,,Mănăstirea din Parma”- Stendhal

,,Viaţa trece, nu lăsa

6. Căutarea fericirii să-ţi scape fericirea ce-
ţi iese în cale, bucură-
te de ea.” Mănăstirea
din Parma

Pentru început, idealistul Fabrice del Dongo, crede că își va împlini fericirea
supremă, participând la război. Ajungând la Waterloo, aşteptările sale privind
camaraderia de război sunt înşelate, când compatrioţii îi fură calul, iar tânărul care
avea alte așteptări, începe să privescă situația care nu este tocmai roz.

În drumul către fericire, eroul comite fapte de vitejie gândindu-se la idolul său,
Napoleon. În timp ce se întorcea din bătălie, a ucis un om, după care i-a furat
pașaportul. Fericirea pentru învățăcelul Fabrice se rezumă la dorința lui de a-l
idealiza pe Napoleon și de a-i fi de ajutor. Faptul că eroul este ajutat de cele două
femei ce-l sprijină în drumul primejdios spre fericire ( mătușa Sanseverina care îi
cedează regelui pe care îl urăște, pentru a-și salva nepotul din îmchisoare; Clelia
care îl salvează de la moarte, intrucât lui Fabrice i se pune otravă în mâncare) se
înțelege disperarea lui Fabrice de a-și îndeplini datoria față de Napoleon ( care-I
aduce fericirea).