REPUBLICA MOLDOVA

COD PRACTIC ÎN CONSTRUCŢII

CONSTRUCŢII CIVILE

REGULI PENTRU PROIECTAREA

ACCESULUI PERSOANELOR CU HANDICAP
ÎN CLĂDIRILE INDUSTRIALE ŞI CIVILE

CP C.01.02-2003
EDIŢIE OFICIALA

MINISTERUL ECOLOGIEI, CONSTRUCŢIILOR ŞI DEZVOLTĂRII

TERITORIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA
Signature Not Verified
Digitally signed by Pantaz Gheorghe
Date: 2012.12.04 12:44:18 +02:00
Reason: validate document
Location: www.cts.md
CHIŞINĂU – 2003
 ICS 91.040.01

ELABORAT de arh. Iu.Povar, arh. V.Rejep, dr.ing. O.Nisenboim,

dr.ing.I.Ovruţchi, ing. N.Culicova, M.Mărgineanu (Societatea Invalizilor din
Moldova).

ACCEPTAT de comitetele tehnice CT-C C.02 "CONSTRUCŢII INDUS-

TRIALE" şi CT-C COI "CONSTRUCŢII CIVILE".

APROBAT de Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului

prin ordinul nr. 104 din 18 aprilie 2003, cu aplicare din 1 ianuarie 2004

©MECDT 2003 Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului normativ
în orice procedeu (electronic, mechanic, fotocopiere, microfilmare etc.)
este interzisă dacă nu există acordul scris al ONC.
COD PRACTIC ÎN CONSTRUCŢII CP C.01.02-2003

Construcţii civile
Reguli pentru proiectarea accesului persoanelor cu handicap în clădirile
industriale şi civile
Civil buildings
Rules regarding projection of access of persons with handicap în industrial
and civil buildings
Гражданские здания
Правила по проектированию доступности маломобильных групп
населения к зданиям различного назначения

Ediţie oficială

1 DOMENIU DE APLICARE
Prezentul Cod a fost elaborat în baza normativelor adoptate pentru proiectarea me-
diului habitual al grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă.
Prevederile Codului sunt orientate spre soluţionarea nevoilor grupurilor de
populaţie cu mobilitatea redusă la proiectarea clădirilor cu diferite destinaţii atât
pentru execuţia clădirilor noi, cât şi pentru reconstrucţia celor existente.
Codul este obligatoriu pentru proiectanţi, beneficiari, organele supravegherii de
stat, alte persoane fizice sau juridice participante la procesul investiţional.
Prevederile prezentului Cod nu se extind asupra clădirilor instituţiilor specializate
pentru locuirea temporară şi/sau permanentă a invalizilor, instituţiilor staţionare
curative, altor clădiri similare destinate pentru aflarea permanentă în ele a
persoanelor din această categorie.

Termenii scrişi cu caractere cursive şi definiţiile lor sunt prezentate în Anexă.

2 REFERINŢE

Hotărârea Guvernului Despre aprobarea „Programului naţional de protecţie,

nr. 1153 din reabilitare şi integrare socială a persoanelor cu handicap
16 noiembrie 2000 pentru anii 2000-2005"
Dispoziţia Guvernului Despre realizarea măsurilor prevăzute de „Programului
nr. 26-d din naţional de protecţie, reabilitare şi integrare socială a
20 iulie 2001 persoanelor cu handicap pentru anii 2000-2005"
CP C.01.02-2003 pag. 2

NCM C.02.02-2004 Construcţii industriale. Clădiri de producţie

СНиП 2.08.02-89 Общественные здания

Modificarea 1MD, ordinul Ministrului ecologiei,

construcţiilor şi dezvoltării teritoriului nr. 152 din
21.09.1999
Ordinul Depărta- Recomandări privind proiectarea locuinţelor pentru
mentului Arhitecturii invalizii care se folosesc de cărucioare
şi Construcţiilor şi
Ministrului Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei nr. 52/44
din 20 mai 1995
СНиП II-89-80 Генеральные планы промышленных предприятий
Modificarea 1MD, ordinul Ministrului ecologiei,
construcţiilor şi dezvoltării teritoriului nr. 32 din
21.02.2002

СНиП 2.09.04-87 Административные и бытовые здания

промпредприятий

Modificarea 1MD, ordinul Ministrului ecologiei,

construcţiilor şi dezvoltării teritoriului nr. 32 din
21.02.2002

BCH 01-89 Предприятия по обслуживанию автомобилей

Modificarea 1MD, ordinul Ministrului ecologiei,
construcţiilor şi dezvoltării teritoriului nr. 32 din
21.02.2002

3 MIJLOACE URBANISTICE PENTRU ASIGURAREA DEPLASĂRII

3.1 Căi de acces la clădiri
Pe terenul unde se amplasează o clădire sau un complex de clădiri trebuie
respectată continuitatea căilor pentru pietoni şi vehicule pentru a asigura accesul
liber al invalizilor şi grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă.
 CP C. 01.02-2003 pag.3

Căile pentru pietoni şi vehicule spre clădire pot fi suprapuse cu condiţia respectării
exigenţelor urbanistice pentru acestea.
In cazul în care pe teritoriu se află treceri subterane şi supraterane, acestea trebuie
să fie amenajate cu rampe de acces, dacă nu există altă posibilitate de organizare a
trecerii supraterane pentru grupurile de populaţie cu mobilitate redusă.
Lăţimea căii de deplasare pe teren la deplasarea în sens opus a invalizilor care se
folosesc de cărucioare, trebuie să fie de maximum 1,8 m, ţinând cont de
dimensiunile cărucioarelor.
Panta longitudinală a căii de deplasare a invalizilor care se folosesc de cărucioare
nu trebuie să depăşească 5%.

In cazul în care lângă clădire trebuie amenajate coborâri de pe trotuar sau în

locurile cu densitatea redusă se admite mărirea pantei longitudinale până la 10%
pe o lungime de 10 m.

Panta transversală a căii de deplasare trebuie să fie de maximum 1-2%. înălţimea

bordurii pe marginea căilor de deplasare se recomandă de maximum 0,05 m

înălţimea bordurii în locurile de intersecţie a trotuarelor cu carosabilul, precum şi

înălţimea variabilă a bordurii de-a lungul zonelor verzi nu trebuie să depăşească
0,04 m.
Pentru acoperirea drumurilor pentru pietoni, trotuarelor şi rampelor nu se admite
utilizarea materialelor granulare cu diversă compoziţie ce împiedică deplasarea
grupurilor de populaţie care se folosesc de cărucioare şi cârje.
La calea de deplasare a grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă nu se admite
utilizarea portiţelor netransparente cu deschiderea în ambele părţi, portiţelor cu ca-
natul rotativ, precum şi a barelor fixe.
Utilajele şi echipamentele, amplasate pe pereţii clădirii sau pe construcţii aparte,
precum şi elementele sau părţile de clădire cu proeminenţe nu trebuie să reducă
spaţiul normativ prevăzut pentru trecerea pietonilor şi a căruciorului cu
posibilitatea de manevrare în diferite direcţii.

3.2 Mijloace exterioare de informare şi orientare

In fiecare caz concret, mediul ambiant trebuie să fie asigurat cu un sistem de
orientare şi informare a invalizilor.
Intrarea pe teritoriu sau pe teren trebuie să fie dotată cu echipament accesibil per-
soanelor cu handicap pentru informarea respectivă asupra acestui obiect.
CP C.01.02-2003 pag. 4

Mijloacele tactile (de pipăire), care exercită funcţii de avertizare pe suprafaţa căilor
de deplasare a pietonilor, trebuie să fi amplasate la maximum 0,8 m de la obiectul
de informare, începutul căii periculoase, schimbarea direcţiei de mişcare, de intrare,
etc. Exemple de amplasare sunt prezentate în figura 1.

3.3 Parcaje, garaje

Locurile pentru parcarea mijloacelor de transport ale invalizilor se recomandă să

fie amplasate în apropierea intrării accesibile pentru invalizi, însă la maximum 50
m, iar pentru clădirile de locuit - la maximum 100 m. Lăţimea zonei de parcare a
mijloacelor de transport auto ale invalizilor trebuie să fie de maximum 3,5 m. Plat-
forma de staţionare a mijloacelor de transport public specializate, utilizată numai
de invalizi trebuie să fie amplasată la o distanţă de maximum mai mare de 100 m
de la intrarea în clădirea publică, accesibilă pentru grupurile de populaţie cu mo-
bilitate redusă.

Distanţa de la parcajul specializat (garaj-parcaje), folosit de invalizi trebuie să fie de

maximum 15 m de la cea mai apropiată clădire de locuit.

Dimensiunile parcajelor deschise pentru mijloacele de transport auto ale invalizilor

(fără a se ţine cont de aria trecerilor) se adoptă de 3,5 x 5,0 m pentru o unitate de
transport şi de 3,5 x 6,0 m pentru o boxă închisă (a se vedea figura 2). Pe lângă clă-
dirile de locuit trebuie rezervate zone speciale pentru parcarea mijloacelor de trans-
port-auto ale invalizilor (deschise sau închise).

Numărul locurilor pentru parcarea mijloacelor de transport ale invalizilor pe terito-

riul de lângă gări trebuie să fie:

4% - dacă numărul locurilor de parcare este sub 100;

3% - dacă numărul locurilor de parcare este de peste 100 până la 200.

3.4 Telefoane publice

În locurile de uz public, la înălţimea de 0,85...1,lm de la cota terenului, în locuri

accesibile pentru invalizi, trebuie să fie instalat cel puţin un telefon public pentru
acestea.

Dimensiunile cabinei trebuie să fie de 1,4 x 1,2 m cu zona de deplasare a cărucioru-

lui (a se vedea figura 3).

Colţurile exterioare ale cabinei sau semicabinei trebuie să fie rotunjite.

CP C. 01.02-2003 pag. 5

3.5 WC-uri publice

În WC-urile publice trebuie prevăzută cel puţin o cabină universală, accesibilă

pentru toate categoriile de populaţie.

În clădirile publice cu numărul de vizitatori peste 50 persoane şi cu durata de calcul

de aflare a unei singure persoane în clădire peste 60 min., trebuie prevăzută o cabină
WC universală.

Dimensiunile cabinei universale în plan trebuie să fie de 1,65 x 1,8 m (a se vedea

figura 4)

În cabină, alături de vasul de closet, trebuie prevăzut un spaţiu pentru cărucior, pre-
cum şi cârlige pentru atârnarea îmbrăcămintei, cârjelor şi a altor obiecte. Uşa WC-
ului trebuie să se deschidă în exterior.

În WC-1 public pentru bărbaţi, la înălţimea de 0,4 m de la pardoseală, trebuie ampla-

sat cel puţin un pisoar, dotat cu bare de sprijin de ambele
părţi.

În spălătoria de lângă WC-1 public, cel puţin o chiuvetă trebuie să fie amplasată la
înălţimea de maximum 0,8 m de la nivelul pardoselii şi la distanţa de 0,2 m de la
peretele lateral, iar partea inferioară a oglinzii, dispozitivele pentru uscarea mâinilor,
pentru cârlige şi pentru ştergar - la înălţimea de maximum 0,9 m de la nivelul par-
doselii (a se vedea figura 5).

3.6 Staţii de benzină

La staţiile de benzină, alimentarea autovehiculelor, de obicei, este dificilă pentru ma-

joritatea invalizilor, de aceea reţeaua existentă a acestor staţii să fie accesibilă pentru
persoanele cu handicap.

Pentru accesul liber al invalizilor în magazinele amplasate pe teritoriul staţiilor, tre-

buie instalate rampe respective. Accesul la intrarea în acestea nu trebuie să fie blocat
de vitrinele exterioare şi de alte obstacole. Uşile trebuie să se deschidă uşor având
lăţimea de deschidere minimă egală cu lăţimea golului uşii - 0,90 m.

La staţiile de benzină trebuie să fie prevăzută o cabină WC pentru invalizi, al cărei

marcaj trebuie să fie efectuat clar, în culori vii, iar accesul la aceasta trebuie să fie
liber pe toată perioada de funcţionare a staţiei.

În mod obligatoriu, trebuie instalat un sistem de chemare a ajutorului necesar pentru

conducătorii autovehiculelor, adică pentru invalizi. Chemarea serviciului de acorda-
re a ajutorului solicitat trebuie să se efectueze prin semnalizare sonoră şi /sau prin
 CP C. 01.02-2003 pag. 11

comutarea luminilor din faţă. Informaţia privind funcţionarea sistemului trebuie să

fie inscripţională cu litere şi simboluri clare, în culori vii şi să fie amplasată pe/sau
alături de coloanele de alimentare.

În magazinele amplasate pe teritoriul staţiilor trebuie să fie asigurată lăţimea

necesară pentru trecerea invalizilor care se folosesc de cărucioare.

4 CĂI DE DEPLASARE ÎN INTERIORUL CLĂDIRII

4.1 Rampe
Panta optimă a rampei se adoptă de 1:20. Pe terenuri limitate se poate adopta pante
de 1:15, iar în cazuri excepţionale, de 1:12.

Pentru rampe cu lungimea peste 2 m trebuie prevăzute scări uşor accesibile pentru
persoanele care le urcă de sine stătător.

Înălţimea maximă a unei rampe depinde de panta acesteia şi nu trebuie să

depăşească 0,8 m

În condiţii de reconstrucţie se admite utilizarea rampelor de acces elicoidale sau

altceva care să le înlocuiască.

Panta transversală a rampei de evacuare a apei de ploaie nu trebuie să depăşească

1:50. Acoperirea suprafeţei rampei de acces nu trebuie să fie lunecoasă şi neapărat
trebuie să asigure deplasarea lină a căruciorului.

Lăţimea rampei de acces se stabileşte prin calcul, pornind de la lăţimea căii de

deplasare, însă de minimum 1,0 m, mărirea acesteia până la 1,8 m se acceptă în
cazurile deplasării în sensuri opuse sau în cazul unor deplasări intense. La înce-
putul şi sfârşitul fiecărei rampe de acces trebuie prevăzute platforme orizontale cu
lăţimea de minimum egală cu cea a rampei de acces şi cu lungimea de minimum
1,5 m.

La fiecare 10,0 m de lungime a rampei de acces se amplasează platforme interme-

diare (de aceleaşi dimensiuni) pentru rampele cu pantele de la 1:15 până la 1:20; la
fiecare 5,0 m pentru rampele cu pantele de la 1:12 până la 1:15.

Pe pereţii exteriori ai rampei de acces (care vin în contact cu pereţii clădirii) pe

marginile rampei trebuie să fie instalate borduri cu înălţimea de minimum 0,05 m,
care, de asemenea, previne lunecarea piciorului sau a cârjei.
CP C.01.02-2003 pag. 12

Structurile portante ale rampei de acces trebuie să fie executate din materiale
incom-bustibile care asigură o limita de rezistenţă la foc de minimum 2,3 h.

De-a lungul ambelor părţi ale rampei de acces, precum şi de-a lungul sectoarelor
cu înălţime variabilă, cea maximă fiind de peste 0,45 m trebuie instalate parapete
de protecţie cu înălţimea de 0,7m şi 0,9 m de la cota nivelului rampei de acces.
Parametrii principali ai rampelor de acces sunt prezentaţi în figura 6 şi 7.

4.2 Intrări

În clădire trebuie să existe cel puţin o intrare, adaptată la necesităţile grupurilor de

populaţie cu mobilitate redusă, de la suprafaţa terenului şi din fiecare trecere sub-
terană sau supraterană, racordate la această clădire.

Această intrare trebuie să fie echipată cu platforme, rampe de acces, vestibuluri şi

uşi cu dimensiuni corespunzătoare pentru a asigura deplasarea căruciorului şi
trecerea persoanei care se foloseşte de cârje.

Platforma de intrare în incinta clădirii, accesibilă pentru persoanele cu mobilitate

redusă, trebuie să dispună de: acoperiş de protecţie, instalaţie pentru evacuarea
apei şi, în funcţie de condiţiile climaterice, încălzire care se stabileşte conform
temei de proiect. Platformele de intrare sunt prezentate în figurile 8 şi 9.

Dimensiunile platformei de intrare în incinta clădirii trebuie să fie de minimum 1 x

2,5 m.

Suprafaţa acoperişului platformelor la intrare trebuie să fie din material dur (cu
panta transversală de 1-2%), ca să nu devină lunecoase la umezire.

Căile de deplasare a invalizilor la intrarea în clădiri şi încăperi nu trebuie să aibă

praguri, iar în cazul necesităţii acestora, înălţimea pragurilor nu trebuie să
depăşească 0,025 m.

Reţelele de drenaj şi de acumulare a apei la platformele de intrare trebuie să fie in-

stalate la acelaşi nivel cu suprafaţa acoperirii pardoselii.

Intrările amenajate cu geamuri mari trebuie să fie dotate cu marcaje pentru

siguranţă şi orientare.

Marcajul intrărilor trebuie să fie clar şi inteligibil pentru toţi vizitatorii.

 CP C. 01.02-2003 pag. 17
4.3 Uşi de intrare

Golurile uşilor de intrare în clădirile şi încăperile, utilizate de invalizi trebuie

să aibă lăţimea utilă de minimum 0,9 m (a se vedea figura 10). Nu se admite
utilizarea uşilor turnante şi a turnichetelon Se_recomandă folosirea uşilor cu
balamale, care se deschid numai intr-o singură parte şi se fixează în poziţiile
"deschis", "închis". De asemenea, trebuie folosite uşi care asigură reţinerea
închiderii automate pe o durată de 5 s.

În canaturile uşilor exterioare, accesibile pentru invalizi (exceptând uşile

blocurilor locative), trebuie să fie prevăzute panouri translucide din material
transparent şi anti-şoc, a cărui parte inferioară trebuie să fie amplasată la
înălţimea de 0,3.. .0,9 m de la nivelul pardoselii.

Canaturile uşilor transparente trebuie să aibă un marcaj în culori contrastante

cu înălţimea de minimum 0,1 m şi lăţimea de minimum de 0,2 m, amplasat la
minimum 1,2 m şi la maximum 1,5 m de la suprafaţa căii pietonale.

Lângă toate uşile exterioare trebuie să fie prevăzute locuri accesibile late şi
plane, fără obstacole.

Mecanismele uşilor trebuie să funcţioneze la eforturi minime (la maximum

de 2,5 kg), iar amplasarea lor trebuie să permită aceasta.

Mânerele de uşă şi tracţiunile trebuie să fie vopsite în culori contrastante cu

culoarea uşii şi comode pentru fixare, iar centrul acestora trebuie să fie
amplasat la înălţimea de 1,04 m.

Mânerul uşii se recomandă să fie de formă sferică, care permite deschiderea

uşoară a uşii cu o mişcare a mânii sau cu umărul.

Uşile de intrare şi ieşire se recomandă să fie vopsite în culori diferite.

4.4 Vestibuluri
Aria minimă a vestibulurilor de intrare în clădiri trebuie să fie stabilită
conform posibilităţilor de deplasare şi virare a invalizilor cu cărucioare, fără
deschiderea concomitentă a ambelor uşi.
Lungimea vestibulurilor trebuie să fie de minimum 1,8 m, iar în blocurile de
locuit - de minimum 1,5 m, având lăţimea de 2,2 m (a se vedea figura 11).
CP C.01.02-2003 pag. 18

Trecerile prin uşile duble basculante sau prin cele automate trebuie să fie drepte,
fară cotituri, permiţând deplasarea invalidului şi a altor persoane, care se vor
deplasa în sens opus.
Preşurile de la intrare, reţelele de drenaj şi acumulare a apei, trebuie să fie instalate
în pardoseala vestibulurilor la acelaşi nivel cu suprafaţa pardoselii pentru a nu îm-
piedica deplasarea cărucioarelor şi a persoanelor cu cârje.
Acoperirea pardoselii în vestibuluri trebuie să fie din material dur şi să nu devină
lunecoase la umezire (panta transversală trebuie să fie de 1-2%).
Vestibulurile trebuie să fie bine iluminate. Sursa de lumină trebuie să fie
amplasată în aşa mod ca să fie posibilă evitarea luminii puternice, a umbrei şi a
reflexiei, care pot dezorienta persoanele cu vederea slabă.
Treptele scărilor pentru deplasarea grupurilor de populaţie cu mobilitatea redusă
trebuie să fie continue, netede, fără proeminenţe şi cu acoperire rugoasă.

4.5 Scări exterioare

Muchia treptei trebuie să fie rotunjită cu raza de maximum 0,05 m.

Lăţimea treptei se recomandă să fie de minimum 0,4 m, înălţimea de urcare a
treptei - de maximum 0,12 m. Toate treptele unei rampe de scară trebuie să fie
egale. Panta transversală a scărilor exterioare trebuie să fie în limita de 1...2 %.
Nu se admite utilizarea unei singure trepte pentru urcare. Numărul de trepte
trebuie să fie de minimum 3 pentru toate rampele de scări, care sunt folosite de
către persoanele cu deficiente de vedere.
Sub rampa scării, în zona cu înălţimea acesteia sub 2,10 m, trebuie instalată o
barieră de protecţie.
De ambele părţi ale rampei de scară se instalează bare de sprijin. Dacă lăţimea
scării depăşeşte 2,5 m suplimentar se instalează bare de sprijin despărţitoare.

Măsurile de protecţie sunt prezentate în figura 12.

Pentru persoanele cu deficienţe de vedere, rampele scărilor la ridicare şi coborâre,
precum şi sectoarele barelor de sprijin ce revin primei şi ultimei trepte ale scării
trebuie să aibă suprafeţe pronunţat striate (benzi tactile), vopsite în culori vii
contrastante. Se recomandă vopsirea în culori contrastante a scărilor - treptele în
culori deschise, contra treptele - în culori întunecate.
Înălţimea barelor de sprijin, de regulă, se recomandă să fie de 0,9 m.
CP C.01.02-2003 pag. 22

Distanţa între barele de sprijin trebuie să fie de minimum 1,0 m.

Distanţa între bare şi perete trebuie să fie de minimum 0,045 m. Barele trebuie să
fie instalate pe perete sau pe pardoseală, dar în ambele cazuri să fie bine fixate.

Barele de sprijin trebuie să fie continue pe toată lungimea scării, inclusiv paliere,
platforme, cotituri şi cu 0,3 m mai lungi decât rampa scării.

Capătul barei de sprijin trebuie să fie bine fixat şi încovoiat în jos sau spre peretele
de sprijin.

În majoritatea cazurilor se recomandă utilizarea barei rotunjite cu diametrul de

40...50 mm, ceea ce este mai comod pentru apucare (a se vedea figura 13). Pentru
intensificarea apucăturii, capătul barei se recomandă să fie cu nervuri sau acoperit
cu ţesătură, fapt ce serveşte drept mijloc de orientare mai eficient.

Barele de spijin trebuie să fie vopsite în culori contrastante cu culoarea fonului.

Pe suprafaţa barei de sprijin din faţă sau pe cea a barei laterale din partea scării
trebuie să fie aplicat marcajul striat al etajului.

4.6 Scări interioare

Scările interioare echipate cu ascensoare sau care constituie unica sursă de

deplasare pe verticală în clădire, de regulă, se proiectează pentru invalizii care se
deplasează de sine stătător. In cazul de faţă exigenţele sunt similare cu cele pentru
scările exterioare.

Lăţimea treptelor scărilor interioare, excepţionând cele din interiorul locuinţei, tre-
buie să fie de minimum 0,3 m, iar înălţimea pentru urcare - de maximum 0,15 m (a
se vedea figura 14).

Panta scării trebuie să de minimum 1:2. Lăţimea minimă a scării interioare trebuie
să fie de 1,0 m.

4.7 Ascensoare pentru persoane

Clădirile trebuie să fie utilate cu ascensoare pentru persoane sau cu platforme pen-
tru urcarea invalizilor care se folosesc de cărucioare, la etajele superioare sau de
coborâre mai jos de nivelul intrării principale. Modul de urcare a invalizilor şi
posibilitatea de dublare a acestora se stabileşte conform soluţiei de proiect.
 CP C.01.02-2003 pag. 23

Dimensiunile cabinei ascensorului, prevăzut pentru invalizii care se folosesc de

cărucioare trebuie să fie de minimum: lăţimea - 1,10 m, lungimea - 1,5 m. La con-
struirea noilor clădiri publice şi industriale se recomandă folosirea ascensoarelor
cu lăţimea golului uşii de minimum 0,9 m. In cazuri speciale lăţimea golului uşii
trebuie să fie de minimum 0,8 m. Cabina ascensorului este prezentată în figura 15.

În apropierea butonului de chemare, în exteriorul cabinei ascensorului trebuie să

fie amplasaţi indicatorii sonori şi tactili (pentru pipăire) pentru semnalizarea sosirii
ascensorului, precum şi pentru determinarea numărului etajului.

Platforma din faţa uşilor ascensoarelor trebuie să aibă lăţimea de minimum 1,5 m.

Diferenţa între cota nivelului pardoselii cabinei ascensorului şi cota platformei ho-
lului nu trebuie să depăşească 0,025 m.

În cazul în care invalizii care se folosesc de cărucioare au nevoie să se urce la

etajele superioare sau să coboare la etajele inferioare faţă de etajul principal, pot fi
folosite şi diverse dispozitive de ridicare. Modul de ridicare a invalizilor şi
posibilitatea de dublare a acestora se stabileşte conform soluţiilor de proiect.

4.8 Coridoare, treceri

Căile de deplasare a persoanelor cu mobilitate redusă în interiorul clădirii trebuie

proiectate în conformitate cu exigenţele normative faţă de căile de evacuare a
oamenilor din clădire.

Lăţimea căii de deplasare (în coridoare, încăperi, galerei, etc.) trebuie să fie de mi-
nimum:

la deplasarea căruciorului într-un singur sens - 1,5 m;

la deplasarea în două sensuri - 1,8 m.

Lăţimea trecerii în încăperile cu echipament şi mobilă trebuie să fie de minimum

1,2 m.

Lăţimea utilă a loggiilor şi balcoanelor, de regulă, trebuie să fie de minimum 1,4

m.

Lăţimea coridorului şi trecerilor în altă clădire trebuie să fie de minimum 2,0 m.

Trecerile la mobilă şi diferite echipamente trebuie să fie de minimum 0,9 m, iar în

cazul necesităţii de virare a căruciorului la 90° - de minimum 1,2 m.
CP C.01.02-2003 pag.24
 CP C.01.02-2003 pag. 27

Diametrul zonei de virare de sine stătător a invalidului cu cărucior la 90... 180°

trebuie să fie de minimum 1,4 m. Parametrii coridoarelor sunt prezentate în figura
16.

Lângă mese, tejghele şi alte locuri de deservire, la dispozitivele de perete pentru

invalizi trebuie prevăzut un spaţiu liber cu dimensiunile în plan de minimum 0,9 x
1,5 m.

Lungimea spaţiului pentru manevrarea cărucioarelor în faţa uşilor la deschiderea

acestora „împinge" trebuie să fie de minimum 1,2 m, respectiv „trage" - de mini-
mum 1,5 m, lăţimea fiind de minimum 1,5 m.

Sectoarele de pardoseli cu lungimea de 0,6 m din faţa golurilor uşilor şi intrărilor

în rampe şi la scări, precum şi a cotiturilor căilor de comunicare trebuie să aibă
suprafeţe de avertizare striate, vopsite în culori contrastante, se recomandă de
asemenea şi instalarea unor balize de lumină.

În încăperile, accesibile pentru persoanele cu mobilitate redusă nu se admite folo-

sirea covoarelor pluşate cu grosimea (ţinând cont de înălţimea pluşului) mai mare
de 0,03 m.

La calea de deplasare a grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă, covoarele

trebuie să fie bine fixate, mai cu seamă în locurile de îmbinare a covoarelor şi la
capetele diferitelor acoperiri ale pardoselii.

Lăţimea golurilor deschise în perete, precum şi cea a ieşirilor din încăperi şi cori-
doare în casa scării trebuie să fie de minimum 0,9 m.

La calea de deplasare a persoanelor cu mobilitate redusă în clădiri trebuie

prevăzute zone de odihnă şi aşteptare la distanţe de minimum 25 m între ele şi cel
puţin câte una la fiecare etaj.

4.9 Mijloace de informare şi orientare în interiorul clădirii

Informaţia vizuală trebuie să fie amplasată în mod accesibil şi comod pentru inva-
lizii care se folosesc de cărucioare. Informaţia vizuală trebuie să fie amplasată pe
fond contrastant, la înălţimea de minimum 0,9 m şi de maximum 1,7 m de la
nivelul pardoselii sau căii de deplasare.
CP C.01.02-2003 pag. 28

La toate etajele, în faţa uşii ascensorului se recomandă să se aplice pe pardoseală o

acoperire striată care să depăşească lăţimea uşii ascensorului cu 0,25 m din ambele
părţi.

Cabina ascensorului se recomandă să fie utilată cu dispozitive sonore care să asi-

gure informarea privind numărul şi încăperile principale ale etajului respectiv.
Butonul primului etaj se recomandă să fie executat de altă formă, dimensiune şi
culoare decât celelalte butoane.

Informarea privind existenţa obstacolelor piedicilor în calea invalidului cu defici-

enţe de vedere se recomandă să fie asigurată prin culoarea şi structura acoperirii
pardoselii.

încăperile clădirilor publice, frecventate de persoanele cu mobilitate redusă, pre-

cum şi încăperile cu locuri de muncă pentru acestea, trebuie să fie utilate cu
sisteme de semnalizare sincronă (sonoră şi luminoasă). Frecvenţa de sclipire a
semnalelor luminoase trebuie să fie sub de 5 Hz.

Spaţiile închise ale clădirilor (încăperi de diferite destinaţii, cabine WC, ascensor
etc), precum şi holurile ascensoarelor, unde invalidul cu mobilitate redusă, in-
clusiv cel cu deficienţe de auz, se poate întâmpla să rămână de unul singur, trebuie
să fie echipate cu dispozitive de comunicare bilaterală cu dispecerul sau cu per-
soana de serviciu. În alte cazuri trebuie prevăzut un buton pentru sonerie. Soneria
electrică trebuie să fie conectată cu camera de serviciu.

Pe uşile de intrare ale încăperilor, în care aflarea persoanelor cu mobilitate redusă

este periculoasă sau interzisă ( sala de boilere, camera de ventilaţie, sala de trans-
formatoare etc.) trebuie să fie instalate dispozitive de închidere, pentru evitarea in-
trării libere în interiorul acestor încăperi.

Mânerele de uşă ale încăperilor auxiliare trebuie să fie acoperite cu semne

distinctive sau asperitate, perceptibile la pipăit.

Numerotarea dulapurilor în garderobe trebuie să fie efectuată în mod striat pe fond

contrastant.

Se recomandă folosirea culorilor alb pe negru sau pe albastru închis. Inscripţia tre-
buie să fie amplasată pe o suprafaţă netedă şi nuci de cum în jurul stâlpului sau în
colţ. Pentru invalizii de diferite înălţimi şi vârste, semnele trebuie să fie dublate la
înălţimea începând cu cota de 1,1 şi până la 1,5 m mai sus de pardoseală.
CP C.01.02-2003 pag. 30

5 CLĂDIRI DE PRODUCŢIE ŞI SOCIAL-ADMINISTRATIVE

5.1 Căi de trecere, echiparea teritoriului

Pentru a asigurarea accesul liber al invalizilor de toate categoriile pe teritoriul

Întreprinderii respective, planul general al acesteia trebuie să fie elaborat în com-

plex cu teritoriul adiacent al localităţii în care se află această întreprindere. În plus
trebuie prevăzute elemente care să asigure legătura locurilor de trai cu cele de
muncă ale invalizilor. La acestea se referă: parcajele pentru mijloacele individuale
de transport ale invalizilor, staţiile special echipate pentru mijloacele de transport
public, punctele de trecere şi control, echipamentul ce asigură trecerea
cărucioarelor.

La întreprinderile mari, parcajele pentru mijloacele de transport ale invalizilor se

amplasează nemijlocit pe teritoriul întreprinderii, în apropierea locurilor de muncă
ale invalizilor.

Staţiile pentru mijloacele de transport public şi parcajele transportului personal al

invalizilor trebuie să fie amplasate la maximum 50 m de la punctele de trecere şi
control. La întreprinderile mari şi cele în reconstrucţie, unde distanţa de la
parcajele publice depăşeşte distanţa maximă de 50,0 m până la birourile de intrare,
iar distanţa de la aceste puncte până la intrările în clădiri, unde se află locurile de
muncă ale invalizilor, în total constituie 300 m, parcajele pentru invalizi trebuie să
fie amplasate dispersat în apropierea intrărilor în clădirile sociale.

Numărul locurilor de parcare pentru muncitorii invalizi (fără a ţine cont de invali-
zii vizitatori) se stabileşte în fiecare caz concret, în funcţie de procentul de locuri
de muncă pentru invalizii întreprinderii respective, însă nu mai puţin de un loc din
numărul total egal cu 100.

Punctele de trecere şi control echipate cu turnichete trebuie să aibă lăţimea, pentru

posibilitatea trecerii cărucioarelor invalizilor, egală cu 1,2 m.

Pe teritoriul uzinei nu se admite intersecţia căilor de deplasare a invalizilor cu mo-

bilitate redusă şi cu deficienţe de vedere cu curentul de mărfuri. La întreprinderile
mari, unde pentru aceste scopuri sunt prevăzute treceri subterane, acestea trebuie
echipate cu rampe de acces şi bare de protecţie.

Pantele şi dimensiunile trotuarelor şi rampelor de acces al invalizilor, precum şi

intersecţia căilor de deplasare a invalizilor cu cărucioare cu cele prevăzute pentru
transportul din interiorul întreprinderii, instituţiei trebuie să asigure deplasarea în
siguranţă a invalizilor cu handicap locomotor.
 CP C.01.02-2003 pag. 31
Suprafaţa sectoarelor de trotuare, juxtapuse cu locurile de intersecţie a.trecerilor
trebuie să fie evidenţiată, comparativ cu celelalte sectoare de trotuare.
Teritoriul întreprinderii sau instituţiei trebuie să fie echipat cu sisteme de orientare
şi informare, elaborate pentru fiecare caz concret, în funcţie de contingentul de
lucrători invalizi.
Informarea vizuală trebuie să asigure orientarea invalidului şi să-1 avertizeze
asupra pericolului posibil. In măsura posibilităţilor aceasta trebuie să asigure
informarea deplină pe întregul complex privind activitatea de producţie, deservire
socială şi culturală.
Pe teritoriul de lângă întreprindere, instituţie trebuie să fie instalate indicatoare
(simboluri privind denumirea instituţiei sau întreprinderii) pentru indicarea
intrării-ieşirii din teritoriul întreprinderii.
Cu indicatoare sau simboluri speciale se recomandă indicarea pe teritoriu a clădi-
rilor, instalaţiilor, locurilor de odihnă care sunt vizitate de către invalizi, precum şi
intersecţiile căilor de deplasare a acestora.
În caz de necesitate informarea vizuală poate fi dublată cu informarea sonoră prin
dispozitive speciale, balize de lumină sau prin radioficarea întregului teritoriu.
Căile de deplasare a invalizilor cu deficienţe de vedere se recomandă să fie utilate
cu elemente de informare tactilă (prin pipăire) la intrarea în clădire, în unele hale
şi în locurile de intersecţie a căilor de deplasare a acestora.

5.2 Clădiri de producţie

Soluţiile arhitectural-urbanistice pentru clădirile de producţie şi alte clădiri unde se
prevăd locuri de muncă pentru invalizi, se recomandă să fie proiectate, ţinând cont
de următoarele exigenţe:
- asigurarea unor căi de deplasare a invalizilor cât mai scurte din contul
grupării, pe cât posibil, a întreprinderilor de diferite destinaţii, vizitate în
fiecare zi de invalizi;
- organizarea căilor de deplasare prin clădire, fără bariere, care trebuie
echipate cu elemente pentru informarea deplină şi deplasarea în
siguranţă;
- asigurarea evacuării invalizilor în conformitate cu prevederile
normelor de securitate antiincendiu şi posibilităţile fizice ale invalizilor;
- asigurarea invalizilor cu utilaj sanitar-igienic necesar, aplicat particula-
rităţilor fiziologice ale invalizilor.
CP C.01.02-2003 pag. 32

Clădirile în care se prevăd locuri de muncă pentru invalizii care folosesc diferite
dispozitive pentru deplasare, trebuie să aibă intrări adaptate pentru invalizii cu că-
rucioare, adică să fie echipate cu platforme, rampe de acces, vestibuluri şi uşi cu
gabaritele care să asigure trecerea căruciorului şi a persoanei cu cârge.

În clădirile, ale căror încăperi se amplasează mai sus de primul etaj, destinate pen-
tru vizitarea invalizilor cu mobilitatea redusă şi care suferă de boli cardiace,
trebuie prevăzute ascensoare, indiferent de numărul de etaje al clădirii.

În cazul organizării unor hale speciale în clădirile de producţie pentru invalizii cu

mobilitate redusă, acestea trebuie să fie amplasate la nivelul terenului (parter).
Pentru a reduce lungimea căilor de deplasare a invalizilor se recomandă gruparea
halelor specializate cu încăperile permanent vizitate de acestea.

Locurile de muncă ale invalizilor trebuie să fie bine protejate şi raţional amplasate.
Aceste locuri trebuie să fie aprobate de serviciul sanitaro-antiepidemic. în caz de
necesitate, se recomandă amplasarea utilajului, echipamentului, precum şi a unui
set de mobilă special adaptat la necesităţile afecţiunii concrete.

Conform prevederilor documentelor normative în vigoare, în zona de lucru sau în-

căperea unde activează invalizii, trebuie să fie asigurate exigenţele tehnico-
igienice de microclimă.

Aria încăperilor de serviciu, în încăperile clădirilor administrative, diferite oficii,

birouri de proiectare, se stabileşte conform calculului, însă de minimum de 7,5 m2
pentru fiecare invalid, care se foloseşte de cărucior.

Distanţa de la WC-uri, încăperile pentru fumat, pentru încălzire sau răcorire, semi-
duşuri sau dispozitive de apă potabilă şi până la locurile de muncă ale invalizilor
cu mobilitate redusă şi deficienţe de vedere trebuie să fie de maximum:

în clădire - 60 m;

pe teritoriul instituţiei, întreprinderii - 150 m.

În cazul accesului dificil al invalidului cu cărucior la locurile de alimentaţie

publice ale întreprinderii, instituţiei trebuie prevăzute încăperi suplimentare pentru
alimentarea acestora, adoptând 1,65 m2 pentru un singur invalid, însă de minimum
12,0 m2

Pentru asigurarea orientării în clădire, reducerea mişcărilor inutile şi deplasarea în

siguranţă, în proiectele încăperilor interioare trebuie să fie prevăzute sisteme de
orientare vizuală, sonoră şi tactilă. Aceste sisteme trebuie bine chibzuite pentru a
asigura orientarea normală şi a invalizilor de alte categorii.
 CP C.01.02-2003 pag. 33

Orientarea vizuală: diferiţi indicatori cu iluminare specială în formă de simboluri

şi pictograme cu utilizarea iluminării sclipitoare în contrast cu fondul, intrărilor în
culori contrastante. Informarea textuală trebuie să fie cât mai succintă. Puncte de
reper - indicatorii pentru direcţia de deplasare trebuie să fie de acelaşi tip pentru
toată clădirea şi pentru clădirile complexului respectiv.

Vopsirea ca mod de avertizare trebuie să fie utilizată pentru:

- evidenţierea limitelor sectoarelor şi zonelor periculoase ale
încăperilor, inclusiv: a limitelor de deplasare a mijloacelor de transport
în interiorul halelor şi pe platformele amplasate alături de acestea,
zonele pentru diverse unităţi de transport, zonelor de depozitare a
materiei prime şi a produselor finite, precum şi a parapetelor, barelor de
sprijin balustrade, barelor de sprijin şi a altor tipuri de îngrădiri;
- evidenţierea elementelor de construcţii, utilajelor de exemplu: a
coloanelor, gabaritelor golurilor şi utilajelor, uşilor, porţilor,
treptelor.
Pe pardoselile şi pereţii încăperilor cu diverse comunicaţii: coridoare, trecerile,
vestibuluri şi holuri pot fi utilizate diferite simboluri colorate de orientare.
Orientarea sonoră: semnale sonore la intrări, la intersecţia căilor de deplasare
pietonală cu cele pentru mijloacele de transport in interiorul halelor; centrul de
radiodistribuţie în clădirile unde activează invalizi, în cabinele ascensoarelor, în
încăperile de uz social.
Orientarea tactilă (prin pipăire): bare de sprijin în coridoare; marcaje în relief pe
barele de sprijin, panouri cu inscripţii în relief sau cu caractere Braille la intrări în
încăperi şi hale; indicarea planurilor în relief ale etajelor pe paliere, în vestibuluri
şi în holurile ascensoarelor; schimbarea tipului de acoperire a pardoselii (după
structură şi culoare) în faţa pericolelor şi locurilor de schimbare a direcţiei de
deplasare.

5.3 Clădiri social-administrative

Clădirile social-administrative trebuie să fie amplasate astfel încât căile de depla-
sare a invalizilor de la punctele de trecere şi control prin clădirile sociale şi până
la locurile de muncă să fie cât se poate mai reduse. Pentru aceasta se recomandă ca
clădirile social-administrative, clădirile punctelor de trecere şi control şi clădirile
de producţie să fie grupate între ele, dând prioritate încăperilor sociale încorporate
sau anexate la clădirile de producţie.
Dulapurile din vestiare şi baia cu duşuri pentru invalizii care se folosesc de
cărucioare şi cei cu deficienţe de vedere trebuie să fie prevăzute pentru păstrarea
îmbrăcămintei de toate zilele şi a celei de lucru.
CP C.01.02-2003 pag. 34

Dulapurile pentru invalizii cu deficienţe de vedere se recomandă să fie utilate cu

lămpi interioare cu deconectarea automată a luminii la închiderea uşii dulapului,
precum şi cu dispozitive pentru fixarea uşilor în poziţie deschisă.
Amplasarea dulapurilor trebuie să fie într-un singur rând. Scaunele pentru schim-
barea hainelor trebuie să fie aranjate în partea din spate a rândului de dulapuri de
vizavi.

La angajarea invalizilor care se folosesc de cărucioare, cabinele WC-urilor trebuie

să fie amplasate în blocul vestiarului, indiferent de numărul de invalizi.
În clădirile unde activează invalizi, WC-urile se recomandă să fie amplasate la
fiecare etaj, indiferent de numărul invalizilor. Cabinele pentru invalizii care se
folosesc de cărucioare trebuie amplasate la acele etaje unde pentru acestea sunt
prevăzute locuri de muncă. Chiar dacă în tema de proiect nu sunt prevăzute locuri
de muncă pentru invalizii care se folosesc de cărucioare, totuşi cabina WC-lui
pentru invalizi trebuie să fie amplasată în componenţa blocurilor sanitare de la
primele etaje.

5.4 Căi de evacuare

Locurile de deservire şi aflare permanentă a grupurilor de populaţie cu mobilitate

redusă trebuie să fie amplasate la distanţe minime de la căile de evacuare din în-
căperi, etaje şi clădiri. Totodată, distanţa de la uşile încăperii, amplasate în fundul
coridorului, şi până la ieşirea de evacuare nu trebuie să depăşească 15 m.

Lăţimea (în lumină) a căilor de evacuare, folosite de către invalizii cu mobilitatea

redusă trebuie să fie nu mai mici de:

-0,9 m pentru uşile din încăperile cu numărul de persoane nu mai mare

de 15;
-1,2 m pentru golurile uşilor în celelalte cazuri;

-1,5 m pentru golurile uşilor loggiilor şi balcoanelor;

-1,5 m pentru coridoare, rampele de acces, utilizate pentru evacuare.

Nu se admite prevederea căilor de evacuare prin scări exterioare de metal.

Construcţiile căilor de evacuare trebuie să corespundă categoriei KO

(nepericuloase din punct de vedere al izbucnirii incendiilor), limita de rezistenţă la
foc a acestora trebuie să corespundă prevederilor NCM E.03.02-2001 „Protecţia
împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor" (tab. 4), iar materialele pentru
finisaje şi acoperirea pardoselilor - prevederilor de la pct. 6.25 al prezentului Cod.
 CP C.01.02-2003 pag. 35

Dacă, conform proiectului nu se poate asigura evacuarea invalizilor cu mobilitate

redusă în perioada de timp specificată, atunci pentru salvarea acestora.
Trebuie prevăzută o zonă care nu prezintă pericol un timp mai îndelungat sau
acestea pot să se afle în ea până la sosirea serviciului de salvare.
Aria zonei, nepericuloase din punct de vedere al incendiilor trebuie să fie calculată
pentru toţi invalizii care se află la etaj, pornind de la aria pentru o singură per-
soană-invalid care trebuie salvată, cu condiţia posibilităţii de manevrare a acesteia
(m2/om):

- cu cărucior - 2,40;
- cu cărucior cu însoţitor -2,65;
- care se deplasează de sine stătător - 0,75;
- care se deplasează cu însoţitor - 1,0.
În componenţa zonei nepericuloase din punct de vedere al incendiilor poate fi in-
clusă suprafaţa loggiilor şi balcoanelor amplasate alături, dar separată prin ecrane
de protecţie contra incendiilor de cealaltă suprafaţă a etajului.
Zona nepericuloase din punct de vedere al incendiilor trebuie să fie separată de
alte încăperi şi coridoare vecine prin ecrane de protecţie contra incendiilor: pereţii
- REI 90; acoperişul - REI 60; uşile şi geamurile - de clasa I. Construcţia acestor
zone trebuie să corespundă categoriei KO (nepericuloase din punct de vedere al
incendiilor), materialele pentru finisaje şi acoperire a pardoselilor trebuie să
corespundă prevederilor de la pct. 6.25 al NCM E.03.02-2001 „Protecţia împotriva
incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor".
În casa ascensorului, care are ieşire în zona nepericuloasă din punct de vedere al
incendiilor, trebuie să fie creată o suprapresiune a aerului de 20 Pa.

6 BLOCURI DE LOCUIT
6.1 Intrări în blocurile de locuit
La proiectarea clădirilor de locuit trebuie să se ţine cont de asigurarea accesului
liber al persoanelor cu handicap. Intrările în blocurile de locuit trebuie să fie
protejate de depunerile atmosferice, utilizând podeşte (cu drenaj) cu dimensiunile
de minimum de 1 x 2,5 m.
Intrările trebuie echipate cu rampe de acces cu panta de minimum 6% pentru asi-
gurarea accesului invalizilor în blocurile de locuit. Rampele trebuie
asigurate de
CP C.01.02-2003 pag. 36

ambele părţi cu parapete de protecţie cu mâini curente fixate la înălţimea de 0,7

şi, respectiv, 0,9 m, precum şi cu borduri cu înălţimea de minimum de 0,05 m.
Lungimea mâinilor curente trebuie să depăşească lungimea rampelor cu cel puţin
0,3 m şi capetele lor trebuie să fie încovoiate în jos.

Lăţimea utilă a uşii de intrare în blocurile de locuit trebuie să fie de minimum 0,9
m. Se interzic pragurile la uşi. In caz de necesitate a pragurilor, acestea trebuie
efectuate cu înălţimea de minimum 0,25 m şi cu suprafaţa striată a treptei.

La uşile de intrare în blocurile de locuit se interzice instalarea arcurilor spiralate de

uşă. Pentru închiderea ermetică a uşilor trebuie utilizate dispozitive speciale de în-
chidere.

6.2 Camere de locuit

Locuinţele pentru invalizi de regulă, se amplasează la parter. Dimensiunile

gabarite ale camerelor de locuit şi celor auxiliare trebuie să corespundă nevoilor
persoanelor cu handicap.

în locuinţele cu o cameră pentru persoanele solitare cu un grad înalt de

invaliditate, accesul între camera de zi şi antreu se recomandă liber fară instalarea
uşii. Aria de locuit a camerei de zi trebuie să fie de minimum 18,0 m2.

Lăţimea dormitorului trebuie să fie de minimum 3,0 m, iar aria acestuia se

recomandă să fie pentru:

- părinţi, unul dintre care este invalid - 16,0 m2;

- 2 (doi) membri ai familiei de acelaşi sex, unul dintre care este invalid
-16,0 m2.

Aria dormitorului (camerei de lucru) pentru 1 (una) persoană invalid trebuie

să fie de minimum 12,0 m2. Spaţiul liber de lângă patul de dormit, pornind de la
asigurarea posibilităţilor de virare la 360° a căruciorului, trebuie să fie de
minimum 1,6 x 1,6 m. Lăţimea zonei de manevrare a căruciorului în dormitor
trebuie să fie de minimum 1,3 m.

În dormitor lângă pat, ţinându-se cont de necesităţile persoanei cu handicap, în

pardoseală şi pe tavan, trebuie să fie montate bare metalice pentru suspendarea
mânerelor, inelelor, trapezelor de ridicare şi a altor dispozitive necesare pentru
deplasarea acestuia din pat şi invers.
CP C.01.02-2003 pag. 38

Din dormitorul persoanei cu handicap trebuie să fie prevăzută o ieşire în blocul sa-
nitar (a se vedea figura 18).

În camerele de locuit, pentru soţii invalizi sau pentru familiile incomplete în com-
ponenţa cărora sunt invalizi, trebuie să fie instalate dulape individuale pentru
păstrarea obiectelor individuale.

Dulapurile încorporate şi zonele de deschidere a uşilor nu trebuie să împiedice de-

plasarea liberă a căruciorului.

Dacă în locuinţa respectivă locuieşte o persoană cu mobilitatea redusă, care se de-

plasează cu ajutorul căruciorului sau cu cârje, aria acesteia trebuie să fie mărită cu
cel puţin 20%. Numărul total al locurilor de dormit trebuie să corespundă
numărului membrilor familiei.

6.3 Încăperi auxiliare

Bucătăriile adaptate pentru necesităţile persoanelor cu handicap şi ale celor de

vârstă înaintată trebuie să asigure posibilitate gospodăririi de sine stătător, care pe
lângă confort să contribuie şi la procesul de reabilitare a acestora. Zona de
manevrare a căruciorului trebuie să asigure posibilitatea de virare a căruciorului la
360°.

Limitele înălţimilor de instalare a echipamentelor în bucătăria pentru invalizi

trebuie să fie cuprinse între 0,4 şi 1,4 m ( a se vedea figurile 21; 22).

Aria bucătăriilor pentru familiile mici cu o persoană invalid şi soţii de vârstă

înaintată trebuie să fie de minimum 9,0 m2, iar în caz că invalidul se deplasează cu
cărucior, precum şi pentru familiile cu mulţi copii, casele de copii tip „familie" -
de minimum 12,0 m2 (a se vedea figura 21). Aria bucătăriei poate fi redusă în
cazul luării mesei în camera de zi sau în sufragerie.

În bucătăriile pentru invalizi şi persoanele de vârstă înaintată se recomandă să se

prevadă 1-2 locuri pentru luarea mesei.

În locuinţele cu aria de locuit peste 16,0 m2, pentru persoanele solitare cu un grad
înalt de invaliditate raţional să se proiecteze bucătării-nişe cu acces din camera de
locuit.

Bucătăria trebuie să fie bine ventilată şi iluminată direct. în unele cazuri se admite
şi iluminarea bucătăriei prin sufragerie.
 CP C.01.02-2003 pag. 39

Pentru persoanele cu handicap blocurile sanitare pot fi separate sau combinate.

Pentru persoanele care se deplasează cu căruciorul blocul sanitar, de regulă,
trebuie să fie combinat, fiind echipat cu lavoar, vas de closet, cadă pentru baie sau
duş.

Uşile blocului sanitar trebuie să se deschidă în exterior (a se vedea figura 23).

înălţimea pragului uşii trebuie să fie de maximum 0,25 m, suprafaţa acestuia fiind
striată.

Blocul sanitar trebuie echipat cu bare de sprijin de pereţi şi pardoseală, precum şi

cu bare metalice pentru suspendarea mânerelor, inelelor, trapezelor de ridicare şi a
altor dispozitive necesare pentru deplasarea din cărucior pe scaunul de closet, în
cadă, pe scaunul duşului (a se vedea figurile 23-26).

În locuinţele pentru invalizi trebuie de prevăzut cămări, inclusiv o cămara pentru

păstrarea căruciorului (a se vedea figura 19).

Pentru invalizii care activează la domiciliu se recomandă să se prevadă o cameră

specială pentru păstrarea produselor, materialelor, sculelor etc.

Lăţimea unei astfel de încăperi trebuie să fie de minimum 2,5 m - aria de

minimum 8,0 m2.

Încăperea de vară (balcon, loggie, terasă) - un element necesar locuinţei, în special

în care locuiesc persoane cu handicap. Uşile încăperii de vară trebuie să fie de 0,8
m trecere liberă cu prag cu înălţimea de 0,02 m înălţime. înălţimea părţii oarbe a
balustradei încăperii de vară se recomandă să fie de 0,75 m pentru posibilitatea
contactării vizuale libere cu natura (a se vedea figura 28).

Dimensiunile minime ale antreului se determină pornind de la exigenţele de virare

la 360° a căruciorului (a se vedea figura 19).

Lăţimea antreului trebuie să fie de minimum 1,8 m, a golului uşii - 0,9 m.

În antreu se recomandă instalarea poliţelor, cuierelor (altor elemente necesare) la o

înălţimea comodă şi accesibilă pentru invalizii cu mobilitatea redusă.
CP C.01.02-2003 pag. 50

7 CLĂDIRI PUBLICE

7.1 Principii generale

La proiectarea clădirilor publice trebuie prevăzute posibilităţi egale pentru acorda-

rea serviciilor tuturor grupurilor de populaţie, inclusiv persoanelor cu mobilitate
redusă.

Exigenţele principale pentru accesul la încăperile principale utilizate de

persoanele cu mobilitate redusă sunt:

- prioritatea amplasării acestora la nivelul intrării;

- prezenţa obligatorie a serviciului de informare (poate fi posibilă

comasarea serviciului de informare cu biroul de recepţie), încăperile de
uz comun (săli pentru conferinţe, pentru şedinţe) se recomandă să fie
amplasate nu mai sus de etajul doi.

În zona de deservire a tuturor grupurilor de populaţie trebuie prevăzute locuri

pentru invalizi şi alte persoane cu mobilitatea redusă, adoptând minimum 5% din
capacitatea totală a instituţiei sau din numărul de calcul de vizitatori, inclusiv
zonele special amplasate pentru deservirea persoanelor cu mobilitate redusă.

La fiecare etaj accesibil pentru persoanele cu mobilitate redusă trebuie prevăzute

zone de odihnă pentru 2-3 persoane, inclusiv pentru invalizii cu cărucioare.

La proiectarea încăperilor interioare, la alegerea şi amplasarea dispozitivelor, unel-

telor, utilajelor tehnologice etc. trebuie să se ţină cont că zona accesibilă pentru
invalidul cu cărucior trebuie să fie în limitele: la aflarea în partea laterală - aceasta
trebuie să fie la înălţimea de maximum 1,4 m şi nu mai jos de minimum 0,3 m de
la pardoseală; la aflarea in partea frontală - la înălţimea de maximum 1,2 m şi nu
mai jos de minimum 0,4 m de la pardoseală.

7.2 Întreprinderi comerciale şi de alimentaţie publică

Accesul persoanelor cu mobilitate redusă trebuie să fie asigurat la întreprinderile

comerciale - magazinele alimentare şi cele nealimentare, precum şi în centrele co-
merciale şi supermagazine.

La parcajele întreprinderilor comerciale cu amănuntul, trebuie prevăzute locuri

pentru mijloacele individuale de transport ale invalizilor, pornind de la numărul
total de locuri ale întreprinderii cu aria totală de comerţ:
 CP C.01.02-2003 pag. 51

- de la 400 până la 1000 m2 - minimum 15% din locuri;

- peste 1000 m2 - minimum 10 locuri;

- sub 400 m2 - minimum 1 loc.

Locurile pentru mijloacele de transport ale invalizilor trebuie să fie amplasate la

minimum 50 m de la intrarea specializată pentru cumpărătorii cu mobilitatea
redusă.

În funcţie de modul de organizare a deservirii cumpărătorilor cu mobilitatea

redusă, prevăzut în tema de proiect pot fi acceptate două variante de proiectare a
spaţiului interior:

Varianta „A" - posibilitatea de acces a invalizilor cu cărucioare la toate

încăperile întreprinderii comerciale (la sălile de comerţ, birourile de co-
menzi, cofetăriile, birourile administrative). In acest caz trebuie
asigurate condiţiile de acces, siguranţă, informare şi comodităţile pentru
această grupă de cumpărători pe toată suprafaţa clădirii, indiferent de
numărul de etaje, conform prevederilor prezentului Cod;

Varianta „B" - crearea condiţiilor pentru procurarea întregului asortiment de

mărfuri, în încăperi special prevăzute pentru cumpărătorii cu mobilitatea
redusă. încăperile suplimentare sau zonele speciale pentru deservirea
acestui contingent de populaţie trebuie să fie amplasate accesibil în
raport cu intrările în clădiri.

Utilajele comerciale trebuie să asigure accesul la alegerea mărfii pentru toţi cum-
părătorii, inclusiv pentru persoanele care se deplasează cu cărucior (a se vedea
figurile 29 şi 30.).

Utilajele şi locurile de amplasare a lor în sălile comerciale, accesibile pentru inva-

lizi, trebuie să fie calculate ţinând cont de deservirea persoanelor care se
deplasează cu cărucioare, de sine stătător, cu cârje, precum şi a celor cu deficienţe
de vedere. Mesele, tejghelele, spaţiul în jurul casei de marcat trebuie să fie
amplasate pe locuri ridicate cu înălţimea de maximum 0,8 m de la nivelul
pardoselii.

Dimensiunile trecerilor intre rândurile de echipamente comerciale se stabileşte

pornind de la gabaritele mijloacelor de deplasare a invalizilor cu handicap
locomotor în zonele de acces la mărfuri.

Toate dimensiunile trecerilor (exceptând deplasarea într-un singur sens) trebuie să

permită virarea la 360°, precum şi deservirea frontală a invalidului cu cărucior şi
cu însoţitor.
CP C.01.02-2003 pag. 52
CP C.01.02-2003 pag. 55

În sălile comerciale, unde pentru cumpărători sunt prevăzute poliţe cu înălţimea

peste 0,9 m, trebuie prevăzute poliţe suplimentare sau tejghele principale, având o
parte din ele cu înălţimea de 0,7... 0,8 m de la pardoseală.

Cel puţin o casă de marcat trebuie să fie echipată conform condiţiilor pentru acce-
sibilitatea invalizilor. Lăţimea trecerii lângă această casă trebuie să fie de
minimum 1,1 m.

Dispozitivele folosite în magazin pentru transportul mărfurilor nu trebuie să îm-

piedice deplasarea invalizilor cu cărucioare. Pentru aceasta se prevede trecere o
suplimentară.

Pentru a atrage atenţia cumpărătorilor cu deficienţe de vedere la informaţia nece-

sară, trebuie folosiţi indicatori luminoşi, panourile şi pictogramele, precum şi
culori contraste ale elementelor interierelor.

Informaţia privind amplasarea sălilor de comerţ, secţiilor şi asortimentului de

mărfuri, precum şi a mijloacelor de telecomunicaţie cu administraţia trebuie să fie
amplasată în locuri comode şi accesibile pentru invalidul cu deficienţe de vedere.

În încăperile cu deservire la tejghea (vestiare, săli cu operaţii de casă, recepţii,

birouri de informaţie, diferite chioşcuri etc.) se admite să nu fie prevăzute locuri
special echipate pentru persoanele cu mobilitate redusă (exceptând tejghelele în
baruri).

Lăţimea tejghelei care serveşte drept suprafaţă pentru aşezarea mărfurilor comer-
ciale, precum şi pentru examinarea acestora, se recomandă să fie:

- 0,3...0,45 m pentru vestiar, registratură (biroul de informaţie) şi tejgheaua

pentu casierie cu înălţimea de 0,8... 1,2 m;

- 0,55...0,6 m pentru tejghelele magazinelor, punctelor de recepţie (repa-

raţie şi curăţare a obiectelor) cu înălţimea de 0,7 - 0,9 m. In figurile 31-33
sunt prezentate tejghele şi case, accesibile pentru invalizii cu cărucioare.

Lungimea tejghelei (întregului front de deservire) pentru 1 (unu) loc al

personalului (cu deservire şi aşteptare) se recomandă să se calculeze, pornind de la
normativele funcţionale de producţie pentru aria specifică a unui loc de muncă,
însă de minimum 0,9 m pentru tejghelele de toate tipurile şi de 1,2 m pentru
mesele de recepţie.

La întreprinderile de alimentaţie publică (restaurante, cafenele, cantine, baruri) se

recomandă să fie asigurat accesul grupului de populaţie cu mobilitatea redusă.
 CP C.01.02-2003 pag. 56

Numărul locurilor de parcare a mijloacelor individuale de transport ale invalizilor,

se recomandă să fie prevăzut în funcţie de numărul total de locuri în parcajul în-
treprinderii de alimentaţie publică, pornind de la capacitatea totală a întreprinderii
respective şi anume:

- sub 100 locuri - minimum 1 loc;

- de la 100 până la 200 locuri - minimum 15 % din locuri;

- peste 200 locuri - minimum 10% din locuri.

La întreprinderile de alimentaţie publică, în sălile accesibile pentru invalizi, pentru

acestea trebuie să fie utilate minimum 5% din numărul total de locuri.

Pentru invalizii care se deplasează cu cărucior trebuie să fie asigurată calea acce-
sibilă, intre mese, la locurile destinate pentru deservire.

La întreprinderile de alimentaţie publică, destinate pentru deservirea specializată a

vizitatorilor cu mobilitate redusă, se recomandă deservirea cu ajutorul chelnerilor.
In cazul în care clădire lipsesc ascensoarele pentru persoane, sălile pentru luarea
mesei se recomandă a să fie amplasate la primul etaj. Aria acestor săli se
calculează, pornind de la normativul de arie de minimum 3 m2 pentru un singur
loc.

La întreprinderile cu auto deservire, pentru persoanele care se deplasează cu căru-

cioare şi cu deficienţe de vedere, se recomandă să se de prevadă până la 10% din
locuri (însă minimum 1 loc), cu aria de minimum 3,0 m2 pentru un singur loc.
Amplasarea şi dimensiunile locurilor se indică în figurile 34-37.

Lăţimea treceri lângă tejgheaua pentru deservirea bucatelor trebuie să fie de mini-
mum 0,9 m.

Pentru asigurarea virajului liber al căruciorului, lăţimea trecerii se recomandă a fi

majorată până la 1,1 m.

Utilajele şi mobilierul, în încăperile întreprinderilor de alimentaţie publică trebuie

să fie amplasate astfel încât invalizii să se poată deplasa liber în aceste încăperi. In
bufete pentru invalizi trebuie să fie prevăzută minimum 1 masă cu înălţimea de
0,65... 0,7 m (a se vedea figura 31).

În sălile de comerţ ale restaurantelor, cafenelelor sau bufetelor lăţimea trecerii,

pentru invalizi, între îngrădire şi tejghea trebuie să fie de minimum 1,2 m.
înălţimea meselor şi tejghelelor în cofetării trebuie să fie de minimum 0,8 m.
 CP C.01.02-2003 pag. 60

Vestibulurile, holurile, WC-urile, camerele pentru spălarea mâinilor şi alte

încăperi auxiliare, accesibile pentru invalizi, trebuie să fie proiectate ţinând cont de
prevederile prezentului Cod.

Informaţia despre întreprindere (tipul, clasa, forma de deservire, accesibilitatea vi-

zitatorilor cu mobilitatea redusă) şi ceea ce ţine de meniul respectiv trebuie să fie
uşor determinante, accesibile pentru invalizii cu cărucioare, pentru orbi şi
persoanele cu deficiente de vedere.
I

Mijloacele specifice de informare pentru vizitatorii cu mobilitatea redusă trebuie

să fie în concordanţă cu concepţia de design a încăperilor de la interior.

7.3 Instituţii de învăţământ şi cultură

Clădirile instituţiilor de învăţământ se recomandă să fie proiectate, ţinând cont de

accesul tuturor categoriilor de persoane care-şi fac studiile, inclusiv al celor cu
probleme de sănătate. Excepţie servesc instituţiile de învăţământ şi reabilitare care
combină procesul de învăţământ cu cel de reabilitare şi compensare a deficienţelor
cauzate de afecţiunea respectiva.

Toate încăperile pentru studii trebuie să corespundă condiţiilor pentru accesul la

acestea. Categoriile de elevi (studenţi) invalizi (conform tuturor tipurilor de
afecţiuni) şi numărul de locuri trebuie să fie stabilite conform temei de proiect
pentru specificul instituţiei de învăţământ respective.

În caz că aceste exigenţe lipsesc, în fiecare încăpere pentru studii, pentru o grupă
de elevi, în medie, trebuie de prevăzute câte 1-2 locuri, echipate pentru elevii
invalizi în funcţie de fiecare tip de afecţiune - mobilitate redusă, deficienţe de
vedere sau auz.

Pentru unele obiecte, în cazul incompatibilităţii programei pedagogice cu posibi-

lităţile limitate ale elevilor invalizi (orele de educaţie fizică, de muncă etc.) locuri
pentru invalizi nu se prevăd.

Condiţiile pentru proiectarea accesului, după cum urmează:

- dimensiunile golurilor uşilor la intrare în încăperi, organizarea rutei

tară bariere (ţinând cont de modul de deplasare şi virare a cărucioru-
lui), zona fără bariere a locurilor speciale pentru elevi, locul la tablă
sau catedră, zona la standurile de demonstraţie, stelajele cu material
metodologic şi grafic;
CP C. 01.02-2003 pag. 61

- echipamentul special (de compensare) pentru locurilor elevilor;

- sistemele de mijloace de asistenţă individuală la deplasarea şi fixarea cor-

pului la şedere;
- echipamentul auxiliar şi posibilitatea de a-1 folosi (iluminarea artificială şi
naturală, schimbul de aer, sistemul de informare şi telecomunicaţii).

Dimensiunile minime ale zonei unui singur loc, ţinând cont de virajul căruciorului,
trebuie să fie de 1,8 x 1,8 m.

Lăţimea trecerii între rândurile de mese din încăperile de studii pentru elevii care
se deplasează cu cărucioare sau cârje - de minimum 0,9 m; între rândul de mese şi
peretele cu geamuri - de minimum 0,5 m; între rândul de mese şi peretele fară
geamuri - de minimum 1,0 m. Distanţa între rândurile de mese - de minimum 0,85
m.

În atelierele de studii, utilizate de invalizii cu cărucioare, lăţimea trecerii

principale, precum şi distanţa între maşinile-unelte trebuie să fie de minimum 1,6
m.

În cazul în care se prevăd locuri pentru elevii cu deficienţe de vedere sau auz, dis-
tanţa trebuie să fie:
- între rândurile de mese - de minimum 0,6 m;

- între mesele unui rând - de minimum 0,5 m;

- între rândurile de mese şi pereţii fară geamuri - de minimum 0,7 m;

- între rândurile de mese şi pereţii cu geamuri - de minimum 0,5 m.

Aria mesei pentru invalizii cu deficienţe de vedere trebuie să fie de minimum 1,0
m lăţime şi de 0,6 m lungime pentru instalarea literaturii tipărite cu caractere
Braille şi a tiflotehnicii.

În caz general, în încăperile claselor standard este suficient ca primele mese din
rândul de lângă geam şi din cel de la mijloc să fie prevăzute pentru elevii cu
deficienţe de vedere sau auz, iar pentru elevii care se folosesc de cărucioare - 1-2
locuri din primele mese în rândul de lângă golul uşii.

În cazul în care mesele de două locuri se înlocuiesc cu pe mese de un singur loc,

trebuie respectaţi parametrii trecerilor între mesele invalizilor cu cărucioare, între
mese şi pereţi şi distanţa între uşa de intrare şi tablă.
 CP C.01.02-2003 pag. 66

Aria cabinetelor de studiere a obiectelor de învăţământ general pentru un singur

elev cu deficienţe de auz şi nivel de intelect scăzut trebuie să fie de minimum 2,5
m2. Pe lângă cabinete trebuie să fie prevăzute laboratoare cu aria de minimum 16
m2.

Aria cabinetelor de studii pentru informatică, electronică şi radiotehnică trebuie

calculată adoptând 4,5 m2 (minimum) pentru un singur elev cu deficienţe de auz şi
nivel de intelect scăzut.

Pentru copiii cu disabilităţi psihice, cu insuficienţă cardiaco-vasculară în

încăperile de studii, sălile de lectură, biblioteci se recomandă să se prevadă locuri-
cabine de lucru semiânchise (cu bordură laterală şi mască de etanşare la masă, cu
spetează înaltă a scaunelor, cu bordură laterală şi din spate ş.a.) ceea ce creează o
atmosferă mai liniştită pentru aceşti elevi.

Numărul total de locuri invalizi în clădirile de spectacole, se calculează adoptând

pentru fiecare 1000 de locuitori: 0,5...0,8 locuri pentru teatre, 0,13...0,26 locuri
pentru circuri. Locurile pentru vizitatorii de teatre şi circuri cu mobilitatea redusă
este raţional şi necesar să se prevadă în clădirile de spectacole amplasate în centrul
oraşului, asigurate cu mijloace de transport necesar şi acces pietonal.

Intrările principale în clădiri (teatru, circ, teatru-studio) trebuie să fie amplasate

din direcţia străzii principale sau platformei, asigurând condiţiile necesare pentru
accesul liber al tuturor categoriilor de spectatori.

Intrările pentru oaspeţii de onoare trebuie să fie accesibile şi pentru vizitatorii-in-

valizi.

Numărul de locuri pentru invalizi cu cărucioare în sala de spectacole trebuie să fie

prevăzut pornind de la capacitatea sălii, însă de minimum:

- 5 0 - 75 locuri în sală - 3;

-76-100 -4

-101-150 -5

-151-200 -6;

-201- 3 0 0 -7;

-301- 4 0 0 -8;

-401 şi mai mult -9.

CP C. 01.02-2003 pag. 67

Condiţiile pentru amplasarea şi organizarea locurilor pentru spectatorii cu mobilitatea

redusă în sălile de spectacole sunt prezentate în figura 38.

În primele şi ultimele rânduri ale sălilor se recomandă instalarea secţiilor cu locuri

detaşabile, care să permită adaptarea sălii în prezenţa invalizilor cu cărucioare. Pe
locurile staţionare, care se află alături de locurile amplasate pentru invalizi se recomandă
utilarea fotoliilor cu braţe detaşabile.

Încăperile pentru spectacole, vestibulul, casele de bilete, salonul, sălile de jocuri,

bufetul, vestiarul, blocurile sanitare, precum şi serviciile prestate spectatorilor în
cinematografe, trebuie să fie accesibile pentru invalizi.

Sălile, foaierul şi alte încăperi de deservire se recomandă să fie amplasate la acelaşi

nivel.

Locurile pentru invalizi în sălile de spectacole trebuie să fie amplasate în zona ac-
cesibilă a acestora pentru a asigura: perceperea la nivelul cuvenit a filmelor, spec-
tacolelor, programelor demonstraţionale, muzicale, luarea mesei în condiţii normale;
condiţii optime de muncă (în biblioteci, săli de lectură) şi odihnă (săli de aşteptare).

În săli cel puţin două ieşiri trebuie să fie adaptate pentru persoanele care se deplasează
cu ajutorul cărucioarelor.

În sălile de spectacole, locurile pentru invalizi se recomandă să fie amplasate în rânduri

speciale cu căi de evacuare de sine stătător şi care să nu se intersecteze cu căile de
evacuare a celorlalţi spectatori. în sălile de spectacole cu capacitatea peste 800 locuri,
locurile pentru invalizii cu cărucioare se recomandă să fie dispersate în diferite zone,
fiind amplasate în apropierea căilor de evacuare, însă maximum trei într-un singur loc.

Distanţa de la toate locurile unde s-ar afla invalizii în sala de spectacole şi până la calea
de evacuare în coridor, foaier, în exterior sau până la gurile de evacuare a tribunelor
sălilor de spectacole sportive nu trebuie să depăşească 40 m. Lăţimea trecerii trebuie să
fie mărită până la lăţimea de deplasare liberă a căruciorului (0,9 m).

În faţa estradei sau la sfârşitul sălii de spectacole, aproape de golul de ieşire trebuie
prevăzute platforme libere cu lăţimea utilă de minimum 1,8 m pentru spectatorii cu
cărucioare.

În auditorii, sălile de spectacole şi de studii (cursuri) cu capacitatea de peste 50 locuri,

echipate cu locuri fixate trebuie prevăzute cel puţin 4 cărucioare, echipate cu dispozitive
pentru audiere individuală.
 CP C.01.02-2003 pag. 68

Locurile pentru persoanele cu deficienţe de auz trebuie să fie amplasate la o distanţă de

maximum 10 m de la sursa sonoră sau să fie echipate cu dispozitive speciale pentru
amplificarea sunetului.

În săli se admite folosirea circuitului de inducţie sau alt echipament individual fară fir.
Aceste locuri trebuie să fie amplasate în zona unde se vede bine scena şi translatorul prin
gesturi. Suprafaţa suplimentară pentru acest translator se stabileşte conform temei de
proiect.

7.4 Instituţii financiare şi întreprinderi de telecomunicaţii

Se recomandă respectarea condiţiilor pentru accesibilitatea în clădirile unde sunt

amplasate instituţii şi întreprinderi care conţin săli pentru operaţiuni de casă, destinate
pentru deservirea invalizilor şi a altor grupuri de populaţie cu mobilitate redusă. Aceasta
se referă la instituţiile bancare (credit şi finanţe) şi la întreprinderile de telecomunicaţii.

Pentru comoditatea grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă trebuie prevăzute locuri

specializate pentru mijloacele individuale de transport la parcaje auto (parcaje
temporare), blocurile sanitare a căror dotare tehnică trebuie să corespundă condiţiilor
prevăzute la pct. 3.5 al prezentului Cod.

Accesibilitatea persoanelor cu mobilitate redusă (vizitatorilor deserviţi) se recomandă să

fie asigurată în toate zonele şi încăperile clădirilor de următoarele tipuri:

- clădirile (încăperile) sucursalelor băncilor de stat şi comerciale şi filialele

acestora;

- încăperile subdiviziunilor separate (oficii suplimentare, case de operaţiuni,

puncte de schimb valutar, inclusiv în construcţii mobile şi construcţii
demontabile).

Numărul locurilor adaptate pentru parcarea mijloacelor de transport ale clienţilor invalizi
ai băncilor se stabileşte conform temei de proiect.

Intrările, inclusiv cele separate în birourile pentru permise şi în sălile de auto deservire
se recomandă să fie proiectate în mod universal (care să se ia în considerare toate
categoriile de clienţi).

Din încăperile instituţiilor bancare din prima zonă de acces (în care accesul clienţilor nu
este limitat conform condiţiilor tehnologice) se recomandă să facă parte:
 CP C.01.02-2003 pag. 70

- blocul de casă ( sala de casă şi depozitariile) pentru băncile comerciale;

- blocul de operaţiuni (grupul încăperilor de intrare în clădire, sala de ope-
raţiuni şi case);

- încăperile auxiliare şi de deservire (birourile pentru convorbiri cu clienţii şi

perfectarea creditelor, holul cu ghişee, birourile pentru permise).

Condiţiile pentru proiectarea oficiilor, precum şi încăperile pentru perfectarea creditelor,

birourile pentru convorbiri cu clienţii sunt similare cu condiţiile prevăzute la pct. 6.1 al
prezentului Cod.

Ariile vestibulurilor (inclusiv zona până la control), garderobelor şi încăperilor pentru

păstrarea bagajului de mână în băncile comerciale se stabilesc pornind de la numărul
instantaneu de clienţi care se află în incinta băncii, luând în considerare persoanele care
însoţesc invalizii şi vizitatorii cu mobilitate redusă. Procentul persoanelor cu mobilitatea
redusă, care se folosesc de serviciile menţionate se stabileşte conform temei de proiect.

La proiectarea birourilor pentru permise, aria sălii de aşteptare se stabileşte prin calcul -
pentru fiecare loc de lucru minimum două locuri staţionare de stat jos (posibil
basculante) şi platforma de rezervă pentru posibilitatea de amplasare a căruciorului (în
exteriorul zonei de comunicare).

În cazul unei case speciale mărirea dimensiunilor sălii de aşteptare se recomandă să se

efectueze prin calcul cu formula (mp) 8,0 + k x 8,0, în care k - coeficientul care ţine cont
de numărul instantaneu al contingentului special de clienţi (conform temei de proiect).

Accesibilitatea pentru deservirea în masă a vizitatorilor, inclusiv a invalizilor şi a altor

grupuri de populaţie cu mobilitate redusă, trebuie să fie asigurată şi în:
- încăperile oficiilor poştale centrale - întreprinderile centrale ale municipi-
ilor, oraşelor şi centrelor raionale, care prestează servicii telegrafice şi de
telecomunicaţii interurbane;
- centrele şi serviciile de telecomunicaţii, inclusiv cele automatizate (urbane,
raionale, rurale).

Pe lângă clădirile instituţiilor specificate, condiţiile pentru accesul liber trebuie să le

îndeplinească şi sălile de operaţii ale centrelor de telecomunicaţii (cu fir şi mobile), care
efectuează deservirea utilizatorilor individuali. În sălile de operaţii trebuie să
CP C. 01.02-2003 pag. 71

fie prevăzute cabine cu instalarea mijloacelor de telecomunicaţii speciale pentru invalizii

cu deficienţe de auz (telefoane cu tastatură, aparat facsimil, telefoane cu amplificarea
sunetului).

Pe lângă sălile pentru operaţiile de casă în zona de accesibilitate a vizitatorilor în-

treprinderii, trebuie să fie prevăzute:

- intrarea în vestibul (de tip universal - pentru toate grupurile de vizitatori);

- zona de păstrare a publicaţiilor abonate şi a corespondenţei individuale;

- punctele de convorbiri telefonice (cu zone pentru cabine de convorbiri

telefonice internaţionale, inclusiv telefoane publice şi săli de aşteptare);
- puncte pentru schimb valutar şi chioşcuri pentru vânzare (după caz).

7.5 Clădiri şi construcţii pentru sport

Construcţiile pentru cultură fizică şi sport trebuie să fie prevăzute pentru utilizarea
comună de către invalizi şi cealaltă populaţie.

Sălile de sport, accesibile pentru grupurile de populaţie cu mobilitate redusă, trebuie să

fie amplasate în zonele centrale ale urbelor cu relief liniştit, bine asigurat din punct de
vedere al comunicaţiilor de transport.

Încăperile de deservire pentru persoanele care se ocupă cu sportul, inclusiv invalizii,

trebuie să fie amplasate în pavilioane speciale sau sub tribune, însă la maximum 150 m
de la sălile de cultură fizică şi sport.

În încăperile construcţiilor pentru cultură fizică şi sport, ţinând cont de necesităţile

invalizilor, se recomandă combinarea unui bazin cu sala pentru pregătirea fizică, dotată
cu diferite echipamente pentru jocuri şi orele de cultură fizică. De-a lungul pereţilor
bazinului şi la intrarea în acesta din încăperile pentru schimbul hainelor ş de-a lungul
băii cu duş trebuie instalate bare de sprijin cu înălţimea de 0,9... 1,2 m.

Pentru orientarea persoanelor cu deficienţe de vedere, pe căile principale de deplasare în

spaţiul bazinului se recomandă să fie instalate benzi din cauciuc cu suprafaţă striată.

Locurile de schimb al hainelor invalizilor pot fi amplasate în garderobe comune, în

cabine individuale şi în încăperi separate pentru "întreaga familie" (garderobe pentru
invalizii cu persoane de însoţire).
CP C. 01.02-2003 pag. 73

Aria garderobelor - pentru un loc ocupat, având în vedere că acesta poate fi folosit de
către invalizi se recomandă adoptând:

pentru garderobele comune - 3,8 - 4,5 m2;

pentru cabine individuale - 4,0 - 5,0 m2;
pentru "întreaga familie" - 6,0 -8,0 m2.
Pentru persoanele cu mobilitate redusă trebuie să fie accesibile toate elementele prin-
cipale şi suplimentare ale clădirilor şi construcţiilor pentru sport.

Numărul de locuri pentru invalizii care se folosesc de cărucioare, la tribunele sălilor de

sport se recomandă adoptând 2% din capacitatea totală plus un loc pentru fiecare 100
locuri cu capacitatea peste 1000 locuri.
Numărul minimal de locuri la tribune pentru invalizii care se folosesc de cărucioare cu
persoane însoţitoare trebuie să fie de minimum 4.
 CP C.01.02-2003 pag. 74

ANEXĂ

Termeni şi noţiuni
Invalid - persoană cu deficienţe de sănătate în ce priveşte dereglarea funcţiilor or-
ganismului, inclusiv dereglarea aparatului locomotor, cu deficienţe de vedere sau auz,
care duc la limitarea activităţii vitale a persoanei respective şi impun necesitatea de
protecţie a acesteia.

Grup de populaţie cu mobilitate redusă - persoane, care întâmpină dificultăţi la

deplasarea de sine stătător, acordarea de servicii, informarea necesară sau la orientarea
în spaţiu. Din grupurile de populaţie cu mobilitatea redusă fac parte: invalizii, persoanele
cu mobilitate redusă temporar, femeile gravide, persoanele de vârstă înaintată,
persoanele cu cărucioare pentru copii mici.

Clădiri şi construcţii accesibile pentru grupurile de populaţie cu mobilitate redusă

- clădiri şi construcţii în care a fost realizat un complex de măsuri arhitectural-urba-
nistice, tehnico-inginereşti, economice, constructive şi organizaţionale care corespund
prevederilor normative pentru asigurarea accesibilităţii şi securităţii grupurilor de
populaţie cu mobilitate redusă.

Adaptare - adaptare la condiţiile noi, aici: adaptare a mediului de activitate al clădirilor,

construcţiilor, ţinând cont de nevoile grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă.

Sistem de mijloace de informare - aici: ansamblu al purtătorilor de informaţie, care

asigură oportunitatea orientării în spaţiu a grupurilor de populaţie cu mobilitate redusă,
contribuind la siguranţa şi comoditatea deplasării.

Mijloace de informare vizuală - aici: purtători de informaţie vizual distinctivă de texte,

semne, simboluri, semnale luminoase etc, pentru a fi transmise persoanelor cu deficienţe
de auz.
Far - aici: reper pulsator sonor sau luminos. Pictogramă -
figură simbolică, deseori stilografică.

Mijloace de informare textile - purtători de informaţie care se transmit persoanelor cu

deficienţe de vedere prin pipăire.

Textofon - dispozitiv pentru transmiterea, recepţia informaţiei şi dialogarea prin telefon

a persoanelor cu deficienţe de auz în regim de text. Dispozitivul este dotat cu tastatură şi
ecran (display) pentru vizualizarea informaţiei.
CP C. 01.02-2003 pag. 75

Mijloace tiflografice - mijloace de scriere în relief şi însuşire a informaţiei pentru

persoane nevăzătoare.
Caractere Braille - caractere speciale în relief folosite de către persoanele cu deficienţe
de vedere - unul din principalele mijloace de adaptare la mediul vital al acestei categorii
de invalizi.
Zonă de siguranţă - aici: zonă (bandă) la marginea elementului funcţional (platforma),
menită pentru avertizarea situaţiilor periculoase din punct de vedere al traumelor.
Inducţie - mecanism nervos prin care o stare de excitaţie sau de inhibiţie aflată într-un
centru nervos favorizează sau determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos

Facsimil - reproducere exactă a unui text prin fotografiere, copiere.

 CP C.01.02-2003 pag. 76

CUPRINS

1 Domeniu de aplicare ..................................................................................... 1

2 Referinţe ....................................................................................................... 1
3. Mijloace urbanistice de asigurare a deplasării ..............................................2
3.1Căi de acces la clădiri .............................................................................. 2
3.2Mijloace exterioare de informare şi orientare ......................................... 3
3.3Parcaje, garaje .......................................................................................... 4
3.4Telefoane publice..................................................................................... 4
3.5WC-uri publice ........................................................................................ 5
3.6Staţii de benzină ....................................................................................... 6
4 Căi de deplasare în interiorul clădirii.......................................................... 11
4.1Rampe .................................................................................................... 11
4.2Intrări ..................................................................................................... 12
4.3Uşile de intrare ....................................................................................... 17
4.4Vestibuluri ............................................................................................. 17
4.5Scări exterioare ...................................................................................... 18
4.6Scări interioare ....................................................................................... 22
4.7Ascensoare pentru persoane .................................................................. 22
4.8Coridoare, treceri ................................................................................... 23
4.9Mijloace de informare şi orientare în interiorul clădirii ........................ 27
5 Clădiri de producţie şi administrativ-sociale .............................................. 30
5.1Căi de trecere, echiparea teritoriului ..................................................... 30
5.2Clădiri de producţie ............................................................................... 31
5.3Clădiri administrativ-sociale ................................................................. 34
5.4Căi de evacuare ..................................................................................... 34
6 Blocuri de locuit .......................................................................................... 36
6.1Intrări în blocuri de locuit ......................................................................36
6.2Camere de locuit.....................................................................................36
6.3încăperi auxiliare ....................................................................................39
7 Clădiri publice ............................................................................................. 50
7.1Principii generale ...................................................................................50
7.2Întreprinderi comerciale şi de alimentaţie publică .................................51
7.3Instituţii de învăţământ şi cultură ........................................................... 60
7.4Instituţii financiare şi întreprinderi de telecomunicaţii .......................... 68
7.5Clădiri şi construcţii pentru sport ........................................................... 73
Anexă. Termeni şi noţiuni ................................................................................... 74