+1
b. Se tie c 1 + 2 + ... + n = , deci an = . Vom ar ta c irul este monoton i m rginit:
2 2n

6
Capitolul 1: ÿiruri de numere

an + 1 n+2 2n n (n + 2) n 2 + 2n
= ⋅ = = 2 <1
an 2 ( n + 1) n + 1 ( n +1) 2
n + 2n + 1

de unde rezult an + 1 < an , deci irul este monoton descresc tor. Se observ u or c 0 < an < 1 , deci
irul este m rginit. Atunci, conform 1.5.1, irul este convergent i:
ÿ 1þ 1
n 1+ 1+
lim an = lim
n
= lim n =1
n →∞ n →∞ 2n n →∞ 2 2

1.5.2 S se arate folosind teorema 1.6.2 c :


a. lim
n →∞
( n+1 − n =0 )
n+1
b. lim =0
n →∞ 3n 2 + 2

Rezolvare: a. Se observ c :

0 < n+1 − n =
( n +1 − n )( n +1 + n )= 1
<
1
( n+1 + n ) ( n+1 + n ) 2 n

1 1
Fie ε > 0 . Inegalitatea <ε este echivalent cu < n . Prin urmare, dac
2 n 4ε 2
1 1
n ≥ nε = + 1 , atunci <ε i cu atât mai mult n + 1 − n < ε , deci conform 1.1.5
4ε 2 2 n
obÿinem: lim
n →∞
( )
n+1 − n =0 .

b. Fie ε > 0 . Inegalitatea an − a < ε devine:


n+1 n+1
= <ε
3n 2 + 2 3n 2 + 2
1
Dar, pentru orice n ≥ + 1 , avem:
ε
1 n+1
> ε>
n 3n 2 + 2
1 n+1 n+1
de unde, pentru orice n ≥ nε = + 1 , obÿinem: < ε , deci lim 2 = 0 conform 1.1.5.
ε 3n 2 + 2 n →∞ 3n + 2

1.5.3 S se arate folosind definiÿia limitei c :


n2 + 1
a. irul ( an )n∈¥ , cu an = 2 nu are limita 2.
n −1
1
irul ( an )n∈¥ , cu an = ( −1) + nu are limit .
n
b.
n
Rezolvare:

n2 + 1
a. Fie ε = 1 2 . Dac irul an = ar avea limita 2, exist nε ∈ ¥ astfel încât pentru orice
n2 − 1
n ≥ nε s avem:

7
Capitolul 1: ÿiruri de numere

1 3 n2 + 1 1 5
2− = < <2+ = ⇔
2 2 n2 − 1 2 2
3n 2 − 3 < 2n 2 + 2 < 5n 2 − 5 ⇔ n 2 < 5 < 3n 2 − 2
Din prima inegalitae obÿinem n ≤ 2 ceea ce contrazice presupunerea c limita irului este 2. De fapt
limita irului considerat este 1.
1
b. S presupunem c irul an = ( −1) +
n
este convergent. Atunci, conform 1.4, irul
n
considerat este ir Cauchy, deci pentru orice ε > 0 exist nε ∈ ¥ astfel încât pentr orice n , m ≥ nε
s avem: an − am < ε . Fie atunci ε = 1 2 i n , m ∈ ¥ suficient de mari, cu n par i m impar.
Atunci:
1 1
an − am = ( −1) + − ( −1) − ≥
n m

n m
1 1
≥ ( −1) − ( −1) −
n m
− ≥ 2−1= 1
n m
contradicÿie, deci irul considerat nu este ir Cauchy, prin urmare nu poate fi nici convergent.

1.5.4 S se arate c irurile de mai jos sunt iruri Cauchy:


a. un = a0 + a1q + a2 q 2 + ... + an q n , unde q < 1 i exist M > 0 astfel încât ak ≤ M
1 1 1 n −1 1
b. un = 1 − + − + ... + ( −1)
2 3 4 n
Rezolvare: a. Avem:
un + p − un = an + 1q n + 1 + an + 2 q n + 2 + ... + an + p q n + p
deci:
(* ) un + p − un
n +1 n+2 n+ p
≤ an + 1 ⋅ q + an + 2 ⋅ q + ... + an + p ⋅ q
(conform inegalitÿ ii a + b ≤ a + b ). Dar ak ≤ M i atunci relaÿia (*) devine:

(* * ) un + p − un
n +1 n+ 2 n+ p
≤ an + 1 ⋅ q + an + 2 ⋅ q + ... + an + p ⋅ q ≤

(1 + q + ... + q ) = M q
p
n +1 p −1 n+1 1− q n+1 1
≤M q ≤M q
1− q 1− q
p −1
deoarece 1 + q + ... + q este suma unei progresii geometrice de raÿie |q| cu p termeni i
M n +1
q < 1 .Am obÿinut a adar: un + p − un < ⋅q . Fie ε > 0 ; cum q < 1 , exist nε ∈ ¥ astfel
1− q
n +1 1− q
încât, pentru orice n ≥ nε , q < ε . Atunci, pentru orice n ≥ nε i orice p ∈ ¥ , relaÿia (**)
M
devine:
u n + p − un < ε
ceea ce înseamn c irul ( un )n∈¥ este un ir Cauchy.

1.5.5 S se demonstreze folosind criteriul lui Cauchy c irul


1 1
an = 1 + + ... +
2 n
este divergent.

8
Capitolul 1: ÿiruri de numere

Rezolavare: Fie n , p ∈ ¥ . Avem:


1 1 1
an + p − an = + + ... +
n+1 n+2 n+ p
Luând n=p relaÿia devine:
1 1 1
a2n − an = + + ... +
n+1 n+2 2n
1 1
Cum ≥ pentru orice k ∈ {1, 2 , ..., n} , obÿinem:
n + k 2n
1 1 1
a2n − an ≥ + ... + =
12n44 2 4 42n
3 2
n

1
Am obÿinut a adar c pentru orice n ∈ ¥ exist p = n ∈ ¥ astfel încât an + p − an ≥ ceea ce
2
înseamn c ( an )n∈¥ nu este ir Cauchy.
1 1
Observaÿie: Cum irul an = 1 + + ... + nu este ir Cauchy, nu este nici convergent (acest fapt va
2 n

1
folosi pentru a demonstra divergenÿa seriei armonice ).
n =1 n

n2
1.5.6 S se arate, folosind teorema de convergenÿ cu ε (1.1.5), c irul an = are limita
n −1
2

1.

n2
Rezolvare: Fie ε > 0 . Inegalitatea (* ) − 1 < ε se mai poate scrie:
n −1
2

n2 n 2 − n2 + 1 1 1
−1 < ε ⇔ <ε ⇔ 2 <ε ⇔ +1 < n
n −1
2
n2 − 1 n −1 ε
1
Atunci luând nε = + 1 + 1 , pentru orice n ∈ ¥ , n ≥ nε , inegalitatea (*) este satisf cut , deci
ε
n2
conform 1.1.5 limita irului an = este 1.
n −1 2

Observaÿie: Num rul nε arat c în afara vecin tÿ ii (a − ε ,a + ε ) se afl cel mult nε termeni ai
irului considerat. De exemplu, în exerciÿiul anterior, dac lu m ε = 0.01 , atunci în afara vecin tÿ ii
1
(1 − 0.01,1 + 0.01) se g sesc cel mult nε = + 1 + 1 = 11 dintre primii termeni ai irului,
0.01
restul termenilor g sindu-se în vecin tatea ( 1 − 0.01, 1 + 0.01) .

1.5.7 Fie a ∈ ¡ ,a > 0 . S se studieze convergenÿa irului ( xn )n∈¥ definit prin


x1 = a 1a
, xn + 1 = x1 .xn

9
Capitolul 1: ÿiruri de numere

Rezolare: Dac a = 1 , atunci irul ( xn )n∈¥ este irul constant xn = 1 , deci convergent c tre 1.

( )
a1 a 1 a −1
Dac a > 1 atunci: x1 = a1 a > 1 , x2 = x1 x1 = a1 a = aa , de unde:

x2
= aa
(
1 1a
a −1 ) >1
x1
deci x2 > x1 . Vom demonstra prin inducÿie complet dup n c xn > xn −1 pentruu orice n ∈ ¥ .
Pentru n=1 proprietatea a fost verificat . Presupunem relaÿia adev rat pentru n, xn > xn −1 . Atunci:
xn + 1 x1 xn
= x = x1 xn − xn−1
xn x1 n
xn + 1
Cum xn > xn −1 i x1 > 1 , obÿinem > 1 , deci xn + 1 > xn . Conform principiului inducÿiei
xn
complete relaÿia xn > xn −1 este adev rat pentru orice n ∈ ¥ , deci irul este monoton cresc tor.
1
Acum, <1 , deci x1 = a1 a < a . Presupunem c xn < a . Atunci
a

( )
a
x n + 1 = x1 xn < a1 a = a . Conform principiului inducÿiei complete, am obÿinut a adar c xn < a
pentru orice n ∈ ¥ .
Am demonstrat a dar c irul ( xn )n∈¥ este un ir monoton cresc tor i m rginit superior,
deci conform 1.5.1 este convergent. Fie x = lim xn . Atunci:
n →∞
x
lim xn
lim xn = lim xn + 1 ⇔ lim xn = lim x1 xn ⇔ x = x1n→∞ ⇔ x = x1 x ⇔ x = a a
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞
de unde obÿinem c x = a .
În mod analog se trateaz i cazul 0 < a < 1 , pentru care vom obÿine de asemenea c irul
este convergent (fiind monoton descresc tor i m rginit inferior) i are limita 1.

1.5.8 S se studieze convergenÿa irului:


a1 = 1
ÿ 1 þÿ 1 þ ÿ 1 þ
an = 1 − 2 1 − 2 ... 1 − 2
2 3 n
Rezolvare: Avem:

an =
2 2 − 1 32 − 1 n2 − 1 1 ⋅ 3 2 ⋅ 4
⋅ 2 ⋅ ... ⋅ 2 = 2 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅
( n − 1)( n + 1) = 1 ⋅ n + 1
2
2 3 n 2 3 n2 2 n
n+1 1
irul obÿinut, an = , este convergent i are limita .
2n 2

1.5.9 S se calculeze:
1 p + 2 p + ... + n p
lim
n →∞ n p +1

10
Capitolul 1: ÿiruri de numere

Rezolvare: Fie an = 1 p + 2 p + ... + n p i bn = n p + 1 . irul ( bn )∈¥ este cresc tor i nem rginit, deci,
an + 1 − an
conform criteriului de convergenÿ Cesaro-Stolz (1.5.2), dac exist lim i este finit ,
n →∞ bn + 1 − bn
an + 1 − an a
atunci lim = lim n . Avem:
n →∞ bn + 1 − bn n →∞ bn

lim
an + 1 − an
= lim
( p
) (
1 p + 2 p + ... + ( n + 1) − 1 p + 2 p + ... + n p
=
)
( n + 1) − n p + 1
p +1
n + 1 − bn
n →∞ b n →∞

1
n (1+ ) p p
( n + 1) ( n + 1)
p p
n 1 1
= lim = lim p + 1 = lim = 1 =
( )
n →∞ n + 1 p + 1 − n p + 1 p +1
n →∞ →∞ p
p +1 n k− p C p +1
( C p + 1n ) − n
k k p k
n ( C p + 1n )
k =0 k =0

1 p + 2 p + ... + n p 1
deci lim = .
n →∞ n p +1 p +1

1.5.10 S se calculeze:
i. lim n n
n →∞
n
n!
ii. lim
n →∞
n
Rezolvare: i. Fie an = n . irul ( an ) are numai termeni pozitivi i atunci, conform 1.5.3, obÿinem:
an + 1 n+1
lim n an = lim = lim =1
n →∞ n →∞ an n →∞ n

n!
ii. Fie an = . irul ( an ) are numai termeni pozitivi i atunci, conform 1.5.3, obÿinem:
nn
n
n! n! a
lim = lim n n = lim n an = lim n + 1 =
n →∞ n n →∞ n n →∞ n →∞ a
n

= lim
( n + 1) ! ⋅ nn = lim ÿ n þn = 1
( )
n →∞ n + 1 n + 1 n ! n →∞ n + 1 e
n
ÿ 1þ
deoarece lim 1 + =e.
n →∞ n

1.5.11 Fie a,b numere reale strict pozitive cu a>b>0 . Definim recursiv irurile
a +b 2a b
( an )n∈¥ , ( bn )n∈¥ astfel: a1 = a , b1 = b , an + 1 = n n , bn + 1 = n n . S se arate c
2 an + bn
irurile sunt convergente i s se calculeze limita lor.

a1 + b1 a+b b−a
Rezolvare: Avem: a2 − a1 = − a1 = −a = < 0 , pentru c a>b.
2 2 2
2a1b1 2ab ab − b 2 b ( a − b )
b2 − b1 = − b1 = −b = = > 0 , pentru c a>b i a,b>0.
a1 + b1 a+b a+b a+b

11
Capitolul 1: ÿiruri de numere

a2 a1 + b1 a1 + b1 ( a1 + b1 )
2

= ⋅ = > 1 , pentru c a,b>0. Am obÿinut a adar c


b2 2 2a1b1 4a1b1
0 < b1 < b2 < a2 < a1 . Presupunem c 0 < bn − 1 < bn < an < an −1 . Atunci:

an + bn b − an
an + 1 − an = − an = n < 0 pentru c bn < an
2 2
2anbn 2anbn a b − b 2 b (a − b )
bn + 1 − bn = − bn = − bn = n n n = n n n > 0 pentru c
an + bn an + bn an + bn an + bn
0 < bn < an i

an + bn 2anbn ( an − bn )
2

an + 1 − bn + 1 = − = > 0 , deci 0 < bn < bn + 1 < an + 1 < an . Atunci,


2 an + bn an + bn
conform principiului inducÿiei complete, am obÿinut c
0 < b1 = b < ... < bn − 1 < bn < an < an − 1 < ... < a1 = a pentru orice n ∈ ¥ . Cu alte cuvinte am obÿinut
c : irul ( an )n∈¥ este un ir descresc tor i m rginit inferior (de b) iar irul ( bn )n∈¥ este un ir
cresc tor i m rgini superior ( de a). Atunci, conform 1.5.1, irurile ( an )n∈¥ i ( bn )n∈¥ sunt
convergente. Fie α = lim an i β = lim bn . Obÿinem:
n →∞ n →∞

lim an = lim an + 1 ⇔ α = lim


n →∞ n →∞ n →∞
an + bn
2
1
(
2 n →∞ n →∞
) 1
⇔ α = lim an + lim bn ⇔ α = (α + β ) ⇔ α = β
2

i de asemenea avem
2anbn an + bn
an + 1bn + 1 = ⋅ = anbn pentru orice n∈¥ , deci
an + bn 2
an + 1bn + 1 = anbn = ... = a1b1 = ab
de unde: αβ = lim an lim bn = lim anbn = ab , i cum α = β > 0 , obÿinem lim an = lim bn = ab .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

1.6 EXERCI II PROPUSE:


S se arate c urm toarele iruri sunt convergente i s se calculeze limitele lor:
1 1
1 + + ... +
1.6.1 an = 2 n
ln ( n )
Indicaÿie: Se folose te criteriul de convergenÿ Cesaro Stolz. R: 1
1.6.2 an = n n
Indicaÿie: Se folose te criteriul lui D'Alembert. R: 1
1
1.6.3 an =
1 1 R: 1 2
1 + + ... + n
2 2
1 1 1
1.6.4 an = + + ... +
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1) R: 1

1 1 1
1.6.5 an = ( 1 − )( 1 − 2 )...( 1 − 2 )
22 3 n R: 1 2

12
Capitolul 1: ÿiruri de numere

1 1
1+ + ... + n
1.6.6 an = 2 2
1 1 R: 4 3
1 + + ... + n
3 3

Folosind criteriul de convergenÿ Cauchy, s se demonstreze convergenÿa irurilor:


sin ( 1) sin ( 2 ) sin ( n )
1.6.7 un = + + ... +
2 22 2n
cos ( 1) cos ( 2 ) cos ( n )
1.6.8 un = + + ... +
1⋅ 2 2⋅3 n ( n + 1)
S se calculeze:
n 1.6.12 lim n n !
1.6.9 lim n
n →∞ 2
R: 0 n →∞ R: ∞
1.6.10 1.6.13
1 1 1 1 4
+ + ... lim n ( n + 1)( n + 2 ) ...( n + n ) R:
ln ( 2 ) ln ( 3 ) ln ( n ) R: 0 n →∞ n e
lim
n →∞ n
1 1
1 + + ... +
1.6.11 lim 2 n
n →∞ n R: 0

13
2. SERII DE NUMERE

Defini ie:Se nume te serie de numere reale perechea ((u ) n n∈¥ )


, ( sn ) n∈¥ unde ( un ) n∈¥ , ( sn ) n∈¥ sunt
iruri de numere reale iar
s1 = u1
s2 = u1 + u2
...
sn = u1 + u2 + ... + un
Termenii irului ( un )n∈¥ se numesc termenii seriei iar irul ( sn )n∈¥ se nume te ÿirul sumelor
par iale.
Dacÿ existÿ lim sn , atunci vom defini
n →∞

ÿ un = nlim
→∞
sn
n =1

Dacÿ lim sn nu existÿ, atunci seria se nume te oscilant .


n →∞

O serie se nume te convergent dacÿ irul sumelor par iale este convergent, i.e. lim sn existÿ i este
n →∞

finitÿ. În acest caz, ÿ un = nlim
→∞
sn se nume te suma seriei. Dacÿ lim sn = ±∞ , spunem cÿ seria este
n →∞
n =1
divergent .
Observaÿie: Se obiÿnuieÿte ca seria ((u )n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) s se defineasc prin nota ia ÿ un .

2.1 Proprietþÿi generale:

2.1.1 Dac într-o serie schimb m ordinea unui num r finit de termeni, se ob ine o nou serie de
aceeaÿi natur cu seria ini ial ; Dac seria ini ial are sum , atunci seria ob inut are aceeaÿi
sum .
2.1.2 Dac la o serie convegent ad ug m sau înl tur m un num r finit de termeni se ob ine de
asemenea o serie convergent , dar, în general, cu alt sum .
2.1.3 Dac o serie este convergent , atunci ÿirul sumelor par iale este m rginit (reciproca nu este
adev rat ).
2.1.4 Dac termenii unei serii sunt pozitivi iar ÿirul sumelor par iale este m rginit, atunci seria este
convergent .
2.1.5 Definiÿie: Se numeÿte rest de ordin p al unei serii convergente ((u )
n n∈¥ )
, ( sn ) n∈¥ ÿirul
definit prin:

Rp = ÿ un
n = p +1

2.1.6 Resturile unei serii convergente formeaz un ÿir convergent c tre 0.


2.1.7 Dac ((u )
n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) este o serie convergent , atunci ÿirul ( un )n∈¥ al termenilor s i
este convergent c tre 0. (Aceasta este o condi ie necesar , dar nu ÿi suficient de
convergen )
2.1.8 Seriile având ca termeni ÿirurile ( un )n∈¥ respectiv (α un )n∈¥ , unde α ∈ ¡ * , au aceeaÿi
natur .
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabilþ realþ

2.2 CRITERII DE CONVERGEN PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE:

2.2.1 Criteriul general al lui Cauchy: O serie ((u ) n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) este convergent dac ÿ i numai
dac pentru orice ε > 0 exist un num r Nε ∈ ¥ astfel încât pentru orice n ≥ Nε ÿi orice
p∈¥
un + 1 + un + 2 + ... + un + p < ε

2.2.2 Criteriului lui Abel: Fie ((u )


n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) o serie cu proprietatea c ÿ irul ( sn )n∈¥ al
sumelor par iale este m rginit ÿi (α n )n∈¥ un ÿir descresc tor de numere reale pozitive,
convergent c tre 0. Atunci seria ÿ α n un este convergent .

2.3 CRITERII DECONVERGEN PENTRU SERII ALTERNATE

2.3.1 Definiÿie: Se numeÿte serie alternatÿ o serie de numere reale pentru care produsul a doi
termeni consecutivi este negativ.
2.3.2 Criteriul lui Abel: Fie ( un )n∈¥ un ÿir descretor de numere reale pozitive, convergent c tre

ÿ ( −1)
n
0. Atunci seria un este convergent .

2.4 CRITERII DE CONVERGENÿþ ABSOLUTþ

2.4.1 Defini ie:Seria ÿ un se numeÿte absolut convergent dac seria ÿ un este convergent . O
serie convergent care nu este absolut converget se numeÿte serie semiconvergent .
2.4.2 Teorem : Dac într-o serie absolut convergent se schimb ordinea termenilor, se ob ine tot
o serie absolut convergent cu aceeaÿi sum .
2.4.3 Teorem (Riemann): Într-o serie semiconvergent se poate schimba ordinea termenilor
astfel încât seria astfel ob inut s aibe ca sum un num r real, finit sau infinit, diferit de
suma seriei ini iale, sau ca seria s fie oscilant .
2.4.4 Criteriul compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii pentru care exist un num r natural
N ∈¥ astfel încât un ≤ vn pentru orice n>N. Atunci dac seria ÿ vn este absolut
convergent , seria ÿ un este absolut convergent .
2.5 CRITERII DE CONVERGENÿþ PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI

Observaÿie: O serie cu termeni pozitivi poate fi convergent sau divergent , cu suma ∞ . Pentru o serie
cu termeni pozitivi proprietatea de convergen este echivalent cu proprietatea de absolut convergen .

2.5.1 Primul criteriu al compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii cu termeni pozitivi pentru care
exist un num r natural N ∈ ¥ astfel încât un ≤ vn pentru orice n>N. Atunci:
a. dac seria ÿ vn este convergent , atunci seria ÿ un este convergent
b. dac seria ÿ un este divergent ,atunci seria ÿ vn este divergent
2.5.2 Al doilea criteriu al compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii cu termeni pozitivi pentru care
exist un num r natural N ∈ ¥ astfel încât
un + 1 vn + 1

un vn

15
Capitolul 3: Func ii reale de o variabil real

pentru orice n>N. Atunci:


a. dac seria ÿ vn este convergent , atunci seria ÿ un este convergent
b. dac seria ÿ un este divergent ,atunci seria ÿ vn este divergent
2.5.3 Al treilea criteriu al compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii cu termeni pozitivi astfel încât
u
lim n = k
n →∞ v
n

a. dac 0 < k < ∞ , atunci cele dou serii au aceeaÿi natur


b. dac k=0 iar seria ÿ vn este convergent , atunci seria ÿ un este convergent
c. dac k = ∞ iar seria ÿ vn este divergent , atunci seria ÿ un este divergent
Observaÿie: Aceste criterii ne ofer posibilitatea de a stabili natura unei serii cu termeni pozitivi
comparând-o cu o alt serie a c rei natur o cunoaÿtem. De obicei, pentru compara ie se foloseÿte seria
1
geometric sau seria ÿ α (seria armonic generalizat ).
n
1
Observaÿie: Seria armonic generalizat ÿ α este: convergent dac α > 1 ÿi divergent dac α ≤ 1 .
n n
1
Observaÿie: Seria ÿ n ! este convergent ÿ i are suma e (numÿrul lui Euler).
n

2.5.4 Criteriul rÿdÿcinii (al lui Cauchy): Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr natural N i un numÿr 0<k<1 astfel încât pentru orice n ≥ N sÿ
avem n un ≤ k , atunci seria este convergentÿ
b. Dacÿ n un ≥ 1 pentru o infinitate de termeni, atunci seria este divergentÿ
Corolar: Dacÿ pentru seria ÿ un cu termeni pozitivi existÿ lim n un = k , atunci aceastÿ
n →∞

serie converge dacÿ k < 1 i diverge dacÿ k > 1 .


2.5.5 Criteriul raportului (al lui D'Alembert): Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr natural N i un numÿr 0<k<1 astfel încât pentru orice n ≥ N sÿ
u
avem n + 1 ≤ k , atunci seria este convergentÿ.
un
un + 1
b. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât pentru orice n ≥ N sÿ avem ≥1 ,
un
atunci seria este divergentÿ.
Corolar:
un + 1
Dacÿ pentru seria ÿ un cu termeni pozitivi existÿ lim
n →∞ un
= k , atunci aceastÿ serie

converge dacÿ k < 1 i diverge dacÿ k > 1 .


2.5.6 Criteriul Raabe-Duhamel: Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr k > 1 i un numÿr natural N astfel încât
u
n( n − 1 ) ≥ k
un + 1
pentru orice n ≥ N , atunci seria este convergentÿ.
b. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât

16
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

un
n( −1)< 1
un + 1
pentru orice n ≥ N , atunci seria este divergentÿ.
Corolar: Dacÿ pentru seria cu termeni pozitivi ÿ un existÿ
un
lim n( −1) = λ
n →∞ un + 1
atunci seria converge dacÿ λ > 1 i diverge dacÿ λ < 1 .
2.5.7 Criteriul logaritmic: Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât pentru orice n ≥ N
1
log
un
>1
log n
atunci seria este convergentÿ.
b. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât pentru oirice n ≥ N
1
log
un
<1
log n
atunci seria este divergentÿ.
Corolar: Dacÿ pentru seria cu termeni pozitivi existÿ
1
log
un
lim =λ
n →∞ log n

atunci aceastÿ serie converge dacÿ λ > 1 i diverge dacÿ λ < 1 .

2.6 EXERCI II REZOLVATE

2.6.1 Sÿ se studieze convergen a seriei


1
ÿ un = ÿ ( 2n − 1)( 2n + 1)
n n

calculând suma ei.


Rezolvare: Termenul general al sumei este:
1 1 1 1
un = = −
( 2n − 1)( 2n + 1) 2 2n − 1 2n + 1
Atunci irul sumelor par iale se mai poate scrie:
n
1 1 1 1 n 1 1
sn = ÿ − = ÿ − =
k = 1 2 2k − 1 2k + 1 2 k =1 2k − 1 2k + 1
1 1 1 1 1 1 1 1 n
= 1 − + − + ... + − = 1− =
2 3 3 5 2n − 1 2n + 1 2 2n + 1 2n + 1
Conform defini iei, seria data este convergentÿ dacÿ irul sumelor par iale este convergent i are ca
sumÿ limita acestui ir, dacÿ aceasta existÿ. Avem:
n 1
lim sn = lim =
n →∞ n →∞ 2n + 1 2
1
de unde ob inem cÿ seria ÿ un este convergentÿ i are suma .
n 2

17
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

2.6.2 Sÿ se calculeze suma seriei:


1
ÿ n ( n + 1)( n + 2 )
n

Rezolvare: Termenul general al seriei este:


1
un =
n ( n + 1)( n + 2 )
Ne prpunem sÿ scriem termenul general al seriei ca o sumÿ de frac ii simple, i.e.:
A B C
un = + +
n n+1 n+2
Ob inem:
A B C A ( n + 1)( n + 2 ) + Bn ( n + 2 ) + Cn ( n + 1)
+ + = =
n n+1 n+2 n ( n + 1)( n + 2 )
n 2 ( A + B + C ) + n ( 3A + 2B + C ) + ( 2 A + 2B + C )
=
n ( n + 1)( n + 2 )
Prin trecere la identificarea coeficien ilor ob inem sistemul:
A+ B+C =0
3A + 2B + C = 0
2 A + 2B + C = 1
1 1
cu solu ia A = , B = −1, C = . A adar termenul general al seriei se mai poate scrie:
2 2
1 1 2 1
un = − +
2 n n +1 n + 2
irul sumelor par iale devine:
n n
1 1 2 1 1 1 1 1 n 2 + 3n
sn = ÿ u k = ÿ − + = − + = 2
k =1 k =1 2 k k +1 k + 2 2 2 n+1 n+2 4n + 12n + 8
Cum suma seriei este egalÿ cu limita irului sumelor par iale, ob inem:

1 n 2 + 3n 1
ÿ n ( n + 1)( n + 2 ) = nlim
→∞
sn = lim 2
n →∞ 4n + 12n + 8
=
4
n =1

2.6.3 Sÿ se calculeze suma seriei:


2 1 1 1 1
+ + + + + .....
3 3 6 12 24
Rezolvare: Se observÿ cÿ termenii generali ai seriei sunt termenii unei progresii geometrice al cÿrei
2 1
prim termen este u0 = ra ia q = . Prin urmare, irul sumelor par iale este:
3 2
1 − qn
sn = u0 + u0 q + u0 q 2 + ...u0 q n −1 = u0
1− q
adicÿ:
1
1− n
2 2 4 1
sn = ⋅ = 1− n
3 1− 1 3 2
2
de unde ob inem:

18
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real


2 1 4 1 4
ÿ 3 ⋅ 2n = nlim
→∞
sn = lim
n →∞ 3
1−
2n
=
3
n =0

2.6.4 Sÿ se calculeze suma seriei:


n3
ÿ n!
n∈¥

1 1
Reozolvare: Conform observa iei 3, 2.5.3, seria ÿ n ! este convergentÿ i ÿ n! = e . Vom scrie
n n =1

n3 1
termenul general al seriei ÿ n! în raport de termenul general al seriei ÿ n ! . Avem, pentru n>2:
n n

n3 = n ( n − 1)( n − 2 ) + an ( n − 1) + bn = n3 + ( a − 3 ) n 2 + ( 2 − a + b ) n
de unde, prin identificarea coeficien ilor, ob inem: a − 3 = 0 , 2 + a + b = 0 , deci a = 3 , b = 1 . Atunci
termenul general al seriei devine:
n3 n ( n − 1)( n − 2 ) 3n ( n − 1) n 1 3 1
= + + = + +
n! n! n! n ! ( n − 3 ) ! ( n − 2 ) ! ( n − 1) !
irul sumelor par iale se mai poate scrie a adar:
n n n
1 1 1
sn = ÿ +ÿ +ÿ
k =3 ( k − 3) ! k =2 ( k − 2) ! k = 1 ( k − 1) !

i cum suma seriei este egalÿ cu limita irului sumelor par iale, avem:
∞ ∞ ∞ ∞
n3 1 1 1
ÿ n ! = nlim
→∞
sn = ÿ
( n − 3) !
+ 3⋅ ÿ
( n − 2 ) ! ÿ ( n − 1) !
+ = 5e
n =0 n =3 n=2 n =1

Stabiliÿi natura seriilor:


1
2.6.5 ÿnn
n ≥1

Rezolvare: Am demonstrat la 1.5.10 cÿ lim n n = 1 . Atunci limita irului termenului general al seriei
n →∞
este:
1 1
lim = =1
n →∞ n n lim n n
n →∞
deci seria nu este convergentÿ, conform 2.1.7 ( irul termenului general nu converge la 0).

n+1
2.6.6 ÿ ln
n
n ≥1
Rezolvare: Suma par ialÿ a acestei serii este:
n
k +1 n
sn = ÿ ln = ÿ ( ln ( k + 1) − ln ( k ) ) = ln ( n + 1) − ln 1 = ln ( n + 1)
k =1 k k =1

n+1
Cum lim sn = lim ln ( n + 1) = ∞ , ob inem cÿ seria ÿ ln este divergentÿ i are suma ∞ .
n →∞ n →∞ n
n ≥1

n+1 n+1
Observaÿie: irul termenilor acestei serii, un = ln , converege la 0, ( lim ln = 0 ), cu toate cÿ
n n →∞ n
seria este divergentÿ. Acest fapt demonstreazÿ cÿ proprietatea 2.1.7 nu este i o condi ie suficientÿ de
convergenÿ pentru serii.

19
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

1
2.6.7 ÿ n ln n
n≥2

Rezolvare: Deoarece pentru orice n ∈ ¥ * avem ln n < n , ob inem de asemenea n


ln n < n n , i deci:
1 1
n
> pentru orice n ≥ 2 .
n n ln n
1
Conform exerci iului 2.6.1, seria ÿnn este divergentÿ. Din primul criteriu al compara iei 2.5.1
n ≥1

1
ob inem atunci cÿ seria ÿ n ln n este divergentÿ.
n≥2

1
2.6.8 ÿ 2n + n
n ≥1

1 1
Rezolvare: Cum 2 n + n ≥ 2 n pentru orice n ∈ ¥ , ob inem cÿ: 0 < < . Cum seria cu termenul
2n + n 2n
1
general vn = este convergentÿ (este o serie gemetricÿ cu ra ia q = 1 2 subunitarÿ) i seria datÿ are
2n
termenii pozitivi, din primul criteriu al compara iei 2.5.1 ob inem cÿ seria cu termenul general
1
un = n este de asemenea convergentÿ.
2 +n

1
2.6.9 ÿ n ( n + 1)
n ≥1

Rezolvare: Vom folosi crieteriul al treilea al compara iei, 2.5.3, în care:


1 1
un = , vn = 2
n ( n + 1) n
1
Conform observa iei 2, 2.5.3, seria ÿ nα este convergentÿ pentru α > 1 , deci seria care are ca termen
n ≥1

1
general vn = este convergentÿ. Avem:
n2
1
un n ( n + 1) n2
lim = lim = lim 2 =1
n →∞ v n →∞ 1 n →∞ n + n
n
2
n
Cum limita este finitÿ, conform criteiului al treilea al compara iei, cele douÿ serii au aceea i naturÿ,
1
prin urmare i seria ÿ este convergentÿ..
n ≥ 1 n ( n + 1)

n
n2 + n + 1
2.6.10 ÿ a
n2
,a >0
n ≥1

Rezolvare: Folosind corolarul criteriului rÿdÿcinii, 2.5.4, se ob ine:


n2 + n + 1
lim n un = lim a =a
n →∞ n →∞ n2

20
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

i deci seria este divergentÿ dacÿ a > 1 i convergentÿ dacÿ 0 < a < 1 . Pentru a=1 criteriul rÿdÿcinii nu
precizeazÿ natura seriei, deci va trebui sÿ determinÿm natura seriei în acest caz prin alte metode. Fie
a adar a=1. Termenul general al seriei devine în acest caz:
n n
n2 + n + 1 n+1
un = = 1+
n2 n2
i deci
n+1
⋅n
n2 n2
n n +1
n+1 n+1 n +1 lim
lim un = lim 1 + 2 = lim 1+ 2 = e n→∞ n
=e
n →∞ n →∞ n n →∞ n

Cum limita irului termenului general al seriei este diferitÿ de zero, conform observa iei 2.1.7 seria este
divergentÿ i în acest caz.

n
n
2.6.11 ÿ 2n + 1
n ≥1
Rezolvare: În acest caz este comod de aplicat criteriu rÿdÿcinii, 2.5.4, i ob inem:
n
n
un =
2n + 1
n
n un =
2n + 1
n 1
lim n un = lim = <1
n →∞ 2n + 1 2
n →∞
i deci seria este convergentÿ.

2n n !
2.6.12 ÿ n
n ≥1 n
Rezolvare: Aplicând criteriul raportului, 2.5.5, se ob ine:
2n n !
un =
nn
2 n + 1 ( n + 1) !
( n + 1)
n +1 n
un + 1 n 1 2
lim = lim = lim 2 = 2 lim =
n →∞ u n →∞ n
2 n! n →∞ n+1 n →∞ 1
n
e
1+
n
nn n
2
Dar < 1 , deci, conform criteriului mai sus amintit, seria este convergentÿ.
e

an
2.6.13 ÿ 2n + 5n , a > 0
n ≥1
Rezolvare: Vom folosi criteriul raportului, 2.5.5. Avem:
an
un = >0
2n + 5n
i deci:

21
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

n
2
5n +1
u an+1 2n + 5n 5 a
lim n + 1 = lim n + 1 n +1
⋅ = lim a n +1
=
n →∞ u n →∞ 2 + 5 an n →∞
2 5
5n +1
n
+1
5
a a
Pentru < 1 , deci pentru a < 5 , seria este convergentÿ, iar pentru > 1 , deci pentru a > 5 , seria este
5 5
divergentÿ, conform criteriului raportului. Pentru a=5, criteriul raportului nu ne poate preciza natura
seriei . Pentru a stabili totu i natura seriei date i în acest caz putem folosi una din urmÿtoarele metode:
- proprietatea 2.1.7, unde
5n 1
lim un = lim = lim =1
n →∞ n →∞ 2 + 5 n nn →∞ 2 n
+1
5
deci termenul general al seriei nu converge la 0, ceea ce înseamna cÿ seria este divegentÿ în acest
caz
- criteriul Raabe-Duhamel, pentru care
un 2n +1 + 5n + 1 2n +1 − 5n + 1 − 5 ⋅ 2n + 5n + 1
lim n − 1 = lim n − 1 = lim n =
n →∞ un + 1 n →∞ 5( 2 + 5 )
n n n →∞ 5 2n + 5 n ( )
2 (2 − 5)
n
−3 n
= lim n = =0lim
n →∞
(
5 2n + 5n
1+
) 5
n
5 n →∞
2
i cum aceastÿ limitÿ este subunitarÿ, seria este divergentÿ.

n!
2.6.14 ÿ ( λ + 1)( λ + 2 ) ...( λ + n ) , λ > 0
n ≥1

Rezolvare: Aplicând criteriul lui D'Alembert ob inem:


n!
un = >0
( λ + 1)( λ + 2 ) ...( λ + n )

lim
un + 1
= lim
( n + 1) ! ⋅
( λ + 1)( λ + 2 ) ...( λ + n ) = lim n + 1 = 1
n →∞ un n →∞ ( λ + 1)( λ + 2 ) ... ( λ + n + 1) n! n →∞ λ + n + 1

ceea ce înseamnÿ cÿ acest criterii nu ne poate da informa ii asupra naturii seriei. Aplicÿm criteriul
Raabe-Duhamel i ob inem:
un λ +n+1 nλ
lim n − 1 = lim n − 1 = lim =λ
n →∞ un + 1 n →∞ n+1 n →∞ n + 1

Prin urmare, dacÿ λ > 1 , seria este convergentÿ, iar pentru 0 < λ < 1 seria este divergentÿ. Dacÿ λ = 1 ,
termenul general al seriei devine:
n! 1
un = =
2 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ ( n + 1) n + 1
1
deci am ob inut seria ÿ n + 1 , care este divergentÿ (vezi 2.5.3 observa ii)
n ≥1

1 1
1 + + ....
2.6.15 ÿa 2 n ,a > 0
n ≥1

22
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

Rezolvare: Aplicând criteriul Raabe-Duhamel se ajunge la calcule complicate. Putem aplica criteriul
logaritmic:
1 1
1 + + ...+
un = a 2 n >0

1
1 ln 1 1 1 1
ln 1
1 + + ...+
1 − 1 + + ... + ln a 1 + + ... +
un a 2 n 2 n 2 n
lim = lim = lim = − ln a lim = − ln a
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n
1 1
1 + + ... +
2 n
(aplicând eventual criteriul Cesaro-Stolz pentru determinarea limitei lim = 1 ).
n →∞ ln n
1 1 1 1
Prin urmare, dacÿ − ln a = ln > 1 , adicÿ > e ⇔ a < , seria este convergentÿ, iar dacÿ ln < 1 ,
a a e a
1 1
adicÿ a > , seria este divergentÿ. Dacÿ a = criteriul logaritmic nu ne poate da informa ii asupra
e e
naturii seriei.

2.6.16 ÿ n− ln a , a > 0
n ≥1
Rezolvare: Se aplicÿ criteriul logaritmic, 2.6.5.Ob inem:
un = n − ln a > 0
1 1
ln ln − ln a
un n ln n ln a ln a ⋅ ln n
lim = lim = lim = lim = ln a
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n
Prin urmare, dacÿ ln a > 1 , adicÿ a > e , seria este convergentÿ. Pentru ln a < 1 , adicÿ pentru a < e ,
seria este divergentÿ. Dacÿ a=e, atunci criteriul logaritmic nu ne poate da informa ii despre natura
seriei. Dacÿ a=e, atunci termeul general al seriei devine:
1
un = n − ln e = n −1 =
n
1
ob inându-se seria ÿ , serie divergentÿ.
n ≥1 n
2.6.17 Sÿ se studieze natura seriei:
( −1)
n

ÿ 3n
n ≥0

1 1
Rezolvare: Seria ÿ 3n este convergentÿ, pentru cÿ termenul general vn =
3n
este o progresie
n ≥0

1
geometricÿ cu ra ia subunitarÿ. Cum termenul general al seriei date are proprietatea un = , ob inem
3n
a adar cÿ aceasta este absolut convergentÿ.

2.6.18 Sÿ se studieze convergen a seriei:


n
ÿ ( −1) n2 + 1
n +1

n ≥1

23
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

Rezolvare: Pentru a verifica dacÿ seria datÿ este convergentÿ vom aplica criteriul lui Abel, 2.3.1. irul
n
cu termenul general an = 2 este descrescÿtor pentru cÿ:
n +1
n+1 n n3 + n 2 + n + 1 − n 3 − 2n 2 − n − 1
an + 1 − an = − = =
( n + 1)
2
+1 n +1
2
( )(
n 2 + 1 ( n + 1) + 1
2
)
−n 2
= <0
(n 2
+1 ) (( n + 1) 2
)
+1

n
i de asemenea lim =0 .
n →∞ n2 + 1
n
Prin urmare, conform criteriului lui Leibniz, seria cu termenul general un = ( −1)
n
este
n2 + 1
convergentÿ.
Pentru a verifica dacÿ seria este absolut convergentÿ, vom aplica criteriul compara iei, 2.5.3, unde:
n n
un = ( −1) 2
n
=
n + 1 n2 + 1
1
vn =
n
Ob inem:
n
n2
lim n = lim n + 1 = lim 2
u 2
=1
n →∞ v n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n
1 n
deci cele douÿ serii au aceea i naturÿ. Cum seria ÿ este divergentÿ, ob inem cÿ i seria ÿ 2
n ≥1 n n ≥1 n +1
este divergentÿ, deci seria datÿ nu este absolut convergentÿ.

2.7 EXERCI II PROPUSE:


2.7.1 Sÿ se stabileascÿ natura urmÿtoarelor serii i sÿ calculeze suma lor

1 1
a. ÿ R: ,
n ≥ 1 16 n
2
− 8n − 3 4
convergentÿ
1 1
b. ÿ , unde α este un numÿr real diferit de orice întreg negativ R:
n ≥1 (α + n )(α + n + 1) 1 +α
convergentÿ
1 1
c. ÿ
( )( )
R:
n ≥1 n+ 2 n+ 2 +1 2 +1
convergentÿ
5
R:
2 n + ( −1)
n+1
6
d. ÿ
5 n convergentÿ
n ≥1

24
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

2 n + ( −1) ( −1)
n n n +1
2
Indica ie: Se va scrie n
= + n
, i prin urmare seria datÿ este suma a douÿ progresii
5 5 5
2 −1
geometrice de ra ie i
5 5
2.7.2 Sÿ se stabileascÿ natura urmÿtoarelor serii:
7n R: convergentÿ
a. ÿ
n ≥1 n 2
+ 3n + 5
1 R: convergentÿ
b. ÿ
n ≥1 n +n
3

1 R: divergentÿ
c. ÿ
n ≥ 1 30n + 7

n+1 − n R: convergentÿ
d. ÿ
n ≥1 n
1000 R: convergentÿ
e. ÿ
n≥2 n − 2
2

Indica ie: se va folosi inegalitatea:

1000 1000 1000 1000


< = <
n 2 − 2 n 2 − n n ( n − 1) ( n − 1) 2
1 R: convergentÿ
f. ÿ , a > −2
n ≥1 2 + a
n

1
Indica ie: se va compara cu seria ÿ 2n , folosind al treilea criteriu al compara iei.
n ≥1

2.7.3 Sÿ se stabileascÿ natura seriilor urmÿtoare aplicând criteriul raportului i criteriul rÿdÿcinii:

an R: convergentÿ
a. ÿ , a >0
n ≥1 n !

b. ÿ
(n 3
)
+ 1 an
, a >0
R: convergentÿ

n ≥1 ( n + 1) !
( n !) R: convergentÿ
2

c. ÿ
n ≥ 1 ( 2n ) !

1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1) R: convergentÿ
d. ÿ
n ≥ 1 2 ⋅ 5 ⋅ 8 ⋅ ... ⋅ ( 3n − 1)

n R: convergentÿ
2n 2 + 7n + 5
e. ÿ
n ≥1 6n 2 + 5n + 9
n R: convergentÿ
13 + 23 + ... + n3 n
f. ÿ −
n ≥1 n3 4
n ( n + 1)( 2n + 1)
Indica ie: 13 + 23 + ... + n3 =
6

25
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real

1 R: convergentÿ
g. ÿ
( lg n )
n
n≥2

2n n + 5 R: convergentÿ
h. ÿ
( 3n + 7 )
n
n ≥1

2.7.4 Sÿ se stabileascÿnatura seriilor urmÿtoareaplicând criteriul Raabe-Duhamel:

2 ⋅ 7 ⋅ 12 ⋅ ... ⋅ ( 2 + 5 ( n − 1) ) R: divergentÿ
a. ÿ
n ≥ 1 3 ⋅ 8 ⋅ 13 ⋅ ... ⋅ ( 3 + 5 ( n − 1) )

an ⋅ n ! R: convergentÿ pentru a < e


b. ÿ n
, a >0 divergentÿ pentru a ≥ e
n ≥1 n

n! R: convergentÿ pentru α > 2


c. ÿ , α >0
n ≥ 1 α (α + 1) ...(α + n + 1)
divergentÿ pentru 0 < α ≤ 2

2.7.5 Sÿ se stabileascÿ natura seriilor urmÿtoare:

( −1)
n +1 R: semiconvergentÿ
a. ÿ n ( n + 1)
n ≥1

( −1) R:absolut convergentÿ


n

b. ÿ α
unde α este un numÿr real diferit de orice întreg negativ pentru α > 1 .
n ≥1 (n + a) semiconvergentÿ pentru
α <1
n ( n − 1) R: divergentÿ
c. ÿ
( −1) 2

n3
n ≥1 n

2.7.6 Sÿ se studieze convergen a seriei:


ÿ (2 − )( ) ( )
e 2 − 3 e ... 2 − n e , a > 0
n≥2
Indica ie: Se aplicÿ criteriul lui D’Alembert i criteriul al doilea al compara iei.

26
3. FUNC II REALE DE O VARIABIL REAL

3.1 LIMITE DE FUNC II

Fie A ⊆ ¡ , x0 (numÿr finit sau infinit) un punct de acumulare al mul imii A (nu neapÿrat
x0 ∈ A ) i f : A → ¡ o func ie de variabilÿ realÿ.

3.1.1 Definiÿie: Vom spune cÿ l ∈ ¡ (finit sau infinit) este limita funcÿiei f în punctul x0 relativ la
mulÿimea A dac pentru orice ir de numere reale ( xn )n∈¥ din A, xn ≠ x0 , cu lim xn = x0 , irul
n →∞

( f ( xn ) )n∈¥ al valorilor funcÿiei are limita l . Vom scrie atunci:


lim f ( x ) = l sau lim f ( x ) = l
x → x0 , x∈ A x → x0

Petru definiÿia 3.1.1 sunt echivalente afirmaÿiile:


3.1.2
a. Num rul l ∈ ¡ (finit sau infinit) este limita funcÿiei f în punctul x0 relativ la mulÿimea A
dac i numai dac pentru orice vecin tate V a lui l exist vecin tatea U a lui x0 , depinzând de V, astfel
încât pentru orice x ∈ A ∩ U , x ≠ x0 , avem f ( x ) ∈ V .
b. Dac x0 i l sunt finite, atunci l este limita funcÿiei f în punctul x0 relativ la mulÿimea
A dac i numai dac pentru orice num r ε > 0 exist δε > 0 astfel încât pentru orice
x ∈ A , x ≠ x0 , x − x0 < δ ε , avem f ( x ) − l < ε .
c. Dac x0 este finit i l = +∞ , atunci lim f ( x ) = ∞ dac i numai dac pentru orice
x → x0

num r M > 0 exist δ M > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , x ≠ x0 , x − x0 < δ M avem f ( x ) > M .
d. Dac x0 = ∞ i l este finit, atunci lim = l dac i numai dac , pentru orice num r ε > 0
x →∞

exist δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , x ≠ x0 , x > δ ε avem f ( x ) − l < ε .

3.1.3 Operaÿii cu limite de funcÿii: Fie f , g : A ⊆ ¡ → ¡ ÿi x0 un punct de acumulare pentru


mul imea A. Dac exist lim f ( x ) = l1 ÿi lim g ( x ) = l2 , finite sau infinite, atunci:
x → x0 x → x0

a. dac l1 + l2 are sens, func ia sum f + g are limit în punctul x0 ÿi avem:


lim ( f + g )( x ) = l1 + l2
x → x0

b. dac l1 ⋅ l2 are sens, func ia produs f ⋅ g are limit în punctul x0 ÿi avem:


lim ( f ⋅ g )( x ) = l1 ⋅ l2
x → x0

l1
c. dac g ( x ) ≠ 0 pe o vecin tate a lui x0 ÿi dac are sens, atunci func ia
l2
f
g
{ }
: x ∈ A g ( x ) ≠ 0 → ¡ are limit în punctul x0 ÿi avem:

f l
lim
x → x0
( x) = 1
g l2
Capitolul 4 Serii de funcÿii

d. dac α ∈ ¡ , atunci func ia α ⋅ f : A → ¡ are limit în punctul x0 ÿi avem:


lim α ⋅ f ( x ) = α ⋅ l1
x → x0

3.1.4 Criterii de existenÿ a limitelor de funcÿii:


a. dac f ( x ) − l ≤ g ( x ) pentru orice x ∈ A ÿi lim g ( x ) = 0 , atunci lim f ( x ) = l
x → x0 x → x0

b. dac f ( x ) ≥ h ( x ) pentru orice x ∈ A ÿi lim h ( x ) = ∞ , atunci lim f ( x ) = ∞


x → x0 x → x0

c. dac exist M > 0 astfel încât f ( x ) ≤ M pentru orice x ∈ A (i.e. f este m rginit pe A)
ÿi lim g ( x ) = 0 , atunci lim ( f ⋅ g )( x ) = 0
x → x0 x → x0

d. Criteriul lui Cauchy: Func ia f : A → ¡ are limit în punctul de acumulare finit x0 al


lui A dac ÿ i numai dac pentru orice ε > 0 exist o vecin tate V a lui x0 astfel încât pentru orice
x', x'' ∈ V ∩ A , x' ≠ x'' avem f ( x' ) − f ( x'' ) < ε .

3.1.5 În aplica ii se folosesc des urm toarele limite:


sin ( ax ) a tg ( ax )
a. lim = , lim
x →0 bx b x →0 bx
x x
ÿ 1þ ÿ aþ
b. lim 1 + = e , lim 1 + = ea
x →∞ x x →∞ x
∞ , dac a > 1
lim a x =
x →∞ 0 , dac 0 < a < 1
c.
0 , dac a > 1
lim a x =
x →−∞ ∞ , dac 0 < a < 1

3.2 CONTINUITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL

3.2.1 Definiÿie: Spunem c func ia f este continuÿ în punctul de acumulare x0 ∈ A dacÿ pentru
orice ir ( xn )n∈¥ ⊂ A convergent la x0 avem lim f ( xn ) = f ( x0 )
n →∞
Urmÿtoarele defini ii sunt echivalente cu defini ia datÿ mai sus continuitÿ ii unei func ii
într-un punct:
a. Pentru orice vecinÿtate U a lui f ( x0 ) existÿ o vecinÿtate V a lui x0 astfel încât pentru
orice x ∈ V ∩ A avem f ( x ) ∈ U .
b. Pentru orice ε > 0 existÿ δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , cu x − x0 < δ ε avem
f ( x ) − f ( x0 ) < ε .

3.2.2 Definiÿie: Spunem cÿ func ia f : A⊆ ¡ →¡ este continuÿ la stânga (respectiv la


dreapta) în x0 ∈ A dacÿ pentru orice ir ( xn )n∈¥ ⊂ A , xn ≤ x0 ( respectiv xn ≥ x0 ), cu lim xn = x0 ,
n →∞

avem lim f ( xn ) = f ( x0 ) (se mai poate scrie: lim f ( x ) = f ( x0 ) (respectiv


n →∞ x → x0 , x < x0

lim f ( x ) = f ( x0 ) ) , i.e. limita lateralÿ la stânga (respectiv la dreapta) ale func iei f în punctul x0
x → x0 , x > x0

existÿ i este egalÿ cu f ( x0 ) .

49
Capitolul 4 Serii de funcÿii

3.2.3 Propoziÿie: Funcÿia f : A → ¡ este continu în x0 ∈ A dac i numai dac este continu la
stânga i la dreapta în x0 .
3.2.4 Definiÿie: Un punct x0 ∈ A se nume te punct de discontinuitate a lui f dac f nu ste
continu în x0 . Un punct de discontinuitate pentru funcÿia f se nume te punct de discontinuitate de
speÿa I dacÿ limitele laterale al func iei f în punctul x0 existÿ, sunt finite, dar nu sunt egale. Un punct
de discontinuitate pentru func ia f se nume te punct de discontinuitate de speÿa a II-a dacÿ nu este de
spe a I.
3.2.5 Definiÿie: Fie I ⊂ ¡ un interval ÿi f : I → ¡ o func ie. Spunem c func ia f are
proprietatea lui Darboux pe intervalul I dac pentru orice a , b ∈ I , a ≠ b ÿi pentru orice
λ ∈ ¡ , f ( a ) ≤ λ ≤ f ( b ) exist cλ ∈ ( a , b ) astfel încât f ( cλ ) = λ .
3.2.6 Propoziÿie: Orice func ie continu f :I →¡ are proprietatea lui Darboux. (Reciproca nu
este adev rat ).

3.3 UNIFORM CONTINUITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL

3.3.1 Definiÿie: Fie I ⊂ ¡ un interval ÿi f : I → ¡ . Spunem c f este uniform continu pe I dac


pentru orice ε > 0 exist δ ε > 0 astfel încât pentru orice x', x'' ∈ I cu x' − x'' < δ ε s avem
f ( x' ) − f ( x'' ) < ε .
3.3.2 Propoziÿie: Orice func ie uniform continu este continu . (Reciproca nu este adev rat )

3.4 DERIVABILITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL

3.4.1 Definiÿie: Fie I ⊂ ¡ un interval, f : I → ¡ ÿi x0 ∈ I . Dac exist ÿ i este finit


f ( x ) − f ( x0 )
lim
x → x0 x − x0
vom spune c func ia f este derivabilÿ în punctul x0 . Vom nota:
f ( x ) − f ( x0 )
lim = f ' ( x0 )
x → x0 x − x0
ÿi o vom numi derivata func iei f în x0 .
Limitele
f ( x ) − f ( x0 )
f d' ( x0 ) = lim
x → x0 , x > x0 x − x0
f ( x ) − f ( x0 )
f s' ( x0 ) = lim
x → x0 , x < x0 x − x0
dac exist , se numesc respectiv derivata la dreapta ÿi derivata la stânga a func iei f în punctul x0 .
3.4.2 Propoziÿie: Funcÿia f : I → ¡ este derivabil în x0 dac i numai dac are derivate laterale
egale în x0 .
3.4.3 Teorema lui Rolle: Fie funcÿia f : I → ¡ , a , b ∈ I , a < b . Dac :
i. f este continu pe [ a , b ] .
ii. f este derivabil pe ( a , b )
iii. f ( a ) = f ( b )

50
Capitolul 4 Serii de funcÿii

atunci exist cel puÿin un punct c ∈ ( a , b ) astfel încât f ' ( c ) = 0 .

3.4.4 Teorema lui Lagrange: Fie funcÿia f : I → ¡ , a , b ∈ I , a < b . Dac :


i. f este continu pe [ a , b ] .
ii. f este derivabil pe ( a , b )
atunci exist cel puÿin un punct c ∈ ( a , b ) astfel încât
f (b ) − f ( a )
= f ' (c)
b−a
3.4.5 Consecinÿe: Dac f ' ( x ) > 0 (respectiv f ' ( x ) < 0 ) pe intervalul I, atunci f este cresc toare
(respectiv descresc toare) pe acest interval.

3.4.6 Teorema lui Cauchy: Fie f , g : I → ¡ , a , b ∈ I . Dac :


i. f i g sunt continue pe [ a , b ]
ii. f i g sunt derivabile pe ( a , b )
iii. g ( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ ( a , b ) , atunci exist cel puÿin un punct c ∈ ( a , b ) astfel încât
f (b ) − f ( a ) f ' (c)
=
g (b ) − g ( a ) g' ( c)
3.4.7 Regulile lui l’Hospital : 1. Fie f , g : I → ¡ , c ∈ I . Dac :
i. f ( c ) = g ( c ) = 0
ii. f i g sunt derivabile în c
iii. g ' ( c ) = 0
f ( x) f ' (c)
atunci lim =
x→c g ( x) g' (c )
2. Fie f , g : I \ {c} → ¡ , unde c este un punct de acumulare pentru I. Dac :
i. lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0
x→c x→c

ii. f i g sunt derivabile pe I \ {c}


iii. g ' ( x ) ≠ 0 pentru x ∈ I \ {c}
f ' ( x)
iv. lim =l
x→c g' ( x )
f ( x)
atunci lim =l
x→c g ( x)
3. Fie f , g : I \ {c} → ¡ , unde c este un punct de acumulare pentru I. Dac :
i. lim g ( x ) = +∞
x→c

ii. f i g sunt derivabile pe I \ {c}


iii. g ' ( x ) ≠ 0 pentru x ∈ I \ {c}
f ' ( x)
iv. lim =l
x→c g' ( x )

51
Capitolul 4 Serii de funcÿii

f ( x)
atunci lim =l
x→c g ( x)
3.4.8 Observaÿii: i.Fie f , g : I \ {c} → ¡ astfel încât lim f ( x ) = 0 i lim g ( x ) = ∞ i
x→c x→c

f g
F = f ⋅ g . Dac vom scrie F = = vom obÿine unul din cazurile în care se poate aplica regula lui
1 1
g f
l’Hospital (2. sau 3.)
ii. Fie f , g : I \ {c} → ¡ astfel încât. lim f ( x ) = lim g ( x ) = ±∞ i Φ = f − g . Atunci dac vom scrie
x→c x→c

1 1

vom obÿine unul d lim g ( x ) = 0 in cazurile în care se poate aplica regula lui
g f
Φ= f −g=
1 x→c

f ⋅g
l’Hospital (2. sau 3.)
iii. Fie f , g : I \ {c} → ¡ astfel încât
lim f ( x ) = 0 i sau
x→c

lim f ( x ) = 1 i lim g ( x ) = ∞ sau


x→c x→c

lim f ( x ) = ∞ i lim g ( x ) = 0
x→c x→c

i Ψ = f g , atunci dac vom scrie Ψ = f g = e g ln f se obÿine cazul i. prezentat mai sus.

3.5 DIFEREN IABILITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL

3.5.1 Definiÿie: Vom spune c funcÿia f : I → ¡ , unde I este un interval, este diferenÿiabil în
punctul x0 ∈ I dacÿ existÿ un numÿr A∈ ¡ astfel încât pentru orice x ∈ I sÿ avem:
f ( x ) − f ( x0 ) = A ( x − x0 ) + α ( x )( x − x0 )
unde α : I → ¡ este o func ie cu proprietatea α ( x0 ) = 0 i lim α ( x ) = 0 .
x → x0

3.5.2 Consecinÿþ: 1.O funcÿie f : I → ¡ este diferenÿiabil în x0 ∈ I dac i numai dac este
derivabil în x0 . Dac f este derivabil în x0 , atunci
f ( x ) − f ( x0 ) = f ' ( x0 )( x − x0 ) + α ( x )( x − x0 )
unde α : I → ¡ este o funcÿie cu proprietatea α ( x0 ) = 0 i lim α ( x ) = 0 .
x → x0

Pentru valori suficient de apropiate ale lui x de x0 vom putea scrie:


f ( x ) − f ( x0 ) ≈ f ' ( x0 )( x − x0 ) , x ≈ x0 , x ∈ I

3.6 PROBLEME REZOLVATE

Folosind definiÿia limitei unei funcÿii într-un punct (3.1.3), s se arate c :


3.6.1 lim x 2 = 4
x→2

Rezolvare: fie δ > 0 un num r real i x∈¡ astfel încât x − 2 < δ . Obÿinem atunci c
−δ < x − 2 < δ ⇔ 2 − δ < x < δ + 2 . Cum îns x + 2 ≤ x + 2 i −2 − δ < 2 − δ , avem:
x < 2 +δ i

52
Capitolul 4 Serii de funcÿii

x + 2 ≤ x + 2 < 4 +δ
Atunci:
(*) x 2 − 4 = ( x − 2 )( x + 2 ) = x − 2 ⋅ x + 2 < δ ( 4 + δ )
ε
Fie atunci ε > 0 i δ > 0 astfel încât δ (δ + 4 ) < ε ⇔ 0 < δ < . Pentru x ∈ I , x − 2 < δ în
2+ 4+ε
relaÿia (*) obÿinem : x 2 − 4 < ε . Am obÿinut a adar:
ε
Pentru orice ε > 0 exist 0<δ < astfel încât pentru orice x ∈ I , cu
2+ 4 +ε
ε
x−2 < , avem: x 2 − 4 < ε , ceea ce înseamn conform definiÿiei 3.1.3 c funcÿia dat are
2+ 4+ε
limita 4 în x0 = 2 .

1
3.6.2 lim =0
x2 + 1
x →∞

Rezolvare: Vom ar ta c pentru orice ε > 0 exist δ ε > 0 astfel înct pentru orice x > δ ε s avem
1 1
< ε . Având în vedere c x > 0 , inegalitatea 2 < ε se mai poate scrie:
x2 + 1 x +1
1−ε
x>
ε
1−ε 1
Atunci luând δ ε = , pentru x > δ ε ingalitatea < ε este realizat .
ε x2 + 1

sin ( x )
3.6.3 Fie f : ¡ *
→ ¡ , f ( x) = .S se arate c lim f ( x ) = 0 .
x x →∞

1
Rezolvare: Fie g ,h : ¡ *
→ ¡ , g ( x ) = sin ( x ) , h ( x ) = . Avem: f ( x) = g ( x) ⋅ h ( x) i
x
1
g ( x ) = sin ( x ) ≤ 1, lim h ( x ) = lim = 0 . Atunci conform criteriului 3.1.4, c., obÿinem c :
x →∞ x →∞ x
lim g ( x ) ⋅ h ( x ) = 0
x →∞

deci lim f ( x ) = 0 .
x →∞

3.6.4 S se arate c funcÿia f : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = ( 1 + sin x ) ln x nu tinde c tre ∞ atunci când x


tinde c tre ∞ .
Rezolvare: S presupunem c funcÿia dat tinde c tre ∞ atunci când x tinde c tre ∞ . Atunci, conform
criteriului 3.1.4,b., pentru orice ir ( xn )n∈¥ cu lim xn = ∞ avem lim f ( xn ) = ∞ . Fie atunci irul
n →∞ n →∞

3π 3π 3π
( xn )n∈¥ , xn = + 2nπ . Evident avem nlim →∞
xn = lim (
n →∞ 2
+ 2nπ ) = + 2π ⋅ lim n = ∞ .
n →∞
Atunci
2 2
lim f ( xn ) = ∞ , conform criteriului mai sus amintit. Dar:
n →∞

53
Capitolul 4 Serii de funcÿii

3π 3π
f ( xn ) = ( 1 + sin( + 2nπ )) ⋅ ln( + 2nπ ) =
2 2
3π 3π 3π
= ( 1 + sin ) ⋅ ln( + 2nπ ) = ( 1 − 1 ) ⋅ ln( + 2nπ ) = 0
2 2 2
deci lim f ( xn ) = 0 , contradicÿie, deci presupunerea f cut este fals , i prin urmare funcÿia dat nu
n →∞
tinde c tre ∞ atunci când x tinde c tre ∞ .

3.6.5 S se arate c funcÿia f : ¡ → ¡ , f ( x ) = sin x nu are limit când x tinde c tre ∞ .


Rezolvare: Vom ar ta c exist irurile ( xn )n∈¥ , ( yn )n∈¥ , cu lim xn = lim yn = ∞
x →∞ x →∞
i

π
lim f ( xn ) ≠ lim f ( yn ) . Fie a adar xn = nπ , yn = + 2nπ . Avem evident
x →∞ x →∞ 2
ÿπ þ
lim nπ = lim + 2nπ = ∞
n →∞ n →∞ 2
ÿπ þ
Dar f ( xn ) = sin ( nπ ) = 0 i f ( yn ) = sin + 2nπ = 1 , deci lim f ( xn ) = 0 i lim f ( yn ) = 1 , deci
2 n →∞ n →∞

lim f ( xn ) ≠ lim f ( yn )
x →∞ x →∞
ceea ce contrazice criteriul 3.1.4, b.

x
3.6.6 Fie f : ¡ \ {−1, 1} → ¡ , f ( x ) = . Are aceast funcÿie limit în punctele -1 i 1?
x2 − 1
Rezolvare: O funcÿie are limit într-un punct dac i numai dac limitele laterale în acel punct exist i
sunt egale. S remarc m maii întâi c de i puunctele -1 i 1 nu aparÿin domeniiului de definiÿie al
funcÿiei f, ele sunt totu i punte de acumulare pentru acesta. Vom calcula adar limitile laterale ale
funcÿiei în cele dou puncte. Avem:
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅ ( −∞ ) = −∞
x →−1 , x < −1 x 2 − 1 x →−1 , x <−1 ( x − 1)( x + 1) x →−1 , x <−1 x − 1 x →−1 , x < −1 x + 1 2
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅∞ = ∞
x →−1 , x > −1 x 2 − 1 x →−1 , x >−1 ( x − 1)( x + 1) x →−1 , x >−1 x − 1 x →−1 , x >−1 x + 1 2
deci funcÿia nu admite limit în punctul x = −1 . Analog:
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅ ( −∞ ) = −∞
x →1 , x < 1 x 2 − 1 x → 1 , x < 1 ( x − 1)( x + 1) x →1 , x <1 x + 1 x →1 , x < 1 x − 1 2
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅∞ = ∞
x →1 , x > 1 x 2 − 1 x →1 , x > 1 ( x − 1)( x + 1) x →1 , x > 1 x + 1 x →1 , x > 1 x − 1 2
decii funcÿia dat nu are limit nici în punctul x=1.

1
3.6.7 S se arate c funcÿia f : ¡ *
→ ¡ , f ( x ) = cos nu are limit în punctul x=0, demonstrând
x
c nu satisface criteriul general al lui Cauchy.
Rezolvare: Vom ar ta c exist ε 1 > 0 astfel încât pentru orice δ > 0 s existe x1 , x2 , satisf când
inegalitÿ ile x1 , x2 < δ i f ( x1 ) − f ( x2 ) ≥ ε 1 .
Fie ε 1 = 2 . Atunci pentru orice δ > 0 exist un num r natural n ∈ ¥ astfel încât:
1 1
x1 = < δ , x2 = <δ
2nπ ( 2n + 1) π

54
Capitolul 4 Serii de funcÿii

1 1
pentru c lim = lim =0
n →∞ 2nπ n →∞ ( 2n + 1) π
Dar
f ( x1 ) − f ( x2 ) = cos 2nπ − cos ( 2n + 1) π = 2
i deci criteriul genral Cauchy este contrazis; a adar funcÿia dat nu are limit în punctul x=0.

x
3.6.8 S se arate c funcÿia f : ¡ \ {−1} → ¡ , f ( x ) = satisface criteriul general al lui Cauchy
x+1
în punctul x=1.
Rezolvare: Fie x', x'' > 0 , x', x'' ≠ 1 . Atunci:
x' x'' x' − x'' x' − x''
(* ) f ( x' ) − f ( x'' ) = − = ≤ <
x' + 1 x'' + 1 ( x' + 1)( x'' + 1) ( x' + 1)( x'' + 1)
< x' − x'' = x' − 1 + 1 − x'' ≤ x' − 1 + x'' − 1
ε ε ε
Alegem δ = i x', x'' astfel încât x' − 1 < , x'' − 1 < . Atunci în relaÿia (*) obÿinem:
2 2 2
ε ε
f ( x' ) − f ( x'' ) < x' − 1 + x'' − 1 <
+ =ε
2 2
ceea ce înseamn c funcÿia dat satisface criteriul lui Cauchy în puntul x=1.

3.6.9 S se calculeze:
lim
x →∞
( x2 + 1 − x )
Rezolvare: Suntem în cazul exceptat ∞ − ∞ . Avem:
x2 + 1 − x 2 1
f ( x ) = x2 + 1 − x = =
x +1 + x
2 ÿ 1 þ
x 1+ +1
x2
Cum x → ∞ , deci x > 0 , obÿinem x = x i deci:

lim
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim
x →∞ ÿ
1
1 þ
=0
x 1+ 2
+1
x
1 1 1
( →0 i ≤ ; se aplic 3.1.4, c.).
x 1 2 +1
1+ 2 + 1
x

3.6.10 S se calculeze:
lim x
x →±∞
( x2 + 1 − x )
Rezolvare: Avem:

)( )=
) (
x2 + 1 − x x2 + 1 + x
f ( x) = x ( x2 + 1 − x = x ⋅
x2 + 1 + x ÿ
x
1 þ
x 1+ +1
x2
Pentru x → ∞ avem x > 0 deci x = x . Atunci:

55
Capitolul 4 Serii de funcÿii

lim x
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim
x →∞ ÿ 1
x
þ
= lim
x →∞
1
1
=
1
2
x 1+ 2 +1 1+ 2 +1
x x
Pentru x → −∞ avem x < 0 i deci x = − x . Atunci:

f ( x) = x ( )ÿ 1 þ ÿ 1 þ
x2 + 1 − x = x x 1 + 2 − x = x − x ⋅ 1 + 2 − x =
x x
ÿ 1 þ
= −x2 1+ +1
x2
Atunci:

lim x
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim − x 2
x →∞
ÿ
1+
1
x2
þ
+ 1 = −∞

3.6.11 S se calculeze:
n
1+ x −1
lim
x →0 x
0
Rezolvare: Suntem în cazul exceptat . inând cont de relaÿia:
0
(
a n − b n = ( a − b ) a n − 1 + a n − 2b + ... + ab n − 2 + b n − 1 )
în care lu m a = 1 + x , b = 1 , obÿinem:
n

( )
n
n
1+ x −1
n
1 + x − 1n
= =
x ÿ n (1 + x ) + n (1 + x ) + ... + n 1 + x + 1 þ
x n −1 n−2

x 1
= =
ÿ
x (1 + x ) + ( 1 + x )
n n −1 n n−2
+ ... + n 1 + x + 1 þ n
(1 + x )
n −1
+ n
(1 + x )
n−2
+ ... + n 1 + x + 1

i atunci:
n
1+ x −1 1 1
lim = =
(1 + x ) (1 + x )
x →0 x n −1 n−2 n
n + n + ... + 1 + x + 1
n

3.6.12 S se calculeze:
1 − cos x
lim
x →0 x2
0
Rezolvare: Suntem de asemenea în cazul . Atunci:
0
ÿ xþ x ÿ xþ
2
1 − 1 − 2 sin2 2 sin2 sin
1 − cos x 2 1
2 = ⋅ 2
= =
x2 x2 x2 2 x
2
i deci:

56
Capitolul 4 Serii de funcÿii

2 2
ÿ xþ ÿ xþ
sin sin
1 − cox 1 2 = 1 ⋅ lim 2 = 1 (vezi 3.1.5,a.)
lim = lim ⋅
x →0 x2 x →0 2 x 2 x →0 x 2
2 2

3.6.13 S se calculeze:
sin 5x − sin 3x
lim
x →0 5x
Rezolvare: Avem:
sin 5x − sin 3x 2 sin x ⋅ cos 4 x 2 sin x 2
lim = lim = ⋅ lim ⋅ lim cos 4 x =
x →0 5x x →0 5x 5 x →0 x x →0 2
(a se vedea operaÿii cu limite de funcÿii, 3.1.3)

3.6.14 S se calculeze:
πx
lim ( 1 − x ) tg
x →1 2
πx πx
Rezolvare: Deoarece lim ( 1 − x ) = 0 = ∞, i lim tg lim tg = −∞ , suntem în cazul
x →1 2 x →1 , x > 1
x →1 , x < 1 2
exceptat o ⋅ ∞ . Fie atunci 1 − x = u ; atunci pentru x → 1 , avem u → 0 i
πx ÿπ πu
( 1 − u ) þ = ulim
u 1 2
lim ( 1 − x ) tg = lim u ⋅ tg u ⋅ ctg = lim = = ,
x →1 2 u →0 2 →0 2 u →0 ÿπ þ π π
tg u
2 2
unde am aplicat 3.1.5, a.

3.6.15 S se calculeze:
x2
ÿ x2 + 1 þ
lim
x →∞ x 2 − 2

x2 + 1
Rezolvare: S observ m mai întâi c lim = 1 , deci suntem în cazul exceptat 1∞ . Avem:
x →∞ x2 − 2
3 x2
x2 x2 ÿ x2 − 2 þ x2 − 2
ÿ x +1þ
2
ÿ 3 þ ÿ 3 þ 3
= 1+ = 1+
x2 − 2 x2 − 2 x2 − 2

Cum:
x2 − 2
ÿ 3 þ 3 3x 2
lim 1 + 2 = e i lim =3
x →∞ x −2 x →∞ x 2 − 2

obÿinem c :
x2
ÿ x2 + 1 þ
lim = e3 (am aplicat 3.1.5,b)
x →∞ x 2 − 2

3.6.16 S se calculeze:
ln ( 1 + kx )
lim
x →0 x

57
Capitolul 4 Serii de funcÿii

0
Rezolvare: Suntem în cazul . Avem:
0
ln ( 1 + kx ) 1 1
= ln ( 1 + kx ) = ln ( 1 + kx ) x
x x
i atunci:
ln ( 1 + kx ) 1 1 k

lim = lim ln ( 1 + kx ) x = lim ln ( 1 + kx ) kx =


x →0 x x →0 x →0

1 1
= lim k ⋅ ln ( 1 + kx ) kx = k ⋅ ln lim ( 1 + kx ) kx = k ⋅ ln ( e ) = k
x →0 x →0

3.6.17 S se calculeze:
e2 x − 1
lim
x →0 3x
0
Rezolvare: Suntem în cazul . Not m t = e 2 x − 1 , de unde: e2 x = t + 1 sau, logaritmând,
0

( ) 1
ln e 2 x = ln ( t + 1) ⇔ 2x = ln ( t + 1) ⇔ x = ln ( 1 + t ) . Observ m c dac x → 0 , atunci t → 0 .
2
Obÿinem:
e2 x − 1 t 2 t 2
lim = lim = lim =
t →0 3 t → 0 ln ( 1 + t )
ln ( 1 + t ) 3
x →0 3x 3
2
t 1 1 1
(pentru c lim = lim = lim = =1)
t → 0 ln ( 1 + t ) t →0 1 1
(e)
ln ( 1 + t )
t →0 ln
ln ( 1 + t ) t
t

3.6.18 S se calculeze:
ax − 1
lim , a >0
x →0
x
0
Rezolvare: Suntem în cazul . Not m a x − 1 = t , de unde:
0
ln ( t + 1)
( )
a x = t + 1 ⇔ ln a x = ln ( t + 1) ⇔ x ⋅ ln ( a ) = ln ( t + 1) ⇔ x =
ln ( a )
Se observ c dac x → 0 atunci t → 0 . Obÿinem:
ax − 1 t t
lim = lim = ln ( a ) ⋅ lim = ln ( a )
x →0 x t →0 ln ( t + 1) t → 0 ln ( t + 1)

ln ( a )

3.6.19 Studiaÿi continuitatea funcÿiei:


1

f ( x ) = e , daca x ∈ ¡ \ {0}
x 2

1, daca x = 0
Rezolvare: Pentru x ≠ 0 , funcÿia este continu ; vom studia continuitatea funcÿiei numai în punctul
x = 0 . Avem:

58
Capitolul 4 Serii de funcÿii

1

ÿ 1 þ
lim − 2 = −∞ i deci lim f ( x ) = lim e x = 0
2

x →0 x x →0 x →0

Cum lim f ( x ) ≠ f ( 0 ) , funcÿia nu este continu în punctul x = 0 ; acest punct este punct de
x →0
discontinuitate de speÿa întâia.

3.6.29 Studiaÿi continuitatea funcÿiei:


1
, daca x ∈ ¡ \ {-2}
f ( x ) = 1 + 2 1+ x
1

0, daca x = -2
Rezolvare: Funcÿia este continu în orice punct x ≠ −2 ; în punctul x = −2 avem:
1 1 1
f ( −2 + 0 ) = lim = = 0 , pentru c lim =∞
x →−2 , x >−2 1
∞ x →−2 , x >−2 2 + x
1+ 2 x + 2

1 1 1
f ( −2 − 0 ) = lim = = 1 , pentru c lim = −∞
x →−2 , x >−2 1
1 x →−2 , x >−2 2 + x
1 + 2 x+2
Am obÿinut a adar c limitele laterale ale funcÿiei în punctul x = −2 nu sunt egale, de funcÿia nu este
continu în x = −2 ; deoarece f ( −2 + 0 ) = f ( −2 ) = 0 , funcÿia dat este continu la dreapta în punctul
x = −2 ; x = −2 este punct de discontinuitate d speÿa a doua.

x + 1, x ∈ [0 , 1]
3.6.29 Fie f ( x ) = . S se determine constanta a astfel încât funcÿia f s fie
3ax + 3 , x ∈ ( 1, 3]
continu pe intervalul închis [1, 2 ] .
Rezolvare: Deoarece funcÿia f pe intervalele [1, 2 ) i ( 1, 2 ] este liniar , deci continu , vom studia
continuitatea funcÿiei f numai în punctul x = 1 . Condiÿia de continuitate pentru funcÿia f în punctul
x = 1 se scrie:
(1) f (1) = f (1 + 0 ) = f (1 − 0 )
Dar:
(2) f ( 1) = 1 + 1 = 2
f ( 1 − 0 ) = lim f ( x ) = lim ( x + 1) = 2
x →1 , x < 1 x →1 , x <1

f ( 1 + 0 ) = lim f ( x ) = lim ( 3ax + 3 ) = 3a + 3


x →1 , x > 1 x →1 , x > 1

1
Din relaÿiile ( 1) i ( 2 ) obÿÿinem a adar c : 3a + 3 = 2 , deci a = − .
3

3.6.22 S se studieze continuitaea funcÿiei:


( )
f ( x ) = lim x n + 1 , 0 ≤ x ≤ 1
n →∞

Reyolavare: Dac x ∈ [0 ,1) , atunci


n →∞
( )
f ( x ) = lim x n + 1 = 1 + lim x n = 1 . Dac
n →∞
x = 1 , atunci

( )
f ( 1) = lim 1n + 1 = 2 . A adar funcÿia este continu pe intervalul [0 , 1)
n →∞
i discontinu în punctul

x = 1 , având o discontinuitate de prima speÿ .

59
Capitolul 4 Serii de funcÿii

3.6.29 S se arate funcÿia f ( x ) = x2 x − 1 se anuleaz într-un punct ξ ∈ ( 0 , 1) .


Rezolvare: Avem: f ( 0 ) = −1 < 0 i f ( 1) = 1 ⋅ 21 − 1 = 1 > 0 . Cum funcÿia f este continu pe intervalul
(0 ,1) , f are proprietatea lui Darboux pe intervalul (0 ,1) , cu alte cuvinte exist cel puÿin un punct
ξ ∈ ( 0 , 1) astfel încât f (ξ ) = 0 .

3.6.24 S se arate c funcÿia


1, daca x ∈ ¤
f ( x) =
−1, daca x ∈ ¡ \ ¤
Rezolvare:Fie x' ∈ ¤ . Cum mulÿimea numerelor iraÿionale este dens în mulÿimea numerelor reale,
oricare ar fi o vecin tate V a lui x’ , exist un punct x'' ∈ ¡ \ ¤ cu x'' ∈ V . Am obÿinut a adar c
pentru orice vecin tate V a lui x' exist x'' ∈ V astfel încât f ( x' ) − f ( x'' ) = 1 − ( −1) = 2 , deci f nu
este continu în nici un punct x ∈ ¤ .
Analog, pentru orice x' ∈ ¡ \ ¤ , ÿinând cont c mulÿimea numerelor raÿionale este dens în
mulÿimea numerelor reale, f nu este continu în nici un punct x ∈ ¡ \ ¤ ; a adar f nu este continu în
nici un punct x ∈ ¡ (¡ = ¤ ∪ (¡ \ ¤ )) .

3.6.25 S se studieze continuitatea uniform pentru funcÿia: f ( x ) = sin x 2 ( )


Rezolvare: Cum funcÿia sinus este o funcÿie m rginit pe ¡ , funcÿia f este de asemenea m rginit . De
asemenea, fiind compunerea a dou funcÿii continue, f este continu .
Pentru a studia uniform continuitatea funcÿiei avem:
π
1, daca x 2 = ( 4k + 1) ,k∈¥
2
π
f ( x ) = −1, daca x 2 = ( 4k + 3 ) , k ∈¥
2
0 , daca x = kπ , k ∈ ¥
2

π π π
Fie x' = ( 4k + 3 ) , x'' = ( 4k + 1) . Atunci x' − x'' = , i deci pentru
2 2 π π
( 4k + 3 ) + ( 4k + 1)
2 2
valori ale lui k suficient de mari, punctele x' i x'' pot fi luate oricât de apropiate. Îns :
π π
f ( x' ) − f ( x'' ) = sin ( 4k + 3 )
− sin ( 4k + 1) = 2
2 2
Am ar tat a adar c exist ε = 2 i punctele x', x'' situate la distanÿ oricât de mic astfel încât
f ( x' ) − f ( x'' ) = 2 , ceea ce demonsteaz c funcÿia dat nu este uniform continu pe ¡ (dar este
uniform continu pe orice interval compact din ¡ ).

S se studieze uniform continuitatea funcÿiei f : [0 , ∞ ) → ¡ ,


x
3.6.26 +x f ( x) =
x+1
Rezolvare: Se observ c funcÿia dat este continu (fiind suma dintre raportul a dou funcÿii continue i
x
o funcÿie continu ) i nem rginit pe intervalul considerat (avem: lim + x = ∞ ). Vom ar ta c este
x →∞ x + 1

uniform continu pe [0 , ∞ ) .

60
Capitolul 4 Serii de funcÿii

Fie x1 , x2 ≥ 0 . Avem:

x1 x ÿ x2 − x1 þ
f ( x1 ) − f ( x2 ) = + x1 − 2 − x2 = ( x1 − x2 ) + ( x1 − x2 ) 1 + ≤
x1 + 1 x2 + 1 (1 + x1 ) ⋅ (1 + x2 )
ÿ x1 − x2 þ
≤ x1 − x2 1 +
(1 + x1 )(1 + x2 ) 1 2 2 1 < x −x (1 + x −x )
Fie ε > 0 i δ > 0 astfel încât δ ( 1 + δ ) < ε . Atunci pentru orice x1 , x2 ≥ 0 astfel încât x1 − x2 < δ
obÿinem, conform relaÿiei de mai sus, f ( x1 ) − f ( x2 ) < δ ( 1 + δ ) < ε , ceea ce demonstreaz c funcÿia
dat este uniform continu pe [0 , ∞ ) .

3.6.27 S se studieze derivabilitatea funcÿiei f ( x ) = sin 2x 2 + 1 în punctul x0 = 2 ( )


Rezolvare: Conform definiÿiei, o funcÿie este derivabil într-un punct x0 dac exist i este finit
f ( x ) − f ( x0 )
lim . În cazul de faÿ obÿinem:
x → x0 x − x0
2x 2 + 1 − 9 2x 2 + 1 + 9
lim
f ( x) − f (2)
= lim
( )
sin 2x 2 + 1 − sin ( 9 )
= lim
2 ⋅ sin
2
⋅ cos
2 =
x→2 x−2 x→2 x−2 x →2 x−2
(
2 ⋅ sin x − 4 ⋅ cos x + 5
2
) ( 2
) = 2 ⋅ lim sin ( x 2
−4 ) ( x + 2 ) cos
= lim
x→2 x−2 x→2 x −4
2 (x 2
)
+ 5 = 8 cos ( 9 )

pentru c lim
(
sin x − 4
2
) = 1 ; a adar lim
f ( x ) − f ( 2)
exist i este finit , deci funcÿia dat este
x→2 x −4
2
x→2 x−2
derivabil în punctul x0 = 2 .

1
ln ( 1 + 2 x ) , − < x<0
3.6.28 S se studieze derivabilitatea funcÿiei f ( x ) = 2 .
2x , x>0
ÿ 1 þ
Rezolvare: Pentru x ∈ − , 0 avem f ' ( x ) = ( ln ( 1 + 2x ) )' =
2
; pentru x ∈ ( 0 , ∞ ) avem
2 1 + 2x
ÿ 1 þ
f ' ( x ) = 2 . A adar f este derivabil pe − , 0 ∪ ( 0 , ∞ ) ; pentru a studia derivabilitatea funcÿiei în
2
punctul x = 0 vom folosi proprietatea 3.4.2; derivatele laterale ale funcÿiei f în x = 0 sunt:
f ( x ) − f (0 ) 2x − 0 2x
f d' ( 0 ) = lim = lim = lim =2
x →0 , x > 0 x −0 x →0 , x >0 x − 0 x →0 , x > 0 x

f ( x ) − f (0 ) ln ( 1 + 2x ) − 0 ln ( 1 + 2x )
f s' ( 0 ) = lim = lim = lim =
x →0 , x < 0 x −0 x →0 , x < 0 x −0 x →0 , x < 0 x
2x
ÿ 1
þx
= lim ln ( 1 + 2x ) 2 x =2
x →0 , x < 0

Cum derivatele laterale sunt egale, funcÿia f este derivabil în x = 0 i f ' ( 0 ) = 2 .

3.6.29 S se studieze derivabilitatea funcÿiei f : [0 ,π ] → ¡ , f ( x ) = max ( cos ( x ) ,cos 3 ( x ) ) .

61
Capitolul 4 Serii de funcÿii

Rezolvare: Fie g : [0 ,π ] → ¡ , g ( x ) = cos ( x ) − cos 3 ( x ) . Avem:

( )
g ( x ) = cos ( x ) 1 − cos 2 ( x ) = cos ( x ) sin2 ( x )
πþ
i deci g ( x ) > 0 ⇔ cos ( x ) > cos 3 ( x ) pentru x ∈ 0 , i g ( x ) ≤ 0 ⇔ cos ( x ) ≤ cos 3 ( x ) pentru
2
π πþ
x∈ ,π , pentru c sin2 ( x ) ≥ 0 pentru orice x i cos ( x ) > 0 pentru x ∈ 0 , , cos ( x ) ≤ 0 pentru
2 2
π
x∈ ,π . Am obÿinut a adar c :
2
π
cos ( x ) , daca 0 ≤ x <
f ( x) = 2
π
cos 3 ( x ) , daca ≤ x ≤π
2
deci
π π
− sin ( x ) , 0 ≤ x < ,x≠
f ' ( x) = 2 2
π
−3 cos 2
( x ) sin ( x ) , < x ≤π
2
π
Pentru x = vom stabili derivablitatea funcÿiei f pornind de la propozi ia 3.4.2:
2
ÿπ þ
sin3 −x
ÿπ þ cos 3 ( x ) − 0 2 ÿπ þ
2
f d' = lim = lim − ⋅ − x =0
2 π π π π π
ÿπ þ
3
2
x→ ,x >
2 2 x− x→ ,x >
2 2 − x
2 2
ÿπ þ
sin −x
ÿπ þ cos ( x ) − 0 2
f s' = lim = lim = −1
2 π π π π π ÿπ þ
x→ ,x<
2 2 x− x→ ,x<
2 2 −x
2 2
π
Cum derivatele laterale nu sunt egale , funcÿia nu este derivabil în x = .
2

3.6.30 S se demonstreze inegalitatea:


x
< arctg ( x )
1 + x2
pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ ) .
x
Rezolvare: Fie f : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = − arctg ( x ) . Avem:
1 + x2
1 + x 2 − 2x 2 1 2x 2
f ' ( x) = − =− <0
(1 + x ) 1+ x
( )
2 2 2
2
1 + x2
pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ ) . Cum derivata funcÿiei este negativ pe ( 0 , ∞ ) , funcÿia f este descresc toare pe
(0 , ∞ ) . Obÿinem a adar c f ( x ) < f ( 0 ) = 0 pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ ) , de unde
x x
− arctg ( x ) < 0 ⇔ < arctg ( x ) pentru orice x ∈ (0 , ∞ ) .
1 + x2 1 + x2

62
Capitolul 4 Serii de funcÿii

3.6.31 S se demonstreze inegalitatea


x3
tg ( x ) > x +
3
ÿ πþ
pentru orice x ∈ 0 , .
2
ÿ πþ x3
Rezolvare: Fie f : 0 , → ¡ , f ( x ) = tg ( x ) − x − . Avem:
2 3
1 1 − cos 2 ( x ) − x 2 cos 2 ( x ) sin2 ( x ) − x 2 cos 2 ( x )
f ' ( x) = − 1 − x2 = = =
cos 2
( x) cos 2
( x) cos 2 ( x )

=
( sin ( x ) + x cos ( x ) ) ( sin ( x ) − x cos ( x ) )
cos 2 ( x )
ÿ πþ
Fie g : 0 , → ¡ , g ( x ) = sin ( x ) − x cos ( x ) . Avem
2
ÿ πþ
g ' ( x ) = cos ( x ) − cos ( x ) + x sin ( x ) = x sin ( x ) > 0 pentru orice x ∈ 0 , . Atunci g este
2
ÿ πþ ÿ πþ
descresc toare pe 0 , , deci g ( x ) > g ( 0 ) = 0 pentru orice x ∈ 0 , , de unde
2 2
sin ( x ) − x cos ( x ) > 0 .
ÿ πþ
Cum sin ( x ) + x cos ( x ) > 0 , cos 2 ( x ) > 0 pentru orice x ∈ 0 , , obÿinem c f ' ( x) > 0 ,
2
ÿ πþ ÿ πþ
deci funcÿia f este cresc toare pe intervalul 0 , . Atunci f ( x ) > f ( 0 ) = 0 , ( ∀ ) x ∈ 0 , , deci
2 2
x3 x3 ÿ πþ
tg ( x ) − x − > 0 ⇔ tg ( x ) > x + pentru orice x ∈ 0 , .
3 3 2

3.6.32 S se demonstreze inegalitatea


sin ( b ) − sin ( a ) ≤ b − a
pentru orice a , b ∈ ¡ .
Rezolvare: Fie f : [ a , b ] → ¡ , f ( x ) = sin ( x ) . Cum f este continu pe [ a , b ] i derivabil pe ( a , b ) ,
din teorema lui Lagrange (3.4.4) obÿinem exist c ∈ ( a , b ) astfel încât
f (b ) − f ( a )
= f ' (c)
b−a
deci
sin ( b ) − sin ( a )
= cos ( c )
b−a
De aici obÿinem sin ( b ) − sin ( a ) = b − a ⋅ cos ( c ) ≤ b − a pentru c cos ( c ) ≤ 1 .

3.6.33 S se demonstreze inegalitatea


b−a b−a
≤ tg ( b ) − tg ( a ) ≤
cos 2 ( a ) cos 2 ( b )

63
Capitolul 4 Serii de funcÿii

π
pentru orice 0 ≤ a < b < .
2
Rezolvare: Fie f : [ a , b ] → ¡ , f ( x ) = tg ( x ) . Cum f este continu pe [ a , b ] i derivabil pe ( a , b ) , f
îndepline te ipotezele teoremei Lagrange (3.4.4), deci exist c ∈ ( a , b ) astfel încât:
f (b ) − f ( a ) tg ( b ) − tg ( a ) 1
= f ' (c) ⇔ =
b−a b−a cos
2
(c)
π
Deoarece funcÿia cos ( x ) este descresc toare pe intervalul [ a , b ] ⊂ 0 , , cum a < c < b , obÿinem c :
2
1 1 1
cos ( a ) > cos ( c ) > cos ( b ) > 0 ⇔ cos 2 ( a ) > cos 2 ( c ) > cos 2 ( b ) ⇔ < <
cos 2 ( a ) cos 2 ( c ) cos 2 ( b )
tg ( b ) − tg ( a ) b−a b−a
≤ tg ( b ) − tg ( a ) ≤
1
Dar = , deci
b−a cos
2
(c) cos 2 ( a ) cos 2 ( b )
π
pentru orice 0 ≤ a < b < .
2
tg ( x ) − x
3.6.34 S se calculeze lim .
x →0 x − sin ( x )
π πþ
Rezolvare: Fie f , g : ÿ − , → ¡ , f ( x ) = tg ( x ) − x , g ( x ) = x − sin ( x ) . Observ m c :
2 2
ÿ π πþ
i. funcÿiile f i g sunt derivabile pentru orice x ∈ − , i
2 2
1
f ' ( x) = − 1, g ' ( x ) = 1 − cos ( x )
cos 2 ( x )
π πþ
ii. g' ( x) ≠ 0 (∀) x ∈ ÿ − ,
2 2
iii. lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0
x →0 x →0

1
−1
f ' ( x) cos 2 ( x ) 1 − cos 2 ( x )
lim = lim = lim =
x →0 g ' ( x ) x → 0 1 − cos ( x ) x → 0 cos 2 ( x ) ( 1 − cos ( x ) )
iv.

= lim
(1 − cos ( x ) ) (1 + cos ( x ) ) = lim 1 + cos ( x ) = 2
x →0 cos 2 ( x ) ( 1 − cos ( x ) ) x → 0 cos 2 ( x )

Atunci, conform teoremei lui l’Hospital (3.4.7) avem:


f ( x) f ' ( x) tg ( x ) − x
lim = lim ⇔ lim =2 .
x →0 g ( x ) x →0 g ' ( x ) x → 0 x − sin ( x )

xx − x
3.6.35 S se calculeze: lim
ln ( x ) − x + 1
x →1

Rezolvare: Fie f , g : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = x x − x , g ( x ) = ln ( x ) − x + 1 . Observ m c :


i. f i g admit derivatede ordinul I i II pe ( 0 , ∞ ) i

64
Capitolul 4 Serii de funcÿii

1
f ' ( x ) = x x ( ln ( x ) + 1) − 1, g ' ( x ) = −1
x
f '' ( x ) = x x ( ln ( x ) + 1) + x x −1 , g '' ( x ) = −
2 1
x2
ii. g ' ( x ) ≠ 0 i g '' ( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ )
iii. lim f ( x ) = lim g ( x ) = lim f ' ( x ) = lim g ' ( x ) = 0
x →1 x →1 x →1 x →1

f '' ( x ) x x ( ln ( x ) + 1) + x x − 1
2
iv. lim = lim = −2
x → 1 g '' ( x ) x →1 1
− 2
x
Atunci conform teoremei lui l’Hospital (3.4.7) obÿinem:
f ( x) f ' ( x) f ' ( x) f '' ( x ) xx − x
lim = lim i lim = lim de unde lim = −2 .
x →1 g ( x ) x →1 g ' ( x ) x →1 g ' ( x ) x → 1 g '' ( x ) x → 1 ln ( x ) − x + 1

3.6.36 S se calculeze: lim x 2 ln ( x )


x →0 , x >0

Rezolvare: Fie f , g : ( 0 , ∞ ) → ∞ , f ( x ) = x 2 , g ( x ) = ln ( x ) . Deoarece lim f ( x) = 0 i


x →0 , x >0

lim g ( x ) = −∞ , suntem în cazul exceptat 0 ⋅ ∞ . În aceste condiÿii avem:


x →0 , x >0

ln ( x )
lim x 2 ln ( x ) = lim
x →0 , x > 0 1
x →0 , x > 0

x2

i ajungem astfel la cazul exceptat . Se verific u or c sunt verificate ipotezele teoremei lui

l’Hospital (3.4.7), deci obÿinem:
1
( )
( ln ( x ) )' x = lim − x = 0
2
lim x ln x = lim
2
= lim
x →0 , x >0 x →0 , x > 0 ÿ 1 þ x →0 , x > 0 2 x →0 , x > 0 2
' − 3
x2 x

3.6.37 S se calculeze lim x x


x →0 , x > 0

Rezolvare: Suntem în cazul de excepÿie 00 . În aceste condiÿii scriem:


x ln ( x )
(xx ) lim
lim x x = lim e ln = e x→0 ,x>0
x →0 , x > 0 x →0 , x > 0

1
ln ( x) ( ln ( x ) )' (x)
Dar lim x ln ( x ) = lim = lim = lim x = 0 , deci lim e x ln = e0 = 1
x →0 , x >0 x →0 , x > 0 1 x →0 , x > 0 ÿ 1 þ x →0 , x > 0 1 x →0 , x > 0
' − 2
x x x

3.6.38 Folosind diferenÿiala, s se calculeze aproximativ valorile:


i. arcsin ( 0 , 51)
ii. arctg ( 1, 05 )
π π
Rezolvare: i. Fie funcÿia f : [ −1, 1] → − , , f ( x ) = arcsin ( x ) . Punând x = 0 , 5 , ∆x = 0 , 01 i
2 2
aplicând definiÿia diferenÿialei unei funcÿii (3.5.1) se obÿine:

65
Capitolul 4 Serii de funcÿii

arcsin ( x + ∆x ) ≈ arcsin ( x ) + ( arcsin ( x ) )' ⋅ ∆x


sau, în cazul de faÿ :
1
arcsin ( 0 , 51) ≈ arcsin ( 0 , 5 ) + ⋅ 0 , 01 ≈ 0 , 513
1 − (0 , 5 )
2

π π
, , f ( x ) = arctg ( x ) . Punând x = 1, ∆x = 0 , 05 i aplicând
ii. Fie funcÿia f : ¡ → −
2 2
definiÿia diferenÿialei unei funcÿii (3.5.1) se obÿine:
arctg ( x + ∆x ) ≈ arctg ( x ) + ( arctg ( x ) )' ⋅ ∆x
sau, în cazul de faÿ :
1
arctg ( 1, 05 ) ≈ arctg ( 1) + ⋅ 0 , 05 ≈ 0 , 811
1+1

3.7 PROBLEME PROPUSE

Folosind definiÿia limitei unei funcÿii într-un punct s se arate c :


x 2 + 2x 3
3.7.1 lim =
x→2 3 8
2x 2 + 1 1
3.7.2 lim =
x →0 x+3 3

3.7.3 S se arate c funcÿia f ( x ) = cos ( x ) nu are limit când x → ∞ .

S se calculeze urm toarele limite:


x 2 + 3x + 6 − x 2 − 2x + 16 R:
5
3.7.4 lim
x→2 x−2 8
n
1+ x − n 1− x 2
3.7.5 lim R:
x →0 x n
(1 − cos ( x ) )2
3.7.6 lim
x →0 x4 R:
1
ÿxþ 4
Indicaÿie: 1 − cos ( x ) = 2 sin 2
2
sin ( x )
3.7.7 lim
x →π x2 π
1− 2 R:
π 2
Indicaÿie: Se folose te substituÿia x = π + u
x2
ÿ x2 + 1 þ
3.7.8 lim R: e2
x →∞ x2 − 1
x
ÿ x 2 − 2x + 1 þ R: e2
3.7.9 lim
x →∞ x 2 − 4 x + 4

2 tg ( x ) − 2
3.7.10 lim
π π R: ln ( 16 )
x→
4 x−
4

66
Capitolul 4 Serii de funcÿii

( x ) −1
Indicaÿie: 2 tg −1= t
e 2x
− cos ( x )
3.7.11 lim
x →0 x
e 2 x − cos ( x ) e 2 x − 1 1 − cos ( x ) R:2
Indicaÿie: Se scrie = + i se calculeaz fiecare
x x x
limit în parte

S se determine constanta α astfel încât urm toarele funcÿii s fie continue:

3.7.12 f ( x ) =
α 2 − 2α x + x 2 , daca 1 ≤ x < 2 1
R: α = −
α x + 3 , daca 2 ≤ x ≤ 3 3

6 sin (α ( x − 1) )
, daca 0 ≤ x < 1 5
3.7.13 f ( x ) = x −1 R: α =
7
α x + 3 , daca 1 ≤ x ≤ 2

S se studieze continuitatea urm toarelor funcÿii:


e x + x − 1, x ≤ 1
3.7.14 f ( x ) = 1 R: contiunu
x x −1 , x > 1
1

3.7.15 f ( x ) = ( x + ex ) x , x ≠ 0 R: discontinu în x=0


1, x = 0
x, x ∈ ¤ R: continunu în x=0,
3.7.16 f : ¡ → ¡ , f ( x ) =
−x , x ∈ ¡ \ ¤ discontinu pentru x ≠ 0

S se studieze continuitatea uniform a funcÿiilor:


3.7.17 f : ( 0 , 1) → ¡ , f ( x ) = ln ( x ) R: nu este uniform continu
1
3.7.18 f : [0 , 1] → ¡ , f ( x ) = 2 R: este uniform continu
x −x−2
ÿ 1þ ÿ1þ
3.7.19 f : 0 , → ¡ , f ( x ) = sin R: nu este uniform continu
π x
Fiind dat ε > 0 , s se determine δ ε astfel încât s fie satisf cut condiÿia de continuitate
pentru funcÿiile:
3.7.20 f ( x ) = 2x + 3 , x ∈ [0 , 2 ]

, x ∈ [1 , ∞ )
x
3.7.21 f ( x ) =
x+2

S se studieze derivabilitatea funcÿiilor urm toare:


ln ( x 2 + 3x ) , 0 < x ≤ 1
3.7.22 f ( x ) = 5 R: funcÿia este derivabil
( x − 1) + 2 ln ( 2 ) , x > 1 pentru orice x
4
3
x 2 + 11 , x ≤ 4
3.7.23 f ( x ) = 8 49
R: funcÿia este derivabil
x+ ,x>4 pentru orice x
27 27

67
Capitolul 4 Serii de funcÿii

3.7.24 f : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = ln ( x ) − 1 R: funcÿia nu este


derivabil în x = e
3.7.25 f ( x ) = min { x 2 + x , 4 x − 2} R: funcÿia nu este
Indicaÿie: Se studiaz semnul funcÿiei g ( x ) = x 2 + x − ( 4 x − 2 ) derivabil în x=1 i x=2

S se calculeze derivatele funcÿiilor urm toare:


ÿ x2 þ x 2 − 3x + 2
3.7.26 f ( x ) = ln +
6
, x > −1, x ≠ 0 R: f ' ( x ) =
x +1 x +1 x ( x + 1)
2

1 − x2 4x
3.7.27 f ( x ) = 3 , x ≠ ±1 R: −
1 + x2 3
( 1 − x 2 ) 2 ( 1 + x 2 )4
1 1 π sin3 ( x )
3.7.28 f ( x ) = − , x ≠ ( 2k + 1) , k ∈ ¢ R:
3 cos 3 ( x ) cos ( x ) 2 cos 4 ( x )

S se demonstreze inegalitÿ ile:


3.7.29 e x > 1 + x pentru orice x ≠ 0
x3
3.7.30 arcsin ( x ) > x + pentru orice x ∈ ( 0 , 1)
6
3.7.31 cos ( b ) − cos ( a ) ≤ b − a pentru orice a , b ∈ ¡
a −b ÿ aþ a−b
3.7.32 ≤ ln ≤ pentru orice 0 < b < a
a b b

Folosind teorema lui l’Hospital, s se calculeze limitele:


1 − cos 3 ( x ) 3
3.7.33 lim R:
x → 0 x sin ( 2x ) 4
e x − x sin ( x ) − cos ( x )
2
1
3.7.34 lim R:
x →0 x2 2
1

3.7.35 lim e x ln ( x ) R: 0
x →0
1
(1 + x ) x − e R: −
e
3.7.36 lim 2
x →0 x
1
ÿ arcsin ( x ) þ x2 1
3.7.37 lim R: e 6
x →0 x

S se calculeze valorile aproximative pentru:


3.7.38 tg ( 46 o ) R: 1,035
3.7.39 ln ( 0 , 09 ) R: -0,1

68
Capitolul 4 Serii de funcÿii

CAP. 4 SERI DE FUNC II

Fie ( f n )n∈¥ un ir de funcÿii, f n : E → ¡


4.1.1 Definiÿie: Se nume te serie de funcÿii o serie de forma

ÿ f n = f1 + f 2 + ...
n =1

Pentru orice punct x0 ∈ E se poate defini seria numericÿ ÿ f n ( x0 ) , care poate fi
n =1
convergentÿ sau divergentÿ.

4.1.2 Definiÿie: Seria de funcÿii ÿ fn se nume te convergentÿ în punctul x0 ∈ E dacÿ seria numericÿ
n =1
∞ ∞
ÿ f n ( x0 ) este convergentÿ. Mul imea punctelor x ∈ E în care seria ÿ fn este convergentÿ se
n =1 n =1
nume te mul ime de convergenÿ a seriei date i o vom nota cu X.

4.2 CONVERGENÿþ SIMPLþ

4.2.1 Defini ie: Fie ÿirul de func ii ( f n )n∈¥ , fn : E → ¡ ÿi f : E → ¡ . Spunem c seria de func ii
∞ ∞
ÿ fn converge simplu c tre func ia f dac seria numeric ÿ fn ( x ) converge la f ( x ) pentru orice
n =1 n =1

x ∈ E . Func ia f se numeÿte suma seriei ÿ fn .
n =1

4.2.2 Propozi ie: Seria ÿ fn este simplu convergent pe E c tre f dac ÿ i numai dac pentru orice
n =1

ε > 0 ÿi pentru orice x ∈ E exist un num r Nε ,x astfel încât pentru orice n ≥ Nε ,x avem:
f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... f n ( x ) − f ( x ) < ε
pentru orice x ∈ E .

4.3 CONVERGENÿA UNIFORMþ

4.3.1 Defini ie: Fie ÿirul de func ii ( f n )n∈¥ , f n : E → ¡ ÿi f : E → ¡ . f : E → ¡ . Spunem c seria



de func ii ÿ fn converge uniform c tre func ia f dac pentru orice ε > 0 exist un num r Nε astfel
n =1

încât pentru orice n ≥ Nε avem:


f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... f n ( x ) − f ( x ) < ε
pentru orice x ∈ E .
Observaÿie: Rezult de aici c în cazul convergen ei uniforme Nε este independent de punctul x ∈ E ,
i.e. este acelaÿi pentru orice x ∈ E .

4.3.2 Defini ie: Se numeÿte rest de rang n al seriei ÿ fn seria
n =1

69
Capitolul 4 Serii de funcÿii

Rn = f n + 1 + f n + 2 + ... + f n + p + ...

Observaÿie: Mul imea de convergen a seriei ÿ fn este ÿi mul imea de convergen a se seriei Rn .
n =1

4.4 CRITERII DE CONVERGENÿþ PENTRU SERII DE FUNCÿII


4.4.1 Teorem : Condi ia necesar ÿ i suficient ca seria ÿ fn s fie uniform convergent (simplu
n =1

convergent ) pe mul imea E este ca restul s u Rn s fie uniform convergent (respectiv simplu
convergent) pe E pentru orice n ∈ ¥ .


4.4.2 Teorem : Seria ÿ fn este uniform convergent (simplu convergent ) pe E c tre func ia f dac ÿ i
n =1

numai dac ÿ irul de func ii ( Rn )n∈¥ este uniform convergent (respectiv simplu convergent) c tre
func ia identic nul pe E.

4.4.3 Criteriu lui Cauchy: O serie de func ii definite pe E este uniform convergent pe mul imea E dac
ÿi numai dac pentru orice ε > 0 exist un num r natural Nε astfel încât pentru orice n > Nε ÿi p ≥ 1
ÿi pentru orice x ∈ E s avem:
f n + 1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) < ε

∞ ∞
4.4.4 Teorem : Fie ÿ fn ÿi ÿ φn , cu φn ( x ) > 0 pentru orice n ∈ ¥ , dou serii de func ii definite pe
n =1 n =1

mul imea E. Dac pentru orice n ∈ ¥ ÿi pentru orice x ∈ E avem f n ( x ) ≤ φn ( x ) ÿi seria ÿ φn este
n =1

uniform convergent pe E, atunci seria ÿ fn este uniform convergent pe E.
n =1
∞ ∞
4.4.5 Criteriul lui Weierstrass: Fie ÿ fn o serie de func ii definite pe E ÿi ÿ an o serie de numere
n =1 n =1

reale pozitive convergent . Dac f n ( x ) < an pentru orice n ∈ ¥ ÿi orice x ∈ E , atunci seria ÿ fn
n =1
este uniform convrgent pe E.

4.4.6 Propozi ie: Fie seriile de func ii definite pe mul imea E ÿ fn , ÿ gn cu sumele f ÿi respectiv g,
n n

având mul imile de convergen X 1 ÿi respectiv X 2 . Atunci:


a. Seria ÿ ( fn + gn ) este convergent pe X 1 ∩ X 2 c tre func ia f + g
n

b. pentr α ∈ ¡ , seria ÿα fn este convergent pe mul imea X 1 c tre func ia α f


n

70
Capitolul 4 Serii de funcÿii

4.5 CONTINUITATEA, DERIVABILITATEA I INTEGRABILITATEA SERIILOR


UNIFORM CONVERGENTE

4.5.1 Teorem : Fie ÿ fn o serie de func ii definite pe mul imea E uniform convergent pe E c tre
n

func ia f. Dac toate func iile f n sunt continue în punctul x0 ∈ E (respectiv pe mul imea E), atunci
func ia f este continu în x0 (respectiv pe mul imea E)

4.5.2 Teorem : Fie ÿ fn o serie de func ii definite pe intervalul [ a , b ] , convergent pe [ a , b ] c tre


n

func ia f. Dac toate func iile f n sunt integrabile pe intervalul [ a , b ] , atunci f este integrabil pe

intervalul [ a , b ] ÿi ÿ f n ( x ) dx este convergent . De asemenea:


b

a
n

ÿ f n ( x ) dx = f ( x ) dx
b b

a a
n =1

4.5.3 Teorem : Dac ÿ fn este o serie de func ii uniform convergent pe un interval m rginit I c tre
n

func ia f ÿi dac func iile f n sunt derivabile pe I iar seria de func ii ÿ fn ' converge uniform c tre
n

func ia g , atunci f este derivabil pe I ÿi f ' = g .

4.6 EXERCIÿII REZOLVATE


1
4.6.1 Calcula i domeniul de convergen al seriei ÿ 1 + x2n
n =1

1
Rezolvare: Dac x < 1 , atunci lim = 1 ; pentru ca o serie de numere reale s convearg este
1 + x 2n n →∞

necesar îns ca ÿirul termenilor generali s convearg la 0, deci seria de func ii dat nu este convergent
pentru x < 1 .
1
Dac x = 1 , atunci se ob ine seria cu termenul general un = , deci seria de func ii nu
2
converge nici pentru x = 1 , din aceleaÿi considerente.
Dac x > 1 , atunci:
1 1
<
1 + x 2n x 2n
1
iar seria cu termenul general un = 2n este convergent pentru x > 1 (este o progresie geometric cu
x
ra ia subunitar ), deci conform teoremei 4.4.4, seria dat converge pentru x > 1 . Aÿadar domeniul de
convergen pentru seria dat este ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) .

4.6.2 Aplicând criteriu lui Weierstrass s se arate c seria


1 1
sin ( x ) + 2 sin2 ( 2x ) + 2 sin 2 ( 3x ) + ...
2 3
converge uniform în intervalul ( −∞ , ∞ ) .

71
Capitolul 4 Serii de funcÿii


1 1 1
Rezolvare: Avem: sin2 ( nx ) ≤ 2 . Cum seria numeric ÿ n2 este convergent , conform
n2 n n =1

1
criteriului lui Weierstrass (4.4.5) seria de func ii ÿ n2 sin2 ( nx ) converge uniform pe mul imea
n =1

( −∞ , ∞ ) .

4.6.3 S se determine mul imea de convergen pentru seria de func ii


∞ n n
n+1 1− x
ÿ n 1 − 2x
n =1

Rezolvare: Se observ c ÿ irul de func ii ( f n )n∈¥ are ca domeniu de defini ie mul imea ¡ \ {}1
2
. Fie

{}
∞ n n
1 n+1 1− x
aÿadar x ∈ ¡ \
2
. Ob inem seria numeric ÿ n 1 − 2x
. Pentru aceast serie aplic m
n =1
criteriul r d cinii ÿi ob inem:
n n
n+1 1− x n +1 1− x 1− x
- dac lim n f n = lim n = lim ⋅ = < 1 atunci seria numeric
n →∞ n →∞ n 1 − 2x n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x
1− x 2
este convergent ; rezolvând inecua ia < 1 ob inem x ∈ ( −∞ ,0 ) ∪ , ∞ . Aÿadar seria de
1 − 2x 3
2
func ii converge pentru x ∈ ( −∞ ,0 ) ∪ ,∞ .
3
n n
n+1 1− x n +1 1− x 1− x
- dac lim n f n = lim n = lim ⋅ = > 1 atunci seria numeric
n →∞ n →∞ n 1 − 2x n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x

este divergent ; aÿadar seria de func ii nu este convergent pentru x ∈ 0 ,


2
3
\ {}
1
2
n n
n+1 1− x n +1 1− x 1− x
- dac lim n f n = lim n = lim ⋅ = =1 , deci pentru
n →∞ n →∞ n 1 − 2x n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x

x∈ 0, { }
2
3
ob inem:

∞ n
n+1
- dac x = 0 , se ob ine seria numeric ÿ n
, care nu este convergent , deci seria de
n =1

func ii nu converge pentru x = 0


∞ n
2 n+1
ÿ ( −1)
n
- dac x= , se ob ine seria numeric , care nu este convergent pentru c
3 n =1 n
termenul general al seriei nu converge la 0.
2
Aÿadar mul imea de convergen pentru seria dat este ( −∞ ,0 ) ∪ ,∞ .
3


1
4.6.4 Se poate aplica teorema de integrare (4.5.2) pentru seria de func ii ÿ 2n −1 cos ( nx ) pe
n =1

π π
segmentul , ?
4 3

72
Capitolul 4 Serii de funcÿii

1 1 1
Rezolvare: Se observ c cos ( nx ) ≤ n − 1 . Dar un = n −1 sunt termenii unei progresii geometrice
2n − 1 2 2

1
infinit descresc toare, deci seria numeric ÿ 2n −1 este convergent , de unde, conform criteriului lui
n =1

π π
Weierstrass, seria de func ii dat este uniform convergent pe segmentul , . În aceste condi ii,
4 3
ipotezele teoremei de integrare a seriilor de func ii sunt realizate, deci aceasta se poate aplica.

4.4.5 S se determine mul imea de convergen pentru seriile de func ii:


n
∞ ( −1)n 1 − x 2
a. ÿ ln ( n ) ⋅ 1 + x 2
n=2

ÿ ( 2 − x ) ( 2 − x 2 ) ( 2 − x 3 ) ...( 2 − x n ) ,
∞ 1 1 1
b. x >0
n =1

Rezolvare: a. Fie x ∈ ¡ ÿi seria numeric cu termeni pozitivi


∞ ∞ ( −1)n 1 − x 2 1
n
(1 − x 2 )

n

ÿ fn ( x ) = ÿ ⋅
ln ( n ) 1 + x 2
ln ( n )
⋅ =ÿ
( 1 + x 2 )n
.
n=2 n=2 n=2

Vom aplica criteriul raportului acestei serii. Ob inem:


f ( x) 1 − x2 ln ( n ) 1 − x2 ∞
- Dac lim n + 1 = lim ⋅ = < 1 , atunci seria ÿ fn ( x ) este
n →∞ f ( x ) n →∞ 1 + x 2 ln ( n + 1) 1 + x2
n n=2


1 − x2
convergegent ; aÿadar pentru < 1 ⇔ x ≠ 0 seria ÿ f n ( x ) este convergent , ceea ce
1 + x2 n=2

înseamn c seria ÿ fn ( x ) este absolut convergent , deci în particular convergent . Am ob inut
n=2

aÿadar c seria de func ii dat converge pentru x ≠ 0 .


∞ ( −1)n
- Dac x = 0 se ob ine seria numeric ÿ ln ( n ) , care conform criteriului lui Leibnitz este de
n=2

1
asemenea convergent (este o serie alternat ÿ i lim =0)
n →∞ ln ( n )
n
( −1)n 1 − x 2 ∞
În concluzie, domeniul de convergen pentru seria de func ii ÿ ln ( n ) ⋅ 1 + x 2 este ¡ .
n=2

b. Pentru x = 2 seria este evident convergent , pentru c to i termenii sunt egali cu 0. Fie

x > 0 , x ≠ 2 ÿi seria numeric cu termeni pozitivi ÿ ( 2 − x) ( 2 −


∞ 1
x2 ) ( 2 − ) ...( 2 − ) . S
1
x3
1
xn
n =1
1 1
remarc mai întâi c , deoarece lim x n = 1 , exist un rang n0 ∈ ¥ astfel încât 2 − x n > 0 pentru
n →∞

orice n ≥ n0 . Aplic m criteriul Raabe-Duhamel seriei numerice alese. Ob inem:


fn ( x )
- dac lim n − 1 > 1 , atunci seria numeric aleas este convergent . Dar:
n →∞ f n +1 ( x )

73
Capitolul 4 Serii de funcÿii

lim n
fn ( x)
− 1 = lim n
1
− 1 = lim
( 1
n x n +1 − 1 )=
n →∞ f n +1 ( x ) n →∞ 1 n →∞ 1
2− x n +1 2− x n+1
1
n x n +1−1
= lim ⋅ lim = ln ( x )
n →∞ n + 1 n →∞ 1
n +1
ay −1
pentru c lim= ln ( a ) . Aÿadar, pentru ln ( x ) > 1 ⇔ x > e seria numeric aleas este
y y →0

convergent , de unde seria de func ii dat converge pentru orice x > e .


fn ( x)
- dac lim n − 1 < 1 ⇔ 0 < x < e , x ≠ 2 atunci seria numeric aleas este divergent . Dar
n →∞ f n +1 ( x )
∞ ∞ ∞
seria ÿ fn ( x ) are aceeaÿi natur cu seria ÿ f n ( x ) , pentru c termenii seriei ÿ f n ( x ) se ob in
n =1 n =1 n =1
∞ ∞
din termenii seriei ÿ f n ( x ) înml indu-i eventual cu −1 , deci seria numeric ÿ fn ( x ) diverge
n =1 n =1

pentru 0 < x < e , x ≠ 2

ÿ ( 2 − x ) ( 2 − x 2 ) ( 2 − x 3 ) ...( 2 − x n )
∞ 1 1 1
În concluzie, mul imea de convergen pentru seria de func ii
n =1

este ( e , ∞ ) ∪ {2} .

4.7 EXERCIÿII PROPUSE

S se determine mul imea de convergen pentru urm toarele serii de func ii:

∞ ( n + 1) n
4.7.1 ÿ R: { x ∈ ¡ x > 1}
n =1 nn + x
∞ ( ax )n x ∈ ( 0 , 1) , daca a ≥ 1
4.7.2 ÿ an + xn , a > 0, x > 0 R:
x ∈ ( 0 , ∞ ) , daca a ∈ ( 0 ,1)
n =1

∞ n
2n + 52
x 1
4.7.3 ÿ 7n2 + 3n + 2 ⋅ R: ( −∞ , −1) ∪ − , ∞
n =1 2x + 1 3

x
4.7.4 ÿ 2n sin 3n
R: ¡
n =1

ln ( n )
4.7.5 ÿ sin ( nx ) R: ¡
n =1 n

S se studieze natura convergen ei seriilor de func ii pe mul imile indicate:



nx ( n − 1) x
4.7.6 ÿ − , x ∈ [0 , 1] R: uniform convergent
n =1 1+ x + n n+1

nx (n − 4) x
4.7.7 ÿ − , x ∈ [0 , 1] R: converge neuniform
n =1 1 + n + x 1 + ( n − 1) x

74
Capitolul 5 Serii de puteri

CAP.5 SERII DE PUTERI


5.1.1 Defini ie: Se numeÿte serie de puteri o serie de func ii ÿ fn definite pe ¡ , unde fiecare
n =0

func ie f n este de forma f n ( x ) = an x n , an ∈ ¡ .


Aÿadar o serie de puteri se poate scrie sub forma:

ÿ an x n = a0 + a1 x + a2 x 2 + ... + an xn + ...
n =0
Observaÿii:
1. Toate rezultatele privind seriile de func ii sunt valabile ÿi pentru seriile de puteri
2. Mul imea de convergen a unei serii de puteri con ine cel u in un punct, ÿi anume x = 0 ,
deoarece pentru x = 0 seria de puteri este convergent ÿ i are suma a0 .


5.1.2 Teorema lui Abel: Pentru orice serie de puteri ÿ an x n exist un num r real 0 ≤ R ≤ ∞ astfel
n =0
încât:
i. seria este absolut convergent pe ( − R , R )
ii. pentru orice x cu x > R seria este divergent
iii. pentru orice num r 0 < r < R seria este uniform convergent pe [ −r , r ] .
Num rul R se numeÿte raza de convergenÿþ a seriei.

∞ an + 1
5.1.3 Teoremÿ: Fiind datÿ seria de puteri ÿ an x n , dacÿ existÿ lim
n →∞ an
= λ (finit sau infinit), atunci:
n =0

raza de convergenÿ R este:


1
i. , dacÿ 0 < λ < ∞
λ
ii. 0, dacÿ λ = ∞
iii. ∞ , dacÿ λ = 0


5.1.4 Teoremÿ: Fiind datÿ seria de puteri ÿ an x n , dacÿ existÿ lim
n →∞
n an = λ (finit sau infinit), atunci:
n =0
raza de convergenÿ R este:
1
iv. , dacÿ 0 < λ < ∞
λ
v. 0, dacÿ λ = ∞
vi. ∞ , dacÿ λ = 0

5.2 PROPRIET I ALE SERIILOR DE PUTERI

5.2.1 Suma S a unei serii de puteri este o func ie continuÿ pe intervalul de convergenÿ

75
Capitolul 5 Serii de puteri

∞ ∞
5.2.2 Dacÿ seria ÿ an x n este convergentÿ pe ( − R , R ) , atunci seria ÿ nan x n −1 formatÿ cu derivatele
n =0 n =1

termenilor seriei date are acela i interval de convergenÿ . Dacÿ f este suma seriei ÿ an x n , atunci f este
n =0
(n)
indefinit derivabilÿ pe intervalul de convergenÿ iar derivata sa de ordinul n, f , este egalÿ cu suma
seriei derivatelor de ordinul n.

5.2.3 Seria Taylor:



ÿ an ( x − a )
n
5.2.3.1 Defini ie: Se nume te serie Taylor o serie de func ii de forma , a∈¡ .
n =0

Observaÿie: Punând y = x − a , se ob ine seria ÿ an y n . Dacÿ intervalul de convergenÿ al acestei serii
n =0

este ( − R , R ) , atunci ( a − R , a + R ) va fi intervalul de convergenÿ al seriei Taylor.

5.2.3.2 Defini ie: Fie I un interval, a ∈ I un punct interior lui I i f : I → ¡ o func ie indefinit
derivabilÿ pe intervalul I. Seria:
( )

f n (a)
ÿ n! ⋅( x − a)
n

n =0
se nume te seria Taylor a funcÿiei f în punctul a.
Dacÿ I ' este intervalul de convergenÿ al acestei serii, vom spune cÿ f este dezvoltabilÿ în serie Taylor
( )

f n (a) (
pe I dacÿ f este suma seriei ÿ ⋅ x − a ) pe I ' .
n

n =0 n!

5.2.3.3 Teoremÿ: Funcÿia f : I → ¡ este dezvoltabil în serie Taylor pe intervalul I ' dac i numai
dac este indefinit derivabil pe I ' i restul ei de ordin n din formula lui Taylor tinde c tre 0 atunci
când n → ∞ pentru orice x ∈ I '

(n)

f (0 )
Observaÿie: Dac a = 0 se obÿine seria ÿ n!
⋅ x n , numit seria MacLaurin a funcÿiei f i
n =0

spunem c f este dezvoltabil în serie de puteri pe I ' .

5.3 EXERCI II REZOLVATE

5.3.1 Studiaÿi convergenÿa seriei de puteri:


1 1
x + x 2 + x 3 + ...
2 3

1
Rezolvare: Seria dat se mai poate scrie ÿ an xn unde an =
n
. Calcul m raza de covergenÿ :
n =1

1
an + 1
= lim + 1 = lim
n n
λ = lim =1
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n

76
Capitolul 5 Serii de puteri

1
de unde R = = 1 . Conform teoremei lui Abel seria de puteri converge pe ( −1, 1) i diverge
λ
pe ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Studiem convergenÿa seriei în capetele intervalului:
1 1
- pentru x = 1 obÿinem seria arminic 1 + + + ... care este divergent
2 3
1 1 1
- pentru x = −1 obÿinem seria −1 + − + − .... care este convergent conform criteriului lui
2 3 4
Leibnitz.
A adar, domeniul de convergenÿ al seriei date este [ −1,1) .


1
ÿ n2 ( x − 2 )
n
5.3.2 S se studieze convergenÿa seriei .
n =1

1
Rezolvare: Not m t = x − 2 . Atunci seria dat devine: ÿ n2 ⋅ t n . Calcul m raza de convergenÿ cu
n =1
teorema 5.1.3:
1
an + 1 ( n + 1) 2 n2
λ = lim = lim = lim =1
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ ( n + 1) 2
n
n2

1 1
de unde R= = 1 .A adar seria ÿ n2 ⋅ t n converge pentru t ∈ ( −1 , 1 ) i diverge pentru
λ n =1

1
t ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) ; revenind la notaÿia f cut , obÿinem c seria ÿ n2 ( x − 2 )
n
converge pentru
n =1

x ∈ ( 1, 3 ) i diverge pentru x ∈ ( −∞ , 1) ∪ ( 3 , ∞ ) .
∞ ∞
1 1
Pentru x = 1 seria devine ÿ n2 , care este convergent (seria armonic generalizat ÿ nα este
n =1 n =1

convergent pentru α > 1 ).



1
ÿ ( −1)
n
Pentru x = 3 seria devine , serie care este de asemenea convergent , conform criteriului
n =1 n2
lui Leibnitz.
În concluzie, domeniul de convergenÿ pentru seria dat este [1, 3] .

5.3.3 S se determine mulÿimea de convergenÿ i suma urm toarelor serii de puteri:



n +1 xn
a. ÿ ( −1) n
n =1

x 2n + 1
ÿ ( −1)
n
b.
n =1 2n + 1
( −1)n + 1
Rezolvare: a. Pentru aceast serie de puteri avem an = ; din teorema 5.1.3 obÿinem c :
n
1
an + 1
= lim n + 1 = lim
n
λ = lim =1
n →∞ an n →∞ 1 n →∞ n + 1

77
Capitolul 5 Serii de puteri

1
deci raza de convergenÿ este egal cu R = = 1 . Obÿinem a adar c seria de puteri converge pentru
λ
∞ ( −1) n + 1
x ∈ ( −1,1) i diverge pentru x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Pentru x = 1 se obÿine seria numeric ÿ ,
n =1 n
care este convergent conform criteriului lui Leibnitz. Pentru x = −1 se obÿine seria numeric

( −1) ⋅ ÿ 1 , serie divergent . A adar domeniul de convergenÿ pentru seria dat este ( −1, 1] .
n =1 n

Conform 5.2.2, dac f este suma seriei de funcÿii, atunci pentru x ∈ ( −1,1) :

x n − 1 ∞ ( )n + 1 n − 1 1 − (−x)
n
n +1 1
f ' ( x ) = ÿ ( −1 ) ⋅n⋅ = ÿ −1 x = lim =
n n →∞ 1 − ( − x ) 1+ x
n =1 n =1
De aici, integrând, obÿinem:
1
f ( x) = dx = ln ( x ) + C
1+ x

1+ n 0
Cum f ( 0 ) = ÿ ( −1) = 0 , obÿinem c C = o , deci f ( x ) = ln ( x + 1) pentru orice x ∈ ( −1,1) .
n =1 n
Cum seria de funcÿii este convergent i în punctul x = 1 iar conform teoremei lui Abel (5.1.2) suma
unei serii de puteri este continu pe domeniul de convergenÿ , obÿinem:
f ( 1) = lim f ( x ) = lim ln ( 1 + x ) = ln ( 2 ) .
x →1 , x < 1 x →1 , x < 1

∞ ( −1) n
Observaÿie: Pentru x = 1 am obÿinut suma seriei armonice alternate: ÿ n2
= ln ( 2 )
n =1

∞ ( −1) n ∞ ( −1)n
ÿ 2n + 1 x 2n + 1 = x ⋅ ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
b. S observ m mai întâi c seria dat se mai poate scrie i atunci
n =1 n =1

∞ ( −1) n ∞ ( −1 ) n
ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
seria ÿ 2n + 1 x2n +1 este convergent dac i numai dac seria este convergent .
n =1 n =1

∞ ( −1 ) n ∞ ( −1 ) n
ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
Not m x 2 = t . Atunci seria devine ÿ 2n + 1 ⋅ t n . Raza de convergenÿ a acestei serii
n =1 n =1
de puteri este, conform 5.2.2:
1 1 2n + 1
R= = = lim =1,
λ an + 1 n →∞ 2n + 3
lim
n →∞ a
n

∞ ( −1 ) n
de unde obÿinem c seria ÿ 2n + 1 ⋅ t n converge pentru t ∈ ( −1 , 1 ) i diverge pentru
n =1

∞ ( −1 ) n
t ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Revenind la notaÿia f cut obÿinem c seria ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
converge pentru
n =1

x 2 ∈ ( −1, 1) , deci pentru x ∈ ( −1,1) , i diverge pentru x 2 ∈ ¡ \ ( −1,1) , deci pentru


x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . De aici obÿine c seria dat converge pentru x ∈ ( −1,1) i diverge pentru
x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Pentru x = 1 respectiv x = −1 se obÿin serii numerice alternate care verific
criteriul lui Leibnitz, deci sunt convergente.
În concluzie, domeniul de convergenÿ al seriei date este intervalul [ −1, 1] .
Fie f suma seriei date. Derivând aceast serie termen cu termen obÿinem:

78
Capitolul 5 Serii de puteri

∞ ( −1) n ∞
1 − x 2n 1
f ' ( x) = ÿ ⋅ ( 2n + 1) x 2n = ÿ ( −1) x 2n = lim
n
=
n = 1 2n + 1 1 + x 2 1 + x2
n →∞
n =1

pentru orice x ∈ ( −1,1) (am obÿinut suma unei progresii geometrice de raÿie x 2 ).
Integrând rezult :
1
f ( x) = dx = arctg ( x ) + C
1 + x2
pentru orice x ∈ ( −1,1) . Cum f ( 0 ) = 0 , obÿinem c C = 0 .
π
Din continuitatea lui f în punctele x = −1 i respectiv x = 1 , obÿinem c f ( −1) = lim arctg ( x ) = −
x →−1 4
π
respectiv f ( 1) = lim arctg ( x ) = .
x →1 4

1 π
ÿ ( −1)
n
Observaÿie: Pentru x = 1 am stabilit i suma seriei numerice =
2n + 1 4
n =1
5.3.4 S se dezvolte în serie de puteri urm toarele funcÿii, precizându-se i domeniul pe care este
valabil dezvoltarea:
a. f ( x ) = ex
b. f ( x ) = sin ( x )
α
c. f ( x ) = (1 + x ) , α ∈ ¡
Rezolvare: S remarc m mai întâi c funcÿiile date sunt funcÿii indefinit derivabile pe ¡ .
a. Avem
( )
( e x ) n = e x pentru orice x ∈ ¡ , deci e( n ) (0 ) = e0 = 1
deci obÿinem dezvoltarea:
( )

e n (0 ) n ∞ 1 n
ex = ÿ x =ÿ x
n =0 n! n =0 n !
Pentru a determina raza de convergenÿ obÿinem:
1
an + 1 ( n + 1) ! 1
λ = lim = lim = lim =0
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n!
de unde, conform teoremei 5.1.3, obÿinem c R = ∞ , deci domeniul de convergenÿ este ( −∞ , ∞ ) .
b. Avem
π
sin' ( x ) = cos ( x ) = sin x +
2
π π
sin'' ( x ) = sin' x + = sin x + 2 ⋅
2 2
...
( ) π
sin n ( x ) = sin x + n ⋅
2
de unde

79
Capitolul 5 Serii de puteri

π
sin2n ( 0 ) = sin 2n ⋅ = sin ( nπ ) = 0
2
( ) π π
sin 4n + 1 ( 0 ) = sin ( 4n + 1) = sin =1
2 2
( ) π 3π
sin 4n + 3 ( 0 ) = sin ( 4n + 3 ) = sin = −1
2 2
Obÿinem a adar dezvoltarea:
( ) ( )
sin' ( 0 ) sin 2 ( 0 ) 2 sin 3 ( x ) 3
sin ( x ) = sin ( 0 ) + x+ x + x + ... =
1! 2! 3!
x 3 x 5 x7
= x− + − + ...
3! 5! 7 !
i în cazul acestei serii domeniul de convergenÿ este ( −∞ , ∞ ) .
c. Remarc m c pentru orice α ∈ ¡ avem:
(n)
( (1 + x )α )
= α (α − 1) ...(α − n + 1)( 1 + x )
α −n

de unde se obÿine dezvoltarea:


α −1 α −2
( 1 + x )α = ( 1 + x )α α (1 + x ) x =0 α (α − 1)( 1 + x )
x =0 2
x =0 + x+ x + ... =
1! 2!
α α (α − 1) 2 α (α − 1)(α − 2 ) 3 α (α − 1) ...(α − n + 1) n
= 1+ x + x + x + ... + x + ...
1! 2! 3! n!
Pentru a determina raza de convergenÿ a acestei mulÿimi avem:
α (α − 1) ...(α − n )
an + 1 ( n + 1) ! α −n
λ = lim = lim = lim =1
n →∞ a n →∞ α (α − 1) ... (α − n + 1) n →∞ n + 1
n
n!
1
pentru α ∈ ¡ \ ¢ , de unde raza de convergenÿ este R = = 1 , deci domeniul de convergenÿ este
λ
intervalul ( −1, 1) .

5.3.5. S se arate c seriile urm toare sunt dezvoltabile în serie de puteri i s se g seasc aceast
dezvoltare, stabilindu-se i intervalul pe care este valabil dezvoltarea:
1+ x
a. f : ( −1, 1) → ¡ , f ( x ) = ln
1− x
3x
b. f : ¡ \ {−2 , −3} → ¡ , f ( x ) = 2
x + 5x + 6
−1
= ( 1 − x 2 ) pentru orice x ∈ ( −1,1) . Cum f ' este o funcÿie
1
Rezolvare: a. Avem: f ' ( x ) =
1 − x2
binomial , f ' este indefinit derivabil i deci f este indefinit derivabil în orice punct x ∈ ( −1,1) .
Atunci conform 5.2.2.3, funcÿia f este dezvoltabil în serie Taylor pe intervalul ( −1, 1) .
Înlocuind în dezvoltarea funcÿiei binomiale:
α α α (α − 1) 2 α (α − 1) ...(α − n + 1) n
g ( x ) = (1 + x ) = 1 + x + x + ... + x + ...
1! 2! n!
pe x cu −t 2 i pe α cu –1 obÿinem:

80
Capitolul 5 Serii de puteri


1
= ÿ t 2n
1− t 2
n =0

pentru orice t ∈ ( −1, 1) , care prin integrare termen cu termen pe intervalul [0 , x ] , cu 0 < x < 1 , conduce
la:

1
ÿ t 2n
x x
dt = dt
o 1− t2 o
n =0

de unde, pentru orice x ∈ ( −1,1) :


1 + x ∞ x 2n + 1
ln =ÿ
1 − x n = 1 2n + 1
3x 9 6
b. Avem f ( x ) = = −
x 2 + 5x + 6 x + 3 x + 2
Folosind dezvoltarea în serie de puteri a funcÿiei binomiale obÿinem:
−1 ∞
9 x xn
= 3ÿ ( −1) pentru orice x ∈ ( −3 , 3 ) i
n
= 3 1+
x+3 3 n =1 3n
−1 ∞
6 x xn
pentru orice x ∈ ( −2 , 2 )
= −3 ÿ ( −1)
n
− = −3 1 +
x+2 2 n =0 2n
Adunând cele dou dezvolt ri obÿinem a adar c :

n +1 1 1 n
f ( x ) = 3 ÿ ( −1) − x pentru orice x ∈ ( −2 , 2 ) .
n =0 2 n 3n

5.3.6 S se dezvolte în serie de puteri funcÿia f ( x ) = 2 x .


Rezolvare: Calcul m valorile funcÿiei i ale derivatelor sale pentru x = 0 :
f ( x ) = 2 x , f (0 ) = 1
f ' ( x ) = 2 x ln ( 2 ) , f ' ( 0 ) = ln ( 2 )
f '' ( x ) = 2 x ln 2 ( 2 ) , f ' ( 0 ) = ln2 ( 2 )
...
(n)
f ( x ) = 2 x lnn ( 2 ) , f ( n ) ( 0 ) = lnn ( 2 )
(n)
Se observ c 0 < ln ( 2 ) < 1 i inegalitatea f ( x ) < 2 x este a adar verificat pentru orice x ∈ ¡ . În
consecinÿ , funcÿia poate fi dezvoltat în serie Taylor în punctul x = 0 i se obÿine:
f ' (0 ) f '' ( 0 ) 2
f ( x ) = f (0 ) + x+ x + ...
1! 2!
i deci:
x 2 ln2 ( 2 ) x 3 ln3 ( x ) ∞
ln n ( 2 ) n
2 x = 1 + x ln ( 2 ) + + + ... = ÿ x
2! 3! n =0 n!
pentru orice x ∈ ¡ .

5.3.7 S se dezvolte în serie de puteri funcÿia f ( x ) = e− x .


2

Rezolvare: În dezvoltarea în serie a funcÿiei



x x2 xn xn
g ( x) = ex = 1 + + + ... + + ... = ÿ
1! 2 ! n! n =0 n !

pentru orice x ∈ ¡ , înlocuim pe x cu − x 2 i se obÿine:

81
Capitolul 5 Serii de puteri

∞ (
−1) 2n
n
x 2 x4 n x
2n
− ... + ( −1) + ... = ÿ
2
e− x = 1 − + x
1! 2 ! n! n =0 n !

pentru orice x ∈ ¡ .

5.3.8 S se calculeze e cu aproximarea ε = 10 −5 .


Rezolvare: Pentru funcÿia f ( x ) = e x avem dezvoltarea în serie de puteri

x x2 xn xn
ex = 1 + + + ... + + ... = ÿ ,
1! 2 ! n! n =0 n !

1
deci pentru x = obÿinem:
2
1 ∞
1 1 1 1
e = e2 = 1 + + + ... + + ... = 1 + ÿ
1 !⋅ 2 2 ! 2 2 n !⋅ 2 n
n = 1 n !⋅ 2
n


xn
Restul de ordin n pentru seria ÿ n! este:
n =0

x
∞ k n ∞ k n ∞ k n
Rn ( x ) = ÿ
x
=
x
⋅ÿ
n ! x x
< ⋅ÿ
x x
= ⋅ n + 1
k =n+1 k ! n ! k = 1 ( n + k ) ! n ! k = 1 ( n + 1) k n ! 1 − x
n+1

xk x
(unde am ÿinut cont c ÿ ( n + 1) k este suma unei progresii geometrice de raÿie
n+1
), deci:
k =1

xn x
Rn ( x ) < ⋅
n! n + 1 − x
1
Punând x = se obÿine:
2
1
1 1 2 1 1
Rn < ⋅ = ⋅
2 n ! 2 n n + 1 n ! 2 n 2n + 1
2
1
Trebuie s determin m valoarea lui n ∈ ¥ astfel încât Rn < ε = 10 −5 . Se observ c R6 < 10 −5 i
2
R5 > 10 −5 , deci valoarea c utat este n = 6 . A adar obÿinem:
1 1 1 1 1 1
e ≈ 1+ + + + + + = 1,64872
1 !⋅ 2 2 !⋅ 22 3 !⋅ 23 4 !⋅ 24 5 !⋅ 2 5 6 !⋅ 26

5.4 EXERCI II PROPUSE

S se determine mulÿimea de cinvergenÿ pentru urm toarele serii de puteri:


ÿ (1 − ( −2 ) ) x n
n 1 1
5.4.1 R: − ,
n =1 2 2

xn
5.4.2 ÿ 2 n + 3n R: ( −3 , 3 )
n =1

82
Capitolul 5 Serii de puteri

∞ n
x
5.4.3 ÿ R: ( −∞ , ∞ )
n =1 n

1 ⋅ 5 ⋅ 9 ⋅ ... ⋅ ( 4n − 3 )
5.4.4 ÿ 3 ⋅ 7 ⋅ 11 ⋅ ... ⋅ ( 4n − 1) x n R: [ −1,1)
n =1

S se determine domeniul de convergenÿ i suma seriilor de puteri:



( n + 1) 2 x n
( −1,1)
ÿ ( −1)
n
5.4.5
n =0 R: 1− x
( 1 + x )3
∞ ( −1,1)
5.4.6 ÿ n3 x n R: x 3 + 4x 2 + x
n =1

( 1 − x )4

S se dezvolte în serie de puteri funcÿiile:


5.4.7 f ( x ) = 3 x ln2 ( 3 ) 2 ln3 ( 3 ) 3
R: 1 + ln ( 3 ) x + x + x + ..., x ∈ ¡
2! 3!
5.4.8 f ( x ) = cos 2 ( x ) 2 23 4 2 5 6
R: 1 − x 2 + x − x
2! 4! 6!
5.4.9 f ( x ) = x + a , a > 0
1
x x
Indicaÿie: f ( x ) = a ⋅ 1 + = a 1 +
2

a a

S se calculeze cu eroarea indicat :


1
5.4.10 5 cu eroarea ε = 10 −5 R: 0 , 81873
e
5.4.11 cos ( 18 o ) cu eroarea ε = 10 −4 R: 0 , 9511
5.4.12 ln ( 1, 04 ) cu eroarea ε = 10 −4
R: 0 , 0392

83
CAPITOLUL 6: FUNC II DE MAI MULTE VARIABILE

Fie mulÿimea E ⊂ ¡ n
i f : E → ¡ o funcÿie definit pe E cu valori în ¡ . Argumentul
funcÿiei este un vector din ¡ n . Spunem c f este o funcÿie real de variabil vectorial .
O variabilÿ realÿ x din ¡ n este echivalentÿ cu n variabile reale x1 , x2 , ..., xn (care sunt
coordonatele vectorului x).
Valorile func iei se noteazÿ cu f ( x ) sau f ( x1 , x2 , ..., xn ) , iar func ia se nume te func ie
realÿ de n variabile reale.

6.1 CONTINUITATEA FUNCÿIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE

( )
Fie x0 = x01 , x02 , ..., x0n ∈ E un punct de acumulare pentru mulÿimea E.
6.1.1.1 Defini ie: Spunem c num rul l (finit sau infinit) este limita funcÿiei f în punctul x0 dac pentru
orice vecin tate U a lui l exist o vecin tate V a lui x0 , V ⊂ ¡ n
astfel încât pentru orice x ∈ V , x ≠ x0
s avem f ( x ) ∈ U .
Vom scrie:
l = lim f ( x )
x → x0

Propoziÿiile urm toare dau definiÿii echivalente ale limitei:


6.1.1.2 lim f ( x ) = l dac i numai dac pentru orice ir ( xk )k ∈¥ = x1k , x k2 , ..., x nk
x → x0
( ) k ∈¥
⊂ E , xk ≠ x0 care

converge la x0 se obÿine c f ( xk ) → l
6.1.1.3 lim f ( x ) = l dac i numai dac pentru orice num r real ε > 0 exist un num r δ ε > 0 astfel
x → x0

încât pentru orice x ∈ E , x ≠ x0 cu x − x0 < δ ε s avem f ( x ) − l < ε .

Observaÿie: Pentru o funcÿie de dou variabile, f : E ⊂ ¡ 2


→ ¡ , pentru limita sa în punctul ( x0 , y0 )
vom folosi notaÿia lim f ( x , y ) i o numim limita funcÿiei f când ( x , y ) tinde c tre ( x0 , y0 ) .
( x , y ) → ( x0 , y0 )
În acest caz, definiÿia echivalent 6.1.1.3 se scrie:
6.1.1.3’ lim f ( x , y ) dac i numai dac pentru orice num r real ε > 0 exist un num r δ ε > 0
( x , y ) → ( x0 , y0 )

astfel încât pentru orice ( x , y ) ∈ E , ( x , y ) ≠ ( x0 , y0 ) cu ( x , y ) − ( x0 , y0 ) = ( x − x0 )


2
+ ( y − y0 ) < δ ε
2

s avem f ( x , y ) − l < ε .
De remarcat de asemenea c toate proprietÿ ile funcÿiilor de o variabil real care nu implic relaÿia de
ordine i produsul se p streaz .

6.1.2 LIMITE ITERATE

Fie f : E ⊂ ¡ n → ¡ . Din aceast funcÿie putem obÿine funcÿii reale de o singur variabil
real , funcÿii pe care le vom numi funcÿii parÿiale:
f k : xk → f ( x1 , x2 , ..., xn ) , k = 1, 2 , ..., n
Se pot de asemenea considera limitele acestor funcÿii de o variabil :
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

lim f ( xk ) = lim f ( x1 , x2 , ..., xn ) , k = 1, 2 , ..., n


xk → ak xk → ak

{
unde ak este un punct de acumulare al mulÿimii Ek = xi xi ∈ ¡ , ( x1 , x2 , ..., xn ) ∈ E . Limita funcÿiei }
parÿiale f k este un num r real care depinde de celelalte n − 1 variabile reale diferite de xk .
Limita lim lim ... lim f ( x1 , x2 , ..., xn ) , unde σ este o permutare a mulÿimii
xσ ( 1) → aσ ( 1) xσ ( 2 ) → aσ ( 2 ) xσ ( n ) → aσ ( n )

{1, 2 ,..., n} , se nume te limita iteratÿ a funcÿiei f în punctul a = ( a1 , a2 , ..., an ) .


Pentru o funcÿie de dou variabile se pot considera limitele iterate:
(
lim lim f ( x , y ) ,
x → x0 y → y0 ) (
lim lim f ( x , y )
y → y0 x → x0 )
6.1.2.1 Propoziÿie: Dacÿ existÿ limita unei func ii într-un punct i una din limitele iterate, atunci acestea
sunt egale.

6.1.3 Definiÿie: Fie f : E ⊂ ¡ n


→¡ i x0 ∈ E un punct de acumulare pentru mul imea E. Spunem cÿ
func ia f este continuÿ în punctul x0 dacÿ pentru orice vecinÿtate U a lui f ( x0 ) existÿ o vecinÿtate
V a lui x0 astfel încât pentru orice x ∈ V ∩ E sÿ avem f ( x ) ∈ U .

Urmÿtoarele propozi ii dau defini ii echivalente ale continuitÿ ii:


6.1.4 Func ia f este continuÿ în punctul x0 dacÿ i numai dacÿ pentru orice ir ( xk )k ∈¥ ⊂ E acre
converge la x0 avem f ( xk ) → f ( x0 ) .
6.1.5 Func ia f este continuÿ în punctul x0 dacÿ i numai dacÿ pentru orice numÿr real ε > 0 existÿ un
numÿr δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ E cu x − x0 < δ ε sÿ avem f ( x ) − f ( x0 ) < ε .

6.1.6 Func ia f este continuÿ în punctul x0 = x10 , x02 , ..., x0n ( ) dacÿ i numai dacÿ pentru orice numÿr real
ε >0 existÿ un numÿr δε > 0 astfel încât pentru orice x = ( x1 , x2 , ..., xn ) ∈ E cu

xk − xk0 < δ ε , k ∈ {1, 2 , ..., n} sÿ avem f ( x1 , x2 , ..., xn ) − f x1 , x 2 , ..., x n < ε . ( 0 0 0


)
6.2 DERIVATE PAR IALE. DIFEREN IALE

6.2.1 Definiÿie: Se nume te derivata parÿial a unei funcÿii u = f ( x , y ) în raport cu variabila


independent x în punctul ( x , y ) num rul real
∂f f ( x + ∆x , y ) − f ( x , y )
( x , y ) = ∆lim
∂x x →0 ∆x
calculat pentru y constant.
Se nume te derivata parÿial a unei funcÿii u = f ( x , y ) în raport cu variabila independent x în punctul
( x, y) num rul real
∂f f ( x , y + ∆y ) − f ( x , y )
( x , y ) = ∆lim
∂y y →0 ∆y
calculat pentru x constant.
∂f ∂f
Se mai noteaz : ( x , y ) = f x' ( x , y ) , ( x , y ) = f y' ( x , y )
∂x ∂y
Regulile i formulele de derivare ordinare sunt valabile i pentru calculul derivatelor parÿiale.

85
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

6.2.2 Definiÿie: Se numeÿte creÿtere total a unei funcÿii u = f ( x , y ) în punctul ( x , y ) diferenÿa:


∆u = f ( x + ∆x , y + ∆y ) − f ( x , y )
unde ∆x i ∆y sunt cre terile arbitrare date variabilelor independente ale funcÿiei.

6.2.3 Definiÿie: Funcÿia u = f ( x , y ) se nume te diferenÿiabil în punctul ( x , y ) dacÿ în acest punct


cre terea totalÿ poate fi scrisÿ sub forma:
∆u = A ⋅ ∆x + B ⋅ ∆y + θ ( ρ )

unde ρ = ∆x 2 + ∆y 2 iar func ia θ este o func ie continuÿ în 0 i θ ( 0 ) = 0 .


Se nume te diferenÿiala total a func iei u = f ( x , y ) partea principalÿ a cre terii totale ∆u , aceastÿ
parte fiind liniarÿ în raport cu cre terile date variabilelor independente x i y , i.e. du = A ⋅ ∆x + B ⋅ ∆y

6.2.4 Teoremÿ: Dacÿ func ia u = f ( x , y ) admite derivate par iale în punctul ( x, y) continue în
( x , y ) , atunci u este diferen iabilÿ în ( x , y ) i avem:
∂f ∂f
du ( x , y ) = ( x , y ) dx + ( x , y ) dy
∂x ∂y

6.2.5 Defini ie: Se numesc derivate parÿiale de ordinul 2 ale funcÿiei u = f ( x , y ) derivatele parÿiale
ale derivatelor parÿiale de ordinul 1.
Avem urm toarele derivate parÿiale de ordinul 2:
∂2 f ∂ ∂f ∂2 f ∂ ∂f
( x, y) = ÿ þ( x, y) , ( x, y) = ÿ þ ( x, y)
∂x 2 ∂x ∂x ∂y∂x ∂y ∂x
∂2 f ∂ ∂f ∂2 f ∂ ∂f
( x, y) = ÿ þ( x, y) , ( x, y) = ÿ þ ( x, y)
∂y 2
∂y ∂y ∂ x∂y ∂x ∂y
Observaÿie: În mod analog se definesc derivatele parÿiale de ordin mai mare decât 2.

6.2.6 Teorema lui Schwarz: Dac funcÿia u = f ( x , y ) este continu i admite derivate parÿiale în
punctul ( x , y ) , continue în ( x , y ) , atunci:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x, y) ( x, y) = (x, y)
∂y 2
∂y ∂ x ∂x∂y
(nu conteaz ordinea de derivare).

6.2.7 Se nume te diferenÿial de ordinul 2 a funcÿiei u = f ( x , y ) diferenÿiala diferenÿialei totale, i.e.:


d 2u = d ( du )
În mod analog se define te diferenÿiala de ordin n, d nu = d ( d n − 1u )

6.2.8 Teoremÿ: Dacÿ func ia u = f ( x , y ) admite derivate par iale de ordinul 2 în punctul ( x, y)
continue în ( x , y ) , atunci:
2
∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂f ∂f
d 2u ( x , y ) = ( x, y) + 2 ⋅ ( x, y) + 2 ( x, y) = ÿ ( x, y) + ( x, y)þ
∂x 2 ∂x∂y ∂ y ∂x ∂y
În general, dacÿ func ia u = f ( x , y ) admite derivate par iale de ordinul n în punctul ( x , y ) continue în
( x, y) atunci se poate scrie simbolic:

86
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

n
ÿ ∂f ∂f
d nu ( x , y ) = ( x, y) + ( x, y)þ
∂x ∂y
care formal se dezvoltÿ urmând legea binomului lui Newton.

6.3 FORMULA LUI TAYLOR

Fie f ( x , y ) o func ie realÿ de douÿ variabile independente definitÿ pe mul imea E ⊂ ¡ 2


i
( a , b ) un punct interior mul imii E. Dacÿ func ia f este diferen iabilÿ de n ori în punctul ( a , b ) , atunci:
1ÿ ∂ ( ∂ þ
f ( x , y ) = f ( a ,b ) + x − a ) + ( y − b ) ( f ( a ,b )) +
1! ∂x ∂y
2
1 ÿ ∂ ( ∂ þ
+ x − a) + ( y − b) ( f ( a , b ) ) + ... +
2 ! ∂x ∂y
n
1 ÿ ∂ ( ∂ þ
+ x − a) + ( y − b) ( f ( a , b ) ) + Rn ( x , y )
n ! ∂x ∂y
rela ie care se nume te formula lui Taylor de ordinul n corespunzÿtoare func iei f ( x , y ) în punctul
( a , b ) . Func ia Rn ( x , y ) definitÿ pe E se nume te restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
Observaÿie: Dacÿ în loc de punctul ( a , b ) se ia punctul ( 0 , 0 ) , formula de mai sus se nume te formula
lui MacLaurin.

6.4 DERIVAREA FUNC IILOR COMPUSE

6.4.1 Propozi ie: Fie u = f ( x , y ) unde x = φ ( t ) , y = ψ ( t ) astfel încât func iile f ( x , y ) , φ ( t ) , ψ ( t )


sunt derivabile. Atunci derivata func iei compuse u = f (φ ( t ) ,ψ ( t ) ) se calculeazÿ dupÿ formula:
du ∂u dx ∂u dy
= +
dt ∂x dt ∂y dt

6.4.2 Propozi ie: Fie u = f ( x , y ) unde y = φ ( x ) astfel încât func iile f ( x , y ) , φ ( x ) sunt derivabile.
Atunci derivata func iei compuse u = f ( x ,φ ( x ) ) în raport cu x se calculeazÿ dupÿ formula:
du ∂u ∂u dy
= +
dx ∂x ∂y dx

6.4.3 Propozi ie: Fie u = f (x, y) unde x = φ (ξ ,η ) , y = ψ (ξ ,η ) astfel încât func iile
f ( x , y ) , φ (ξ ,η ) , ψ (ξ ,η ) sunt derivabile. Atunci derivatele par iale ale func iei compuse
u = f (φ (ξ ,η ) ,ψ (ξ ,η ) ) se calculeazÿ dupÿ formula:
∂u ∂u ∂x ∂u ∂y
= +
∂ξ ∂x ∂ξ ∂y ∂ξ
∂u ∂u ∂x ∂u ∂y
= +
∂η ∂x ∂η ∂y ∂η

87
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

6.5 DERIVAREA FUNC IILOR IMPLICITE

6.5.1 Teorema de derivare a func iilor implicite 1: Fie func ia implicitÿ y = y ( x ) datÿ prin ecua ia
F ( x , y ) = 0 , unde F ( x , y ) este o func ie diferen iabilÿ de variabile x i y. Atunci:
∂F
( x , y ( x ))
y' ( x ) = − ∂x
∂F
( x , y ( x ))
∂y
∂F
cu condi ia ≠0
∂y
Observaÿie: Derivata de ordin superior a unei func ii implicite se calculeazÿ derivând succesiv în rela ia
datÿ mai sus i cosiderând pe y ca fiind o func ie de x.

6.5.2 Teorema de derivare a func iilor implicite 2: Fie func ia implicitÿ de douÿ variabile z = φ ( x , y )
datÿ prin ecua ia F ( x , y , z ) = 0 , unde F ( x , y , z ) este o func ie diferen iabilÿ de variabile x , y i z.
Atunci:
∂F ∂F
∂z ∂ x ∂z ∂y
=− , =−
∂x ∂F ∂y ∂F
∂z ∂z
∂F
cu condi ia ≠0 .
∂z

6.6 EXTRMELE FUNC IILOR DE DOU VARIABILE

Fie f : E ⊂ ¡ 2 → ¡ o func ie de douÿ variabile care admite derivate par iale de ordinul 2
pe întreg domeiul de defini ie. Atunci:

6.6.1 Teoremÿ: Condi ia necesarÿ ca un punct ( x0 , y0 ) ∈ E sÿ fie punct de extrem local pentru func ia f
este ca deriavatele ei par iale sÿ se anuleze în ( x0 , y0 ) , i.e.:
∂f ∂f
( x , y ) = 0 , ( x0 , y0 ) = 0
∂x 0 0 ∂y
Observaÿie: Punctele în care derivatele par iale se anuleazÿ se numesc puncte staÿionare.

6.6.2 Teoremÿ: Condiÿia suficient ca un punct staÿionar ( x0 , y0 ) s fie punct de extrem este ca:
2
ÿ ∂2 f ∂2 f þ ÿ ∂2 f þ
2 ( 0
∆= x , y0 ) ⋅ 2 ( 0
x , y0 ) − ( x0 , y0 ) > 0
∂x ∂y ∂x∂y
Dac ∆ > 0 , atunci:
∂2 f
- dac ( x0 , y0 ) > 0 , ( x0 , y0 ) este punct de minim local
∂x 2
∂2 f
- dac ( x0 , y0 ) < 0 , ( x0 , y0 ) este punct de maxim local
∂x 2
Dac ∆ < 0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de extrem. Dac ∆ = 0 nu se poate preciza prin aceast
teorem dac ( x0 , y0 ) este sau nu punct de extrem.

88
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

6.7 EXTREME CU LEGÿTURI

6.7.1 Defini ie: Se nume te extreme cu legÿturÿ al unei funcÿii f : E ⊂ ¡ 2


→¡ supus la leg tura
F ( x , y ) = 0 un punct de extrem al funcÿiei f cu condiÿia ca variabilele x i y s verifice ecuaÿia
leg turii F ( x , y ) = 0 .

6.7.2 Pentru a afla punctele de extrem supuse la leg turi se procedeaz astfel:
- se construie te func ia Lagrange:
L ( x, y ,λ ) = f ( x , y) + λ ⋅ F ( x, y )
λ se nume te multiplicator Lagrange.
- se determin punctele staÿionare pentru funcÿia Lagrange
- pentru a afla cea mai mare i cea mai mic valoare într-un domeniu închis trebuie ca:
a. s se determine punctele staÿionare situate în domeniu i valoarea funcÿiei în aceste puncte
b. s se determine cele mai mari i cele mai mici valori ale funcÿiei pe liniile ce formeaz
frontiera domeniului
c. s se aleag cea mai mare i cea mai mic valoare din toate valorile g site.

6.8 EXERCIÿII REZOLVATE

6.8.1 Folosind definiÿia limitei unei funcÿii într-un punct (6.1.1.1-6.1.1.3) s se arate c :
lim ( 4 x + 2 y ) = 8
( x , y ) → (1 , 2 )
Rezolvare: Conform definiÿiei trebuie s demonstr m c pentru orice ε > 0 exist un num r real
δ ε > 0 astfel încât dac ( x − 1) 2 + ( y − 2 ) 2 < δ ε s avem 4 x + 2 y − 8 < ε .

x − 1 < ( x − 1) + ( y − 2 ) , y − 2 < ( x − 1) + ( y − 2 ) .Avem:


2 2 2 2
S remarc m mai întâi c
(* ) 4x + 2 y − 8 = 4 x − 4 + 2 y − 4 < 4 x − 4 + 2 y − 4 = 4 ⋅ x − 1 + 2 ⋅ y − 2
Fie atunci ε > 0 i δ ε = 6 ε . Atunci, conform observaÿiei de mai sus avem:
ε
x − 1 < ( x − 1) + ( y − 2 ) < δ ε =
2 2

6
ε
y − 2 < ( x − 1) + ( y − 2 ) < δ e =
2 2

6
i înlocuind în relaÿia (* ) obÿinem:
4ε 2ε
4x + 2 y − 8 < + =ε
6 6

6.8.2 S se calculeze limitele iterate:


xy − 1
a. lim
x → 3 , y →∞ y + 1

sin ( xy )
b. lim
x → 2 , y →0 y
xy − 1 ÿ xy − 1 þ
Rezolvare: a. Avem: lim = lim lim = lim x = 3
x → 3 , y →∞ y + 1 x → 3 y →∞ y + 1 x→3

89
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

sin ( xy ) ÿ x ⋅ sin ( xy ) þ ÿ sin ( xy ) þ


b. Avem: lim = lim lim = lim x lim = lim x = 2
x → 2 , y →0 y x → 2 y →0 xy x→2 y →0 xy x→2

ax + by
6.8.3 S se calculeze lim atunci când ( x , y ) → ( 0 , 0 ) pe prima bisectoare.
( x , y ) → (0 ,0 ) cx + dy
Rezolvare: Ecuaÿia primei bisectoare este d : y = x . Atunci limita dat devine:
ax + by ax + bx a + b
lim = lim =
( x , y ) → (0 ,0 ) cx + dy x →0 cx + dx c + d

6.8.4 S se studieze continuitatea funcÿiei:


xy
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
f ( x, y) = x + y
2 2

0 , daca x 2 + y 2 = 0
în punctul ( 0 , 0 ) .
Rezolvare: Avem f ( x ,0 ) = 0 pentru orice x ∈ ¡ \ {0} , deci lim f ( x ,0 ) = 0 = f ( 0 , 0 ) , deci f este
x →0

continu în origine în raport cu variabila x. De asemenea avem: f ( 0 , y ) = 0 pentru orice y ∈ ¡ \ {0} ,


deci lim f ( 0 , y ) = 0 = f ( 0 ,0 ) , deci f este continu în origine în raport cu variabila y.
x →0
Dar funÿia dat nu este continu în origine în raport cu ansamblul variabilelor, deoarece nu
are limit în acest punct. Într-adev r, pentru x ≠ 0 , avem:
y
f ( x, y) = x
2
ÿ yþ
1+
x
Fie dreapta de ecuaÿie d : y = mx , m ∈ ¡ \ {0} care trece prin origine, cu coeficientul unghiular m.
Obÿinem:
y mx
x x m
lim = lim =
x →0 , y = mx
ÿ yþ
2 x →0
ÿ mx þ
2
1 + m2
1+ 1+
x x
i deci limitele depind de dreapta pe care tinde punctul ( x , y ) c tre ( 0 , 0 ) , ceea ce înseamn c funcÿia
dat nu are limit în origine, de unde ob inem c f nu este continu în origine.

∂f ∂2 f
6.8.5 S se calculeze ( 1 , 1) i (1,1) pornind de la definiÿie pentru funcÿia f ( x , y ) = x + y .
∂x ∂y∂x
Rezolvare: Avem:
∂f ( ) ( )
(1,1) = lim f x ,1 − f 1,1 = lim x + 1 − 2 =
∂x x →1 x −1 x →1 x −1
( x + 1 − 2 )( x + 1 + 2 ) x +1− 2
= lim = lim =
x →1 ( x − 1) ( x + 1 + 2 ) x → 1 ( x − 1) ( x + 1 + 2 )

x −1 1 1
= lim = lim =
x → 1 ( x − 1) ( x + 1 + 2 ) x →1 x + 1 + 2 2 2
Pentru derivata de ordinul 2 avem:

90
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

∂f ∂f
∂2 f ∂f ÿ ∂f þ ( 1, y ) − ( 1, 1)
( 1,1) = (1,1) = lim ∂ x ∂x
∂y∂x ∂y ∂x y →1 y −1
∂f
Trebuie a adar calculat: (1, y ) . Avem:
∂x
∂f f ( x , y ) − f ( 1, y ) x + y − 1+ y
(1, y ) = lim = lim =
∂x x →1 x −1 x →1 x −1

= lim
( x + y − 1 + y )( x + y + 1 + y )
= lim
x + y −1− y
=
x →1 ( x − 1) ( x + y + 1 + y ) x →1 ( x − 1) ( x + y + 1 + y )
x −1 1 1
= lim = lim =
x →1 ( x − 1) ( x + y + 1 + y ) x →1 x + y + 1 + y 2 1 + y
de unde:
∂f ∂f 1 1
( 1, y ) − ( 1,1) −
∂2 f ∂ ∂ 2 1+ y 2 2
( 1,1) = lim x x = lim =
∂y∂x y →1 y −1 y →1 y −1
1 2 − 1+ y 1 −1 1
= lim = lim =
2 2 y →1 ( y − 1) 1 + y 2 2 y →1 ( 2 + 1 + y ) 1 + y 8 2

∂f ∂f ∂2 f
6.8.6 S se calculeze: ( x, y) , ( x, y) , ( x , y ) pentru funcÿiile:
∂x ∂y ∂x∂y
a. f ( x , y ) = ln ( x + y 2 − 1)
ÿxþ
b. f ( x , y ) = arctg
y
Rezolvare: a.Avem:
∂f 1
(x, y) =
∂x x + y2 − 1
∂f 2y
(x, y) =
∂y x + y2 − 1
∂2 f ∂ ∂f ∂ −2 y
( x, y) = ÿ þ( x, y) = ÿ þ
1
=
∂x∂y ∂y ∂x ∂y x + y 2 − 1 ( x + y 2 − 1)
2

b. Avem:
1
∂f y y
(x, y) = =
∂x x2 x2 + y2
1+ 2
y
1

∂f y2 1
(x, y) = =− 2
∂y x2 x + y2
1+ 2
y
∂2 f ∂f ∂f ∂ −1
( x, y) = ÿ þ( x, y) = ÿ 2 2 þ =
2x
∂x∂y ∂x ∂y ∂x x + y ( x + y2 )
2 2

6.8.7 Fie f ( x , y ) = sin ( x ) sin ( y ) . S se calculeze df ( x , y ) .

91
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

Rezolvare: Avem:
∂f ∂f
df ( x , y ) = ( x , y ) dx + ( x , y ) dy
∂x ∂y
∂f ∂f
unde ( x , y ) = cos ( x ) sin ( y ) , ( x , y ) = sin ( x ) cos ( y ) .
∂x ∂y
deci
df ( x , y ) = cos ( x ) sin ( y ) dx + sin ( x ) cos ( y ) dy

6.8.8 Fie f ( x , y ) = x 2 y . S se calculeze d 3 f ( x , y ) .


Rezolvare: Avem
3
ÿ ∂f ∂f
d3 f (x, y) = ( x , y ) dx + ( x , y ) dy þ =
∂x ∂y
∂3 f ∂3 f ∂3 f ∂3 f
= ( x , y ) dx 3 + 3 2 ( x , y ) dx2 dy + 3 2 ( x , y ) dxdy 2 + 3 ( x , y ) dy 3
∂x 3
∂ x∂y ∂ y ∂x ∂y
unde:
∂f ∂f
( x , y ) = 2xy , ( x , y ) = x 2
∂x ∂y
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x , y ) = 2x , 2 ( x , y ) = 2 y , 2 ( x , y ) = 0
∂x∂y ∂x ∂y
∂3 f ∂3 f ∂3 f ∂3 f
( x, y) = 2, ( x, y) = 0, 3 ( x, y) = 0, 3 ( x, y) = 0
∂x ∂y
2
∂x∂y 2
∂x ∂y
deci:
df ( x , y ) = 6 dx 2 dy
6.8.9 S se scrie dezvoltarea polinomului
P ( x , y ) = x 2 y − 2xy + 2x 2 − 4x + y + 2
dup puterile lui ( x − 1) i ( y + 2 ) .
Rezolvare: Folosim formula lui Taylor (6.3.1) pentru funcÿii de dou variabile. Avem:
∂P ∂P
( x , y ) = 2xy − 2 y + 4x − 4 , ( x , y ) = x 2 − 2x + 1
∂x ∂y
∂2 P ∂2 P ∂2 P
( x, y) = 2 y + 4, 2 ( x, y) = 0, ( x , y ) = 2x − 1
∂x 2 ∂y ∂x∂y
∂3 P ∂3 P ∂3 P ∂3 P
( x, y ) = 0 , 2 ( x, y) = 2, ( x, y) = 0, 3 ( x, y) = 0
∂x 3
∂x ∂y ∂x∂y 2
∂y
i deci derivatele parÿiale în punctul ( 1, −2 ) sunt:
∂P
P ( 1 , −2 ) = 0 , (1, −2 ) = 0 , ∂P (1, −2 ) = 0
∂x ∂y
∂2 P ∂2 P ∂2P
( 1, −2 ) = 0 , 2 (1, −2 ) = 0 , ( 1, −2 ) = 1
∂x 2
∂y ∂x∂y
∂3 P
(1, −2 ) = 0 , ∂ 2P ( 1, −2 ) = 2 , ∂ P2 (1, −2 ) = 0 , ∂ P3 ( 1, −2 ) = 0
3 3 3

∂x 3 ∂x ∂y ∂x∂y ∂y
i atunci:
P ( x , y ) = ( x − 1) ( y + 2 )
2

92
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

6.8.10 S se scrie derivatele dup puterile lui x i y ale funcÿiei


f ( x , y ) = e sin ( ax + by )
pân la termenii de gradul 2 inclusiv.
Rezolvare: Vom folosi formula lui MacLaurin. Pentru aceasta trebuie s calcul m valorile funcÿiei i ale
derivatelor parÿiale de ordinul 1 i 2 în punctul ( 0 , 0 ) . Avem:
f ( 0 ,0 ) = e sin 0 = e0 = 1
( )

∂f
(x, y) = a cos ( ax + by ) e sin ( ax + by )
( )
(0 ,0 ) ( 0 ,0 ) = a cos ( 0 ) e sin 0 = a
∂x
∂f
(x, y) = b cos ( ax + by ) e sin ( ax + by )
( )
(0 ,0 ) ( 0 ,0 ) = b cos ( 0 ) e sin 0 = b
∂y
∂2 f
∂x 2
(
( x , y ) = a 2e sin ( ax + by ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) )
∂2 f
∂y 2
(
( x , y ) = b 2 esin ( ax + by ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) )
∂2 f
∂x∂y
(
( x , y ) = abe sin( ax + by ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) )
de unde:
e sin ( ax + by ) = 1 + ax + by +
1 2 2
2!
( )
( a x + 2abxy + b2 y 2 ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) e sin( ax + by )
df
6.8.11 Fie funcÿia f ( x , y ) = e x unde x = a cos ( t ) , y = a sin ( t ) . S se calculeze
2 + y2
.
dt
Rezolvare: Conform 6.4.1 avem:
df ∂f dx ∂f dy
= +
dt ∂x dt ∂y dt
Avem:
∂f 2 ∂f
( x , y ) = 2xe x + y , ( x , y ) = 2 ye x + y
2 2 2

∂x ∂y
dx ( ) dy
t = −a sin ( t ) , ( t ) = a cos ( t )
dt dt
deci:
df ( )
t = −2xe x + y ⋅ a sin ( t ) + 2 ye x + y ⋅ a cos ( t )
2 2 2 2

dt
unde înlocuind x = a cos ( t ) , y = a sin ( t ) obÿinem:
df ( )
t = −2a cos ( t ) e a ⋅ a sin ( t ) + 2a sin ( t ) e a ⋅ a cos ( t ) = 0
2 2

dt

∂f
6.8.12 Fie f ( x , y ) = ln ( x 2 − y 2 ) unde y = x 2 . S se calculeze:
df
( x, y) , ( x) .
∂x dx
Rezolvare: Conform 6.4.2 avem:
df ∂f ∂f dy
= + ⋅
dx ∂x ∂y dx
Avem:
∂f 2x ∂f 2 y dy
( x , y ) = 2 2 , ( x , y) = − 2 2 , ( x) = ex
∂x x − y ∂y x y dx
de unde:

93
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

df ( ) 2x 2 ye x 2 ( x − ye x )
x = 2 − 2 =
dx x −y 2
x −y 2
x2 − y2
∂f ∂f
6.8.13 Fie f ( x , y ) = x 2 + y 2 unde x = ξ + η , y = ξ − η . S se calculeze (ξ ,η ) , (ξ ,η ) .
∂ξ ∂η
Rezolvare: Din 6.4.3 avem:
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y
= +
∂ξ ∂x ∂ξ ∂y ∂ξ
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y
= +
∂η ∂x ∂η ∂y ∂η
unde:
∂f ∂f
( x , y ) = 2x , ( x , y ) = 2 y
∂x ∂y
∂x ∂x ∂y ∂y
(ξ ,η ) = 1, (ξ ,η ) = 1, (ξ ,η ) = 1, (ξ ,η ) = 1
∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
de unde:
∂f
(ξ ,η ) = 2x + 2 y = 2 (ξ + η ) + 2 (ξ − η ) = 4ξ
∂ξ
∂f
(ξ ,η ) = 2x − 2 y = 2 (ξ + η ) − 2 (ξ − η ) = 4η
∂η

ξ
6.8.14 Fie f ( x , y ) = ln ( x 2 + y 2 ) unde x = ξη , y = . S se calculeze:
η
∂2 f ∂2 f ∂2 f
(ξ ,η ) , 2 (ξ ,η ) , (ξ ,η ) .
∂ξ 2 ∂η ∂ξ∂η
Rezolvare: Derivând relaÿiile obÿinute la 6.4.3 obÿinem:
2 2
∂ 2 f ∂f ÿ ∂f þ ∂ 2 f ÿ ∂x þ ∂ 2 f ∂x ∂y ∂ 2 f ÿ ∂y þ ∂f ∂ 2 x ∂f ∂ 2 y
= = 2 +2 + + +
∂ξ 2
∂ξ ∂ ξ ∂x ∂ξ ∂ x∂y ∂ξ ∂η ∂y 2 ∂ξ ∂x ∂ξ 2 ∂y ∂ξ 2
∂2 f ∂f ÿ ∂f þ
= =
∂ξ∂η ∂ξ ∂η
∂ 2 f ∂x ∂y ∂ 2 f ÿ ∂x ∂y ∂x ∂y þ ∂ 2 f ∂y ∂y ∂f ∂ 2 x ∂f ∂ 2 y
= + + + 2 + +
∂x 2 ∂ξ ∂η ∂x∂y ∂ξ ∂η ∂η ∂ξ ∂y ∂ξ ∂η ∂x ∂ξ∂η ∂y ∂ξ∂η
2 2
∂ 2 f ∂f ÿ ∂f þ ∂ 2 f ÿ ∂x þ ∂ 2 f ∂x ∂y ∂ 2 f ÿ ∂y þ ∂f ∂ 2 x ∂f ∂ 2 y
= = 2 +2 + + +
∂η 2
∂η ∂η ∂x ∂η ∂x∂y ∂η ∂ξ ∂y 2 ∂η ∂x ∂η 2 ∂y ∂η 2
Avem:
∂x ∂x ∂2 x ∂2 x ∂2 x
(ξ ,η ) = η , (ξ ,η ) = ξ , 2 (ξ ,η ) = 0 , 2 (ξ ,η ) = 0 , (ξ ,η ) = 1
∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ξ∂η
∂y 1 ∂y −ξ ∂ 2 y ∂2 y 2ξ ∂ 2 y 1
(ξ ,η ) = , (ξ ,η ) = 2 , 2 (ξ ,η ) = 0 , 2 (ξ ,η ) = 3 , (ξ ,η ) = − 2
∂ξ η ∂η η ∂ξ ∂η η ∂ξ∂η η
i deci:
∂2 f ∂2 f ∂2 f 1 ∂2 f
(ξ ,η ) = η 2 2 + 2 + 2 2
∂ξ 2
∂x ∂x∂y η ∂y

94
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

∂2 f ∂ 2 f ξ ∂ 2 f ∂f 1 ∂f
(ξ ,η ) = ξη 2 − 3 2 + − 2
∂ξ∂η ∂x η ∂y ∂x η ∂y
∂2 f ∂ 2 f 2ξ 2 ∂ 2 f ξ 2 ∂ 2 f 2ξ ∂f
=ξ2 2 − 2 + +
∂η 2
∂x η ∂x∂y η 4 ∂y 2 η 3 ∂y

6.8.15 Fie cos ( x + y ) + y = 0 . S se calculeze y' .


Rezolvare: Folosim teorema de derivare a funcÿiilor implicite (6.5.1):
∂F
y' = − ∂x
∂F
∂y
unde F ( x , y ) = cos ( x + y ) + y . Avem:
∂F ∂F
( x , y ) = − sin ( x + y ) , ( x , y ) = − sin ( x + y ) + 1
∂x ∂y
i deci :
− sin ( x + y ) sin ( x + y )
y' = − = .
− sin ( x + y ) + 1 1 − sin ( x + y )

6.8.16 Fie y − sin ( y ) = x . S se calculeze y' i y'' .


Rezolvare: Folosim terema de derivare a funcÿiilor implicite pentru F ( x , y ) = y − sin ( y ) − x . Avem:
∂F ∂F
( x , y ) = −1, ( x , y ) = 1 − cos ( y ) = 2 sin2 ÿ þ
y
∂x ∂y 2
−1 1
de unde y' = − =
2ÿ yþ ÿ yþ
2 sin 2 sin 2
2 2
Pentru a calcula y'' deriv m relaÿia obÿinut anterior:
ÿ yþ ÿ y þ y' ÿ yþ
−2 sin cos cos
1 2 2 2 = − y' 2 =
y'' =
2 ÿ yþ 2 ÿ yþ
sin4 sin3
2 2
ÿ yþ ÿ yþ
cos cos
1 1 2 =−1 2
=−
2 2ÿ yþ 3ÿ yþ 4 5ÿ yþ
2 sin sin sin
2 2 2

∂z ∂z
6.8.17 Fie z 3 − 3xyz = a 3 . S se calculeze , .
∂x ∂y
Rezolvare: Fie F ( x , y , z ) = z 3 − 3xyz − a 3 . Folosim teorema de derivare a funcÿiilor implicite 6.5.2.
Avem:
∂F ∂F ∂F
( x , y , z ) = −3xy , ( x , y , z ) = −3xz , ( x , y , z ) = 3z 2 − 3xy
∂x ∂y ∂z
Atunci:

95
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

∂F ∂F
∂z ∂ ∂y
= − ∂x = 2
yz z xz
, =− =
∂x ∂F z − xy ∂y ∂F z 2 − xy
∂x ∂z

6.8.18 Fie xyz = x + y + z . S se calculeze dz .


∂z ∂z
Rezolvare: Avem: dz = dx + dy . Aplic m teorema de derivare a funcÿiilor implicite; avem:
∂x ∂y
F ( x , y , z ) = xyz − x − y − z
∂F ∂F ∂F
( x , y , z ) = yz − 1, ( x , y , z ) = xz − 1, ( x , y , z ) = xy − 1
∂x ∂y ∂z
de unde:
∂z − ( yz − 1) ∂z − ( xz − 1)
= , =
∂x xy − 1 ∂y xy − 1
Prin urmare:
1 − yz 1 − xz
dz = dx + dy
xy − 1 xy − 1

6.8.19 S se calculeze derivatele y' i z ' ale funcÿiilor implicite y,z definite prin sistemele urm toare:
x+ y+ z −4 =0
a.
x 2 + y 2 + z 2 − 2x − 10 = 0
x2 − y2 + z 2 − 1 = 0
b.
y 2 + z − 2x = 0
Rezolvare: Se deriveaz ÿ inând cont c y i z sunt funcÿii de x i se obÿine:
1 + y' + z ' = 0 y' + z ' = −1

2x + 2 yy ' + 2zz ' − 2 = 0 yy' + zz ' = 1 − x
Rezolvând sistemul în raport cu y' i z ' se obÿine:
x −1− z 1− x − y
y' = , z' =
z− y z−y
b. Se procedeaz în mod analog:
2x − 2 yy' + 2zz ' = 0 yy' − zz' = x

2 yy' + z ' − 2 = 0 2 yy ' + z ' = 2
de unde rezult :
2z + x 2 (1 − x )
y' = , z' =
y ( 2z + 1) 2z + 1

6.8.20 S se calculeze punctele de extrem locall pentru funcÿia:


f ( x , y ) = x 2 + xy + y 2 − 3x − 6 y
Rezolvare: Pentru început vom determina punctele staÿionare ale funcÿiei. Avem:
∂f
( x , y ) = 2x + y − 3
∂x
∂f
(x, y) = x + 2 y − 6
∂y
A adar punctele staÿionare sunt soluÿiile sistemului:

96
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

∂f
( x, y) = 0 2x + y − 3 = 0 x =0
∂x
⇔ ⇔
∂f x + 2y −6 = 0 y=3
( x, y) = 0
∂y
deci mulÿimea punctelor staÿionare este S = {( 0 , 3 )} .
Pentru a stabili dac punctul staÿionar ( 0 , 3 ) este punct de extrem calcul m derivatele
parÿiale de ordinul 2:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x, y ) = 2, ( x , y ) = 1, 2 ( x , y ) = 2
∂x 2 ∂x∂y ∂y
i deci:
2
ÿ ∂2 f þ ÿ 2 þ
( 0 , 3 ) ⋅ ∂ 2f (0 , 3 ) − ∂ f ( 0 , 3 ) = 3 > 0
2
∆=
∂x 2 ∂y ∂x∂y
∂2 f
deci ( 0 , 3 ) este punct de extrem local, i anume de minim, pentru c (0 , 3) > 0 .
∂x 2

6.8.21 S se calculeze punctele de extrem locall pentru funcÿia:


1 ÿx yþ
f ( x , y ) = xy + ( 47 − x − y ) +
2 3 4
Rezolvare: Pentru început vom determina punctele staÿionare ale funcÿiei. Avem:
∂f 1 2 47
(x, y) = − y − x +
∂x 12 3 3
∂f 1 1 47
( )
x , y = − y − x +
∂y 2 12 4
A adar punctele staÿionare sunt soluÿiile sistemului:
∂f
( x, y) = 0 1
− y− x+
2 47
=0
8x + y = 188 x = 21
∂x 12 3 3
⇔ ⇔ ⇔
∂f x + 6 y = 141 y = 20
( x, y) = 0 1
− y− x+
1 47
=0
∂y 2 12 4
deci mulÿimea punctelor staÿionare este S = {( 21, 20 )} .
Pentru a stabili dac punctul staÿionar ( 0 , 3 ) este punct de extrem calcul m derivatele
parÿiale de ordinul 2:
∂2 f 2 ∂2 f 1 ∂2 f 1
( x, y) = − , ( x, y) = − , 2 ( x, y) = −
∂x 2
3 ∂x∂y 12 ∂y 2
i deci:
2
ÿ ∂2 f þ ÿ 2 þ
( 21, 20 ) ⋅ ∂ 2f ( 21, 20 ) − ∂ f ( 21, 20 ) = 1 − 1 > 0
2
∆=
∂x 2
∂y ∂x∂y 3 144
∂2 f
deci ( 0 , 3 ) este punct de extrem local, i anume de maxim, pentru c ( 21, 20 ) < 0 .
∂x 2

6.8.22 S se afle extremul funcÿiei f ( x , y ) = xy cu condiÿia 2x + 3y − 5 = 0 .


Rezolvare: Construim mai întâi funcÿia Lagrange, unde leg tura este F ( x , y ) = 2x + 3 y − 5 = 0 . Avem:
L ( x , y , λ ) = f ( x , y ) + λ ⋅ F ( x , y ) = xy + λ ( 2x + 3y − 5 )
Determin m punctele staÿionare pentru funcÿia Lagrange. Avem:

97
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

∂L ∂L ∂L
( x , y , λ ) = y + 2λ , ( x , y , λ ) = x + 3λ , ( x , y , λ ) = 2x + 3 y − 5
∂x ∂y ∂λ
i deci punctele staÿionare sunt soluÿiile sistemului:
∂L 5
( x , y ,λ ) = 0 x=
∂x y + 2λ = 0 4
∂L 5
( x , y , λ ) = 0 ⇔ x + 3λ = 0 ⇔ y=
∂y 6
2x + 3 y − 5 = 0
∂L λ =−
5
( x , y ,λ ) = 0
∂λ 12
ÿ5 5 5 þ
Am obÿinut a adar un singur punct staÿionar, , ,−
4 6 12
Diferenÿiind leg tura obÿinem:
dF ( x , y ) = 2dx + 3dy
Punem condiÿia:
ÿ5 5þ 2
dF , = 0 ⇔ 2dx + 3dy = 0 ⇔ dy = − dx
4 6 3
5
Calcul m diferenÿiala de ordinul 2 pentru funcÿia Lagrange pentru λ = − . Avem:
12
∂2 L ÿ 5 þ ∂2 L ÿ 5 þ ∂2L ÿ 5 þ
x, y ,− = 0 , 2 x , y ,− = 0, x, y,− =1
∂x 2 12 ∂y 12 ∂x∂y 12
ÿ 5 þ
de unde d 2 L x , y , − = 1dxdy . Atunci:
12
ÿ5 5 5 þ
d 2L , ,− = 1dxdy
4 6 12
2 ÿ5 5 5 þ ÿ 2 þ 2
i înlocuind dy = − dx , obÿinem: d 2 L , , − = 1dx − dx = − d 2 x , de unde tragem
3 4 6 12 3 3
ÿ5 5þ 2
concluzia c punctul , este punct de minim ( − < 0 ).
4 6 3

6.9 EXERCIÿII PROPUSE

Folosind definiÿia limitei unel funcÿii într-un punct (6.1.1.1) s se demonstreze c :


x
6.9.1 lim =1
x→2 , y →2 y

x2 + y 2
6.9.2 lim = 0, x + y ≠0
x →0 , y →0 x+ y

S se studieze continuitatea funcÿiilor:


1 − cos ( x 3 + y 3 )
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
6.9.3 f ( x , y ) = x2 + y 2
0 , daca x 2 + y 2 = 0

98
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

1 − 1 − x2 − y 2
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
6.9.4 f ( x , y ) = x2 + y 2
0 , daca x 2 + y 2 = 0

S se calculeze derivatele parÿiale indicate pentru funcÿiile:


6.9.5 f ( x , y ) = x 2 + 2 y 2 − 3xy − 4x + 2 y + 5 ∂f
( x , y ) = 2x − 3 y − 4
∂f ∂f ∂x
Calculaÿi ( ) ( )
x , y , x , y
R:
∂f
∂x ∂y ( x , y ) = 4 y − 3x + 2
∂y
6.9.6 r (θ , ρ ) = ρ 2 sin4 (θ ) ∂r
(θ , ρ ) = 4 ρ 2 sin3 (θ ) cos (θ )
∂r ∂r ∂θ
Calculaÿi (θ , ρ ) , (θ , ρ ) R:
∂r
∂θ ∂ρ (θ , ρ ) = 2 ρ sin4 (θ )
∂ρ

6.9.7 f ( x , y , z ) = 2 y x + 3 y 2 3 z 2 ∂f y
( x, y, z) =
∂x x
∂f ∂f ∂f
( x, y, z) , ( x, y, z) , ( x, y, z) ∂f
∂x ∂y ∂z R: ( x , y , z ) = 2 x + 6 y 3 z2
∂y
∂f 2 y2
( x, y, z) = 3
∂z z

6.9.8 S se calculeze diferenÿialele totale pentru funcÿiile:


a. u ( x , y ) = ln ( x 2 + y 2 ) R: du ( x , y ) =
2x
dx + 2
2y
dy
x2 + y 2 x + y2
ÿ ÿ y þþ 2 2y
b. u ( x , y ) = ln tg R: du ( x , y ) = dy − dx
x ÿ 2y þ 2 ÿ 2y þ
x sin x sin
x x
c. u ( x , y ) = x y yx y
R: du ( x , y ) = dx + ln ( x ) x y dy
x

6.9.9 S se calculeze derivatele parÿiale indicate pentru funcÿiile:


a. f ( x , y ) = 4x 3 + 3x 2 y + 3xy 2 − y 3
∂2 f
∂2 f R: ( x, y) = 6 ( x + y)
Calculaÿi ( x, y) ∂ x∂y
∂x∂y
b. f ( x , y ) = xy + sin ( x + y )
∂2 f
∂2 f R: ( x , y ) = − sin ( x + y )
Calculaÿi ( x, y) . ∂x 2
∂x 2
c. f ( x , y ) = x 2 ln ( x + y )
∂2 f x 2 + 2xy
∂2 f R: ( x, y) =
Calculaÿi: ( x, y) . ∂x∂y ( x + y )2
∂x∂y
d. f ( x , y ) = sin ( x + cos ( y ) )
∂3 f
∂3 f R: ( x , y ) = sin ( y ) cos ( x + cos ( y ) )
Calculaÿi (x, y) . ∂x 2 ∂y
∂x 2 ∂y

99
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

6.9.10 Calculaÿi diferenÿiala de ordinul 2 pentru funcÿiile:


a. u ( x , y ) = cos ( x + y ) d 2u ( x , y ) = −cox ( x + y ) d 2 x − 2cox ( x + y ) dxdy −
R:
−cox ( x + y ) d 2 y
b. u ( x , y ) = x 2 + y 2 − xy − 2x + y + 7 R: d 2u ( x , y ) = 2dx 2 − 2dxdy + 2dy 2

6.9.11 Calculaÿi derivatele funcÿiilor compuse:


1 ÿxþ du
a. u = ln unde x = tg 2 ( t ) , y = ctg 2 ( t ) . Calculaÿi . R:
du ( )
t =
4
2 y dt dt sin ( 2t )
x2 − y dz dz ( ) 2x ( 3x + 2 )
b. z = unde y = 3x + 1 . Calculaÿi . R: x =
x2 + y dx dx ( x 2 + 3x + 1)2
∂u du ∂u
c. u ( x , y ) = x 2 y unde y = cos ( x ) . Calculaÿi i . = 2x cos ( x )
∂x dx ∂x
R:
du
= x ( 2 cos ( x ) − x sin ( x ) )
dx
∂u ∂u ∂u
d. u ( x , y ) = x 2 + y 2 unde x = ξ + η , y = ξ − η . Calculaÿi , . (ξ ,η ) = 4ξ
∂ξ ∂η ∂ξ
R:
∂u
(ξ ,η ) = 4η
∂η

6.9.12 Calculaÿi derivatele funcÿiilor implicite:


( x 2 + y 2 − bx ) − a2 ( x2 + y 2 ) = 0 .
2
a. a 2 − b2
R: y' =
Se cere y' în punctul M ( b , 0 ) . 2b 2 − a 2
ÿ xþ ÿ xþ
b. 3 sin − 2 cos +1=0 . y
y y R: y' =
2x
Se cere y' .
c. x + y − ex + y = 0 .
R: y' = −1, y" = 0
Se cere y', y '' .
d. x + y + z = ez .
∂z ∂z 1
∂z ∂z R: = =
Se cere , . ∂x ∂y x + y + z − 1
∂x ∂y
ÿzþ z
e. x = x ln . dx + dy
y y
R: dz =
Se cere dz . ÿzþ
1 + ln
y

6.9.13 Determinaÿi punctele de extrem local pentru funcÿiile:


a. f ( x , y ) = xy 2 ( 1 − x − y ) 1
R: , punct de maxim
4
b. f ( x , y ) = x 3 + y 3 − 15xy R: −125 , punct de minim
2
c. f ( x , y ) = y − ( x 2 + )
y2 3 R: 4 , punct de maxim

100
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

6.9.14 Determinaÿi punctele de extrem cu leg turi pentru funcÿiile:


x y ÿ 36 48 þ
a. f ( x , y ) = x 2 + y 2 cu leg tura + = 1 R: , punct de minim
4 3 25 25
b. f ( x , y ) = x 2 − xy + y 2 − yx 2 cu leg tura 2x + 3y − 12 = 0

6.9.15 S se scrie plinomul lui Taylor de gradul al treilea în punctul ( 1, 1) pentru funcÿia
f ( x, y) = x y , x > 0, y > 0
1( 1 1
R: T3 ( x , y ) = 1 + x − 1) + 2 ( x − 1) ( y − 1) + 3 ( x − 1) ( y − 1) .
2

1! 2! 3!

6.9.16 S se dezvolte polinomul:


P ( x , y ) = 2x 3 − 3x 2 y + 2 y 3 + 9x 2 − 3 y + 6 x + 3
dup puterile lui ( x + 1) i ( y − 1) .
R: P ( x , y ) = 2 ( x + 1) − 3 ( x + 1) ( y − 1) + 2 ( y − 1) + 6 ( x + 1) ( y − 1) + 6 ( y − 1)
3 2 3 2

6.9.17 S se calculeze z ' ( x ) i y' ( x ) dac :


x2 + y2 + z 2 − 4 x − 9 = 0
x 3 − y 3 + z 3 − 3z = 0
în punctul A ( 3 , 3 , − 3 )
9 3+2 12
R: y' = , z' =
3(3 3 − 2) 3 3 −2

101
CAP.7 EXERCIÿII SUPLIMENTARE

7.1 S se arate c urm toarele iruri sunt convergente:


n
ÿ π þ
a. un = sin
k =1 n+k
1 1 1
b. un = 1 + + + ... + − ln ( n )
2 3 n
n
2k + 3
c. un =
k =1 4k
n
1
d. un =
k =1 n + k
n
ÿ 1 1 2 þ
e. un = + −
k =1 3k − 2 3k − 1 3k
n
k 2 + 2k
f. un = log 1
k =1 2
( k + 1) 2
k2 + k
n
g. un =
k =1 n + k
3

7.2 S se calculeze urm toarele limite de iruri:


( −3 )n + 2 n 1
a. lim R: −
n →∞ ( −3 ) n + 1 + 2 n + 1 3
αn 1
, daca α = 1
b. lim ,α > 0
n →∞ 1 + α 2n R: 2
0 , daca α ≠ 1

n2 + n + 1 − 2 n2 − n + 1 R: −1
c. lim
n →∞ n
d. lim 3 n 2 ( 3 n + 1 − 3 n − 1 ) R:
2
n →∞
3
n
k2 k k 1
k =1
R:
e. lim 3
n →∞n ( n + 1)( n + 2 )
ln ( n )
f. lim k R: 0
n →∞ n

x + x + ... + xn
g. lim 1 2 dac lim xn = x R: x
n →∞ n n →∞

h. lim n x1 ⋅ x2 ⋅ ... ⋅ xn dac xn > 0 i lim xn = x R: x


n →∞ n →∞

n
i. lim R:e
n →∞ n n!
j. lim n n ⋅ ( n ! ) R: 1
n →∞
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

n ( n + 1)( n + 2 ) ⋅ ... ⋅ ( n + n ) 4
k. lim R:
n →∞ n e

7.3 Folosind criteriul general de convergenÿ al lui Cauchy, s se stabileasc natura irurilor:
10 11 12 10 + n
a. an = + + + ... + R: divergent
1 3 5 2n + 1
1 1 1
b. an = + + ... + R: convergent
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1)
1 1 1
c. an = + + ... + R: convergent
2 ⋅ 5 3 ⋅6 ( n + 1)( n + 4 )

7.4 S se stabileasc natura urm toarelor serii:



n
a. R: convergent
n =1 10 n
+1

ÿ 1þ
b. ln 1 + R: divergent
n =1 n

ÿ 1 þ
c. ln 1 − 2 R: convergent
n=2 n

1
d. R: divergent
n =1 2n + 1 − 2n − 1

n2
e. R: divergent
n =1 n + 1
2

( 3 n3 + n 2 − 1 − 3 n3 − n 2 + 1 )

f. R: divergent
n =1

2n n + 5
g. R: convergent
n =1 ( 3n + 7 ) n

ÿ 1 þ
h. arctg R: divergent
n =1 n3 n

10
i. R: divergent
n =1 100 3
n − 13

n+1 − n
j. R: convergent
n =1 n

ÿ ÿ 1 þþ
k. 1 − cos R: convergent
n =1 n

1 ÿ1þ
l. sin R: convergent
n =1 n n

4n + 7
m. R: convergent
n =1 5 + n
n


R: convergent , dac a < e
n
ÿaþ
n. n2 , a >0
n =1 e Divergent , dac a ≥ e

103
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile


n2
o. n
n =1 ÿ 1þ R: convergent
2+
n

R: convergent , dac a < c
n
ÿ an + b þ
p.
n = 1 cn + d
Divergent , dac a ≥ c

R: convergent , dac x < 1
q. ( ( n + 1) ( n + x ) − n ) , x ≥ 0
n =1 Divergent , dac x ≥ 1

( n n − 1)
n
r. R: convergent
n =1

R: convergent , dac α < 1
s. nα n , α > 0
n =1 Divergent , dac α ≥ 1

( ) R: convergent , dac α < e −1
t. α ln n , α > 0
n =1 Divergent , dac α ≥ e −1

1
u. ( ) R: convergent
n =1 ( ln ( n ) )ln n

( ( ) 2 ( )) R: convergent , dac a λ > e
v. a − λ ln n + ln n , 0 < a < 1
n =1 Divergent , dac a λ ≤ e

7.5 S se stabileasc natura urm toarelor serii alternate:



( −1)n 1
a. R: absolut convergent
n =1 n ( n + 1) ( n + 2 )
∞ 3
( −1)n n
b. R: absolut convergent
n =1 ( n + 1) n
∞ ÿ þ
c. ( −1)n 1 1 + 1 + 1 + 2 + ... + 1 + n R: divergent
n =1 n n n n

d. ( −1) n ln ÿ n + 2 þ R: semiconvergent
n =1 n+1
∞ ÿ 2 þ
e. ( −1)n ln n 2 + 2 R: semiconvergent
n =1 n +1

7.6 S se determine domeniul de convergenÿ al seriilor de puteri:



xn
a. R: [ −2 , 2 )
( ) n
n =1 n + 1 2
n

( −1 ) n n + 1 ÿ x2 − 2 þ R: ( −∞ , −1] ∪ [1, ∞ )
b. 1 +
n =1 n 2 + n + 1 1 − 2x 2

xn
c. 2 R: [ −1, 1]
n =1 n

∞ ( −1) n x n
d. R: ( −1, 1]
n =1 n

104
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

∞ n
1 ÿ 2x þ
e. R: [ −1, 3 )
n =1 n x + 3

∞ 2n
1 ÿ x −1þ ÿ1 þ
f. R: ,∞
n =1 n x 2
∞ n
1 ÿ 1+ x þ
g. R: ( −∞ ,0 )
n =1 2n +1 1− x
∞ ( −1) n −1 ÿ 14 þ 15 þ
h. R: −∞ , ∪ ,∞
n = 1 n3
n ( x − 5 )n 3 3

7.7 S se determine mulÿimea de convergenÿ i suma seriilor de puteri:



( −1) n x
2n + 1
[ −1,1]
a. R:
n =0 2n + 1 S = arctg ( x )

( −1,1)
b. n ( n + 1) x n − 1
n =1 R: 2
S=
( 1 − x )3

( −1)n + 1 x
n
( −1,1)
c. R:
n =1 n S = ln ( 1 + x )
∞ ( −1,1)
d. n3 x n
n =1 R: x 3 + 4x 2 + x
S=
( 1 − x )4

( n + 1)( n + 2 )( n + 3 ) x n
( −1,1)
e.
n =0 R: 6
S=
( 1 − x )4

( −1) n ( n + 1) 2 x n
( −1,1)
f.
n =0 R: 1− x
S=
( 1 + x )3

7.8 S se demnstreze c urm toarele serii numerice sunt convergente i s se calculeze suma lor cu
ajutorul seriilor de puteri:

1 π
a. R:
( )(
n = 0 4n + 1 4n + 3
) 8
∞ ( −1) n + 1 π
b. R: − ln ( 2 )
(
n = 1 n 2n − 1
) 2

1
c. R: 1
n =1
( n + 1 ) !− n !

n 11
d. R: − 2e
n =1
( n + 3) ! 2

n2
e. R: 2e
n =1 n !

105
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile


n
f. R: 2e
n =1
( n − 1) !

7.9 S se dezvolte în serie Taylor dup puterile lui x funcÿiile:


e x − e − x + 2 cos ( x ) ∞
x 4n
a. f ( x ) = R: f ( x ) =
4 ( )
n =0 4n !

1 1 ÿ 1+ x þ ∞
x4 n +1
b. f ( x ) = arctg ( x ) + ln R: f ( x ) = , x ∈ ( −1, 1)
2 4 1− x n =1 4n +1
x ∞ 2n + 1
c. f ( x ) = R: f ( x ) = ( −1) n x n + 1 , x ∈ ( −3 , 3 )
x +9
2
n =0 9
5 − 2x ∞
ÿ 1 1 þ n −1
d. f ( x ) = R: f ( x ) = + x , x ∈ ( −2 , 2 )
6 − 5x + x 2 n =1 2 n 3n
ÿ 1+ x þ ∞
x 2n + 1
e. f ( x ) = ln R: f ( x ) = , x ∈ ( −1, 1)
1− x n = 0 2n + 1

f. f ( x ) = sin3 ( x ) 3 ∞ ( )n 1 − 32n 2n + 1
R: f ( x ) = −1 x , x∈¡
4 n =1 ( 2n + 1) !
g. f ( x ) = arcsin ( x ) ∞
( ( 2n − 1) ! ) ! x 2n + 1
R: f ( x ) = x + , x ∈ [ −1, 1]
n = 1 ( 2n ! ) ! 2n + 1
( )

7.10 S se calculeze limitele:


1
a. lim ( 1 + sin ( x ) ) x R: e
x →0

x2
− 1
cos ( x ) − e 2
R: −
b. lim 12
x →0 x4
e 2 x + e −2 x − 2
c. lim R: 4
x →0 x2
e sin ( x ) − x ( 1 + x )
x
1
d. lim R
x →0 x3 3
ln ( 1 + 2x ) − sin ( 2x ) + 2x 2
e. lim R: 4
x →0 x3
tg x − sin x )
( ) ( 1
f. lim R:
x →0 x3 2
1 + 3x − x − 1
3 1
g. lim R:
x →01 − 4x − e −4 x 8
e− x + 2 sin ( x ) + ln ( 1 − x ) − 1 5
h. lim R:
x →0 x ( ln ( 1 + x ) − x ) 3
ln ( 1 − 2x ) + sin ( 2x ) + 2x 2
i. lim R: 12
x →0 2x + e − x − e x
ÿ ÿ 1 þþ 1
j. lim x − x 2 ln 1 + R:
x →∞ x 2

106
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

k. lim ( 6 x6 + x 5 − 6 x6 − x 5 ) R:
1
x →∞
3

7.11 S se studieze continuitatea în origine a urm toarelor funcÿii:


1 − cos ( x 3 + y 3 )
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
a. f ( x , y ) = x2 + y 2 R: continu
0 , daca x + y = 0
2 2

1 − 1 − x2 − y2
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
b. f ( x , y ) = x2 + y2 R: nu este continu
0 , daca x 2 + y 2 = 0
1

c. f ( x , y ) = (1 + xy ) x + y , ( x , y ) ≠ (0 ,0 ) R: continu
1, ( x , y ) = ( 0 , 0 )

7.12 S se calculeze derivatele parÿiale de ordinul 1 pentru funcÿiile:


a. f ( x , y ) = ( 1 + xy ) , 1 + xy > 0
y
∂f y −1
( x , y ) = y 2 (1 + xy )
∂x
R:
∂f y −1
( x , y ) = (1 + xy ) ln (1 + xy ) + xy (1 + xy )
y

∂y
b. f ( x , y ) = x ln( y ) , x > 0 , y > 0 ∂f
( x , y ) = x ln ( y ) −1 ln ( y )
∂x
R:
∂f 1
( x , y ) = x ln( y ) ln ( x )
∂y y

ÿ x+ yþ
2
ÿ x+ yþ ∂f 1 xy − x − y
c. f ( x , y ) = 1 − + arcsin (x, y) = − 2
xy xy ∂x x xy + x + y
R:
∂f 1 xy − x − y
(x, y) = − 2
∂y y xy + x + y
R:
d. f ( x , y , z ) = x y
z

∂f ∂f
( x , y , z ) = y z x y −1 , ( x , y , z ) = x y y z −1 ln ( x )
z z

∂x ∂y
∂f
( x , y , z ) = x y y z ln ( y ) ln ( x )
z

∂x

∂3 f
7.13 S se calculeze ( x , y ) pentru funcÿia f ( x , y ) = arctg ( xy ) .
∂y∂x 2
∂3 f 3 y 2 − x2 y 4
R: ( x , y ) = −2x
∂y∂x (1 + x 2 y 2 )
2 3

7.14 S se arate c urm toarele funcÿii verific ecuaÿiile corespunz toare:


∂y ∂z
a. z ( x , y ) = xyφ ( x 2 − y 2 ) ; ecuaÿia xy 2 + x2 y = ( x2 + y2 ) z
∂x ∂y

107
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

ÿ yþ ∂ 2u ∂ 2u
b. u = arctg ; ecuaÿia + =0
x ∂x 2 ∂y 2
∂ 2u ∂ 2u
c. u = φ ( x − at ) + ψ ( x + at ) ; ecuaÿia
= a2 2
∂t 2
∂x
∂z ∂z
d. z = φ ( x + y ) ; ecuaÿia y − x = 0
2 2
∂x ∂y
∂z ∂z
e. z = ρ f ( ln ( ρ ) + θ ) ; ecuaÿia ρ − =z
∂ρ ∂θ
xÿ ÿ y þþ ∂2 z ∂2 z ∂z
f. z= f ( y) + g ; ecuaÿia x 2 2 + xy −y =0
y x ∂x ∂x∂y ∂y

7.15 S se determine punctele de extrem local pentru urm toarele funcÿii:


a. f ( x , y ) = ( x − 1) + ( y + 6 ) R: ( 1, −6 ) minim
2 2

b. f ( x , y ) = xy ( a − x − y ) , a > 0 ÿa aþ
R: , maxim
3 3
c. f ( x , y ) = x 2 + xy + y 2 + −3ax − 3by R: ( 2a − b , 2b − a ) minim
d. f ( x , y ) = cos ( x ) cos ( y ) cos ( x + y ) , x ∈ [0 ,π ] , y ∈ [0 ,π ] ÿπ π þ
R: , minim
3 3
ÿ 2π 2π þ
, minim
3 3
e. f ( x , y ) = ln ( 1 − x 2 − y 2 ) R: ( 0 , 0 ) maxim

7.16 S se determine punctele de extrem cu leg turile menÿionate pentru funcÿiile:


a. f ( x , y ) = x 2 + y 2 ,
x y
+ =1 ÿ ab 2 a2b þ
R: , 2 minim
a b a + b a + b2
2 2

b. f ( x , y ) = x 2 + 2 y 2 + xy − 7 , x + y = 1 ÿ3 1þ
R: , minim
4 4

c. f ( x , y ) =
1 1
+ ,
1
+
1
=
1 R: ( −a 2 , −a 2 ) minim
x2 y2 a2
x y
(a 2 , a 2 ) maxim
d. f ( x , y ) = x 2 + y 2 − 2x + 1, x 2 − y 2 = 1 R: ( 1, 0 ) minim

7.17 S se calculeze y' ( 0 ) dac : ( x 2 + y 2 − bx ) = a 2 ( x 2 + y 2 ) , y ( 0 ) = a iar y este definit implicit


2

ca funcÿie de x.
b
R: y' ( 0 ) =
a

7.18 S se calculeze y', y '', y''' dac funcÿia y ( x ) este definit implicit de ecuaÿia:
x 2 + y 2 + xy = 3
2x + y 18 162x
R: y' = − , y'' = − , y''' = −
x + 2y ( x + 2y) ( x + 2 y)
3 5

108
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile

7.19 S se calculeze dz i d 2 z dac :


x2 + y2 + z 2 = a2
x y y 2 − a 2 2 2xy x2 − a2 2
R: dz = − dx − dy , d 2 z = 3
dx − 3 dxdy + dy
z z z z z3

7. 20 S se calculeze y' ( x ) , z' ( x ) ale funcÿiilor y ( x ) , z ( x ) definite implicit de sistemul:


x 3 + 3y 2 − z 2 + x − y − 8 = 0
x 2 − y 2 − 3z − 3 = 0
în punctul ( 1, 2 , −2 ) .
ÿ 20 38 þ
R: − ,
17 17

109