Castanul comestibil sau castanul dulce[2], (Castanea sativa, sin.: Castanea vesca Gaertn.

), este
un arbore din familia Fagaceae, originar din sudul Europei și al Asiei Mici.

Cuprins

 1Descriere generală
o 1.1Fructele
 2Castanul comestibil în România
 3Utilizări
 4Galerie de imagini
 5Vezi și
 6Note
 7Legături externe

Descriere generală[modificare | modificare sursă]

Castanul comestibil este un arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpina dreaptă, cilindrică, de
dimensiuni mari, atingând frecvent înălțimea de 20–35 m, cu un trunchi care la maturitate poate
atinge adesea 2 m în diametru. Arbori foarte bătrîni pot ajunge la diametrul de 4 m, în cazuri
extreme chiar și pînă la 6 m. Arborii bătrâni de peste 100 de ani sunt de multe ori scorburoși.
Castanul comestibil, de multe ori, ajunge vîrsta de 500–600 de ani. În Europa Centrală rareori sunt
mai bătrâni de 200 de ani, în Europa de Vest pot ajunge până la 1000 ani[3]. Cel mai mare copac
cunoscut este Castagno dei Cento Cavalli[4][5] („Castanul de o sută de cai”) în Sicilia.
Frunzele sale lungi, lanceolate și pe margini spinos-dințate, cu nervura proeminentă, pot atinge între
16–28 cm lungime și 5–9 cm lățime.
Castanul comestibil înflorește în iunie-iulie și este una din speciile de plante ce
are flori monosexuate situate pe aceeași plantă, dar separate. Florile de ambele sexe sunt dispuse
pe două niveluri diferite, cele masculine în partea superioară a plantei, iar cele feminine în partea sa
inferioară. Ambele tipuri de flori sunt erecte, măsurând între 10 și 20 cm lungime, semănând extrem
de mult cu niște lumânări și având un miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte polenizatoare.

Fructele[modificare | modificare sursă]
Castanul comestibil înflorește mai târziu decât alte specii de castan. Ambele tipuri de flori apar la
sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, durând până când fecundarea celor feminine este realizată.
Înspre toamnă, florile feminine evoluează dintr-un singur receptacul îngroșat în 3-
7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta țepoasă.
La coacerea completă, care are loc cândva în mijlocul lui octombrie, mantaua se deschide progresiv,
lăsând să se vadă fructele coapte, a căror coajă are o frumoasă culoare maroniu-castanie lucitoare.
Castan comestibil, din Thomé, Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885.

Castanul comestibil în România[modificare | modificare sursă]

În România, dar și în alte regiuni ale Europei, arborele este relativ ușor de crescut atât în livezi
specializate, cât și la marginea sau chiar în mijlocul pădurii. În livezi, poate fi cultivat atât
în monocultură, (doar exemplare de Castanea sativa), așa cum este cultivat în special în județul
Maramureș sau poate fi combinat cu ușurință cu alte specii pomicole, formând livezi mixte, cum este
frecvent cultivat în Banat.
Arborele în sine necesită un climat blând, cu umiditate suficientă, dar nu exagerată. Deși originar
dintr-o zonă cu climat mediteranean tipic, castanul comestibil se poate adapta și la alte două tipuri
de subclimate, cel de tip submediteranean, precum în Banat, sau de tip temperat, dar moderat, în
văile protejate din jurul Băii Mari din Maramureș.
Dacă sunt îndeplinite condițiile de climat, protecție și umiditate, Castanea sativa are o creștere
constantă, fiind un arbore productiv ce nu are "ani răi". Este, în schimb, sensibil la primăverile târzii,
reci și prea umede, precum și la înghețurile din toamnele prea lungi, ploioase și reci. În condiții
de pădure, unde este protejat de arborii din jurul său, poate tolera bine chiar și condiții de umbră
moderată.

Utilizări[modificare | modificare sursă]
Denumirea de castan comestibil se referă desigur la fructele acestui arbore care sunt comestibile,
fiind considerate în anumite rețete de preparare (vedeți piure de castane) chiar o delicatesă. Există,
desigur, și alte modalități de mâncare a fructelor, dintre care castanele coapte sunt foarte cunoscute.
Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut și cultivat încă de pe
vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural.
Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări
în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în
întreaga Europă, din Anglia până în România și din Italia până în Germania.
Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt utilizate ca ingredient ales de către fabricanții
de ciocolată și delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte apreciate
în Franța, Italia și, mai ales, în Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie integral, fie sub formă
granulară, obținându-se un fel de făină, din care se realizează piureul de castane. Există o varietate
de mămăligă corsicană (denumită polenta sau pulenta) care folosește ca ingredient de bază făină
dulce de castane comestibile.
Lemnul arborelui este frumos și durabil, fiind folosit la confecționarea de mobilă, butoaie, material
pentru garduri sau chiar ca material de grinzi pentru acoperișul clădirilor, așa cum ar fi
în Alpujarra, Spania. Datorită tendinței lemnului de a crăpa în lung și de a se curba accentuat în
timp, folosirea sa la piese mari de lemn este limitată. Coaja arborelui este o sursă importantă
de tanin.