CUPRINS

ARGUMENT...................................................................................................................................4
CAPITOLUL I................................................................................................................................5
Feminitatea și relația de cuplu...................................................................................................5

1
 ARGUMENT

„Practic, toate femeile vor purta pe vecie cicatricile şi un sens adânc al pierderii şi
al durerii de pe urma unei trădări. Fie ca o femeie a rămas, a plecat sau a fost părăsită,
trebuie să se ţină minte ca timpul este remediul în această călătorie spre iertare şi
vindecare, pentru că este totodată şi o perioadă de doliu." (Meryn G. Callander)

De cele mai multe ori infidelitatea nu reprezintă doar acțiunea ci și sentimentele

emoționale resimțite de partener.
În cadrul acestei lucrări am vorbit despre tipurile de relație care se formează la nivel
emoțional și efectele acesteia cum ar fi stima de sine scăzută, invidia, gelozia, furia și
tristețea. Un alt aspect abordat este dinamica relației și importanța acesteia la nivel
emoțional.
Din punct de vedere metodologic, lucrarea a început prin a citi o care a autoarei
Esther Perel – Regândirea infidelității precum și DSM V pentru a defini tulburările
provocate de infidelitate.
Ipotezele care susţin această lucrare sunt:
1. Infidelitatea produce sentimente care din punct de vedere emoțional afectează
partenerul înșelat
1. Din punct de vedere emoțional infidelitatea produce diverse tulburări psihologice

2
 CAPITOLUL I

Feminitatea și relația de cuplu

Există trei componente principale ale iubirii: pasiunea, intimitatea și angajamentul.

Relațiile de dragoste variază în funcție de prezența sau absența fiecăreia dintre aceste
componente.
„Elixirul magic care are menirea să facă posibil acest lucru este intimitatea” (Perel,
2008, p. 16)
Pasiunea se referă la atracția fizică intensă, pe care partenerii o simt unul față de
celălalt. Intimitatea implică capacitatea de a împărtăși sentimentele, gândurile personale și
apropierea psihologică cu celălalt.
Angajamentul este decizia conștientă de a rămâne împreună.
Pasiunea poate fi găsită în primele etape ale unei relații, dar intimitatea necesită timp
pentru a se dezvolta, deoarece se bazează pe cunoașterea partenerului. Odată ce intimitatea
a fost stabilită, partenerii pot decide să rămână în relație.
Deși mulți ar fi de acord că toate cele trei componente sunt importante pentru o relație,
multe relații de dragoste nu constau din toate cele trei și sunt catalogate în funcție de tipul
acestora.

Tipologia iubirii

Prietenii cu beneficii

Acest tip de relație se caracterizează prin intimitatea sau cunoașterea celuilalt și un

sentiment de apropiere. Totuși, pasiunea și angajamentul nu sunt. Partenerii se simt liberi
să fie ei înșiși și să dezvăluie informații personale.
Aceștia pot simți că partenerul îi cunoaște bine și pot fi sinceri cu ei și să îi anunțe dacă
cred că persoana greșește. Acești parteneri sunt prieteni.
Cu toate acestea, ideea relației în care unul dintre parteneri priveşte relația doar sub
semnul prieteniei poate fi o lovitură devastatoare, dacă apare o implicare romantică.

3
 Dragostea la prima vedere

Dragostea la prima vedere este o relație ce constă într-o atracție fizică imediată, intensă
către cineva. Întâlnirile scurte sunt prezente în mintea partenerului sau partenerei fapt care
poate fi manifestată prin lipsa poftei de mâncare sau poate exista o stare de excitare destul
de constantă.
Relația de acest tip este mai degrabă de scurtă durată, cu toate acestea, tinde să se
bazeze pe atracția chimică și pe o imagine a ceea ce unul crede că este vorba despre
celălalt.

Dragostea furtunoasă

Dragostea furtunoasă este-o relație unde persoanele implicate au o atracție fizică

puternică și împing angajamentul de la începutul relației. Pasiunea și angajamentul sunt
aspecte ale iubirii furtunoase. Nu există intimitate, iar angajamentul este prematur.
Partenerii rar vorbesc serios sau își împărtășesc ideile. Ei se concentrează pe atracția lor
fizică intensă, iar uneori unul dintre parteneri sau ambii vorbesc și despre asumarea unui
angajament de durată.

Iubirea goală

Iubirea goală este o relație unde iubirea poate fi găsită mai târziu, sau într-o relație care
a fost formată pentru a satisface nevoi, altele decât intimitatea sau pasiunea cum ar fi bani,
creșterea copilului, sau obținerea unui statut.
Aici partenerii se angajează să rămână în relație pentru copii, din cauza unei
convingeri religioase sau pentru că nu există alternative în acel moment, dar nu
împărtășesc idei sau sentimente unul cu celălalt și nu au atracție fizică unul pentru celălalt.

Dragostea romantică

Dragostea romantică, este o relație unde intimitatea și pasiunea sunt componente ale
iubirii romantice, dar nu există niciun angajament.
Partenerii petrec mult timp unul cu celălalt și se bucură de apropierea lor, dar nu și-au
pus în plan să continue indiferent de ce evenimente se produc în viitor.

4
 Acest lucru poate fi adevărat pentru că nu sunt în măsură să își asume asemenea
angajamente sau pentru că, caută pasiune și apropiere și se tem că aceste sentimente vor
muri dacă își asumă angajamentul unei relații și încep să se concentreze asupra altor tipuri
de obligații.

Iubirea de companie

Iubirea de companie, formează o relație unde intimitatea și angajamentul sunt reperele

dragostei însoțitoare. Partenerii se iubesc și se respectă, se angajează să rămână împreună.
Dar atracția lor fizică poate nu a fost niciodată puternică. Acest lucru poate fi
interpretat într-o relație că „exact așa cum stau lucrurile” după atât de mult timp împreună,
sau poate exista un sentiment de regret și pierdere.
Cu toate acestea, partenerii sunt prieteni buni, dedicați unul cu celălalt.

Dragoste consumată

Dragoste consumată, este aceea relație unde intimitatea, pasiunea și angajamentul sunt
prezente în iubirea desăvârșită. Acesta este adesea tipul ideal de iubire.
Cuplul împarte pasiunea; scânteia nu a murit, iar apropierea este acolo. Se simt ca cei
mai buni prieteni, iubitori și se angajează să rămână împreună.
Tipurile de relație pot fi definite în funcție de pasiune, angajament și intimitate, dar o
calitate necesară pentru formarea unei relații de lungă durată necesită inteligența
emoțională, care reprezintă un alt aspect al relațiilor de cuplu.
Inteligența emoțională este secretul relațiilor intime de durată, în mare parte pentru că
ne face extrem de conștienți de schimbările - mari și mici - care apar constant în noi și în
ceilalți.
Prin construirea inteligenței emoționale partenerii vor avea sensibilitatea pe care fiecare
dintre parteneri o caută întotdeauna. Partenerii vor simți automat, prin conștientizare activă
și empatie, micile schimbări în dinamica romantismului care semnalează o nevoie de
acțiune.
Avem potențialul de a obține felul de iubire la care visăm - intimitate profundă,
bunătate reciprocă, angajament real, grijă sufletească - pur și simplu datorită empatiei,
capacității noastre înnăscute de a împărtăși experiență emoțională.

5
 Dar pentru a atinge culmea romantismului, avem nevoie de toate abilitățile unei
inteligențe emoționale ridicate care presupune conștientizare emoțională ridicată,
acceptarea de a experimenta emoții care ar putea dăuna unei relații și o conștientizare
activă vigilentă pentru a ne evalua ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează.
În construirea de relații romantice inteligente emoțional nu trebuie să alegem partenerii
nepotriviți ca să nu ajungem în mai multe căsătorii eșuate, sau să nu lăsăm romantismul să
se desprindă de relațiile noastre pe termen lung.
Dar pentru a atinge aceste obiective în relație, avem nevoie de toate abilitățile unei
inteligențe emoționale care cuprind:
- conștientizare emoțională pentru a evita greșirea infatuării sau pofta de iubire de
durată
- acceptarea de a experimenta emoții care ar putea dăuna unei relații
- conștientizare activă vigilentă pentru a ne arăta despre ceea ce funcționează
Cunoașterea partenerului implică împărtășirea de preferințe, stabilirea unor interese
comune. Următorul pas este să începeți să dezvăluiți mai multe informații personale prin
revelația de sine.
Când o persoană începe să se deschidă, așteptarea este ca cealaltă să urmeze și să
împărtășească aceleași sentimente, de asemenea, mai multe informații personale, astfel
încât fiecare dintre parteneri să-și fi asumat un anumit risc și să se creeze încrederea.
Intimitatea sexuală poate deveni, de asemenea, o parte a relației.
Treptat, partenerii încep să-și dezvăluie și mai mult despre ei înșiși și sunt primiți cu
sprijin și acceptare pe măsură ce își construiesc dependența reciprocă. Cu timpul, partenerii
se bazează unul pe celălalt pentru îndeplinirea nevoilor.
Aceste aspecte ale unei relații trebuie să continue pentru că dragostea să dureze. Devine
important ca partenerii să comunice în continuare, discutând despre evenimentele zilnice,
comunicând despre obiectivele și dorințele lor și arătând semne de încredere.
Partenerii trebuie să se bazeze unii pe alții pentru a avea anumite nevoi îndeplinite.
Dacă aceste aspecte nu se îndeplinesc, partenerii vorbesc din ce în ce mai puțin, se bazează
mai puțin unul pe altul și sunt mai puțin susceptibili.
Acesta este probabil unul din momentele în care relațiile de cuplu pornesc într-o
direcție greșită, direcţia unuia dintre partenerii fiind aceea de a regăsi satisfacţiile pierdute,
unele ajungând înspre infidelitate.
„Discursul contemporan pe această temă poate fi rezumat astfel: infidelitatea este un
simptom al faptului că o relaţie a luat-o într-o direcţie greşită. Dacă ai acasă tot ce îţi

6
trebuie, nu există niciun motiv pentru care să te duci în altă parte. Bărbaţii înşală din
plictiseală şi teamă de intimitate; femeile înşală dintr-o senzaţie de singurătate şi dorinţă
de intimitate.” (Perel, 2016, p. 11)
Atunci când relațiile sunt noi, partenerii tind să-și ofere reciproc avantajul îndoielii și
să se concentreze pe ceea ce le place unul despre celălalt. Defectele și imperfecțiunile nu
trec neobservate; mai degrabă, sunt descrise drept calități atrăgătoare. Cu toate acestea,
odată ce partenerii încep procesul de dezbinare, aceste puncte de vedere sunt abandonate și
calitățile discutabile sunt din nou defecte și imperfecțiuni.
„Prin urmare, abordez infidelitatea din mai multe perspective. Încerc să apreciez şi să
empatizez cu punctul de vedere al ambelor părţi — ce anume i-a făcut unei părţi şi ce a
însemnat asta pentru cealaltă parte.” (Perel, 2016, p. 14)
Faza de început a dezbinării presupune a vedea imperfecțiuni în relație, dar rămânând
cu speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Această îmbunătățire va necesita colaborarea
partenerului, deoarece acestea sunt în principal cele care destramă relația.
Deci, atâta timp cât partenerul care neglizează relația face schimbările necesare și,
desigur, partenerul jignit va oferi sfatul, sprijinul și îndrumările necesare, relația va
continua.
După ce devine clar că eforturile de schimbare sunt zadarnice, faza de mijloc este
introdusă. Această fază este marcată de dezamăgire.
Partenerii vorbesc din ce în ce mai puțin, fac un mic contact vizual și cresc șansele
destrămării relației. Unul poate încerca în continuare să ia contact, dar celălalt este clar
îndreptat înspre altă direcție și are în vedere beneficiile și costurile părăsirii relației.
Infidelitatea poate rupe relațiile, resimțită ca cea mai mare trădare. Există un motiv
pentru care descriem anumite sentimente ca fiind o lovitură, una neașteptată.
„Căsătoria tradiţională avea o misiune clară, bazată pe roluri bine definite ale
fiecărui sex şi pe diviziunea muncii. Atât timp cât fiecare dintre parteneri făcea ceea ce
avea de făcut, lucrurile mergeau perfect. „Munceşte mult. Nu bea. Are grijă să nu ne
lipsească nimic. “ „Găteşte bine. Mi-a făcut mulţi copii. Ţine casa curată." Era un sistem
în care inegalitatea dintre sexe era stabilită prin lege şi înscrisă în ADN-ul cultural. Când
femeile se căsătoreau, renunţau la drepturile şi proprietăţile individuale şi deveneau ele
însele, la modul literal, o proprietate.” (Perel, 2016, p. 31)
Deși societatea păstrează și în ziua de astăzi femeii rolul de casnică, precum și
căsătoria tradițională ca o formă supremă de relație, discuțiile despre infidelitate au prins

7
noi rădăcini, prin intermediul femeilor care povestesc experiențele prin care ele trec și
sentimentele pe care le au.
De cele mai multe ori, femeia resimte un sentiment puternic de rușine, atunci când află
că partenerul de relație îi este infidel. Rușinea este de obicei determinată de un sentiment
de umilință, deoarece o persoană crede că a făcut o greșeală.
Deși femeia este cea care este supusă infidelității, tot ea este cea care își pune întrebări:
oare a greșit undeva? Oare ceva a lipsit? Este ea de vină pentru infidelitatea partenerului?
Sensibilitatea noastră la rușinea ascunsă și irațională după trădare se datorează în mare
măsură procesului de potrivire a creierului, care încearcă constant să potrivească
percepțiile prezente cu emoțiile și motivațiile din experiențele trecute. Rușinea femei
înșelate este definită drept nedemnă de acceptare și apartenență.
Rușinea este o credință adâncă în conștientizarea noastră de zi cu zi, că nu suntem
valoroși, că suntem într-un fel defectuoşi și poate că nu suntem demni de iubire și fericire.
De cele mai multe ori sentimentul de rușine reunește şi include: anxietate, furie și
depresie.
Să te simți trist este un răspuns natural la pierderea afecțiunilor cuiva pe care îl iubești,
dar golirea este diferită, deoarece este absența emoției.
O senzație de gol este de fapt un mecanism psihologic care se execută în orice perioadă
de șoc; în unele feluri protejează de fapt mintea. Având în vedere timpul și rezoluția
traumei, acesta se disipează de obicei.
Există o listă de emoții foarte puternice pe care o femeie trădată le-ar putea avea de
confruntat, dar va exista și un sentiment de iritare mai generalizat cu ceea ce a făcut
partenerul.
Multe femei care descoperă relația partenerului, au simțit că ceva nu a fost în regulă,
dar nu au reușit să își dea seama ce anume exact.
Gelozia este o reacție evidentă la infidelitate, dar ceea ce declanșează această emoție
poate diferi din punct de vedere al partenerului înșelat iar din sentimentul de abandon
provine și cea mai mare parte a fricii de a fi înșelat.
Femeia simte că, odată înlocuită de altcineva, nu mai este necesară, dorită și în cele din
urmă va fi alungată.
„Drama infidelităţii dă naştere unei game complexe de sentimente — înţelegere,
invidie, curiozitate şi compasiune, dar şi critică, furie şi dezgust.” (Perel, 2016, p. 41)
Printre aceste sentimente complexe, în urma infidelității apare stima de sine
scăzută, invidia, gelozia, tristețea și depresia.

8
 Stima de sine scăzută

Stima de sine scăzută se caracterizează printr-o lipsă de încredere și sentimentul de

rău față de sine. Persoanele cu stimă de sine scăzută se simt adesea înrădăcinat, incomod
sau incompetent.
Persoanele cu stimă de sine scăzută tind să fie hipersensibile. Au un sentiment de
sine fragil care poate fi rănit cu ușurință de alții. Mai mult, persoanele cu o stimă de sine
scăzută sunt hipervigilente și hiperalerte la semne de respingere, inadecvate și reprimate.
Adesea, persoanele care nu au respect de sine văd respingerea și dezaprobarea chiar și
atunci când nu există.
În timp ce respectul de sine al tuturor este vulnerabil, persoanele cu stimă de sine
scăzută pot resimți diferit critica în mod deschis, ridiculizarea sau evidențierea defectelor,
lucru care ar reprezenta o amenințare și mai mare pentru respectul de sine al persoanei în
cauză.
A avea o percepție negativă despre sine poate avea consecințe grave. De exemplu,
dacă cineva crede că altora nu le este plăcut sau plăcută, este mai probabil să evite
interacțiunile cu ceilalți și să reacționeze mai repede din punct de vedere defensiv, cinic
sau chiar eliminat.
Într-adevăr, simțurile noastre percepute reprezintă unul dintre fundamentele cele
mai importante pe care se sprijină comportamentul nostru interpersonal.
Provocarea criticului tău interior ajută la oprirea spiralei rușinoase care se
alimentează cu stimă de sine scăzută.

Problemele de stimă de sine se pot manifesta într-o varietate de moduri:

- Lipsă de încredere
- Perspective negative
- Probleme cu acceptarea de critici
- Concentrare excesivă și nesiguranță asupra slăbiciunilor proprii
- Experiențele negative influențează perspectiva generală asupra lucrurilor
- Frică excesivă de eşec
- Preocuparea modului în care te percep ceilalți
- Sentimente de anxietate, depresie, rușine sau inadecvare

9
 Stima de sine scăzută este asociată cu un risc crescut de:
- Anxietate
- Depresie
- Violenţă
- Sinucidere

Invidia

Invidia se referă la emoția adesea dureroasă cauzată de conștientizarea unui avantaj

de care se bucură o altă persoană. Este o emoție complexă, respingătoare din punct de
vedere social, formată dintr-un amestec de sentimente de inferioritate, ostilitate și
resentimente.
Invidia este diferită de admirație, care este încântarea și aprobarea inspirată de o
altă persoană. Admirația poate încuraja dorința de a imita succesul altei persoane, în timp
ce invidia crește o dorință competitivă de a depăși și chiar de a reduce persoana invidiată în
unele cazuri.
Invidia poate părea lăcomie, dar lăcomia implică o dorință insaţiabilă pentru tot
mai mult de ceva. Invidia este, de asemenea, diferită de gelozie.
Invidia implică două persoane și apare atunci când unuia îi lipsește ceva de care se
bucură celălalt. Gelozia implică de obicei trei persoane și apare atunci când apare teama de
a pierde pe cineva, de obicei un partener romantic, cu un rival.
Invidia este o emoție universală, dar nu este răspunsul inevitabil la superioritatea
altei persoane. Cu toate acestea, invidia rezultă când, de fapt, șansele de a avea atributul
dorit par slabe, în ciuda acestei asemănări.
Se consideră că invidia este o cauză puternică a nefericirii. O parte din motivul
acestei nefericiri, se datorează sentimentului de stimă de sine scăzut datorat comparației cu
o altă persoană. Acesta este un drum probabil spre nemulțumire, deoarece pentru
majoritatea oamenilor, vor exista întotdeauna alții cu care să se compare.
În cele din urmă, invidia poate otrăvi capacitatea unei persoane de a se bucura de
lucrurile bune din viață și de a scoate sentimentele de recunoștință pentru numeroasele
cadouri ale vieții.

10
 Persoanele care sunt invidioase prin dispoziție par a fi deosebit de susceptibile să
perceapă o comparație neplăcută ca arătând inferioritatea lor și pot deveni deosebit de
amare și resentimentare.
Astfel de tendințe sunt greu de condus la fericire și interacțiuni netede cu ceilalți.
Sănătatea fizică, precum și sănătatea mintală pot suferi.

Gelozia

Gelozia este o emoție neplăcută care apare atunci când cineva percepe că un aspect
important al relației, sau relația în sine este amenințat de altcineva.
Termenul de gelozie se aplică și sentimentelor care apar în alte tipuri de relații
interpersonale. Astfel, gelozia necesită implicarea a trei indivizi: sinele, partenerul și
rivalul, care este uneori denumit un triunghi iubitor.
Funcția propusă de gelozie este de a motiva comportamente care vor restabili
relația dintre sine și partener și vor rupe legătura amenințătoare dintre partener și rival.
Deoarece relațiile personale strânse oferă indivizilor multe beneficii fizice și psihologice,
este important să existe predispoziții psihologice către menținerea lor.
O posibilitate este că gelozia să fi evoluat inițial ca răspuns la concurența fraților
care sunt rivali pentru timpul, atenția, resursele și așa mai departe a părinților și a fost
ulterior uzurpată în scopul menținerii relațiilor de prietenie și relațiilor romantice.
Deși puțini s-ar îndoi că gelozia implică sentimente negative, nu există un consens
unanim asupra naturii exacte a suferinței. Sentimentele pe care le numim gelozie pot fi un
amestec de alte sentimente mai de bază, în special de furie, frică și tristețe.
O posibilitate este ca o persoană poată experimenta toate aceste emoții simultan în
timpul unui episod gelos. O posibilitate este că gelozia este propria sa stare emoțională
distinctă, care provoacă sentimente și comportamente diferite de alte emoții, cum ar fi frică
și furia.

Furia

Furia este una dintre emoțiile umane de bază, la fel de elementare precum fericirea,
tristețea, anxietatea sau dezgustul.

11
 Aceste emoții sunt legate de supraviețuirea de bază și au fost accentuate de-a lungul
istoriei umane. Furia este legată de răspunsul „luptă, zbor sau îngheț” al sistemului nervos
simpatic care pregătește oamenii să lupte.
Desigur, furia prea ușor sau frecvent mobilizată poate submina relațiile și poate fi
dăunătoare pentru corp pe termen lung. Eliberarea prelungită a hormonilor de stres care
însoțesc furia poate distruge neuronii din zonele creierului asociate cu judecată și memoria
pe termen scurt și poate slăbi sistemul imunitar.
Emoția furiei poate fi declanșată atât prin declanșări interne, cât și externe.
Declanșatorii interni pot include reacții la lucruri despre care este posibil să fii deja
sensibil.
Declanșatoarele externe sunt lucruri dincolo de controlul nostru care nu se întâmplă
așa cum ar trebui. Anumite situații ne pot enerva - în special atunci când simți că nu ai
control asupra circumstanțelor.
Furia este o emoție instinctuală care poate provoca o dorință agresivă. Este un
răspuns complet normal; este o parte străveche a mecanismului nostru de apărare care ne-a
permis să supraviețuim, să ne adaptăm și să ne apărăm, făcându-l să fie un instinct de
supraviețuire necesar. Furia este un sentiment complet normal și natural.
Uneori, comportamentul nostru atunci când suntem supărați devine un obicei
confortabil - un sentiment cu care suntem obișnuiți să îl avem.
Recunoaștem sentimentul de furie, fără să ne dăm seama chiar că suntem supărați și
reacționăm într-un mod obișnuit, dar nesănătos, fără a ne opri să ne gândim ce a anume
ne-a înfuriat sau de ce. Partea de gestionare a furiei este de a învăța să oprim acel obicei de
reacție.
Întristarea este adesea confundată greșit cu depresia. Spre deosebire de depresie,
tristețea este o parte naturală a vieții și este de obicei legată de anumite experiențe de
durere sau pierdere.

Tristețea

Tristețea este o emoție vie care ne poate servi pentru a ne aminti de ceea ce
contează pentru noi, ceea ce dă sensul vieții noastre. În general, atunci când ne
recunoaștem emoțiile și ne permitem să le simțim într-o capacitate sănătoasă și sigură, ne
simțim mai fundamentați, mai noi înșine și chiar mai rezistenți. Dimpotrivă, suprimarea
emoțiilor ne poate face de fapt să ne simțim mai deprimați.

12
 De-a lungul vieții, ne confruntăm cu realități dureroase, dureri din relațiile noastre
interpersonale, respingeri, frustrări și răni incidentale pe care le resimțim în interacțiunile
noastre cu ceilalți.
Ne confruntăm cu durerea problemelor existențiale, pierderii, bolilor și deteriorării
și, în cele din urmă, a morții. În plus, majoritatea dintre noi aduc multe dureri vechi din
trecutul nostru și avem amintiri implicite ale emoțiilor dificile pe care le-am experimentat,
dar eram prea mici pentru a înțelege. În calitate de copii, depindeam de ceilalți pentru
supraviețuire, făcând ca multe lucruri, precum un părinte supărat sau neatent, să se simtă
înfricoșători sau chiar să pună viața în pericol. În această fază incipientă, nu ne-am putut
verbaliza sau articula durerea și frica.
Cu toate acestea, purtăm această tristețe cu noi de-a lungul vieții.
Cei mai mulți dintre noi suntem, în diferite grade, temători că atingerea oricărei
tristețe va izbi în acest puț de emoții îngropate. Această teamă ne poate conduce să căutăm
metode pentru a ne opri emoțiile.
În calitate de copii, dezvoltăm anumite apărări psihologice pentru a ne adapta
circumstanțelor dureroase, astfel încât viața s-ar putea simți mai suportabilă dacă este puțin
mai sumbru. Este posibil ca aceste metode să fi fost adaptative o dată, dar acum servesc
pentru a ne limita în viața de adult.
De exemplu, putem evita să ne apropiem prea mult de cineva sau să nu reușim să
urmărim obiective semnificative într-o încercare greșită de a ne proteja.
După descoperirea infidelității partenerului, femeia va parcurge patru etape de
durere:
- Fiind în șoc și negând
- Simțindu-se vinovată și furioasă
- Sentimentul de a încerca salvarea relației
- Reflexie și depresie după infidelitate
Aceste stadii de durere după infidelitate sunt frecvente atunci când cineva a
cunoscut infidelitatea, iar trecerea prin aceste stadii este modul în care oamenii se pot
vindeca de durerea care provine din infidelitate.
În primul rând, faptele se vor nega deoarece stare de șoc este prezentă.
Sentimentele de vinovăție datorită infidelității partenerului pot genera supărare pe
propria persoană, care vor genera mânie.
Următoarea fază este aceea de a purta această mânie adânc în interiorul până când
acestea vor fi înlocuite cu sentimente pure.

13
 În cele din urmă, ajungem la stadiul de reflecție și depresie.
Mulți oameni suferă de depresie, dar ce este exact depresia și ce o declanșează?
Depresia potrivit DSM V „este prezența unei stări de dispoziție triste, de vid
interior sau iritabilitate acompaniată de modificări somatice” (American Psychiatric
Association, 2016, p.155) se caracterizează prin sentimente de tristețe, pierdere sau furie.
Poate fi declanșat de sentimentul de a fi trădat și nedorit.
Infidelitatea este un eveniment traumatic într-o relație. Cea mai mare frică în relații
este să ne pierdem partenerul.
Această teamă este cauza principală a anxietății și poate duce la diferite tipuri de
acțiuni, deoarece partenerul rănit se străduiește să fie sigur că conexiunea este sigură.
Anxietatea, furia și depresia provin dintr-un sentiment de deconectare. Anxietatea ne face
să ne fie frică de viitor, că am putea pierde pe cineva sau ratăm o oportunitate. Ne face să
ne temem să pierdem pe cineva pe care îl iubim.
Trebuie să credem că suntem separați sau diferiți, pentru a ne simți astfel. Depresia
ne face să ne simțim lipsiți, izolați, lăsați afară, ne iubiți și parcă nu aparținem nicăieri.
Furia provine dintr-un sentiment de nedreptate care ni s-a întâmplat și provine dintr-o
mentalitate „noi-ei”.
Toate acestea sunt în mintea noastră. Creăm o lume în care suntem separați și nu
aparținem, victimizați și atunci ne simțim din ce în ce mai rău. În cazul în care, în realitate,
acest lucru ne face orbi de iubirea pe care o avem în viața noastră, orbiți de oamenii care le
pasă de noi și orbi de contribuțiile noastre în viață.
Deşi infidelitatea este depășită după o anumită perioadă, depresia provocată lasă
amprente asupra femeii. Reacțiile post infidelității se grupează adesea în trei categorii:
intruziune, hiperarous și constricție.

Intruziunea

Semnele de intruziune pot cuprinde amintiri, coșmaruri și obsesii. Apare ca urmare

a imaginilor mentale sau experimentate, asociate cu trădarea.
Lucrurile pe care nu le-am gândit până la aventură devin surse de durere. Putem
viziona o emisiune TV, să ascultăm o melodie, să avem o conversație aparent „normală” și
chiar văzând obiecte obișnuite și, dintr-o dată, un potop de gânduri intruzive, amintiri și
clipe vin în negocieri, care ne pot lăsa fără aer, sfâșiind, dărâmând și începând să obsedeze.

14
 Devenim cineva de nerecunoscut pentru noi înșine, ceea ce poate face parte din
motivul pentru care te simți nebun. Partenerii trădați se obsedează de toate detaliile,
probabil dezvoltă fixații pe detalii care nu se adaugă, pentru a reconstrui adevărul. Se simt
scăpați de sub control și simt că nu se poți îndepărta de gândurile și sentimentele
copleșitoare.

Constricția

Semnele de constricție includ inhibarea gândurilor, sentimentelor și activităților

asociate cu trădarea. Acest lucru poate însemna adesea să te simți amorțit, să te angajezi în
detașare/retragere de la alte persoane și să nu ai niciun interes în activitățile normale odată
savurate.
Indivizii pot schimba adesea de la emoționalitate excesivă și simptome intruzive la
evitarea și retragerea. De multe ori, indivizii sunt atât de epuizați de preocuparea pentru
trădare, încât ajung într-o stare în care nu vor să se ocupe de nimic asociat.
Aceasta este de obicei o stare temporară și poate părea că oferă un sentiment de
ușurare, uneori fiind folosit ca o modalitate de a vă proteja şinele de ceva prea dureros
emoțional. Cu toate acestea, pentru a se recupera/vindeca de infidelitate, partenerul trădat
trebuie să se implice în procesul de integrare emoțională. Cu alte cuvinte, lucrul treptat
pentru a simți sentimentele.

Hiperarous

Mult timp după descoperirea unei aventuri, partenerul trădat poate rămâne sensibil
și alert, gata să reacționeze la orice amenințare percepută. Reacția devine supra reacţie.
Protecția devine supra protejare. Manifestările hiperarousal includ hiperarousal fizic,
emoțional și hiper vigilenţă.
Hiperarousal poate include uimirea de sunete, iritabilitate, izbucniri de furie,
dificultăți de somn, dificultăți de concentrare și modificări ale tiparelor alimentare.
Sentimentele intense sunt comune, dar este important să fim conștienți de modul în
care aceste sentimente sunt exprimate pentru a evita deteriorarea ulterioară.
Hipervigilența este unul dintre răspunsurile cele mai frecvente ale hiperarousului,
este o reacție adecvată la pierderea siguranței. Aceasta înseamnă că probabil că urmăriți
semne de pericol suplimentar.

15
 Persoanele care au fost cândva pe deplin încredere și în siguranță se pot transforma
în detectivi profesioniști, urmărind cele mai mici detalii, devenind paranoici, devenind
aglomerați, toate în efortul de a se proteja de rău în continuare.
Toate aceste experiențe (și cele de mai sus sunt doar câteva dintre reacții) sunt
reacții normale la o experiență extrem de stresantă și potențial traumatică. Cu toate acestea,
dacă sunt lăsate necontrolate, ele pot duce la dureri inutile și consecințe negative
suplimentare.
Una dintre cele mai mari provocări pentru o persoană care încearcă să se recupereze
din relația în care a fost supusă infidelității este să înțeleagă de ce întâmplarea s-a întâmplat
în primul rând. De ce partenerul necredincios a luat deciziile pe care le-au luat?
Ceea ce compune această provocare și mai mult este faptul că multe (dacă nu cele
mai multe) dintre persoanele necredincioase nu au într-adevăr un răspuns pentru „De ce”.
Unii pentru că pur și simplu nu își pot da seama, și altele pentru că nu au făcut (sau refuză
să facă) muncă necesară pentru a-și da seama.
Cred că este sigur să spun că pentru persoana care nu și-a dat seama de ce și-a
înșelat partenera (și s-a comportat așa cum au făcut-o în timp ce era în aventură), șansele
lor de a avea o altă aventură sunt probabil mult mai mari decât cele ale persoanei care și-a
dat seama de sine.
Cred că toată lumea face greșeli și, adesea, nu greșelile sunt cele care definesc
caracterul unei persoane, ci ceea ce fac ulterior.
În cele ce vor urma voi descrie diverse exemple cu povești ale femeilor care au fost
suspuse unor relații infidele.
„Descoperirea este un moment crucial în povestea unei relaţii extraconjugale şi a
unei căsnicii. Şocul descoperirii stimulează creierul reptilian, producând o reacţie
primară: luptă, fugi sau rămâi pe loc.” (Perel, 2016, p. 41)
Prima poveste, vorbim despre o femeie care a descoperit relația infidelă pe care o
are partenerul de viață, dar care a sperat din inimă că relația va fi salvată, că partenerul va
fi responsabil pentru acțiunile sale, va lucra pentru iertarea ei și va încerca tot ce se poate
pentru ca lucrurile să fie bine.
Deşi ea să agățat de credința că el va fi omul despre care credea că este, acest lucru
nu s-a întâmplat, și poate asta este partea cea mai dezamăgitoare din toate.
În acel moment, ei erau împreună, își pierduse locul de muncă cu două luni înainte
și nu avea venituri. Sănătatea s-a deteriorat, a încetat să mănânc. Odată cu aflarea acestei
vești a experimentat pentru prima dată atacul de panică. Potrivit DSM VI „un atac de

16
panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care
atinge un punct culminant în decurs de câteva minute” (American Psychiatric Association,
2016, p.208).
Indiferent de sprijinul acordat de prieteni și familie într-un astfel de perioadă, ea s-
a simțit teribil de singură. Să-ți încrezi încrederea și inima într-o persoană, iar aceasta să te
rănească produce un efect de nor întunecat care te urmărește oriunde ai merge. Este cu tine
indiferent de modul în care încerci să te distragi. Nici în somn nu poți scăpa, deoarece
durerea te bântuie sub formă de coșmaruri.
În acest timp, în speranța obținerii unui ajutor, ea s-a adresat acestuia iar în loc să
răspundă cu compasiune și grijă, partenerul a ignorat-o iar ea s-a simțit ca un deranj.
De ce infidelitatea este resimțită ca o durere?
Toată lumea intră în căsătorie cu un set de așteptări cu privire la ceea ce înseamnă a
fi căsătorit. Pentru majoritatea include o fidelitate sexuală, romantică și emoțională unul
față de celălalt.
Când partenerul a înșelat, el a încălcat regulile prin care credea că trăiesc amândoi.
Persoana care a jurat să te iubească pentru totdeauna a comis o crimă împotriva credinței.
O încălcare a acestui principiu poate rupe fundamentul pe care ai construit nu numai
căsătoria, ci întreaga viață.
Deoarece partenerul și-a încălcat jurământul față de tine, viața ta s-a schimbat. Este
o modificare neașteptată și extrem de nedorită a vieții pe care o trăiai.
Frica este firească atunci când ai fost rănit - mai ales când ai fost rănit de cel care
trebuia să te iubească pentru totdeauna. Fiecare moment al trecutului tău împreună cu el,
este acum suspect.
Și această incertitudine cu privire la trecut îți colorează prezentul cu îndoială nu
numai despre veridicitatea partenerului, ci și despre abilitatea ta de a separa faptul de
ficțiune.
„Un lucru rămâne clar: toate definiţiile infidelităţii moderne implică noţiunea de
încălcare a unui contract între doi indivizi. Nu mai este un păcat dinaintea lui Dumnezeu,
o rupere a alianţei familiei, o pângărire a sângelui unui neam sau o risipire a resurselor şi
a moştenirilor. Astăzi, în centrul trădării se află încălcarea încrederii: aşteptăm ca
partenerul să se poarte conform setului nostru de presupuneri şi ne bazăm
comportamentul pe asta.” (Perel, 2016, p. 21)
Femeile înșelate se simt de parcă ceva lipsește în viața lor. După aflarea infidelității
multe femei încep să își piardă interesul pentru sex. Nu este neobișnuit ca acestea să

17
cheltuiască o cantitate mare de energie încercând să evite contactul fizic cu soții lor,
deoarece se tem că ar putea duce la o întâlnire sexuală. Unele femei susțin că se simt
inconfortabil atunci când soții lor le ating.
Corpurile lor îngheață și simt o strângere în piept sau o senzație de rău în stomac.
Majoritatea femeilor se simt ca și cum ar fi ceva în neregulă cu ele, că sunt într-un fel
defecte.
De asemenea, se tem că dezinteresul lor față de sex îi va determina pe soții să trișeze
din nou, sau mai rău încă, să le părăsească.
Deși sentimentul infidelității rămâne o amintire pe parcursul vieții, furia de cele mai
multe ori conduce către răzbunare. Sunt femei care, odată ce au aflat că au fost înșelate,
acestea la rândul lor şi-au înșelat partenerii, pentru a afla ce sentimente au experimentat
aceștia.
„Un adulter este o poveste trăită de doi (sau mai mulţi) oameni, în moduri diferite.
Prin urmare, ea devine mai multe poveşti, astfel că avem nevoie de un cadru care să poată
îngloba aceste relatări diverse şi contrastante. Discursurile de tipul său/sau nu invită la
înţelegere ori reconciliere. Să privim adulterul numai prin prisma daunelor pe care le
produce nu este doar reducţionist, ci şi inutil.” (Perel, 2016, p. 14)
În a doua poveste voi relata experiențele unei femei care nu s-a mai simțit înplinită în
cadrul relației de cuplu, căutând să găsească acel ceva ce îi lipsea în relația prezentă.
Indiferent dacă aceste întâlniri cu un bărbat nou implică sex sau rămân platonice,
femeile vor acorda, de obicei, o cantitate imensă de semnificație emoțională acestor
întâlniri.
Multe femei nu au simțit nicio dorință sexuală de mult timp. Multe se confruntă cu
vinovăție și regret extraordinar, indiferent dacă relațiile lor noi sunt sexuale, doar
emoționale sau ambele.
Cele mai mule femei încep să experimenteze ceea ce poate fi denumită criza de
identitate. Ele se simt vinovate atunci când apare subiectul infidelității, fie în mass-media,
în conversații cu familia și prietenii, fie acasă cu soții lor.
Femeile aflate în această etapă nu-și mai pot exprima disprețul prealabil pentru
infidelitate fără să se simtă ipocrite. Se simt de parcă și-ar fi pierdut o parte din ele.
Pentru a-și justifica dorința continuă de alți parteneri, femeile vor începe să atribuie
aceste dorințe unor nevoi care nu sunt îndeplinite în căsătoria lor sau comportamentului
trecut al partenerului. Multe femei vor deveni negative și sarcastice atunci când vorbesc
despre partenerii și căsătoriile lor.

18
 Femeile care au relații extraconjugale experimentează sentimente noi față de cele
experimentate înainte. Se simt din nou „în viață” și multe cred că și-au găsit partenerul de
suflet.
Deși de cele mai multe ori infidelitatea conduce către divorț, acesta poate fi „un lucru
înţelept sau, pur şi simplu, cea mai bună soluţie pentru toţi cei implicaţi.” (Perel, 2016, p.
11)
A treia poveste o are ca protagonistă femeia căsătorită care a descoperit infidelitatea
soțului, dar a și experimentat sentimentele infidelității, atât din prisma soției înșelate cât și
a soției care înșeală.
Deși de cele mai multe ori infidelitatea conduce către divorț, acesta poate fi „un lucru
înţelept sau, pur şi simplu, cea mai bună soluţie pentru toţi cei implicaţi.” (Perel, 2016, p.
11)
Aceste femei au, de asemenea, de obicei o durere imensă, durerea de a alege între soții
lor și interesele lor noi de dragoste. De obicei, ele cred că ceea ce fac este greșit și nedrept
pentru soții lor, dar la început nu sunt capabile să își încheie treburile.
Motivul pentru care multe femei își vor dori separarea de relația precedentă, survine
nevoii de căutare a sinelui. Femeile pot experimenta, de asemenea, sfârșitul unei relații
extraconjugale și s-ar putea că finalul să nu fi fost decizia lor.Femeile ale căror relații se
termină adesea suferă o durere extremă. Acestea pot deveni profund deprimate și pot
exprima furie față de partenerii lor..
Crezând că au devenit mai conștiente de ceea ce își doresc și au nevoie de la un
partener, femeile vor acorda de cele mai multe ori cea mai mare importanță pentru a găsi o
relație nouă care să le ofere sentimentele plăcute pe care l-au experimentat în relațiile
anterioare.
O nouă relație cu un nou partener va reprezenta, de asemenea o șansă pentru aceste
femei să-și recâștige statutul de „fată bună”. Unele femei vor căuta parteneri noi în timpul
separărilor lor.
Femeile care au ales divorțul și au fost în etapele de început ale unei noi relații, de
obicei, și-au exprimat ușurarea pentru că au luat în sfârșit o decizie și au raportat că se simt
din nou normal.
Multe dintre femeile divorțate, care s-au recăsătorit au fost câțiva ani oarecum reticente
în a vorbi despre specificul experiențelor lor trecute.

19
 Cu toate acestea, au menționat sentimente de vinovăție și regret pentru că și-au rănit
copiii și foștii soți doar pentru a se descoperi că experimentează sentimente similare în
nouă relație.
A iubi şi a fi iubit. Dragostea, acceptarea, respectul de dorit, securitatea, pasiunea sunt
toate lucrurile pe care le-am putea dori într-o relație.
Pe ce vreau să mă concentrez aici este aspectul siguranței emoționale în relații.
Modul în care ne simțim în condiții de siguranță poate avea mai mult de o mie de
factori din istoria noastră cu părinții, prietenii din copilărie, stilul de atașament, apariția
inimii și influența filmelor și cărților sau a relatărilor sistemului nostru de credințe. Nu
contează sursa, putem observa manifestările lor în propriile noastre acțiuni dacă suntem
conștienți.
În afară de instinctele de supraviețuire de bază din biologia noastră care generează
temeri, dezvoltăm un alt strat de siguranță emoțională sau insecuritate în relațiile noastre
sociale. Doi factori majori ai sistemului de credințe sunt: frica de a fi singure și criticile
partenerului nostru.
În timp ce a fi „singură” ar putea declanșa emoții dureroase asociate de a te simți
respins sau nu dorit, este influențat și de istoria biologică a oamenilor care supraviețuiesc
mai bine în triburile comunitare decât de unul singur în sălbăticie.
Pe scurt, există mai mulți factori cu privire la motivul pentru care am putea să ne
simțim nesiguri în relația noastră și la ce trebuie să lucrăm pentru a crea un sentiment de
siguranță.
O provocare este că sentimentul de siguranță este uneori generat din dinamica opusă,
iar acest lucru poate crea conflict.
În primul rând, să înțelegem unele dintre aspectele care creează un sentiment de
siguranță într-o relație. Acceptarea necondiționată a unui bărbat de o femeie înseamnă că
nu există niciun fel de judecată și critică. Ea poate comunica sincer, să fie ea însăși și să se
simtă în siguranță emoțională.
Există, de asemenea, factori fizici și financiari care pot atrage sentimentul de siguranță
al unei femei. Uneori, o femeie va schimba unul dintre aceste conforturi pentru alta în
relația ei.
Lăsând deoparte acest aspect, dinamica relației în sine, presupune o serie de factori
care este determinată atât de partenerul relației cât și din alți factori psihologici.

Un bărbat încrezător creează sentimentul de încredere cu o femeie.

20
 O femeie se va simți în siguranță emoțională cu un bărbat disponibil emoțional, cinstit,
de încredere și autentic. Acestea sunt punctele forte ale caracterului emoțional pe care le
poate respecta și admiră la un bărbat.
Un om cu caracter și profunzime emoțională este un om care știe cine este și îi place de
sine. Dragostea lui pentru sine este atât de puternică încât nu are nevoie să obțină
acceptarea celorlalți încercând să fie ceva ce el nu este.
Forța lui nu este fizică atât cât este în claritatea minții și a emoțiilor sale. Acestea sunt
punctele forte pe care femeia nu numai că le admiră, dar se simte în siguranță. Nu este un
om slab care să se aplece spre capriciile altor oameni.
Ea poate avea încredere în el. Eu descriu acest tip de om ca fiind în integritatea sa
emoțională. Probabil sună ca și cum o femeie se poate simți în siguranță emoțională cu
acest bărbat conștient. Nu este atât de simplu.
O femeie se simte în siguranță dacă crede că relația se duce undeva.
Un factor diferit pentru femei care creează siguranță este încrederea ei că relația este
solidă și va funcționa. Când un bărbat își petrece timpul făcând activități la fel de simple
precum curățarea casei și gătitul împreună, trimite un mesaj că este angajat să fie alături de
ea.
Este irositor să investești timpul cu cineva care poate pleca curând. Femeile vor să știe
dacă potențialul partener are capacitatea și disponibilitatea de a se angaja emoțional mai
profund.
Există, de asemenea, teama că, dacă după investirea emoțională într-un bărbat, va
exista o despărțire. Este logic pentru noi să ne întrebăm unde se duce relația. Uneori, o
femeie vrea să fie în siguranță datorită unei experiențe dureroase și a unei inimi frânte. Ea
vrea să evite emoțiile asociate cu a fi singură. Acest tip de siguranță se referă cu adevărat la
a se proteja de emoțiile dureroase care vin din despărțire și de a fi singuri. Când un bărbat
este îndepărtat emoțional sau fizic de ea, se întârzie cu prietenii săi fără să-l actualizeze,
poate crea sentimente de singurătate sau teamă unei despărțiri.

Temerile și nesiguranța în relație scot o femeie din integritatea ei emoțională.

Pentru a evita temerile ei de a fi singură, femeia poate face eforturi pentru a-și menține
bărbatul aproape. Prin descurajarea lui de a face alte lucruri cu alte persoane în afara ei, ea
crește timpul împreună.

21
 Un comentariu critic este un mijloc de a respinge comportamentul său, astfel încât el ar
evita criticile în viitor. Dacă există multă încărcătură emoțională, dinamica ar putea include
furia sau gelozia.
Este posibil ca bărbatul să ajungă să se simtă vinovat pentru că a făcut lucrul greșit care
a determinat-o să fie supărată. Poate că bărbatul dorește să evite noaptea cu băieții, așa că
nu trebuie să facă față reacției ei emoționale. S-ar putea să-l ia și ca semn că este timpul să
crească într-o relație matură.

Dezavantajul de a obține ceea ce își dorește

Dacă o femeie se angajează în modele de furie, gelozie, tristețe și reușește să-și

controleze bărbatul, ea va fi influențat comportamental prin reacțiile sale emoționale. Cu
influență asupra emoțiilor sale, ea va avea influență asupra a ceea ce face cu timpul său.
El va învăța să evite activitățile care aduc reacții emoționale și critici și va face
lucrurile pe care ea le aprobă. Vor petrece mai mult timp împreună, ceea ce o va ajuta să se
simtă solidă în relație. De asemenea, se distrage de la frică de a fi singură.
Într-o parte din mintea ei a ajutat relația lor, dar poate a creat, fără să știe, un sentiment
separat de a nu fi în siguranță. Atunci când o femeie vede că poate modifica
comportamentul bărbatului ei, l-ar putea percepe ca nefiind la fel de puternic. Ea îl va
vedea ca pe cineva care renunță la interesele lui, în încercarea de a o face fericită.
El a încetat să fie sinele său autentic și a început să fie ceea ce ea vrea ca el să fie. La
un anumit nivel, ea îl percepe că nu mai este propriul său om. Putea să-l perceapă ca având
un caracter slab și ar putea pierde ceva respect față de el. Mai important este că nu se va
simți în siguranță cu un bărbat pe care îl vede ca având un caracter slab.
O presupunere uneori adânc în minte este că persoana mai puternică controlează
persoana mai slabă. Dacă ea îl poate îndruma, el trebuie să fie mai slab decât ea.

Dorința de apropiere provine din integritatea noastră emoțională, dar poate fi și

din frică

22
 Dorința unei femei de a fi în strânsă colaborare cu un partener poate proveni din
integritatea ei emoțională. Dorința de a petrece timp cu un partener pentru a se distra și a
crea împreună poate fi complet autentică.
Când în integritatea ei emoțională sentimentul de siguranță pe care îl simte este normal,
este datorat faptului că împreună sunt o forță mai puternică decât dacă ea ar fi singură. Ea
este în afara integrității sale emoționale atunci când motivația pentru a petrece timpul
împreună este pentru protecția împotriva temerilor de a fi singuri.
O femeie în integritatea ei emoțională este liberă să ceară ce își dorește, iar asta include
petrecerea timpului cu partenerul. Este dificil să vedem dacă acționăm în numele dorinței
de a fi cu cineva sau evitând teama de a fi singur. O modalitate de a măsura este să
observăm reacția emoțională atunci când nu obținem ceea ce ne dorim.
Situația pare imposibilă. Dacă bărbatul dobândește, poate i se pare slab. Dacă nu o
face, se pare că nu-i pasă. Pentru femeie este, de asemenea, imposibil.

Renunțarea la limitarea credințelor bazate pe frică

Pare imposibil doar dacă ne limităm opțiunile la strategiile impulsive ale controlului.
Dacă vom găsi fericirea în relațiile noastre, aceasta va necesita dizolvarea credințelor și
presupunerilor care creează temerile dureroase și controlează comportamentele. Va trebui
să căutăm o soluție emoțională dincolo de ceea ce mintea oferă ca siguranță de frică. Ce se
întâmplă dacă ar exista un alt mod?
Într-o relație conștientă, în care ambii parteneri se angajează să crească din
convingerile copilăriei și din bagajele din relațiile trecute, aveți alte opțiuni. Ea implică
actul îndrăzneț și eliberator de a împărtăși cu emoțiile și gândurile tale într-un mod care să
nu fie judecat de ea sau de el.
Pentru a face acest lucru, va trebui să stabiliți o practică sigură de comunicare și
încredere. Va trebui să vă întâlniți unul cu altul într-un mod care acceptă acest proces de
golire a bagajului din trecut, nu în efortul de a vă controla partenerul, ci pentru a vă putea
descărca și elibera de el. Scopul acestei comunicări cinstite este de a ajuta la identificarea
și ruperea credințelor și emoțiilor care te prind în dramă.

Marea Dragoste în relație este prezentă atunci când nu există frică.

23
 Temerile de a fi singuri sunt cuplate cu presupuneri și alte credințe asociate. Aceste
credințe implică, de obicei, să nu fim suficient de buni, demni, respingerea de sine și alți
oameni care ne resping. Aceasta este emoția dureroasă pentru care oamenii caută protecție
și siguranță.
Aceste credințe sunt minciuni pe care le purtăm în bagajul nostru de relații. A fost de
multe ori când am fost singuri și am fost fericiți.
Când credințele de bază ale respingerii de sine sunt dizolvate, nu mai există frică de a fi
singur și există un spațiu suficient pentru acceptarea de sine și iubirea de sine. Schimbarea
credințelor elimină, de asemenea, nevoia și comportamentul de a controla partenerul.
Marea dragoste prosperă în absența fricii.
Atunci când o femeie întreabă unde se duce relația, sunt deseori diferite părți ale ei. În
mod autentic, ea va dori să știe dacă bărbatul are profunzimea emoțională pentru un
angajament mai mare sau dacă frica îl menține prins.
Oricare din cele trei povești prezentate mai sus pot servi ca experiențe ale emoțiilor
femeilor în diferite ipostaze, sentimente trăite care lasă urme atât din punct de vedere
psihologic, social cât și emoțional.

24
CAPITOLUL II

25
 CONCLUZIA

Relațiile de cuplu se întemeiază pe baza pasiunii, angajamentului și intimității.

Aceste trei elemente sunt cuprinse în tipologia relațiilor care se formează. În funcție de
tipul de relație, pot fi doar două elemente, sau toate trei.
Infidelitatea apare în cadrul oricărei tipologii de relație. Descoperirea infidelității
partenerului, se bazează pe o nesatisfacție a anumitor nevoi, pe care acesta le-a găsit prin
infidelitate. Chiar dacă relația nu mai este aceeaşi unul dintre parteneri va încerca să
restabilească relația în speranța că aceasta aşi va relua cursul firesc.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, femeile resimt un sentiment puternic de rușine atât
față de sine, cât și de societate. Sentimentul de rușine este cel care antrenează stima de sine
scăzută, invidia, gelozia, furia, tristețea și depresia.
Cele trei povești din cadrul acestei lucrări privesc infidelitatea din trei puncte
distinctive: femeia care află că a fost înșelată de către partenerul de viață și încearcă să
treacă peste acest lucru generând atacuri de panică datorate sentimentelor de rușine, a
furiei, a invidiei, a tristeții și a complexității.
Cea de-a doua poveste reprezintă femeia în postura infidelității, cea care își caută
într-o relație extraconjugală fericirea, dar descoperă căci discuțiile legate de infidelitate îi
oferă un sentiment de ipocrizie lucru care determină un comportament prin care aceasta
aruncă vina asupra partenerului pentru decizia luată.
A treia poveste este despre o femeie care a fost supusă infidelității de către
partenerul de relație, a fost și ea la rândul ei infidel și a ales calea divorțului pentru a-și

26
regăsi şinele, din dorința de separare de relația anterioară. Deși acest lucru pare simplu
sentimentul de vinovăție, regret și depresia sunt prezente și aici.
De cele mai multe ori siguranța emoțională poate fi generate în funcție de valoarea
pe care o atribuim și modul în care noi ne raportăm la ea în cadrul unei relații.
Ceea ce ne unește ca și emoție este frica de singurătate, motiv pentru care oamenii
aleagă să trăiască cea mai mare parte a vieții lor în cadrul relațiilor.

27