Sunteți pe pagina 1din 3

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, organizatiile internationale, mai intai cele

mondiale, dar si cele regionale, au cunoscut o dezvoltare fara precedent.


- Organizatia Natiunilor Unite – ONU
Infiintare
Organizatia Natiunilor Unite, constituita in 1945, destinata a fi o institutie
interguvernamentala, in
principal politica, avea ca misiune esentiala mentinerea pacii.
Organizatia se constituie cu prilejul Conferintei de la San Francisco (25 aprilie 1945),
cand a fost elaborata si semnata Carta ONU (26 iunie 1945) de catre reprezentantii a 51
de state. In prezent, din ONU fac parte 186 de state.
Organizatia Natiunilor Unite s-a constituit oficial la 24 octombrie 1945, prin ratificarea
Cartei ONU de catre China, Franta, Marea Britanie, SUA, URSS si de catre majoritatea
semnatarilor. Din 1945, 24 octombrie reprezintã Ziua Natiunilor Unite.
Primul secretar general a ONU a fost numit la 1 februarie 1946 în persoana lui Trygve
Lie, care a ocupat acest post pânã la 1953.
Conform Cartei, ONU a reprezentat expresia hotararii tarilor de a preveni o noua
conflagratie mondiala, de a mentine pacea si securitatea internationala, de a dezvolta
relatii prietenesti intre state, de a realiza cooperarea pentru solutionarea problemelor
economice, sociale, culturale si umanitare cu care se confrunta omenirea si de a promova
si incuraja respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara
deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
Structura
Sistemul ONU este format din sase organe principale, precum si organisme si institutii
specializate.
Cele sase organe principale sunt:
- Adunarea Generalã – principalul organ de dezbatere al ONU, compusã din cele 191 de
state
membre; este compusa din reprezentantii tuturor statelor membre. Principalele sale
competente sunt:
- dezbaterea si adoptarea de recomandari pentru statele membre ONU si pentru celelalte
organisme si institutii specializate ONU;
- desemnarea de membrii pentru alte organe ONU;
- gestionarea resurselor financiare;
- examinarea si aprobarea bugetului ONU.
- Consiliul de Securitate – organul colegial restrans, alcatuit din 5 membri permanenti
(SUA,
Rusia, Marea Britanie, China si Franta) si 10 membrii nepermanenti, dintre care 5 sunt
alesi în fiecare an de Adunarea Generalã. Cei 10 membrii nepermanenti sunt alesi in
functie de contributia lor la mentinerea pacii si pe baza principiului repartitiei geografice
stabilite.
- Consiliul Economic si Social (ECOSOC) – organul consultativ al ONU, in domeniile
economic, social
si alte domenii conexe, fiind compus din 61 de state membre.
- Consiliul de Tutela – s-a ocupat de supravegerea administratiei teritotiilor aflate sub
tutela; compus din
reprezentantii membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU si reprezentantii
alesi de Adunarea generalã, pentru un mandat de trei ani. Prin decolonizare, Consiliul de
Tutela a fost desfiintat.
- Curtea Internationalã de Justitie – organul judiciar principal al ONU, formatã din 15
membri, alesi în
mod independent de Adunarea Generalã si Consiliul de Securitate.
- Secretariatul – organismul administrativ si executiv al ONU, cu sediul la New York
.
Sistemul ONU cuprinde 16 organisme si institutii specializate. Acestea sunt organizatii
internationale interstatale care indeplinesc functii in domeniile economic, social, cultural,
al sanatatii publice, si in alte domenii conexe. Dintre aceste organizatii, amintim:
Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI) , Organizatia pentru Alimentatie si
Agricultura (FAO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Natiunilor
Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Organizatia Internationala a Muncii
(OIM), Organizatia Internationala a Telecomunicatiilor (UIT), Uniunea Postala
Universala (UPU), Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM), Organizatia Maritima
Internationala (OMI), Societatea Financiara Internationala (SIF) s.a.
Obiective
Mentinerea pãcii si securitãtii în lume a fost, conform Cartei, principalul domeniu al
activitatii ONU. Dupã 1945, prin mijloacele aflate la dispozitia sa, Organizatia a reusit a
crea conditii favorabile negocierilor, evitand in acest fel declansarea unor conflicte care
ar fi avut efecte dezastruoase. Operatiunile de mentinere a pacii au fost principala
modalitate de actiune a Organizatiei. Prima operatiune de acest gen a fost organizatã în
1948 in Palestina. Alte cazuri de notorietate: Kashmir, Congo, Cipru, Yemen, Republica
Dominicana, Somalia, Bosnia - Hertegovina, Kosovo, etc. Acum, la sfârsitul mileniului
doi, ONU are în curs aproape 20 de operatiuni de mentinere a pacii. ONU a activat intens
si în sensul facilitarii solutionarii pacifice a diferendurilor internationale. In cei peste
patruzeci de ani de activitate, ONU a contribuit la negocierea a peste 180 de solutii
pacifice care au pus capat unor pericole reale de razboi sau chiar unor conflicte deschise.
Organizatia internationala a fost prezenta in rezolvarea unor evenimente precum criza
rachetelor din Cuba, razboiul iraniano-irakian, retragerea trupelor sovietice din
Afganistan, razboiul civil din Salvator, agresiunea Irakului impotriva Kuweitului,
razboiul din Bosnia-Hertegovina sau criza din Kosovo.
Dezarmarea a fost un alt domeniu în care Organizatia a depus eforturi sistematice pentru
atingerea obiectivelor fixate prin Carta. Cu prilejul primei sesiuni speciale a Adunarii
consacrata dezarmarii, din 1978, a fost adoptata o declaratie prin care se stabileau
prioritatile actiunii viitoare in domeniu. În iunie 1982 a fost convocata cea de-a doua
sesiune specialã care a decis lansarea c0ampaniei pentru dezarmare mondialã. Obiectivul
acesteia a fost informarea, educarea si obtinerea suportului opiniei publice pentru
scopurile ONU in sfera dezarmarii si controlului armamentelor. Prin intermediul Agentiei
pentru energie atomicã, Natiunile Unite au început a diminua pericolele unui razboi
nuclear. Prima conferinta internationala pentru utilizarea pasnica a energiei nucleare a
fost organizata la Geneva, în 1955.
Domeniul în care Natiunile Unite au obtinut realizari cu adevarat spectaculoase este acela
al incurajarii auto-determinãrii si obtinerii independentei. Dupã adoptarea, in 1960, a
Declaratiei privind garantarea independentei popoarelor si statelor coloniale, peste 80 de
natiuni au putut constitui state independente care, apoi, au devenit membre ale ONU.
În conformitate cu prevederile cap. 9 din Carta, Natiunile Unite promoveaza actiuni
pentru crearea conditiilor favorabile pentru progresul economic si social al statelor in curs
de dezvoltare. Anii '60 au fost declarati primul deceniu al dezvoltarii. Decizia a fost
repetata si pentru deceniile opt si nouã. În acest context, Adunarea a solicitat statelor
membre masuri pentru ajutarea statelor in curs de dezvoltare, mai ales in sfera agriculturii
si a industriei. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare promoveazã programe
speciale pentru agriculturã, industrie, educatie si protectia mediului.