Sunteți pe pagina 1din 5

ESEU PRIVIND CONSIDERENTELE GENERALE DIN CADRUL

ASIGURĂRILOR

Conceptul de asigurare face referire la anumite evenimente nedorite ce pot avea


consecinţe materiale, financiare, vătămări corporale şi decese.
Când facem referire la astfel de evenimente ne putem referi la cele independente
de om şi la cele dependente de om.
Evenimentele independente de om ce pot face obiectul unei asigurări pot apărea în
urma: - secetei;
- inundaţiilor;
- cutremurelor;
- erupţii vulcanice;
- alunecări de teren etc.
Evenimentele dependente de om ce pot face obiectul unei asigurări pot apărea în
urma:
- unor acte de neglijenţă ce pot provoca grave accidente;
- săvârşirii unor acţiuni delictuale;
- oscilaţiilor economice, etc.
Aşadar, conceptul de asigurare nu poate exista fără asumarea anumitor riscuri.
În cele ce urmează vor fi expuse modalităţile de protecţie:
- evitarea de riscuri;
- diminuarea probabilităţii producerii de riscuri;
- llimitarea consecinţelor apărute în urma unui risc;
- asumarea unui risc;
- transferul de risc.
Din punct de vedere economic asigurările prezintă următoarele caracteristici:
- existenţa riscului;
- formarea comunităţii de risc;
- constituirea unui fond de asigurare şi utilizarea lui conform principiului mutualităţii.
Figura nr. 1 Caracteristicile principale ale asigurării (Sursa: Internet)

Asigurările prezintă numeroase funcţii, iar dintre cele mai importante amintim:
1.Funcţia de compensare a pagubelor;
2. Funcţia de prevenire a pagubelor;
3. Funcţia financiară.
1. Funcţia de compensare a pagubelor reprezintă cea mai importantă funcţie în
cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă.
Cu ajutorul funcţiei de compensare a pagubelor se vor putea achita plăţile sumelor
asigurate în cazul asigurărilor de persoane şi de răspundere civilă.
2. Funcţia de prevenire a pagubelor se poate pune în aplicare dacă:
- se pot finanţa diverse acitivăţi de prevenire a calamităţilor naturale şi a accidentelor;
- se pot stabilit anumite condiţii de asigurare care să oblige persoana asigurată la o
anumită conduită de prevenţie permanentă.
3. Funcţia financiară se aplică atunci când există oscilaţii între momentul în care
sunt încasate primele şi momentul în care sunt efectuate plăţile despăgubirilor.
De asemeni, mai există încă alte trei funcţii secundare ce se ocupă cu:
- liber acces la credite (export, ipotecare, de consum, etc);
- obţinerea de prime externe;
- acordarea de consultanţă societăţilor de asigurări.
În stabilirea raporturilor de asigurare se cer întrunite mai multe condiţii de tip
subiectiv şi obiectiv.
Premisele subiective se referă la:
- interesul pentru asigurare;
- suportabilitatea financiară a asigurării.
Premisele obiective fac referire la anumite condiţii ce trebuiesc realizate, după
cum urmează:
- posiblitatea de apariţie a evenimentului ce poate produce o pagubă să fie sporadică;
- evenimentul nu trebuie să fie foarte rar, el trebuie să apară la anumite intervale de timp;
- evenimentul apărut trebuie să fie complet întâmplător (să nu apară în urma intervenţiei
asiguratului);
- evenimentul trebuie să poată fi evaluat, apoi asigurat;
- evenimentul va trebui să se producă pe un areal cât mai mare;
- şansele de apariţie a evenimentului să fie aproximativ la fel pentru fiecare membru din
comunitatea de risc;
- evenimentul trebuie să se producă în viitor.
Din punct de vedere al criteriilor ce stau la baza apariţiei asigurărilor avem:
- obiect de asigurare;
- ramură de asigurare;
- regimul juridic;
- locaţia pentru care se acordă asigurarea;
- natura raporturilor ce se stabilesc între asigurat şi asigurător;
- obiectul sau obiectele ce necesită asigurarea;
- riscul asigurat;
- locul unde se desfăşoară evenimentele asigurate;
- interesul pecuniar al asigurării.
„Conform Legii nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi fguncţionarea
societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor la art. 7 alineatul 2 sunt prevăzute
tipurile de asigurări legale şi anume” (1):
- asigurările de viaţă;

1. Legea nr. 47/1991, art. 7, alin. 2


- asigurările de persoane (altele decât cele de viaţă);
- asigurările de autovehicule;
- asigurările maritime şi de transport;
- asigurările de aviaţie;
- asigurările de incendiu;
- asigurările de răspundere civilă;
- asigurările de credite şi de garanţii;
- asigurările de pierderi financiare din riscuri asigurate;
- asigurări agricole.
BIBLIOGRAFIE

1. Cistelecan, L., Cistelecan, R., Udrea, N. M., Bogdan, D. M.,”Tratat de


Asigurări Comerciale. Economia asigurărilor. Tehnica asigurărilor”,
Editura Academiei Române, 2013;
2. Ciurel, V., „Asigurări şi Reasigurări: Abordări Teoretice şi Practici
Internaţionale”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000;
3. Legea nr. 47/1991, art. 7, alin. 2;
4. Negru, T., „Asigurări – Ghid practic”, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2006;
5. Văcărel, Il., Bercea, Fl., „Asigurări şi Reasigurări”, Ed. Marketer-
Expert, Bucureşti, 1993.