Sunteți pe pagina 1din 16

REŢEAUA STRUCTURALĂ ŞI DIAGRAMA

STRUCTURALĂ A CUTIEI DE VITEZE

1. Scopul şi conţinutul lucrării


y Cunoaşterea elementelor constructive ale cutiilor de viteze şi
familiarizarea cu noţiunile: grupă cinematică; raport de transfer; gamă de
turaţii; ecuaţie structurală etc.
y Prezentarea modului de trasare a reţelei structurale şi a diagramei
structurale pentru o cutie de viteze cu structură normală, precizând
informaţiile pe care le oferă aceste reprezentări.
y Stabilirea ecuaţiei reţelei de turaţii şi a ecuaţiei structurale a reţelei, cu
definirea regulei de formare a indicilor din ecuaţia structurală.
y Trasarea efectivă a reţelei structurale şi a diagramei structurale (de turaţii),
pentru cutia de viteze a maşinii de frezat 6R82 şi stabilirea ecuaţiei
structurale a reţelei.

2. Consideraţii generale
2.1. Grupa cinematică
Cutia de viteze reprezintă totalitatea mecanismelor cu roţi dinţate şi
cuplaje comutabile prin care se realizează variaţia în trepte a turaţiei
arborelui principal, mişcarea transmiţându-se la semifabricat sau la scula
aşchietoare. În cadrul acesteia, mecanismele comutabile dintre doi arbori
consecutivi formează câte o grupă cinematică (de reglare). Pentru o cutie
de viteze formată din m grupe cinematice legate în serie (m +1 arbori),
numărul total de comutări la arborele de ieşire se calculează cu relaţia:
q = q1 ⋅ q2 ⋅ K⋅ q j ⋅ K ⋅ qm (5.1)
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

unde qj reprezintă numărul de comutări realizabile cu grupa cinematică de


ordin j.
La majoritatea cutiilor de viteze utilizate, numărul maxim de comutări
în cadrul unei grupe cinematice este patru, iar numărul comutărilor realizat
de tot ansamblul este q = 6 ÷ 48.
În figura 5.1 se prezintă, spre exemplificare, o cutie de viteze cu două
grupe cinematice, ce asigură la arborele de ieşire 6 turaţii (2 x 3 comutări). În
fig. 5.1b este ilustrată schema de comutare a cutiei de viteze, în care sunt
marcate grupele cinematice de ordinul 1 şi 2. Acestea au rapoartele de transfer
parţiale i11 < i12 şi, respectiv, i21 < i22 < i23. Pentru ca cele şase turaţii de ieşire
să fie în progresie geometrică, trebuie ca şi rapoartele de transfer parţiale din
cadrul fiecărei grupe cinematice să formeze progresii geometrice cu raţiile φ1
şi φ2
i i i
ϕ1 = 12 ; ϕ2 = 22 = 23 (5.2)
i11 i 21 i 22

2.2. Relaţia între raportul de transfer al angrenajului şi raţia seriei


de turaţii
Se consideră o cutie de viteze cu două axe, la care arborele de intrare este
antrenat direct de la motor (cu turaţia n0), iar la arborele de ieşire (axul

a b
Fig. 5.1. Schema cinematică (a) şi schema de comutare (b) a cutiei de viteze
cu 6 trepte

2
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

principal al cutiei de viteze) se obţin q turaţii distincte n1 ÷ nq. Aceste turaţii


trebuie să fie ordonate după o serie geometrică, astfel că termenul general al
seriei poate fi exprimat în funcţie de prima turaţie din şir:
k −1
n k = n1 ⋅ ϕ (5.3)
În acelaşi timp, fiecare turaţie nk poate fi exprimată în funcţie de turaţia n0 a
axului de intrare în cutie şi de raportul de transfer ik al angrenajului de rang k,
conform relaţiei:
nk = n0 ⋅ ik (5.4)
Din relaţiile de mai sus se exprimă turaţia generică ik:
n
ik = 1 ϕk −1 = i1 ϕk −1 (5.5)
n0
Rezultă că rapoartele de transfer i1...iq ale angrenajelor unei cutii de viteze,
pentru obţinerea unei game de q turaţii în serie geometrică cu raţia φ, trebuie
să fie şi ele în progresie geometrică cu aceeaşi raţie ca a gamei de turaţii.
Raportul de transfer i1 intervine ca o constantă în formarea celorlalte
rapoarte de transfer. Mărimea sa este evident cea mai mică dintre toate
rapoartele de transfer, deoarece asigură obţinerea turaţiei minime n1 = nmin. Pe
de alta parte i1 este şi subunitar, deoarece turaţia n1 este totdeauna mai mică
decât turaţia n0 a motorului electric1. Având în vedere forma generală a
raportului ik, şi raportul i1 poate fi scris, ca funcţie de raţia φ, sub forma:
1 −α
i1 = α = ϕ (5.6)
ϕ
Ca urmare, în termenul general al seriei (5.5) raportul i1 poate fi înlocuit
cu expresia (5.6), încât rezultă:
k − ( α + 1)
ik = ϕ (5.7)

2.3. Diagrama structurală a cutiei de viteze.


Pentru studiul cinematicii cutiilor de viteze, se foloseşte reprezentarea
grafică denumită diagrama structurală a cutiei de viteze. Aceasta constă din
transpunerea pe un număr de drepte paralele divizate logaritmic, reprezentând

1
Însăşi turaţia maximă nmax = nq este, în marea majoritate a cazurilor, mai mică decât turaţia n0
(cu cât turaţia motorului este mai mare decât turaţiile nk, cu atât stabilitatea mişcării este mai
bună).

3
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

simbolic axele cutiei de viteze, poziţiile relative pe care le au, unele în raport
cu altele, turaţiile acestor axe.
Considerând o cutie de viteze cu două axe, axul I fiind conducător cu
turaţia n0, iar axul II condus, cu turaţiile n1 ÷.nq în progresie geometrică, pentru
trasarea diagramei structurale a acesteia se procedează după cum urmează:
Š Se consideră termenul general al seriei de turaţii dat de relaţia (5.3) şi se
logaritmează:
log n k = log n1 + (k − 1) log ϕ (5.8)
Pentru turaţiile n1, n2, n3 ş.a.m.d. (adică pentru k = 1, 2, ...), expresia (5.8)
devine:
log n1 = log n1
log n 2 = log n1 + log ϕ (5.9)
……………………..
Š Se trasează două drepte paralele (fig.5.2) la o distanţă aleasă arbitrar: dreapta
I simbolizează arborele de intrare (conducător), iar dreapta II axul de ieşire al
cutiei de viteze (axul principal). Ambele drepte sunt gradate logaritmic.
Š Pe dreapta II se marchează (ca punct extrem stânga) mărimea log n1, de

Fig. 5.2. Metodologia de trasare a diagramei structurale

4
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

exemplu în punctul A. El corespunde primei turaţii n1. Apoi, la distanţe egale


(considerate ca fiind log φ) se marchează punctul B corespunzător turaţiei n2,
punctul C corespunzător turaţiei n3 ş.a.m.d. până la marcarea tuturor turaţiilor
de pe axul II. Rezultă, în final, punctele A, B, C, D, ... Q echidistante, deoarece
segmentele de dreaptă AB, BC, CD, ... sunt egale între ele, ca reprezentând
grafic logaritmul aceleiaşi mărimi: raţia φ. Această remarcă conduce la
simplificarea construcţiilor grafice, în sensul că reprezentarea unei game de
turaţii în serie geometrică se poate face marcând, pe o dreapta oarecare,
punctele A, B, C, ... Q echidistante, distanţa dintre două puncte consecutive
fiind considerată ca reprezentând logaritmul ratiei φ. Axul conducător I este de
asemenea gradat logaritmic, la aceeaşi scară şi corespunzatoare pe verticală
gradaţiilor dreptei II. Marcarea turaţiei n0 pe axul I, prin punctul N, trebuie să
ţină cont de mărimea acestei turaţii în raport cu valoarea turaţiilor de pe axul
II, în particular cu poziţia punctului A a turaţiei n1.
Š Astfel, având în vedere legătura dintre turaţia n1 şi n0, dedusă din relaţia
(5.4):
n1 = n0 i1 (5.4’)
cât şi forma data raportului i1 ca funcţie de raţia φ (v.rel. 5.6), rezultă:
n α
n0 = 1 = n1 ϕ (5.10)
i1
Logaritmând, rezultă:
log n0 = log n1 + α log ϕ (5.11)
Ultima relaţie permite reprezentarea grafică a poziţiei punctului N
(corespunzător turaţiei n0) pe dreapta I, la distanţă αlogφ de punctul M – ales
analog punctului A de pe axul II (şi considerat la distanţa log n1 de origine).
Š După marcarea turaţiilor pe cele două drepte (prin punctele A, B, C,...Q pe
axul II şi punctul N pe axul I), se uneşte, prin drepte, punctul N cu punctele A,
B, C, ... Q, ceea ce simbolizează că cele q turaţii ale axului II provin din unica
turaţie n0 a axului I. Diagrama structurală astfel obţinută se completează prin
notarea fascicolului de drepte duse din punctul N cu i1, i2, ... iq, reprezentând
rapoartele parţiale de transfer din grupa cinematica I – II.
Metodica de trasare a diagramei structurale prezentate în fig. 5.2 a avut la
bază luarea, ca origine de marcare a turaţiilor, turaţia n1 indicată prin punctul
A. Din această cauză, pentru toate celelalte turaţii (n2, n3, ... nq de pe axul II cât
şi n0 de pe axul I), ce sunt mai mari decât n1, segmentele reprezentate prin
logaritmi (log φ, 2 log φ, 3 log φ, ... ) sunt considerate pozitive.

5
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

În cele mai dese cazuri se consideră însă, ca origine, turaţia n0 a axului I.


În raport cu aceasta, turaţiile axului II au marcate segmentele prin logaritmi
negativi sau pozitivi. De exemplu, într-o altă diagramă structurală (fig. 5.3), cu
originea în n0, pentru turaţiile n1, n2, ... n4, mai mici decât n0, logaritmii sunt
negativi, iar pentru turaţia nq, mai mare ca n0, logaritmul este pozitiv.
” Concluzii:
Š Diagrama structurală apare ca un fascicol de drepte (raze), reprezentând
rapoartele de transfer i1, i2, ... iq, ce au originea pe axul I în n0 şi intersectează
axul II în punctele A, B, ...Q, determinând turaţiile n1, n2, ... nq.
Š Înclinarea acestor drepte permite o apreciere cantitativă asupra mărimii
rapoartelor de transfer respective. Astfel, dreptele înclinate spre dreapta, cum
este iq (v.fig.5.3), reprezintă rapoarte de transfer multiplicatoare (nq > n0),
dreptele înclinate spre stânga (i1, i2, i3, i4) reprezintă rapoarte de transfer
demultiplicatoare (n1; n2; n3; n4 < n0), iar dreptele verticale (ie) reprezintă
rapoarte de transfer egale cu unitatea (pentru că ne = n0).
Š Înclinarea simetrică a două drepte semnifică rapoarte de transfer inverse,
precum i4 şi iq:
1
iq = (5.12)
i4
Š Cu cât înclinarea este mai mare (în raport cu normala NE), cu atât turaţiile
respective de pe axul II sunt mai mici – pentru punctele situate la stânga
punctului E, respectiv mai mari – pentru punctele situate la dreapta lui E, în
raport cu n0.
Š Dacă arborele conducător I ar
avea mai multe turaţii (n01, n02,
...), în condiţiile realizării
aceleeaşi game de rapoarte de
transfer i1 ÷ iq între axul I şi II, în
diagrama structurală a turaţiilor, s-
ar obţine un ansamblu de linii
paralele între cei doi arbori.
Š Diagrama structurală permite
scrierea uşoară a expresiilor seriei
de turaţii de pe arborele de ieşire
în funcţie de turaţia n0 a axului I.
Astfel, întrucât n0 = ne (v.fig.5.3),
Fig. 5.3.

6
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

iar turaţiile axului II se pot scrie în funcţie de ne:


0 −1 −2
n q = n e ϕ ; …. ne = ne ϕ ; …. n 4 = ne ϕ ; …. n 3 = ne ϕ ; … (5.13)
rezultă prin înlocuire :
0 −1 −2
n q = n0 ϕ ; .… ne = n0 ϕ ; .… n 4 = n 0 ϕ ; .… n3 = n 0 ϕ ; … (5.14)
Š Pentru a uşura notarea pe diagramele structurale, mărimile segmentelor
reprezentând log φ, 2 log φ, 3 log φ..... k log φ, se pot nota conventional cu
ϕ, 2 ϕ, ..... , k ϕ (5.15)
astfel că diagrama precedentă (v.fig.5.3), pentru q = 6, va căpăta aspectul din
figura 5.4.
Din această diagramă se poate uşor deduce seria de turaţii a axului II, în
funcţie de turaţia n0 a axului I:
n1 = n0 ϕ−4 ; ..... n2 = n0 ϕ−3 ; ..... n3 = n0 ϕ−2 ; .....
(5.16)
n4 = n0 ϕ−1 ; ..... n5 = n0 ϕ0 ; ...... n6 = n0 ϕ
Logaritmând şi utilizând notaţia convenţională menţionată, aceeaşi serie de
turaţii se va scrie în forma (5.17):
n1 = n0 − 4ϕ ; ...... n2 = n0 − 3ϕ ; ..... n3 = n0 − 2ϕ ; .....
(5.17)
n4 = n0 − ϕ ; ........ n5 = n0 ; ............ n6 = n0 + ϕ
expresii care se pot citi astfel: în diagrama structurală, turaţia n1 este situată la
stânga turaţiei n0 cu patru intervale corespunzătoare raţiei de bază φ; .... turaţia
n6 este situată la dreapta turaţiei n0 cu un interval corespunzător raţiei de bază
φ.

2.4. Reţeaua structurală (diagrama structurală simetrică) a cutiei de


viteze
Reţeaua structurală sau diagrama structurală simetrică este o
reprezentare grafică bazată pe aceleaşi criterii constructive ca şi cele ale
diagramei structurale, cu excepţia originii (turaţia n0 a axului de intrare), care
se situează simetric faţă de intervalul nmin – nmax, adică n1 – nq. Ca urmare, este
o reprezentare simplificată, simetrică, ce ilustrează numai comutările grupelor
cinematice şi are utilitate la studiul diagramelor de turaţii, în scopul alegerii
variantei optime. Reţeaua structurală a turaţiilor corespunzătoare diagramei
structurale din fig. 5.4 este reprezentată în fig. 5.5.

7
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

Fig. 5.5. Reţea structurală


Fig. 5.4. Diagrama structurală (diagrama structurală simetrică)
a cutiei de viteze a cutiei de viteze

2.5. Ecuaţia reţelei de turaţii Ecuaţia structurală a reţelei.


Se consideră o cutie de viteze cu trei axe (v.fig.5.1a), cu o grupă
cinematică de două angrenaje între axele I şi II şi o grupă de trei angrenaje
între axele II şi III, a cărei diagramă structurală este prezentată în figura 5.6.
Angrenajele z1/z'1 şi z2/z'2, având rapoartele de transfer i11 şi respectiv i12,
transformă unica turaţie n0 a axului I în două turaţii: n'1 şi n'2 :
n1' = n 0 i11 = n0 z1' ; n2' = n0 i12 = n0 z '2 (5.18)
z1 z2
Fiecare din aceste turaţii sunt transformate de a doua grupă de angrenaje z3/z'3,
z5/z'5 şi z4/z'4, având rapoartele de transfer i21, i22 şi i23 în două grupe de câte trei
turaţii:
n1 = n1' i 21 ; n2 = n1' i 22 ; n3 = n1' i 23
şi (5.19)
n4 = n2' i 21 ; n5 = n2' i 22 ; n6 = n2' i 23
în care n1 = nmin şi n6 = nmax.
Turaţiile n1 ÷ n6 ale axului principal sunt în progresie geometrică, cu raţia
φ, astfel că, în diagrama structurală (v.fig.5.6), ele vor fi echidistante, de
marime ϕ . Turaţiile n'1 şi n'2 ale axului II sunt la o distanţă grafică ϕ' , egală

8
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

cu 3 ϕ , adică φ' = φ3, astfel încât mărimea turaţiei n'2 în funcţie de n'1 se va
scrie:
n2' = n1' ϕ' = n1' ϕ3 (5.20)
Din studierea diagramei structurale (v. fig.5.6) şi a reţelei structurale
(fig.4.7), se observă că cele şase turaţii de la axul principal III se obţin printr-
un grup de 3 turaţii, care provin din grupul precedent de 2 turaţii, care, la
rândul lor, rezultă din turaţia unică n0.

Fig. 5.6. Diagramă structurală Fig. 5.7. Reţeaua structurală pentru


pentru cutia de viteze cu 6 trepte cutia de viteze cu 6 trepte

Această remarcă se poate scrie sub forma egalităţii


6 = 3 × 2 ×1 (5.21)
sau, mai simplu,
6 = 3× 2 (5.21’)
relaţie căreia i se pot adauga, sub formă de indici, raţiile turaţiilor respective:
6ϕ = 3ϕ × 2ϕ' (5.22)
sau, pentru că
ϕ' = 3ϕ (5.23)
rezultă:
6ϕ = 3ϕ × 23ϕ (5.24)
Relaţia arată că cele 6 turaţii de raţie φ ale axului principal (numită raţie de
bază) se obţin dintr-o grupă cinematică de 3 turaţii de aceeaşi raţie φ, turaţii
care la rândul lor rezultă din 2 turaţii de raţie φ' = φ3 ale axului precedent.

9
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

Pentru că φ apare ca indice comun, el poate fi subînţeles, simplificând astfel


notaţia. Expresia de mai sus devine:
61 = 31 × 23 (5.25)
Ecuaţia (5.25) este denumită ecuaţia structurală a reţelei şi poate fi citită
astfel: cele 6 turaţii ale axului principal, se obţin dintr-o grupă de trei turaţii cu
raţia egală cu raţia de bază (indicele 1 la ambele cifre 6 şi 3), provenind dintr-o
altă grupă de 2 turaţii, ce are raţia egală cu raţia de bază la puterea a treia.
Regula enunţată trebuie respectată la proiectarea oricărei cutii de viteze cu
structură normală.
În reţeaua structurală din fig.
5.7 raportul de transfer i22 asigură
obţinerea turaţiei n2. Într-o altă
construcţie (fig. 5.8), acelaşi raport
de transfer i22 poate determina
turaţia n3, turaţia n2 obţinându-se
prin raportul i21 de la turaţia n'2. Din
reţeaua structurală din fig. 5.8,
rezultă că grupa cinematica II – III
are cele 3 turaţii în serie geometrică
cu raţia φ1 = φ2, în timp ce grupa
cinematica I – II are cele 2 turaţii în Fig. 5.8. Reţea structurală pentru cutia
progresie geometrică cu raţia φ' = φ.
de viteze cu 6 trepte
Bineînţeles că ecuaţia structurală a
reţelei din fig. 5.8 pune în evidenţă aceste deosebiri faţă de reţeaua din fig. 5.7,
luând o altă formă:
61 = 32 × 21 (5.26)
Indicii cifrelor din ecuaţia structurală indică pe diagramă mărimi de
segmente, în raport cu mărimea segmentului determinat de două turaţii
succesive de pe axul principal, segment luat ca unitate de măsură.
Ecuaţia structurală a reţelei (v. rel. 5.25) mai poate fi citită: cele 6 turaţii
ale axului principal, cu o anumită raţie (numită raţie de bază), rezultă dintr-o
grupă de 3 turaţii având aceeaşi raţie şi dintr-o grupă de 2 turaţii, cu raţia egală
cu raţia de bază la puterea a treia.
Generalizând observaţiile de mai sus, în cazul unei cutii de viteze cu w
axe, numărul de turaţii q ale axului principal w se obţine ca produs al grupelor
de turaţii a, b, c, ... pe care fiecare ax le primeşte de la axul precedent:

10
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

q = a ⋅ b ⋅ c ⋅K⋅ m ⋅ n ⋅ o ⋅ p (5.27)
Aceasta expresie se numeste ecuaţia reţelei de turaţii.
Dacă în ecuaţia reţelei de turaţii se trece şi raţia – sub formă de indici, în
dreapta factorilor, se obţine ecuaţia structurală a reţelei, având forma
generală:
q1 = a1 ⋅ ba ⋅ ca⋅b ⋅ K ⋅ na⋅b⋅c⋅...⋅m ⋅ oa⋅b⋅c⋅...⋅n ⋅ 10 (5.28)
Regula de formare a indicilor, care trebuie respectată la proiectarea
oricărei cutii de viteze cu structură normală, poate fi formulată astfel:
Într-o ecuaţie structurală, formarea indicilor începe prin marcarea
indicelui 1, unuia din factori; produsul dintre acesta şi factorul respectiv
se plasează ca indice oricăruia dintre factorii liberi ai ecuaţiei
structurale. În continuare, se procedează similar cu noul indice obţinut.

3. Materiale necesare desfăşurării lucrării


Š Schema cinematică a cutiei de viteze a maşinii de frezat 6R82 (fig. 5.9),
studiată la lucrarea 4 (v. fig. 4.4);
Š Schema fluxului cinematic pentru lanţul cinematic principal, dezvoltată în
lucrarea 4 (v. fig. 4.5);
Š Gama de turaţii nominale (nnom) şi gama de turaţii teoretice calculate
(cinematice) (ncin) la arborele principal, centralizate în cadrul lucrării de
laborator 4 (v. tab. 4.3), cât şi raţia gamei de turaţii, conform relaţiei (4.11) şi
tab. 4.1.

4. Metodologia desfăşurării lucrării practice


Š 1. Se studiază schema cinematică a cutiei de viteze a maşinii de frezat 6R82
(v. fig. 5.9) şi se retranscrie schema fluxului cinematic (completată la lucrarea
4 de laborator) (v. fig. 4.5), verificând ca rapoartele de transfer din cadrul
fiecărei grupe cinematice să fie trecute în ordine crescătoare;
Š 2. Sub schema fluxului cinematic se marchează, în dreptul fiecărei grupe
cinematice, numărul de rapoarte parţiale realizat de respectiva grupă şi, prin
înmulţire, se deduce ecuaţia reţelei de turaţii (fără indici), ca în relaţia 5.27. În
ecuaţie, vor fi trecuţi numai factorii diferiti de 1, în ordine inversă (de la
arborele principal V către axul I de intrare în cutie):
N1 = A × B × C (5.29)

11
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

în care s-a notat cu N numărul de trepte de turaţii de la axul principal (N = 18),


iar prin A, B, C – numărul de rapoarte de transfer din grupa cinematica IV-V,
III-IV şi, respectiv, II-III. În grupa cinematică I-II există un singur raport de
transfer şi, prin urmare, nu apare în relaţia (5.27’).
Š 3. Pentru calcularea indicilor, în vederea completării ecuaţiei structurale a
reţelei în forma:
181 = Ak A × Bk B × CkC (5.30)
vor fi parcurse următoarele etape:
y se calculează raţia fiecărei grupe cinematice:
z z
A ( IV ,V ) : ϕ A = 14 15
z16 z17
z z z z13
B ( III , IV ) : ϕ'B = 9 10 ; ϕ"B = 8 (5.31)
z11 z12 z9 z10
z z z z6
C ( II , III ) : ϕC' = 3 4 ; ϕ"C = 5
z7 z8 z3 z4
y cunoscând raţia de bază (v. rel.4.11): φ = φ10 = 1,26 şi relaţia generală de
dependenţă dintre raţia de bază şi raţiile intermediare φA, φB, φC:
' " ' "
ϕ A = ϕk A ; ϕ'B = ϕk B ; ϕ"B = ϕk B ; ϕC' = ϕkC ; ϕ"C = ϕkC (5.32)
se calculează indicii din ecuaţia structurală (5.30):
log ϕ A
kA =
log ϕ
log ϕ'B log ϕ"B
k B' = ; k B" = (5.33)
log ϕ log ϕ
' log ϕC' " log ϕ"C
kC = ; kC =
log ϕ log ϕ
y se rotunjesc indicii calculaţi la valori întregi şi se completează cu ei ecuaţia
structurală. Se certifică egalităţile k’B = k”B = kB ; k’C = k”C = kC.
y se verifică regula de formare a indicilor.
Š 4. Se trasează reţeaua structurală a cutiei de viteze, având la bază ecuaţia
structurală. Pentru aceasta:
y se trasează un număr de segmente de dreaptă orizontale şi echidistante, egal
cu numărul de arbori din componenţa cutiei de viteze şi se notează
corespunzător;

12
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

Fig. 5.9. Schema cinematică a cutiei de viteze a maşinii de frezat 6R82


y se marchează la nivelul arborelui principal V, prin cerculeţe (balustrări)
echidistante, cele 18 turaţii de ieşire, din care se ridică drepte verticale subţiri
(orientative), ce intersectează toţi arborii;
y se notează în partea stângă a reţelei, între arbori, numărul de rapoarte parţiale
de transfer din fiecare grupă cinematică) cu indicele lui (datele se pot culege
din ecuaţia structurală);
y se începe trasarea diagramei structurale simetrice fie de la axul principal V
spre axul I, fie invers, după marcarea turaţiei unice n01 pe axul I, simetric
dispusă faţă de turaţiile de pe axul V (la jumătatea distanţei dintre turaţia n9 şi
n10). Raportul unic de transfer din grupa cinematica I-II va fi reprezentat printr-
o verticală, ce porneşte din turaţia unică n01 de pe axul I şi determină o turaţie
unică pe n21 la nivelul axului II.
Deoarece în grupa cinematică II-III sunt trei rapoarte de transfer, urmează
a se trasa trei segmente de la turaţia unică n21 de pe axul II spre axul III.

13
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

Segmentul central, reprezentând cel de-al doilea raport ca valoare dintre cele
trei, va fi vertical, cel mai mic raport va fi reprezentat printr-un segment
înclinat spre stânga, iar cel mai mare printr-un segment cu înclinare dreapta; în
acest mod, turaţiile n31, n32 şi n33 de pe axul III (C la număr) vor fi dispuse
simetric faţă de n21 şi la o distanţă între ele de kC ori mai mare decât distanţa de
bază (dintre două turaţii succesive de pe axul V). În continuare, din fiecare
turaţie a axului III (în total C turaţii), vor fi duse câte B segmente (raze) pe
axul IV (finalizate cu balustrări), dispuse simetric faţă de turaţia din care
provin şi situate între ele la o distanţă constantă, de kB ori mai mare ca distanţa
de bază. Procedura este identică şi pentru reprezentarea rapoartelor de transfer
din grupa cinematica IV-V.
y reţeaua structurală poate fi completată prin notarea rapoartelor parţiale de
transfer (ca raport al numerelor de dinţi) şi a turaţiilor arborilor intermediari:
n21 – pe axul II; n31, n32, ... – pe axul III; n41, n42, n43, ... – pe axul IV, turaţii ce
se pot calcula uşor urmărind traseele din reţeaua structurală;
y la nivelul arborelui principal V, sub turaţiile n1 ÷ n18, se notează, pe rânduri
separate, turaţiile de ieşire nominale şi cele calculate (cinematice);
Š 5. Se trasează diagrama structurală a cutiei de viteze, folosindu-se reţeaua
structurală. Cel mai corect şi general mod de trasare se bazează pe calcularea
turaţiilor intermediare şi marcarea acestora pe axe în funcţie de valoarea lor,
raportată la valorile turaţiilor pe arborele de ieşire, urmată de unirea turaţiilor
(a balustrărilor) prin segmente, ca în reţeaua structurală2. Pentru trasarea unei
diagrame structurale cu structură normală (ca în cazul structurii cutiei de viteze
a maşinii 6R82), când este trasată deja reţeaua structurală, se poate utiliza un
mod simplificat, ce nu face absolut necesară cunoaşterea tuturor turaţiilor
intermediare. În acest scop:
y se reprezintă prin linii orizontale şi echidistante cei cinci arbori ai cutiei de
viteze şi se marchează pe axul V turaţiile n1 ÷ n18 echidistante, din care se duc
drepte verticale subţiri (orientative), ce intersectează toţi arborii (se formează
un caroiaj);
y se calculează turaţiile minime de la nivelul fiecărui arbore intermediar (n21 –
la arborele II, n31 – la arborele III, n41 – la arborele IV), urmărind (în reţeaua
structurală deja trasată) traseul de obţinere a turaţiei minime n1 (de la axul I
pănă la axul V) şi se figurează în diagramă, respectând scara (se folosesc

2
Atât la trasarea reţelei structurale cât şi a diagramei structurale, se fac mici aproximări, pentru
ca turaţiile intermediare sau de ieşire să fie marcate în punctele de intersecţie ale verticalelor cu
arborii (nodurile reţelei), sau la mijlocul distanţei dintre acestea.

14
Reţeaua structurală şi diagrama structurală a cutiei de viteze

pentru orientare valorile turaţiilor de la arborele principal); se trece, de


asemenea, şi turaţia n01 pe axul I de intrare;
y prin unirea turaţiilor minime cu segmente de dreaptă, se marchează cele mai
mici rapoarte parţiale de transfer din toate grupele cinematice;
y faţă de acest traseu (ce indică modul de obţinere a turaţiei minime de ieşire
n1), se marchează la nivelul fiecărui ax, spre dreapta, celelalte turaţii
intermediare şi se figurează rapoartele parţiale de transfer (v.reţeaua
structurală), cu respectarea numărului de rapoarte şi a raţiilor intermediare;
y se notează pe diagramă rapoartele parţiale de transfer, ca rapoarte ale
numerelor de dinţi ai roţilor în angrenare;
y la nivelul arborelui principal, sub turaţiile n1 ÷ n18, se notează, pe rânduri
separate, turaţiile de ieşire nominale şi cele calculate (cinematice).

5. Conţinutul referatului
” Ca parte teoretică, referatul va trebui să conţină următoarele puncte:
y definiţia grupei cinematice; numărul de comutări într-o cutie de viteze şi
schema de comutare a cutiei de viteze (fig. 5.1b);
y relaţia de legătură între rapoartele de transfer într-o cutie de viteze, pentru
obţinerea unei game de q turaţii în serie geometrică;
y modul de trasare a diagramei structurale (etapele de lucru), pentru o cutie de
viteze cu doi arbori şi informaţiile furnizate de aceasta (fig.5.2);
y semnificaţia reţelei structurale a cutiei de viteze;
y ecuaţia structurală a reţelei (semnificaţie, rel. 5.25, fig. 5.7);
y ecuaţia reţelei de turaţii şi ecuaţia structurală a reţelei, în formele lor generale
(rel. 5.27; 5.28); regula de formare a indicilor.
” Ca parte practică, se urmăresc punctele paragrafului 4, finalizându-se cu
ecuaţia reţelei de turaţii, ecuaţia structurală a reţelei, reţeaua structurală a cutiei
de viteze şi diagrama structurală a acesteia;
y din diagrama structurală (de turaţii) se calculează rapoartele parţiale de
transfer extreme (cel mai mic şi cel mai mare), precizând dacă acestea se
încadrează în valorile limită admise în construcţia cutiilor de viteze:
1
imin ≥ ; imax ≤ 2 (5.34)
4

15
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE

6. Referinţe bibliografice
1. Botez,E. – Maşini-unelte, vol.I - Teoria. Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.
<pag.95-103; 107-113; 116-122; 126-128>
2. Gheghea,I., Plahteanu,B., Mitoşeriu,C., Ghionea,A. – Maşini-unelte şi
agregate. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
<pag.34-39>
3. Moraru,V. – Teoria şi proiectarea maşinilor-unelte. Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 1985.

16

S-ar putea să vă placă și