UNIVERSITATEA ”BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ,

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ȘI CU FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
SUPORT DE CURS

METODICA PREDĂRII HANDBALULUI

ÎN ȘCOALĂ

CONF. UNIV. DR. GOMBOŞ LEON

Anul de studiu: III

sport.ubbcluj.ro
eLearning.ubbcluj.ro https://portal.portalid.ubbcluj.ro

CLUJ-NAPOCA
2015

1
I. INFORMAŢII GENERALE DESPRE CURS, SEMINAR, L. P. SAU LABORATOR
A. INFORMAŢII DESPRE CURS:
TITLUL DISCIPLINEI: METODICA PREDĂRII HANDBALULUI ÎN ȘCOALĂ : YLR1011
ANUL SI SEMESTRUL DE DESFĂȘURARE A CURSULUI: ANUL III, SEM. VI
NR. DE CREDITE: 5, TIPUL CURSULUI: DISCIPLINĂ OBLIGATORIE
PAGINA WEB A CURSULUI: http://sport.ubbcluj.ro/info_studenti_cursuri.html
LOCUL DE DESFĂȘURARE: FEFS, CURS – SALA 108, LP – SALA GH. ROMAN
PROGRAMAREA ÎN ORAR A ACTIVITĂȚILOR: CONFORM ORARULUI

B. INFORMAŢII DESPRE TITULARUL DE CURS (LP)

NUMELE ȘI TITLUL ȘTIINȚIFIC: CONF. DR. GOMBOŞ LEON
CONTACT: FEFS CLUJ-NAPOCA, SALA 88, ORE DE AUDIENŢĂ: JOI 12 – 14, EMAIL:
leongombos@yahoo.com TELEFON: 0744.479177
C. DESCRIEREA DISCIPLINEI:
a. Obiectivele cursului:
 Dobândirea de cunoştinţe metodice şi practice referitoare la învăţarea şi consolidarea
principalelor elemente şi procedee tehnice specifice jocului de handbal, cuprinse în
programa şcolară la nivel preuniversitar
 Cunoaşterea şi însuşirea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice fundamentale.
 Cunoaşterea şi aplicarea metodelor de rezolvare a obiectivelor instructiv-educative şi a
structurilor de exerciţii prevăzute în programa şcolară.
 Dezvoltarea capacităţii studenţilor cu deprinderi practico-metodice aplicabile în lecţia de
educaţie fizică şi sport, cu posibilitatea de transfer în activităţile de timp liber.
 Educarea capacităţii de a folosi un limbaj de specialitate corect, cu aplicabilitate în lecția
de educație fizică și activităţi de timp liber.

b. Conţinutul disciplinei:
 Obiectul teoriei şi metodicii handbalului
 Metodica învățării elementelor si procedeelor tehnice pentru jocul de atac
 Metodica învățării elementelor și procedeelor tehnice pentru jocul de apărare

2
  Metodica învățării acțiunilor tactice individuale și colective.

c. Competenţe dobândite prin absolvirea disciplinei:

În urma parcurgerii cursului teoretic și a lucrărilor practice studenții vor dobândi
următoarele competențe:
 Cunoaşterea şi însuşirea metodicii învățării procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice
fundamentale.
 Cunoaşterea şi aplicarea mijloacelor de rezolvare a obiectivelor instructiv-educative şi a
structurilor de exerciţii prevăzute în programa şcolară.
 Competente privind planificarea ştiinţifica a disciplinei.
 C 1. Proiectarea modulară (Educaţie fizică şi sportivă) şi planificarea conţinuturilor de
bază ale domeniului cu orientare interdisciplinară
 C 2.Organizarea curriculumului integrat şi a mediului de instruire şi învăţare, cu accent
interdisciplinar (Educaţie fizică şi sportivă)
 C 3. Evaluarea creşterii şi dezvoltării fizice şi a calităţii motricităţii potrivit cerinţelor/
obiectivelor specifice educaţiei fizice şi sportive, a atitudinii faţă de practicarea
independentă a exerciţiului fizic
 C 5. Evaluarea nivelului de pregătire a practicanţilor activităţilor de educaţie fizică şi
sport

d. Organizarea temelor în cadrul cursului (Studiu Individual)

Disciplina este structurată pe următoarele șapte capitole sau module:
MODUL 1: METODICA ÎNVĂȚĂRII POZIŢIEI FUNDAMENTALE PENTRU JOCUL DE APĂRARE

ŞI POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE ATAC. MIŞCAREA ÎN TEREN

MODUL 2: METODICA ÎNVĂȚĂRII ŢINERII, PRINDERII ŞI PASĂRII MINGII. CONDUCEREA

MINGII (DRIBLINGUL)

MODUL 3: METODICA ÎNVĂȚĂRII ARUNCĂRILOR LA POARTĂ CU PAS ADĂUGAT ŞI PAS

ÎNCRUCIŞAT. ARUNCAREA LA POARTĂ DIN SĂRITURĂ

3
MODUL 4: METODICA ÎNVĂȚĂRII FENTELOR ȘI MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE. SCOATEREA

MINGII DIN DRIBLING

MODUL 5: METODICA ÎNVĂȚĂRII ATACARII ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA MINGII.

BLOCAREA ARUNCĂRILOR LA POARTĂ

MODUL 6: METODICA ÎNVĂȚĂRII TEHNICII PORTARULUI

MODUL 7: METODICA ÎNVĂȚĂRII FAZELOR ATACULUI: FAZA ÎNTÂI A ATACULUI –

CONTRAATACUL, FAZA A DOUA A ATACULUI – CONTRAATACUL SUSŢINUT, FAZA A

TREIA A ATACULUI – ORGANIZAREA, FAZA A PATRA A ATACULUI – ATACUL ÎN SISTEM

e. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Parcurgerea acestei discipline va presupune muncă individuală.
Studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără constrângeri, modalitatea şi timpul de
parcurgere a cursului. Este însă recomandată parcurgerea succesivă a modulelor prezentate în cadrul
suportului de curs, în ordinea indicată şi rezolvarea sarcinilor sugerate la finalul fiecărui modul.

f. Materiale bibliografice obligatorii

1. Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
2. Balint, E. (2004), Instruirea în jocul de handbal, Editura Universităţii Transilvania, Braşov
3. Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
4. Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
5. Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa
cărții de Știință, Cluj-Napoca
6. Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
7. Negulescu I. (2000) – Handbal Tehnica jocului, Editura A.N.E.F.S., Bucureşti
8. Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
9. Vick, W. (1995), Pregătirea de handbal în sală, Editura CCPS, Bucureşti
10. Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis

g. Materiale şi instrumente necesare pentru curs

4
În vederea participării la un nivel optim la activităţile cursului, este recomandat ca studenții să
aibă acces la următoarele resurse:
 calculator conectat la internet (pentru a putea accesa conţinutul cursului şi pentru a putea
participa interactiv pe parcursul derulării acestuia)
 imprimantă (pentru printarea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de caz)
 acces la resursele bibliografice ( BCU și Biblioteca FEFS)
 acces la echipamente de fotocopiere
h. Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenţilor se va efectua conform detalierii de mai jos:
Examen scris în sesiunea de examene – 50 % din nota finală
Teme metodice de control: 50% din nota finală
i.Elemente de deontologie academică
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
 Prezenţa la ore de lucrări practice este obligatorie pentru toţi studenţii
 Lucrările elaborate de către studenţi pe parcursul activităţilor vor avea în mod obligatoriu
caracter de originalitate. Studenţii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi
primiţi în sesiunea de examene planificată
 Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată cu anularea sesiunii de
examene pentru studentul în cauză
 Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor prin afişarea notelor în sediul
facultăţi şi on-line, prin utilizarea site-ului facultăţii
 Contestaţiile se vor soluţiona în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor
j. Strategii de studiu recomandate
Se recomandă parcurgerea sistematică a modulelor cuprinse în cadrul cursului, punându-
se accent pe pregătirea individuală continuă a studenţilor şi pe evaluările formative pe parcursul
semestrului.
Se recomandă cursanţilor alocarea unui număr de cel puţin 48 de ore pentru parcurgerea şi
însuşirea cunoştinţelor necesare promovării cu succes a acestei discipline. Sunt necesare, de
asemenea, aproximativ 12 de ore în vederea documentării şi elaborării temelor de control ce vor
fi prezentate de către fiecare student.

5
 Observaţii: Prezentul material nu este suficient pentru promovarea examenului. Trebuie
parcursă întreaga programă cu bibliografia corespunzătoare.

MODULUL I
1. METODICA ÎNVĂȚĂRII POZIŢIEI FUNDAMENTALE PENTRU JOCUL DE APĂRARE

2. METODICA ÎNVĂȚĂRII POZIŢIEI FUNDAMENTALE PENTRU JOCUL DE ATAC

3. METODICA ÎNVĂȚĂRII MIŞCARII ÎN TEREN

POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE APĂRARE

FOTO 1.

POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE APĂRARE

Sarcina principală a apărătorului este aceea de a împiedica prin toate mijloacele permise de
regulamentul de joc înscrierea de goluri în poarta proprie. Pentru aceasta el va trebui să fie preocupat în
timpul jocului de marcarea adversarului, blocarea aruncărilor la poartă, închiderea pătrunderilor spre poartă şi
colaborarea cu portarul.
Atunci când se găseşte în aşteptarea acţiunii adversarului său direct, apărătorul depărtează picioarele
cu 40-50 cm. unul faţă de celălalt, având genunchii uşor îndoiţi, spatele rotund, braţele îndoite din coate şi
puţin depărtate de corp privirea îndreptată înainte, spre adversar, greutatea corpului este egal repartizată pe
ambele picioare, asigurându-se astfel un echilibru stabil corpului.
Metodica învăţării
Poziţia fundamentală pentru jocul în apărare (FOTO 1) se învaţă uşor de către începători încă de la
primele lecţii, prin folosirea următoarelor exerciţii:
Exerciţiul 1 - Jucătorii se deplasează în mers, în alergare cu joc de glezne sau în alergare uşoară, la
semnalul profesorului, opresc brusc şi adoptă poziţia fundamentală de apărare.

6
 Exerciţiul 2 - Jucătorii execută sărituri ca mingea, iar la semnalul profesorului se opresc în poziţia
fundamentală de apărare.
Exerciţiul 3 – Din diverse poziţii statice (culcat facial, culcat dorsal), la semnalul profesorului,
jucătorii adoptă poziţia fundamentală de apărare.
Exerciţiul 4 – Jucătorii sunt aşezaţi în sistemul de apărare 6+0 la semicercul de 6m. La semnalul
profesorului, vor executa deplasări în poziţie fundamentală de apărare spre stânga şi spre dreapta; la
următorul semnal, vor executa săritură la blocaj şi aterizare în poziţie fundamentală de apărare.
Exerciţiul 5 - Jucătorii se deplasează în alergare înainte, înapoi sau lateral, orientaţi fiind cu faţa
spre antrenor. Acesta indică prin ridicarea braţului în sus momentul opririi jucătorilor din deplasare şi luarea
imediată a poziţiei fundamentale, după care, printr-un alt semn convenţional făcut cu braţul, indică
jucătorilor noua direcţie de deplasare.

Indicaţii metodice
Profesorul trebuie să aibă preocupări pentru a face corectări legate de:
 Poziţia picioarelor
 Flexarea corectă a genunchilor
 Poziţia spatelui
 Poziţia braţelor

POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL ÎN ATAC

Jucătorul care aşteaptă să primească mingea se găseşte orientat cu faţa către coechipierul de la care
o va primi. Piciorul opus braţului de aruncare este depărtat de celălalt la aproximativ 30-40 cm. şi dus înainte.
Genunchii sunt uşor îndoiţi şi împinşi din glezne înainte. Trunchiul este puţin flexat pe bazin, iar spatele
rotunjit. Braţele sunt îndoite din coate şi îndreptate în direcţia de primire a mingii. Această poziţie, cu mici
modificări este păstrată şi după prinderea mingii, ea constituind poziţia de plecare (de bază) în vederea
pasării ulterioare a acesteia.

Metodica învăţării
Pentru învăţarea poziţiei fundamentale de atac, se pot utiliza exerciţiile prin care se învaţă poziţia
fundamentală de apărare, iar consolidarea şi perfecţionarea ei se face odată cu învăţarea prinderii, ţinerii şi
pasării mingii.

7
 MIŞCAREA ÎN TEREN

Mişcarea în teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucătorul le foloseşte pentru a se deplasa în
vederea mânuirii mingii, pentru a iniţia şi finaliza atacurile spre poarta adversă sau pentru a face faţă
diferitelor probleme legate de jocul de apărare

FOTO 2. FOTO 3.
Cele mai importante procedee pentru deplasarea în teren sunt:
Alergarea tropotită - Acest procedeu de alergare serveşte jucătorului pentru intrarea în cel mai scurt
timp în viteza maximă de deplasare. Se foloseşte la pornirile de pe loc şi la accelerările bruşte efectuate
din alergare ceva mai lentă.
Alergarea lansată - Acest procedeu de mişcare în teren reprezintă o alergare cu pas întins, executată
în mod relaxat şi economic. Ea urmează de obicei unei alergări tropotite.
Alergarea cu spatele - Este întrebuinţată de către jucătorii echipei care se retrag în apărare. Ea
oferă apărătorilor posibilitatea păstrării permanente a contactului vizual cu adversarii, permiţând observarea
intenţiilor de atac ale acestora, anticipând planul lor tactic, evitând astfel situaţii neprevăzute.
Deplasarea cu paşi adăugaţi, lateral, oblic înainte şi înapoi - Jucătorul din poziţie fundamentală
execută deplasarea cu paşi adăugaţi lateral, în felul următor: mai întâi deplasează lateral piciorul din direcţia
deplasării, apoi aduce în poziţia iniţială celălalt picior şi aşa mai departe.
Opririle - Opririle din alergare sunt necesare atât atacantului care doreşte să acţioneze cu scopul de a
se demarca, cât şi apărătorului care-1 marchează. Oprirea se poate executa printr-o frânare cu un picior, pus de

8
obicei pe sol, oblic şi lateral, şi printr-o frânare pe ambele picioare. Oprirea pe ambele picioare este
precedată de obicei de o uşoară săritură.
Schimbările de direcţie - Schimbările de direcţie pot fi făcute cu scopul derutării apărătorului sau
pentru simpla modificare a direcţiei de deplasare în teren a atacantului. Există mai multe procedee tehnice
de schimbare de direcţie.
Săriturile - Săriturile sunt procedee tehnice de mare importanţă atât în jocul de apărare, cât şi în cel de
atac. Prinderea mingilor înalte, unele aruncări la poartă, blocarea aruncărilor şi alte acţiuni de joc cer din
partea jucătorului să execute sărituri înalte.
Metodica învăţării
Exerciţiul 1 – Sprinturi pe distanţe scurte (4-5m) şi retragere cu spatele
Exerciţiul 2 – Starturi rapide din diverse poziţii: ghemuit, sprijin culcat facial, culcat dorsal etc.
La semnal se pleacă în alergare de viteză pe o distanţă de 10-15 m.
Exerciţiul 3 – Sprint până la semicercul advers urmat de revenire în alergare cu spatele
Exerciţiul 4 – Din poziţie fundamentală de apărare se vor executa deplasări cu pas adăugat spre
stânga şi spre dreapta.
Exerciţiul 5 – Deplasări în poziţie fundamentală de apărare: oblic înainte şi înapoi.
Exerciţiul 6 – Ieşiri şi retrageri foarte rapide în poziţie fundamentală de apărare între
semicercurile de 6m şi 9m, la semnal se pleacă în sprint la semicercul advers.
Exerciţiul 7 – Deplasări „în oglindă” în poziţie fundamentală de apărare, pe perechi.
Exerciţiul 8 – Deplasări în poziţie de apărare stânga-dreapta, oblic, înainte-înapoi.
Exerciţiul 9 – Deplasare cu paşi adăugaţi pe semicercul de 6m, sprint la centrul terenului, unde se
execută 5 sărituri la blocaj, apoi retragere cu spatele la semicercul advers.
Exerciţiul 10 – Ieşiri şi retrageri oblice în poziţie fundamentală de apărare între semicercurile de
6 şi 9m, urmate de sprint pe diagonală la poarta adversă.

Indicaţii metodice: Profesorii trebuie să intervină pentru a corecta poziţia corectă a picioarelor,
jocul de braţe şi continuu contact vizual cu adversarul.
Toate plecările de pe loc se vor executa în mare viteză.

9
 ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

1. Descrieți poziția fundamentală pentru jocul de apărare

2. Descrieți poziția fundamentală pentru jocul de atac

3. Prezentați câte cinci exerciții metodice pentru învățarea fiecărei dintre cele două poziții

4. Care sunt procedeele de deplasare în teren în jocul de handbal

5. Prezentați 10 exerciții metodice pentru instruirea deplasării în teren

BIBLIOGRAFIE MODUL

Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
Balint, E. (2004), Instruirea în jocul de handbal, Editura Universităţii Transilvania, Braşov
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Negulescu I. (2000) – Handbal Tehnica jocului, Editura A.N.E.F.S., Bucureşti
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Vick, W. (1995), Pregătirea de handbal în sală, Editura CCPS, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis

10
 MODUL 2

1. METODICA ÎNVĂȚĂRII ŢINERII, PRINDERII ŞI PASĂRII MINGII.

2. METODICA ÎNVĂȚĂRII CONDUCERII MINGII (DRIBLINGUL)

ŢINEREA, PRINDEREA ŞI PASAREA MINGII

FOTO 4. FOTO 5. FOTO 6.

ŢINEREA MINGII
Ţinerea mingii (FOTO 4) este elementul tehnic cu ale cărui procedee un jucător de handbal îşi asigură
posesia mingii pe timpul celor trei secunde regulamentare sau pe durata de timp dintre o prindere şi o
aruncare. Ţinerea mingii se poate efectua cu două mâini şi cu o mână.
PRINDEREA MINGII
Prinderea mingii (FOTO 6) este elementul tehnic cu ale cărui procedee jucătorul de handbal intră în
posesia mingii trimisă de un coechipier sau interceptată de la un adversar. Prinderea mingii se realizează cu
numeroase procedee executate cu două mâini şi cu o mână, de pe loc, din alergare şi din săritură. Învăţarea
procedeelor tehnice de prindere a mingii se realizează concomitent cu a celor de pasare.
PASAREA MINGII
Aruncarea mingii unui coechipier şi prinderea ei de către acesta poartă denumirea de pasă. Aşadar,
pasa este compusă dintr-o aruncare şi o prindere. Această transferare a mingii de la un jucător la altul
realizată cu ajutorul procedeelor tehnice de aruncare se mai numeşte şi pasarea mingii (FOTO 5).

11
 Procedeele tehnice de pasare a mingii trebuie subordonate strict tuturor principiilor de tactică
individuală şi colectivă şi în special principiului asigurării mingii. în funcţie de situaţia tactică respectivă
pasa poate fi dată direct, cu boltă, cu pământul sau precedată de o fentă.

Metodica învăţării
Exerciţiul 1 - Jucătorii sunt aşezaţi pe două rânduri, faţă în faţă, la distanţă de 3-4 m. Se execută
pase cu două mâini, din dreptul pieptului, de deasupra capului, din dreptul şoldului, pase cu o singură
mână, lateral pe lângă umăr, din dreptul şoldului şi a genunchiului. Distanţa dintre jucători se poate
modifica.
Exerciţiu 2 – Jucătorii sunt aşezaţi pe două rânduri, faţă în faţă, la distanţa de 5-6 m. Se lucrează
pe perechi. Se vor executa pase azvârlite de deasupra umărului cu mâna îndemânatică. La început acest
lucru se va face din joc de gleznă, apoi cu pătrunderi spre minge la prinderea acesteia şi retrageri după
pasare.
Exerciţiul 3 - Doi dintre jucători îl obligă pe cel de-al treilea la prindere-pasare alternativă în
condiţii de coordonare. (Fig.1)

A C

B
Fig.1.

Exerciţiul 4 – Pase în şir cu două mingi: Trei jucători sunt aşezaţi în şir, la distanţe egale, apoi
distanţa variază. Jucătorii de la capetele şirului îl obligă pe cel de la mijloc la prindere-pasare, coordonare
alternativă prin întoarcere. Traseul mingii: A-B-A; C-B-C. (Fig.2)
A A

B Fig.2 B

C C

Exerciţiul 5 - Pase în pătrat cu schimb de locuri: În colţurile unui pătrat se află situaţi pe una din
diagonale câte doi jucători cu o minge, iar pe cealaltă câte un jucător. Mingea se pasează pe laturile AB şi
CD ale pătratului, iar deplasarea se face pe laturile AD şi BC. (Fig.3)

12
 A
B

2a 1a Fig.3 1a 2a

1
D C
2

Exerciţiul 6 - Suveică simplă: Două şiruri de jucători se află la distanţa de 20 m unul de celălalt,
faţă-n faţă. Jucătorul A porneşte cu mingea şi o pasează jucătorului B care se află în mişcare, după care se
aşează la coada şirului din faţă. În varianta „B”, jucătorul aleargă şi primeşte mingea la acelaşi nivel şi
pasează din formaţie, pe la spate sau pe la ceafă. (Fig.4)

B D F

E C A
Fig.4

B D F

E C A

Exerciţiul 7 - Jucătorii sunt plasaţi în formaţie de pătrat. Se vor executa pase azvârlite de deasupra
umărului. După pasă urmează deplasare la coada şirului.(Fig.5)

Fig.5

Exerciţiul 8 – Jucătorii sunt aşezaţi în formaţie de pătrat. Se vor executa pase lungi şi pase scurte în
următoarea succesiune: 1-2, 2-3, 3-4, 4-1. (Fig.6)

2 4

1 3 13
5
 Fig.6 Fig.7

Exerciţiul 9 – Jucătorii sunt aşezaţi pe patru coloane în cele patru colţuri ale terenului. Se vor
executa pase în doi, din deplasare în formaţie de suveică. (Fig.7)

Exerciţiul 10 – Jucătorii sunt aşezaţi pe două şiruri la o poartă. Se execută pase din deplasare pe
lungimea terenului, în apropierea semicercului mingea se transmite portarului, cei doi jucători execută o
încrucişare, reprimesc mingea şi continuă exerciţiul. (Fig.8)

Fig.8

Indicaţii metodice
Profesorul trebuie să aibă preocupări pentru a aduce corectări la:
 Poziţia picioarelor, în sensul în care piciorul opus braţului de aruncare trebuie să fie plasat în faţa
celuilalt.
 Braţul trebuie să fie sus în momentul pasei cu cotul deasupra nivelului umărului.
 Mingea trebuie să fie azvârlită, nu împinsă.

CONDUCEREA MINGII (DRIBLINGUL)

Driblingul este un element tehnic care a apărut in jocul de handbal odată cu introducerea regulii
celor trei paşi şi a celor trei secunde. Cu ajutorul procedeelor de dribling, jucătorul se poate deplasa cu
mingea în teren, poate acţiona ca vârf de contraatac, se poate încadra în diferite acţiuni colective de atac.
Driblingul este de două feluri: simplu şi multiplu.

14
 FOTO 7 FOTO 8
Metodica învăţării
Exerciţiul 1 – Dribling pe loc cu mâna dreaptă, apoi cu cea stângă.
Exerciţiul 2 – Dribling pe loc, alternativ cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă.
Exerciţiul 3 – Dribling din alergare uşoară cu braţul stâng, apoi cu cel drept.
Exerciţiul 4 – Dribling din alergare, alternativ cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă.
Exerciţiul 5 – Dribling printre jaloane, alternativ cu mâna stângă şi cu cea dreaptă.
Exerciţiul 6 – Ştafetă cu dribling. Jucătorii aflaţi pe două coloane la o poartă, execută dribling în
cea mai mare viteză până la semicercul advers, se întorc şi pasează coechipierului.
Exerciţiul 7 – Pe un spaţiu delimitat, fiecare jucător execută dribling deplasându-se liber în acest
spaţiu şi încercând totodată să scotă mingea din dribling coechipierilor.
Indicaţii metodice
Profesorul trebuie să insiste asupra:
 Împingerii mingii cu palma, de sus în jos, prin apăsare.
 Nu este permisă lovirea (plesnirea) mingii.
 Privirea trebuie să fie orientată înainte şi nu neapărat spre minge.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

1. Descrieți poziția corectă pentru prinderea mingii

2. Descrieți poziția corectă pentru pasarea mingii
3. Prezentați câte cinci exerciții metodice pentru învățarea ținerii, prinderii și pasării mingii
4. Cum se realizează conducerea mingii în jocul de handbal?
5. Prezentați 10 exerciții metodice pentru instruirea driblingului simplu și multiplu

15
 BIBLIOGRAFIE MODUL
Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis
MODUL 3

1. METODICA ÎNVĂȚĂRII ARUNCĂRII LA POARTĂ CU PAS ADĂUGAT

2. METODICA ÎNVĂȚĂRII ARUNCĂRII LA POARTĂ CU PAS ÎNCRUCIȘAT

3. METODICA ÎNVĂȚĂRII ARUNCĂRII LA POARTĂ DIN SĂRITURĂ

ARUNCAREA LA POARTĂ CU PAS ADĂUGAT

La acest procedeu tehnic (FOTO 10) mişcările pregătitoare pentru aruncare se execută în felul
următor: jucătorul face un pas cu stângul înainte, aduce printr-o săritură piciorul drept lângă cel stâng, pe
care-l mută din nou cu un pas înainte. în acest timp mingea a fost dusă deasupra umărului drept şi pregătită
pentru aruncare.
ARUNCAREA LA POARTĂ CU PAS ÎNCRUCIŞAT
Aruncarea la poartă cu pas încrucişat (FOTO 9) se execută cu o tehnică asemănătoare cu cea
folosită de atleţi în aruncarea suliţei. Jucătorul, pregătindu-se de aruncare, efectuează o încrucişare a
piciorului drept peste sau prin spatele celui stâng, după care îşi fixează piciorul stâng pe sol. În timpul acestor
mişcări făcute cu picioarele, mingea este dusă deasupra umărului, iar corpul se răsuceşte spre dreapta,
privirea rămânând însă aţintită înainte.

16
 FOTO 9. FOTO 10.
Metodica învăţării
Exerciţiul 1 – Simularea aruncării la poartă fără minge, pentru însuşirea corectă a elanului cu paşi
adăugaţi sau încrucişaţi.
Exerciţiul 2 – Se porneşte de la centrul terenului în alergare uşoară cu dribling, iar de la 9m se
execută aruncări la poartă cu pas adăugat sau încrucişat.
Exerciţiul 3 – Pas la coechipier, reprimire şi aruncare la poartă cu PA sau PÎ.
Exerciţiul 4 – Pase în doi pe lungimea terenului cu aruncare la poartă cu pas adăugat sau
încrucişat de la linia de 9m. (Fig.9).

Fig.9
Exerciţiul 5 – Pase în trei din deplasare, pe lungimea terenului, urmate de finalizare la poartă cu
pas adăugat sau încrucişat. (Fig.10)

17
 Fig.10
Observaţii : Exerciţiile (6-10) prezentate pentru aruncarea la poartă din săritură, pot fi folosite şi
pentru aruncările la poartă cu pas adăugat şi încrucişat.

Indicaţii metodice
Profesorii trebuie să fie atenţi la însuşirea de către sportivi a tehnicii corecte a:
 Pasului încrucişat şi pasului adăugat.
 Aruncării puternice de deasupra umărului.
 Poziţiei corecte a trunchiului(răsucit, cu umerii perpendicular pe poartă).
 Precizia aruncărilor de la distanţă.

ARUNCAREA LA POARTĂ DIN SĂRITURĂ

Acest procedeu tehnic a apărut din necesitatea de a executa aruncări la poartă peste apărătorii
masaţi in faţa semicercului, pentru mărirea unghiului de aruncare, pentru evitarea călcării semicercului şi
pentru micşorarea distanţei dintre aruncător şi poartă.
Bătaia pentru săritură se face pe piciorul opus braţului de aruncare, pentru aruncătorii cu mâna
dreaptă se face pe piciorul stâng, cu o tehnică asemănătoare săriturilor din atletism. În urma bătăii, în care
laba piciorului rulează dinspre călcâi spre vârf şi piciorul se destinde din articulaţii, corpul este aruncat în
sus şi înainte, înălţarea corpului este ajutată şi de pendularea piciorului drept, care în timpul bătăii se ridică în
sus cu genunchiul îndoit spre piept.

18
 FOTO 11 FOTO 12
În timpul înălţării corpului, mingea se duce deasupra umărului drept, fiind sprijinită la început şi de
mâna stângă, apoi ţinută în mâna dreaptă, echilibrat sau prin apucare. Când jucătorul atinge momentul
maxim al înălţării, corpul se blochează în aer pentru a oferi un punct de sprijin braţului care efectuează
mişcarea propriu-zisă de aruncare. Piciorul drept pendulează în jos şi înapoi, în timp ce braţul drept (braţul
aruncător) trece înainte. Aterizarea din săritură se face tot pe piciorul stâng, adică pe piciorul de bătaie.
(FOTO 11şi FOTO 12)

Metodica învăţării
Exerciţiul 1: Simularea aruncării la poartă fără minge, cu învăţarea corectă a elanului, poziţiei
braţului de aruncare, a trunchiului şi picioarelor.
Exerciţiul 2: Dribling multiplu de la centrul terenului, urmat de aruncare la poartă din săritură de la
linia de 9m.
Exerciţiul 3: Pasă la un coechipier, reprimire şi aruncare la poartă din săritură de pe poziţia de inter
stâng, centru şi inter drept.
Exerciţiul 4: Sportivii sunt aşezaţi în coloană pe poziţia de inter stâng. Vor executa dribling, elan,
bătaie şi aruncare la poartă peste banca de gimnastică.

19
 Exerciţiul 5: Pase în doi pe lungimea terenului cu finalizare prin aruncare la poartă din săritură de
pe poziţia de inter stâng sau inter drept. Fig.11

Fig.11
Exerciţiul 6: Pase în trei cu schimb de locuri pe lungimea terenului cu finalizare prin aruncare la
poartă din săritură. Fig.12

Fig.12

Exerciţiul 7: Pase în trei, pe lungimea terenului, finalizate prin aruncare la poartă din săritură de pe
poziţie de inter. Fig.13

20
 Fig.13
Exerciţiul 8: Pase în trei pe lungimea terenului cu încrucişare simplă la unul din cei doi interi şi
aruncare la poartă din săritură peste paravan simplu.
Exerciţiul 9: Pase în trei pe lungimea terenului cu încrucişare dublă între centru şi interi şi
aruncare la poartă din săritură peste paravan dublu.
Exerciţiul 10: Jucătorii sunt aşezaţi pe poziţie de inter stâng la cele două porţi. Interul pasează
extremei de pe partea sa, reprimeşte mingea şi aruncă la poartă din săritură pe blocajul făcut de pivot la
apărătorul direct. Fig.14.

Fig.14
Indicaţii metodice: Trebuie aduse corectări permanente la însuşirea corectă a:
 Elanului şi bătăii pe piciorul de bătaie
 Poziţiei corecte în zbor a trunchiului, braţului de aruncare şi picioarelor
 Aterizarea se va face pe piciorul de bătaie
 Aruncarea va fi executată cu forţă, din poziţia cea mai înaltă la care se ajunge în săritură.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

1. Descrieți aruncarea la poartă cu pas adăugat

2. Descrieți aruncarea la poartă cu pas încrucișat
3. Descrieți aruncarea la poartă din săritură
4. Prezentați câte cinci exerciții metodice pentru învățarea acestor aruncări.
5. Care sunt modalitățile de realizare a aruncării la poartă din săritură?

BIBLIOGRAFIE MODUL
Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău

21
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis

MODUL 4

1. METODICA ÎNVĂȚĂRII FENTELOR ȘI MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE

2. METODICA ÎNVĂȚĂRII SCOATERII MINGII DIN DRIBLING

FENTELE SAU MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE

Fentele sunt mişcări făcute de un jucător cu corpul sau cu segmentele lui, cu şi fără minge, pe loc şi
din deplasare, cu scopul de a induce în eroare pe adversar asupra adevăratelor intenţii viitoare. Există trei mari
categorii de fente: (FOTO 13, FOTO 14)
 Fentele de plecare sau schimbările de direcţie care pot fi simple sau duble
 Fentele de pasare

22
  Fentele de aruncare la poartă.

FOTO 13. FOTO 14.

Metodica învăţării
Exerciţiul 1: Fentă de pasă urmată de pasă pe partea opusă sau de aruncare la poartă.
Exerciţiul 2: Fentă de aruncare la poartă urmată de pasă sau de aruncare la poartă.
Exerciţiul 3: Schimbări simple şi duble de direcţie executate din alergare uşoară, pe toată
lungimea sălii.
Exerciţiul 4: Jucătorii execută dribling, apoi fentă simplă sau dublă de pornire, urmată de
simularea aruncării la poartă.
Exerciţiul 5: Jucătorii sunt dispuşi pe trei şiruri la o poartă. Din alergare uşoară vor executa fentă
de pasă înspre dreapta şi vor pasa în stânga, apoi, fentă de pasă înspre stânga şi vor pasa în dreapta.

Exerciţiul 6: În relaţia 3:3 cu doi atacanţi la 9 m, doi apărători pe semicerc şi un atacant marcat
îndeaproape de un apărător la 12-13 m de poartă. Jucătorul marcat, execută fentă simplă sau dublă de
pornire, demarcându-se, creând astfel relaţia de supranumeric de 3:2, în care se va pasa jucătorului liber.
Fig.15

23
 Fig.15 Fig.16
Exerciţiul 7: Jucătorii sunt aşezaţi pe patru coloane cu faţa la poartă. Vor executa fente de
aruncare la poartă urmate de pasă la coechipier. Fig.16
Exerciţiul 8: Atacanţii stau în spatele apărătorilor, primesc mingea de la coechipier, fentează prin
întoarcere simplă sau dublă a trunchiului şi încearcă să ajungă într-o situaţie favorabilă de aruncare. Fig.17

Fig.17

Indicaţii metodice
La învăţarea fentelor trebuie să se ţină cont de:
 La fentele de pornire, după executarea schimbării de direcţie se accelerează puternic.
 Fentele de pasare trebuie să fie convingătore urmate rapid de pasă sau aruncare.
 Fentele de aruncare la poartă trebuie executate în viteză şi foarte convingătoare, urmate imediat de
pasă sau de aruncare la poartă.

SCOATEREA MINGII DIN DRIBLING

Scoaterea mingii din dribling este un element tehnic specific jocului de apărare prin care
apărătorul intră în posesia mingii prin interpunerea palmei sale între palma adversarului şi mingea care
ricoşează din sol. (FOTO 15, FOTO 16)

24
 Scoaterea mingii din dribling se poate realiza prin trei modalităţi:
 Scoaterea mingii prin atac din faţă
 Scoaterea mingii prin atac din lateral
 Scoaterea mingii prin atac din spate.

FOTO 15 FOTO16
Metodica învăţării
Exerciţiul 1: Se lucrează pe perechi, un atacant cu mingea şi un apărător. Atacantul execută
dribling din deplasare, iar apărătorul încearcă scoaterea mingii din dribling prin atac din faţă, din lateral
sau din spate.
Exerciţiul 2: Se lucrează pe perechi. Fiecare jucător are minge şi execută dribling într-un spaţiu
restrâns. În acelaşi timp, încearcă să scoată mingea din dribling partenerului.
Exerciţiul 3: Un număr oarecare de jucători execută dribling într-un spaţiu delimitat. Fiecare
jucător va încerca să scoată mingea din dribling partenerilor. Jucătorul a cărui minge a fost scoasă din
dribling sau a părăsit spaţiul de joc, va fi exclus din joc, până ce rămâne un singur câştigător.
Exerciţiul 4: Jucătorii sunt aşezaţi pe perechi la una din liniile de poartă. Unul dintre ei are
mingea şi încearcă să-l depăşească pe celălalt prin dribling, în timp ce acesta din urmă încearcă scoaterea
mingii din dribling. După două lungimi de teren, rolurile se schimbă.
Exerciţiul 5: Şapte jucători stau în spaţiul dintre 6 şi 9 m şi încearcă, fără să-şi părăsească
poziţia, să scoată mingea jucătorilor care pătrund în dribling, alternativ de pe poziţia extremei stânga,
respectiv dreapta. Fig.18.

25
 Fig. 18

Exerciţiul 5: Jucătorii sunt plasaţi pe cele două extreme, atacanţi şi apărători. Atacanţii execută
dribling paralel cu semicercul, iar apărătorii, încearcă să scoată mingea din dribling. După ce se reuşeşte
acest lucru, se schimbă rolurile.

Indicaţii metodice
La scoaterea mingii din dribling este necesar ca profesorul sa aducă corectări cu privire la
învăţarea corectă a:
 Interzicerea folosirii pumnului la scoaterea mingii de la adversar.
 Interzicerea smulgerii mingii de la adversar.
 Palma apărătorului va fi interpusă între mingea ce ricoşează din sol şi palma atacantului, în aşa fel
încât acesta să nu fie atins.
 La scoaterea mingii din dribling trebuie folosită mâna opusă celei cu care se execută driblingul de
către atacant la situaţia de scoatere a mingii prin atac din spate (Ex. dribling cu mâna dreaptă,
scoatere cu mâna stângă) şi aceeaşi mână în situaţia de scoatere a mingii din dribling prin atac din
faţă (Ex. dribling cu mâna dreaptă, scoatere a mingii cu mâna dreaptă).

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

26
 1. Cum se realizează fentele de pasare?
2. Cum se realizează fentele de aruncare la poartă?
3. Cum se realizează fentele de depășire a adversarului?
4. Cum se realizează scoaterea mingii de la adversar?
5. Prin câte modalități se poate realiza scoaterea mingii de la adversar?

BIBLIOGRAFIE MODUL

Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis

MODUL 5

1. METODICA ÎNVĂȚĂRII ATACARII ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA MINGII.

27
 2. METODICA ÎNVĂȚĂRII BLOCĂRII ARUNCĂRILOR LA POARTĂ

ATACAREA ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA MINGII

Acest element tehnic face parte din tehnica apărătorului. Jucătorul aflat în apărare are voie să
bareze cu corpul drumul adversarului spre poartă. De asemenea îi este permisă folosirea forţei corporale
pentru împiedicarea pătrunderilor sau circulaţiilor libere ale atacantului în teren. Când adversarul direct
primeşte mingea, apărătorul se va deplasa înainte, îl va ataca cu un braţ pe şold şi celălalt pe braţul de
aruncare. (FOTO 17, FOTO 18, FOTO 19)

FOTO 17 FOTO 18 FOTO 19

Metodica învăţării
Exerciţiul 1: Atacanţii cu mingea în mână vor executa fente de aruncare la poartă precedate de un
elan de trei paşi. Apărătorii vor ataca adversarul cu mingea pe partea braţului de aruncare, după care,
ambii jucători se retrag, repetând exerciţiul.
Exerciţiul 2: Jucătorii sunt aşezaţi pe pe poziţiile de inter stâng şi inter drept. La semicercul de
6m se află doi apărători. Atacanţii pasează între ei, iar apărătorii vor ataca adversarul aflat în posesia
mingii.
Exerciţiul 3: Atacanţii sunt aşezaţi pe trei coloane pe postul de inter stâng, centru şi inter drept.
La semicercul de 6m sunt trei apărători. Atacanţii pasează mingea între ei cu ameninţarea porţii, iar
apărătorii vor ataca adversarul aflat în posesia mingii pe partea braţului de aruncare.

28
 Exerciţiul 4: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile de extreme şi interi. La semicerc sunt aşezaţi patru
apărători. Atacanţii pasează mingea între ei cu ameninţarea porţii, iar apărătorii vor face ieşiri şi retrageri
foarte rapide cu atacarea adversarului aflat în posesia mingii. Fig.19

Fig.19
Exerciţiul 5: Jucătorii sunt aşezaţi în sistem de atac cu un pivot şi vor executa pase succesive cu
ameninţarea porţii. Apărătorii vor ataca adversarul aflat în posesia mingii. Fig.20

Fig.20
Exerciţiul 6: În timpul jocului se poate da indicaţia ca numai doi jucători să facă avansări spre
interi. Atacul va fi format din 7 jucători, dintre care doi pivoţi. Fig.21

Fig.21
Indicaţii metodice: Antrenorii trebuie să corecteze până la însuşirea corectă poziţia picioarelor şi
braţelor apărătorilor. Totodată, trebuie să aibă preocupări ca ieşirile şi retragerile în şi din dispozitivul de
apărare să fie foarte rapide.

29
 BLOCAREA ARUNCĂRILOR LA POARTĂ

Blocarea aruncărilor la poartă face parte din tehnica jocului de apărare. Acest element tehnic,
specific apărătorului se face prin întinderea mâinilor spre direcţia mingii cu palmele orientate înainte şi
degetele uşor desfăcute. (FOTO 20, FOTO 21, FOTO 22).
Există trei modalităţi de realizare a acestui element: blocarea mingilor înalte, blocarea mingilor
medii şi blocarea mingilor joase.

FOTO 20 FOTO 21 FOTO 22

Metodica învăţării
Exerciţiul 1: Jucătorii lucrează pe grupe după cum urmează: atacantul pasează mingea
apărătorului, acesta retransmite mingea atacantului, care aruncă la poartă la o înălţime dinainte stabilită,
iar apărătorul blochează aruncarea.
Exerciţiul 2: Jucătorii sunt aşezaţi pe poziţie de inter stâng sau inter drept. La semicercul de 6m
sunt doi apărători. Atacanţii pasează antrenorului, reprimesc mingea şi aruncă la poartă din săritură.
Apărătorii încearcă blocarea aruncărilor la poartă.
Exerciţiul 3: Jucătorii sunt aşezaţi în coloană pe posturile de inter stâng şi inter drept. La semnal,
vor executa pase între ei, apoi vor executa o încrucişare. Unul dintre interi va arunca la poartă din săritură,
iar cel care încrucişează va încerca blocarea aruncării.
Exerciţiul 4: Trei grupe de jucători, stau în şir cu faţa la poartă. Jucătorii grupei din centru au
fiecare câte o minge. Ei pasează alternativ jucătorilor din stânga şi din dreapta, aflaţi în pătrundere şi
încearcă prin deplasare să blocheze aruncarea la poartă dintr-o poziţie laterală, când spre stânga, când spre
dreapta. Fig.22

30
 Fig. 22

Exerciţiul 5: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile de interi şi extreme, cu un apărător

intermediar la 7-8 m. Interul pasează extremei, reprimeşte în pătrundere, execută o schimbare de
direcţie şi aruncă la poartă peste apărătorul care încearcă blocarea aruncării. Fig. 23

Fig.23

Indicaţii metodice
Antrenorii trebuie să aibă preocupări pentru însuşirea corectă de către sportivi a:
 Coordonarea săriturii apărătorului cu cea a atacantului la blocarea aruncărilor înalte.
 Poziţia corectă a braţelor şi palmelor.
 Blocarea aruncărilor trebuie făcută înafara semicercului de 6m, altfel, echipa aflată în
apărare va fi penalizată cu aruncare de la 7m.
 La blocarea aruncărilor joase este interzis a se folosi intenţionat piciorul, deoarece acel
apărător va fi eliminat pe timp de două minute.

31
 ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

1. Cum se realizează atacarea adversarului aflat în posesia mingii pe sol?

2. Cum se realizează atacarea adversarului aflat în posesia mingii în săritură?
3. Prezentați 10 exerciții metodice pentru instruirea atacării adversarului aflat în posesia mingii.
6. Cum se realizează blocarea mingilor la poartă?
7. Prin câte cinci exerciții pentru blocarea aruncărilor la joasă înălțime, la înălțime medie și la mare
înălțime.

BIBLIOGRAFIE MODUL

Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport - Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis

32
 MODUL 6

METODICA ÎNVĂȚĂRII TEHNICII PORTARULUI

Portarul are întotdeauna un statut aparte în cadrul echipei, datorită importanţei majore a postului.
Unele procedee folosite de către portar sunt identice cu cele analizate la tehnica jucătorilor de câmp, altele
însă, sunt specifice portarului şi aceste procedee sunt: poziţia fundamentală, deplasarea în poartă, prinderea
mingii, respingerea mingii cu braţul, respingerea mingii cu piciorul, plonjonul, mişcările înşelătoare,
degajarea mingii. (FOTO 23, 24, 25).
Calităţile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de manifestare şi în mod special
viteza de reacţie, rezistenţa specifică, îndemânarea, coordonarea bună a mişcărilor, forţa generală şi în
special forţa în picioare, forţa în braţe şi abdomen. La toate acestea se adaugă calităţile morale şi de voinţă.

FOTO 23 FOTO 24 FOTO 25

Metodica învăţării poziţiei fundamentale
Exerciţiul 1: Din şezând culcat ventral sau depărtat, ridicarea rapidă şi luarea poziţiei
fundamentale la diferite semnale.
Exerciţiul 2: Deplasări (lente) între cele două bare ale porţii, deplasarea putând fi dirijată de pase
executate de jucătorii aflaţi la noua metri.
Exerciţiul 3: Deplasare laterală cu paşi adăugaţi cu spatele spre teren, întoarcere de 180o şi luarea
poziţiei fundamentale la diferite semnale.
Exerciţiul 5: Jucătorii aşezaţi în cerc sau pătrat, pasează mingea între ei, în timp ce portarul se
deplasează, în poziţia fundamentală, după minge.
Metodica învăţării deplasării în poartă
Exerciţiul 1: Poziţia fundamentală în centrul porţii: fandare spre dreapta, după fiecare fandare
revenindu-se în poziţia fundamentală.

33
 Exerciţiul 2: Jocul adversarului, poziţia apărătorilor şi a mingii determină în cea mai mare măsură
plasamentul portarului. În funcţie de locul unde se găseşte mingea, portarul se deplasează în spaţiul de
poartă, încercând să se plaseze mereu pe bisectoarea unghiului format de braţul de aruncare al atacantului
şi cele două bare verticale ale porţii (Fig.24 şi Fig.25).

Fig.25 Fig.26
Exerciţiul 3: Deplasarea portarului în poartă pentru realizarea unui plasament corect se face pe un
arc de cerc care uneşte cele două bare şi a cărui rază mediană a terenului atinge distanţa de 1-1,5 metri.
Fig.27 Fig.27

Exerciţiul 4: Poziţia fundamentală: săritură laterală peste banca de gimnastică, aterizare în poziţie
fundamentală şi executarea unei fandări laterale în direcţia în care s-a executat săritura.
Exerciţiul 5: Stând ghemuit: săritură laterală peste banca de gimnastică, aterizare în poziţia
fundamentală, urmată de fandare laterală în direcţia în care s-a executat săritura peste bancă.
Metodica învăţării respingerii mingii
Exerciţiul 1: Jucătorii sunt aşezaţi în coloană la 11-12 metri de poartă. Mingile se aruncă
alternativ spre colţurile din stânga şi din dreapta jos ale porţii: portarul le respinge prin fandare stânga-
dreapta, cu paşi adăugaţi.
Exerciţiul 2: Aceeaşi formaţie, mingile se aruncă alternativ spre colţurile din stânga şi dreapta jos
ale porţii. Portarul respinge prin fandare stânga-dreapta, cu paşi adăugaţi. Fig.28

34
 Exerciţiul 3: Idem 2, dar aruncările vor fi îndreptate spre colţurile de sus ale porţii, iar portarul va
respinge prin sărituri cu bătaie pe piciorul de aceeaşi parte cu direcţia aruncării. Fig.29

Fig.28 Fig.29
Exerciţiul 4: Jucătorii sunt aşezaţi într-un semicerc la 10-12 metri de poartă, fiecare cu o minge în
mână: antrenorul plasat în spatele porţii indică un jucător care va arunca în timp ce ceilalţi execută fente
de aruncare la poartă. Fig.30
Exerciţiul 5: Respingerea mingilor aruncate de jucătorii aşezaţi pe posturi, aruncarea se
efectuează în următoarea ordine: ES-IS-C-ID-ED. Fig.31

Fig.30 Fig.31
Indicaţii metodice: Antrenorii trebuie să corecteze poziţia fundamentală, plasamentul portarului,
sa antreneze dezvoltarea reflexelor, degajarea mingii şi colaborarea cu colegii.

35
 ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

1. Din ce este compusă tehnica portarului?

2. Descrieți poziția fundamentală specifică portarului
3. Cum se realizează deplasarea specifică portarului?
4. Prezentați 10 exerciții metodice pentru apărarea mingilor aruncate de la distanță.
5. Prezentați 10 exerciții metodice pentru apărarea mingilor aruncate de la semicerc.

BIBLIOGRAFIE MODUL

Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport - Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis

36
 MODUL 7 - METODICA ÎNVĂȚĂRII FAZELOR ATACULUI:

FAZA ÎNTÂI A ATACULUI – CONTRAATACUL

Contraatacul sau faza I a atacului reprezintă trecerea rapidă a unuia sau mai multor jucători din
apărare în atac, ca urmare a pierderii mingii de către echipa adversă. Contraatacul are două forme, fiecare
dintre ele cu mai multe variante:
 Contraatacul direct.
 Contraatacul cu intermediar.

FOTO 26 FOTO 27
Metodica învăţării contraatacului direct
Exerciţiul 1: Jucătorii sunt plasaţi pe cele două extreme. La semnal un vârf pleacă pe contraatac,
primeşte mingea de la portar şi finalizează după ce a executat un dribling, apoi recuperează mingea şi
pasează extremei de pe partea opusă. Fig.32

Fig.32

37
 Exerciţiul 2: Lansarea vârfurilor de contraatac care au luat startul din locuri diferite ale
dispozitivului de apărare şi primesc mingea la distanţe diferite faţă de poartă. Fig.33

Fig.33
Exerciţiul 3: Contraatac direct cu două vârfuri. Jucătorii sunt plasaţi pe posturile de extremă.
Portarul pasează unui vârf de contraatac, acesta retransmite mingea celuilalt vârf, care finalizează. Fig.34

Fig.34
Exerciţiul 4: Contraatac direct cu două vârfuri care încrucişează între ele. Jucătorii sunt aşezaţi ca
în exerciţiul de mai sus, dar finalizarea e precedată de o încrucişare. Fig.35

Fig.35

38
 Metodica învăţării contraatacului cu intermediar
Exerciţiul 5: Antrenarea contraatacului cu intermediar sub formă de suveică. Portarul pasează
intermediarului care lansează vârful de contraatac, acesta pasează celuilalt portar care din nou transmite
mingea intermediarului. Fig.36

Fig.36
Exerciţiul 6: Contraatac cu intermediar şi un vârf de contraatac. Portarul pasează mingea
intermediarului care lansează vârful de contraatac. Fig.37

Fig.37
Exerciţiul 7: Contraatac cu intermediar şi două vârfuri. Portarul pasează intermediarului care
lansează un vârf, iar acesta pasează celuilalt vârf care finalizează. Fig.38

Fig.38
Indicaţii metodice: Se va pune accentul pe corectarea greşelilor legate de: startul rapid, traseul
jucătorilor, precizia paselor şi a procedeelor de finalizare, coordonarea între intermediar şi vârfurile de
contraatac.

39
 FAZA A DOUA A ATACULUI – CONTRAATACUL SUSŢINUT
Contraatacul susţinut reprezintă acea fază a atacului care se declanşează atunci când nu a putut fi
lansat contraatacul spre vârfuri. Printr-un atac foarte rapid, jucătorii din valul doi transportă mingea în
terenul advers şi finalizează sau angajează un jucător din valul întâi. Această fază a atacului (FOTO28,
FOTO29) are două variante de realizare:
 Contraatac susţinut finalizat prin aruncări de la distanţă de către jucătorii valului doi.
 Contraatac susţinut finalizat prin angajarea jucătorilor din valul întâi.

FOTO 28 FOTO 29
Metodica învăţării
Exerciţiul 1: Contraatac susţinut, în care pasele se succed după un sistem: portar-vârf-celalalt
vârf-jucători din al doilea val, iar finalizarea se face trecând printre jaloane. Fig.39

Fig.39
Exerciţiul 2: Se efectuează pase repetate, în prezenţa unor apărători pasivi, între un jucător din
valul doi şi un vârf de contraatac, continuate cu angajarea celuilalt vârf. Fig.40

Fig.4

40
 Exerciţiul 3: Exerciţiu complex pentru faza a II-a a atacului, care începe la o poartă, iar acţiunea
finală şi finalizarea se fac la cealaltă poartă, cu apărători semiactivi. Fig.41

Fig.41
Exerciţiul 4: Se efectuează pase repetate, în prezenţa unor apărători pasivi, cu schimb de locuri
între cei trei jucători care pasează între ei. Fig.42

Fig.42
Exerciţiul 5: Deplasări rapide însoţite de pasarea mingii între 3 jucători, continuate cu încrucişări
între C şi IS şi finalizare a interului dreapta. Fig.43

Fig.43
Indicaţii metodice
Se va avea în vedere, în permanenţă:
 Transportul rapid a mingii în terenul advers de către jucătorii valului doi.
 Precizia paselor şi precizia aruncărilor de la distanţă.
 Buna colaborare între jucătorii din valul doi şi valul întâi la reangajarea acestora.
 Demarcarea permanentă pe spaţiu liber şi căutarea unei situaţii cât mai favorabile pentru
finalizarea contraatacului susţinut.

41
 FAZA A TREIA A ATACULUI – ORGANIZAREA

Faza a treia a atacului sau faza de organizare începe atunci când contraatacul susţinut nu s-a putut
materializa printr-o aruncare la poartă în condiţii de siguranţă. În această fază a atacului, jucătorii care în
faza întâi sau faza a doua au ajuns pe alte posturi decât cele pe care joacă în mod normal, îşi reiau locul în
dispozitivul de atac pentru a declanşa atacul în sistem.

FOTO 30
Metodica învăţării.
Deoarece noile schimbări de regulament fac ca această fază a atacului să fie scurtată la maximum,
organizarea atacului se realizează prin: sistemul de pasare a mingii în potcoavă (Fig.44), sistemul de pase
1-7(Fig.45) şi sistemul de pase 1-8 (Fig.46).

Fig.44 Fig.45 Fig.46

Indicaţii metodice
Trebuie avut în vedere ca jucătorii aflaţi pe alte posturi să-şi ocupe locul în sistemul de atac în cel
mai scurt timp, de traseul cel mai scurt, pentru a evita declanşarea presemnalizării jocului pasiv.

42
 FAZA A IV-A A ATACULUI - JOCUL IN SISTEM

După ce conducătorul de joc apreciază că atacul s-a organizat in bune condiţii, că jucătorii şi-au ocupat
posturile, poate da semnalul de trecere la jocul într-un anumit sistem de atac. în această fază, echipa în atac
se străduieşte ca, prin folosirea mijloacelor tacticii individuale şi a celei colective, să-şi creeze o situaţie
bună de finalizare. în această fază a atacului, pe lângă cunoştinţele teoretice de tactică colectivă, jucătorii
trebuie să manifeste clarviziune, spirit de anticipaţie, răbdare, spirit de sacrificiu, să-şi subordoneze
acţiunile personale interesului colectiv.
Numai studiul tacticii colective, însuşirea sistemelor de joc în atac, în diferitele lor forme de aplicare,
va da jucătorilor posibilitatea să găsească soluţii de rezolvare pentru diferitele situaţii care se creează în
atacul în sistem. în atacarea diferitelor sisteme de apărare nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării.
În faza a IV-a a atacului, deci în atacul într-un anumit sistem, deosebim mai multe faze de desfăşurare,
şi anume:
• faza de pregătire a atacului
• faza de construire a acţiunii de finalizare
• faza de finalizare.
Faza de pregătire a atacului se realizează prin circulaţia activă de minge şi de jucători. La faza de
construire a acţiunii de finalizare contribuie mijloacele tactice colective. Faza de finalizare reprezintă ultima
acţiune a atacului în sistem şi se compune dintr-o acţiune individuală mai simplă sau mai complicată, prin
care jucătorul se străduieşte să ajungă într-o poziţie favorabilă de aruncare la poartă şi să înscrie.
Dacă o încercare de creare a fazei de finalizare nu reuşeşte din diferite motive, dar echipa respectivă
rămâne în poziţia mingii, atunci jocul se reia prin faza a IlI-a de organizare. Această alternare a fazelor de atac,
atunci când finalizarea nu reuşeşte, conferă siguranţă jocului în atac. Este necesar ca în instruirea atacanţilor
să se urmărească şi însuşirea unor procedee tehnice de finalizare specifice unor posturi învecinate.

Mijloace tehnico-tactice de realizare a atacului în sistem:

• poziţia fundamentală pentru jocul de atac;
• ţinerea mingii cu două mâini şi cu o mână;
• prinderea mingii cu două mâini;
• pasarea mingii în pătrundere succesivă;
• pasă peste semicerc;
• pasă de angajare a jucătorilor de semicerc;
• aruncările la poartă la semicerc;
• aruncările la poartă de la distanţă; fentele - mişcările înşelătoare; demarcajul;
•paşii pivotului; acţiuni tactice de bază în atac; încrucişările; paravanul; blocajele

43
• plecarea din blocaj;
• acţiuni tactice de atac în momente fixe de joc; circulaţie de minge şi de jucători în atac.

ACŢIUNI TACTICE DE BAZĂ

Acţiunile tactice de bază sunt acţiuni ofensive executate de 2-3 jucători cu scopul să elibereze sau să
creeze unui jucător posibilitate cât mai favorabilă de aruncare sau angajare. Sunt noţiuni elementare în
handbalul actual, care trebuie să fie cunoscute de toţi jucătorii şi exersate până la automatizare.
Calea metodică cea mai bună este repetarea până la cunoaşterea fiecărei acţiuni în toate poziţiile de
joc şi apoi improvizarea pe baza acestora în joc bilateral. Dintre acţiunile tactice de bază amintim
• angajările (pase spre un coechipier demarcat);
• demarcajul;
• paravanul;
• încrucişarea;
• blocajul şi plecarea din blocaj;
• acţiuni tactice de atac în momente fixe dejoc;
• circulaţii de minge şi de jucători în atac.

Paravanul
Paravanul este o acţiune tactică de atac prin care se urmăreşte favorizarea aruncărilor la poartă din
săritură, de la distanţă peste apărători. Paravanul s-a format ca acţiune tactică dejoc din nevoia de a proteja
jucătorii care execută aruncări libere de la 9 metri.
Paravanul nu se utilizează pentru a favoriza demarcajul unui coechipier, aşa cum se petrec lucrurile cu
acţiunile de blocaj ale apărătorului. Paravanul şi blocajul sunt acţiuni tactice diferite, care au scopuri şi
modalităţi de execuţie independente. Paravanul poate fi făcut la momentele fixe dejoc în cazul aruncărilor
libere de la 9 metri, precum şi în timpul fazelor curgătoare dejoc, cum ar fi la finalizarea fazei a II-a a
atacului.
Uneori, in timpul circulaţiei intense a jucătorilor de semicerc, se pot constitui paravane ocazionale
care, folosite prompt, duc la înscrierea unor goluri de la distanţă prin aruncări surprinzătoare.

Încrucişarea
Încrucişarea reprezintă acţiunea tactică de bază ce constă în întretăierea traseelor a doi sau trei
jucători pentru ca unul dintre ei să finalizeze dintr-o poziţie cât mai favorabilă. Aceasta poate fi simplă sau
dublă.

44
 Încrucişarea simplă se realizează între doi jucători în care jucătorul cu mingea pătrunde prin faţa
celui fără minge şi apoi o pasează celuilalt cu scopul de a dezechilibra apărătorul.
Încrucişarea dublă se realizează între trei jucători, de obicei între jucătorii din zona centrală şi
constă într-o succesiune de două încrucişări simple între cei trei jucători.

Blocajul şi plecarea din blocaj

Blocajul şi plecarea din blocaj erau tratate înainte diferenţiat dar aceste două acţiuni sunt
dependente una de cealaltă pentru a reuşi să-şi atingă scopul. Blocajul are o mare importanţă deoarece un
apărător agresiv poate domina atacantul. Prin această acţiune, colaborarea dintre cei doi apărători poate
manifesta carenţe care trebuie fructificate de cei doi atacanţi.

Clasificarea blocajelor se poate face astfel:

• blocaj efectuat de pivot unuia dintre jucătorii de 9m;
• blocaj cu doi jucători;
• blocaj exterior;
• blocaj pentru formarea unui culoar de pătrundere sau de aruncare la poartă;
• blocaj - plecare din blocaj.
Acţiuni tactice de atac în momente fixe de joc
Principalele acţiuni tactice în momentele fixe dejoc sunt:
• aruncarea de la 9 metri;
• aruncarea de la 7 metri;
• aruncarea de la margine;
• aruncarea de la colţ;
• mingea de arbitru;
• aruncarea de începere

Circulaţii de minge şi de jucători în atac

Pentru a înfrânge rezistenţa apărătorilor echipei adverse care se opun în mod organizat acţionând
individual şi colectiv pentru evitarea golului, jucătorii echipei în atac utilizează circulaţii de minge şi
circulaţii de jucători spre a-i determina pe apărători să se deplaseze în teren, ceea ce poate determina
comiterea unei greşeli de apărare sau intervenţia întârziată a unui apărător. Circulaţiile de mingi îi pun pe
apărători în mişcare, impunându-le un efort susţinut pentru a se plasa corect faţă de minge şi faţă de
posesorul acesteia.

45
 Circulaţiile de jucători în atac, care nu pot fi despărţite şi de o anumită circulaţie a mingii determină
deplasarea apărătorilor pe distanţe mari, efectuând în acelaşi timp numeroase preluări şi predări, sau
schimburi de oameni în apărare, ceea ce facilitează apariţia unor greşeli de apărare. Numai după o bună
pregătire a atacului prin circulaţii de minge şi de jucători se creează condiţiile propice folosirii unor acţiuni
tactice de finalizare.
Circulaţia de minge şi de jucători trebuie exersată foarte mult la antrenamente. Pe un astfel de fond de
pregătire a atacului pot fi utilizate cu succes toate mijloacele tacticii individuale şi colective. Jocul
competiţional solicită din partea atacanţilor capacitatea de a se orienta rapid în joc şi, pe fondul unei
pregătiri tehnico-tactice complexe, de a rezolva situaţia tactică dată, întrerupând o circulaţie. Atacanţii nu
trebuie să rămână tributari unei circulaţii ordonate sau începute de conducătorul de joc ci, pe baza gândirii
tactice creatoare, a capacităţii de analiză şi anticipaţie, fiecare jucător este dator să modifice circulaţia în
funcţie de situaţia concretă de pe teren. Fiecare sportiv răspunde în faţa antrenorului şi a echipei de felul cum
acţionează.

FORME DE JOC ÎN ATAC

În cadrul fazei a I V-a a atacului, sistemele de joc pot fi aplicate în două forme:
• atacul poziţional
• atacul în circulaţie.
Ambele forme de atac sunt indispensabile pentru o echipă de handbal care îşi propune să obţină
rezultate deosebite. Practica ne arată că echipele de valoare sunt capabile să aplice alternativ cele două forme
de atac, în mod conştient, cu justificare tactică.
Nu se poate spune că o formă de atac este mai bună decât cealaltă. Se recomandă alternarea judicioasă a celor
două forme de atac în faza a IV-a a atacului.

Atacul poziţional
Această formă de atac se utilizează tactic în următoarele situaţii:
• atunci când apărarea a avut timp să se organizeze şi nu poate fi depăşită prin
acţiuni tactice individuale sau colective;
• când echipa care atacă urmăreşte să câştige timp, fiind cea care conduce pe
tabela de marcaj;
• echipa care atacă este nevoită să facă economie de energie deoarece are în faţă
o apărare agresivă şi bine organizată;

46
• jucătorii echipei în atac sunt puţin pregătiţi tactic şi nu pot folosi atacul în
circulaţie.
În prima parte a atacului poziţional jucătorii se deplasează pe posturile lor, înainte, înapoi, lateral,
în funcţie de nevoile de demarcaj, pasându-şi mingea cu circulaţiile de minge cunoscute, fără intenţia de a
provoca prea repede o situaţie de pătrundere sau de aruncare la poartă.
Prin circulaţia rapidă a mingii ca şi prin fentele de pătrundere făcute de către unii atacanţi nu trebuie să
se lase timp de odihnă apărătorilor. Efortul atacanţilor într-o astfel de circulaţie a mingii este mult mai mic
decât al apărătorilor.
Pentru realizarea atacului poziţional este absolut necesar ca posturile echipei să fie ocupate de
jucători cu calităţi corespunzătoare. Privită în ansamblu, activitatea atacanţilor se rezuma la mişcări
înşelătoare, de pasare şi de deplasare în zona de teren rezervată postului ocupat în echipă.
Prin jocul poziţional se urmăreşte crearea unor faze de gol pentru fiecare jucător din dreptul zonei
postului în care joacă.
Forma poziţională de atac presupune ca interii şi conducătorul de joc să fie buni aruncători la poartă
de la distanţă.
Atacul poziţional nu trebuie înţeles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare şi de dinamism. Atacul poziţional
alternat judicios cu atacul în circulaţie, pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective, îşi păstrează
eficienţa în permanenţă. Această formă de atac se învaţă de la primele lecţii de handbal, după însuşirea
elementelor, fundamentale de tehnică în atac.

Forma poziţională de atac presupune ca interii şi conducătorul de joc să fie buni aruncători la poartă
de la distanţă.
Atacul poziţional nu trebuie înţeles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare şi de dinamism. Atacul
poziţional alternat judicios cu atacul în circulaţie, pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective, îşi
păstrează eficienţa în permanenţă. Această formă de atac se învaţă de la primele lecţii de handbal, după
însuşirea elementelor, fundamentale de tehnică în atac.

Atacul în circulaţie
Cea de-a doua formă de aplicare a sistemelor de joc în atac - atacul în circulaţie -se realizează prin
circulaţia continuă, cu viteză, cu multă vigoare a atacanţilor pe trasee cunoscute, anterior determinate, sau
prin trasee întâmplătoare.
în ceea ce priveşte circulaţia jucătorilor trebuie să precizăm că poate angrena întreaga echipă în atac sau
numai o parte din componenţii acesteia. Pentru a putea aplica cu succes atacul în circulaţie, jucătorii trebuie

47
să beneficieze de o tehnică bună, o bună pregătire fizică, de cunoştinţe tactice multilaterale. în această formă
de atac aşezarea jucătorilor în teren, foarte precisă este determinată de sistemul de atac întrebuinţat în echipă.
Cea mai des întâlnită este circulaţia jucătorilor de semicerc combinată cu pătrunderile succesive
ale jucătorilor liniei de 9 metri. Prin circulaţia intensă a jucătorilor de semicerc, apărătorii adverşi sunt
obligaţi să rămână la semicerc şi împiedicaţi să atace jucătorii de la 9 metri. Dificultăţile apărătorilor sporesc
odată cu angajarea în circulaţie şi a jucătorilor liniei de 9 metri.
Acţiunile colective sunt utilizate în mod conştient, premeditat, cu perseverenţă, cu scopul de a
determina apărarea să greşească.
Atacul în circulaţie, mult mai obositor decât cel poziţional, diminuează considerabil forţele fizice ale
adversarului şi creează situaţii favorabile de aruncare la poartă.
Atacul în circulaţie liberă în teren, pe baza unor reguli tactice precise se învaţă concomitent cu atacul
poziţional.
SISTEME DE JOC ÎN ATAC

Sistemele de joc în atac se diferenţiază prin aşezarea jucătorilor în teren, în cadrul căruia se formează
linii şi cupluri de jucători. Indiferent de sistemul dejoc folosit în echipă, principiile şi regulile tactice de
bază rămân valabile.
Sistemele de joc în atac pot fi recunoscute după numărul jucătorilor care acţionează în apropierea
semicercului de 6 metri şi a celor care joacă în afară. Doar în atacul poziţional se poate recunoaşte uşor
sistemul dejoc al echipei.
Este necesară pregătirea multilaterală din punct de vedere tehnico-tactic a jucătorilor dar aceasta
trebuie să constituie baza unei pregătiri cât mai specializate la toţi factorii, în funcţie de cerinţele postului.
Această specializare pe posturi este necesară pentru obţinerea unui randament maxim din partea tuturor
jucătorilor.

Sistemul de atac cu un pivot

Aşezarea jucătorilor pe teren este determinată de sistemul de atac folosit de echipă, ca în figura de
mai jos.
Atacanţii sunt aşezaţi pe două linii de atac. O primă linie este formată din jucătorii care acţionează pe
semicercul de la 6 m. O a doua linie de atac este aşezată şi acţionează la o distanţă cuprinsă aproximativ
între 10 şi 16 metri depărtare de poartă.
În prima linie de atac intră cele două extreme şi pivotul, a doua linie de atac este alcătuită din cei doi
interi şi centru. Practica arată că numărul jucătorilor care formează cele două linii se schimbă în funcţie de
sistemul de atac folosit.

48
 Posturile de extremă dreapta şi inter drept sunt ocupate de obicei de jucători stângaci. în atacul
poziţional pivotul se deplasează între apărătorul lateral şi cel intermediar. Extremele îşi ocupă locurile pe
colţurile terenului. Pivotul, prin jocul său poziţional, caută să fixeze lângă el unul sau mai mulţi apărători,
uşurând astfel jocul celor din linia de 9 metri.
Extremele se deplasează în permanenţă în întâmpinarea mingii demarcându-se dinspre colţul
terenului spre linia de centru apoi, după pasarea mingii, se îndreaptă din nou spre colţul terenului pentru o
nouă acţiune. Interii şi centrul acţionează în pătrundere succesivă, ameninţând poarta şi urmărind crearea
unei situaţii favorabile de aruncare la poartă.
Sistemul de atac cu un pivot permite aplicarea formei de atac în circulaţie. Acest sistem de atac este
eficient împotriva oricărui sistem de apărare, în afară de sistemul om la om.

Sistemul de atac cu doi pivoţi

Indiferent de modul de aşezare al celorlalţi jucători, pivoţii se plasează între apărătorii laterali şi
intermediari, de fiecare parte a apărării.
Pivoţii işi schimbă din când în când locurile între ei, în funcţie de circulaţia mingii.
În cadrul sistemului cu doi pivoţi există două variante de formarea echipei:
• două extreme specializate acţionează pe colţurile terenului, ca la atacul cu un pivot;
• extremele sunt înlocuite cu jucători din linia de 9 metri, pentru a se mări în felul acesta forţa de aruncare la
poartă de la distanţă.
În ambele situaţii, conducătorul de joc este unul dintre cei doi interi. Este necesar să reţinem că, deşi
aşezarea jucătorilor în sistemul cu doi pivoţi este aceeaşi, funcţionalitatea sistemului se schimbă după
componenţa echipei, cu jucători de semicerc sau cu jucători de 9 metri plasaţi pe posturile de extreme.

ATACUL ÎMPOTRIVADIFERITELOR SISTEME DE APĂRARE

Fiecare sistem de apărare prezintă părţi invulnerabile la un atac desfăşurat întâmplător şi anumite
părţi slabe, vulnerabile, a căror exploatare chibzuită poate fi cheia reuşitei pentru atacanţi.
Înţelegerea atacului împotriva diferitelor sisteme de apărare este uşurată de cunoaşterea
mecanismului de funcţionare a acestora.

Atacul împotriva sistemului de apărare în zonă 6+0

Împotriva acestui sistem de apărare, care acoperă o mare suprafaţă a semicercului, se foloseşte cu
succes sistemul de atac poziţional cu doi pivoţi sau atacul în circulaţie în sistemul cu un pivot.
în sistemul de atac cu doi pivoţi, aceştia se plasează la nivelul penultimului apărător din fiecare parte a
apărării adică în zona dintre apărătorul lateral şi cel intermediar.

49
Interii acţionează în dreptul pivoţilor, iar extremele pe marginile terenului pentru a menţine un front larg de
atac.
Pentru atacarea apărării 6:0 jucătorii trebuie să cunoască şi să respecte cu stricteţe următoarele
reguli tactice:
• apărarea 6:0 poate fi depăşită de către aruncătorii la poartă de la distanţă,
cărora li se subordonează jocul întregii echipe;
• pivoţii nu se angajează în mod forţat pentru că sunt bine marcaţi şi acţionează pe spaţii restrânse;
• faza decisivă este rapidă şi se execută numai după o lungă perioadă de pasare a mingii;
• interul aruncă la poartă de la distanţă prin zona pivotului şi numai atunci când apărătorul acestuia nu-1
poate ataca la timp;
• pivotul este angajat numai în situaţia în care apărătorul direct îl părăseşte pentru a ataca aruncătorul la
poartă de la distanţă;
• interii se plasează şi acţionează pe direcţia apărătorului pivotului, în felul acesta cei doi apărători centrali
devin inutili.
Împotriva apărării 6:0 se poate folosi şi sistemul de atac cu un pivot.
În acest caz se începe cu o circulaţie intensă a jucătorilor şi a mingii, apărătorii fiind nevoiţi să preia
şi să predea atacanţii de nenumărate ori, ceea ce îi determină apariţia situaţiilor de superioritate numerică.
Indiferent de sistemul de atac folosit împotriva apărării pe zonă, dacă încercarea de finalizare a atacului nu a
dus la nici un rezultat, jocul se reia prin faza de organizare a atacului.

Atacul împotriva sistemului de apărare 5+1

Datorită prezenţei apărătorului nr. 7 - în faţa conducătorului de joc, schimbarea mingii de pe o parte
pe alta a terenului trebuie să se facă cu mare atenţie, existând pericolului interceptării mingii de către
adversar.
Sistemul de apărare 5+1 poate fi atacat, de asemenea, cu unul său doi pivoţi, folosindu-se
următoarele acţiuni tactice:
• circulaţia intensă a jucătorilor de semicerc pentru menţinerea retrasă a apărătorilor intermediari;
• ameninţarea permanentă a porţii, mai ales de către interi, prin pătrunderi succesive;
• combinaţii tactice de bază în atac la momentul oportun, atunci când s-a creat un raport supranumeric
favorabil atacanţilor;
• aruncări la poartă din săritură sau printre apărători, executate pe fondul unei circulaţii intense a jucătorilor
pe semicerc;
• acţiuni tactice colective.

50
 Atacul împotriva sistemului de apărare 3+2+1
Apariţia sistemului de apărare 3+2+1 a surprins majoritatea echipelor, acestea jucând la întâmplare
în atac, bizuindu-se mai mult pe improvizaţie decât pe acţiuni pregătite temeinic.
Problema de bază în atacarea acestui sistem o reprezintă folosirea unor acţiuni tactice ale
atacanţilor, prin care cei doi apărători intermediari sunt obligaţi să se retragă pe semicerc.
Acest lucru se poate obţine fie prin circulaţia rapidă a jucătorilor de semicerc, în cazul în care se atacă
cu un singur pivot, fie prin introducerea la semicerc a celui deal doilea pivot. Dacă prin aceste manevre
tactice apărătorii au fost nevoiţi să-şi schimbe sistemul de joc în apărare, atacanţii trebuie să acţioneze în
consecinţă şi să folosească cele mai indicate mijloace tactice de atac pentru noua situaţie.
În cazul în care apărătorii intermediari rămân avansaţi este rândul pivoţilor să se demarce pentru a
putea fi angajaţi. Jocul extremelor trebuie să fie larg, pentru a desface sistemul defensiv advers.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ȘI TEME DE CONTROL

1. Care sunt modalitățile de realizare a fazei I a atacului?

2. Care sunt modalitățile de realizare a fazei a II a a atacului?
3. Care sunt modalitățile de realizare a fazei a III a a atacului?
4. Care sunt modalitățile de realizare a fazei a IV a a atacului?
5. Care sunt formele de joc în atac?
6. Prezentați cate 5 exerciții metodice pentru realizarea fazei I si a II-a a atacului
7. Prezentați 10 exerciții metodice pentru realizarea atacului în sistem.

BIBLIOGRAFIE MODUL

Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții de
Știință, Cluj-Napoca
Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport - Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis Media

51
 BIBLIOGRAFIE

1. Acsinte, A., Eftene, A., (2000), Handbal, de la iniţiere la marea performanţă, Editura Media, Bacău
2. Arustei, O., Schender, C. (2008), Handbal. Conţinut, Mijloace, Editura Casa Editorială Demiurg,
Iaşi
3. Balint, E. (2004), Instruirea în jocul de handbal, Editura Universităţii Transilvania, Braşov
4. Baştiurea E., Sârbu D., Stan Z. (2001) – Handbal pas cu pas, Editura Evrika, Brăila
5. Bompa, T.O., (2001), Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv. Periodizare, Ed. Exponto,
Bucureşti
6. Bocu, T., (1999), Investigarea selecţiei în sport, Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-
Napoca
7. Bota, I. (1997) Handbal, Editura Sport-Turism, Bucureşti
8. Bota M., Bota I. (1990) Handbal – 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului, Editura Sport Turism,
Bucureşti
9. Colibaba-Evuleţ D., Bota I. (1998) Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Editura Aldin, Bucureşti
10. Crăciun, M. (2008) – Psihologia sportului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
11. Curelli, J.J., Landuré, P. (1996). Le Handball – Les Règles, La Technique, La Tactique, France,
Éditions MILAN.
12. Dragnea, A. (1996), Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
13. Drăgănescu, E. (2005), Antrenamentul şi jocul portarului, Editura Bren, Bucureşti
14. Ghermănescu, I.K. (1998), Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
15. Ghervan, P. (2006), Handbal. Teorie, metodică şi practică, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”,
Suceava
16. Gomboş, L. (2012), Comunicare în activităţile sportive, Editura Casa Cărţii de Știinţă,
Cluj-Napoca
17. Gomboș, L. (2012), Tehnica și metodica pregătirii portarului în jocul de handbal, Editura Casa cărții
de Știință, Cluj-Napoca
18. Hantău, C. (2000), Handbal, Editura ALPHA MDN, Buzău
19. Mircescu, L., Cojocaru, V. (1992), Individualizarea antrenamentului sportiv, Editura CNEFS,
Bucureşti
20. Naum, H. (1999), Handbal de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, ediţie revizuită
21. Negulescu I. (2000) – Handbal Tehnica jocului, Editura A.N.E.F.S., Bucureşti
22. Niculescu, M,. (2000), Personalitatea sportivului de performanţă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
23. Noteboom, T. (1995). Handball – technique, pédagogie, entraînement, Paris éditions Amphora.
24. Popescu, C. (1996), Concepţia dejoc şi pregătire, Editura CCPS, Bucureşti
25. Roman, Gh., Batali, F.C. (2007), Antrenamentul Sportiv – Teorie şi Metodică, Editura Napoca Star,
Cluj-Napoca
26. Sotiriu, R. (1998), Handbal. Antrenament, Teorie, Metodică, Editura Garold, Bucureşti
27. Toma, E. (2006), Handbal. Exerciţii pentru pregătirea tehnico-tactica a portarului, Editura
Casei Corpului Didactic „I. Gh. Dumitrescu”, Buzău
28. Vick, W. (1995), Pregătirea de handbal în sală, Editura CCPS, Bucureşti
29. Weineck, J., (2005), Entrenamiento total, Editorial Paidotribo, Barcelona
30. Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. (2001), Handbal. Teorie şi metodică, Editura Praxis Media,
Cluj-Napoca
31. www.sptfm.ro
32. www.dragoerhb.dk
33. www.abc.net.au
34. www.zimbio.com/pictures
35. www.eurosport.com/handbal

52
53