Artrita genunchiului

Cel mai frecvent osteoartrita genunchiului este tratata cu analgezice, cum ar fi aspirina sau acetaminofen, cu
antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofen, si cu exercitii pentru a reda mobilitatea si a stabiliza
articulatia genunchiului. Scaderea in greutate poate sa ajute pacientii cu osteoartrita. Artrita reumatoida a
genunchiului necesita terapie fizica si tratamentul cu medicamente puternice. La pacientii cu artrita a
genunchiului, o articulatie sever deteriorata poate necesita inlocuirea cu o proteza de genunchi.

Antiinflamatoriile necortizonice

Tratament

Principalul obiectiv al tratamentului în poliartrita reumatoidă este îmbunătățirea semnificativă și pe

termen lung a calității vieții bolnavului prin estomparea manifestărilor clinice specifice bolii,
îmbunătățirea funcționalității articulare și prevenirea apariției leziunilor osoase cu caracter progresiv.

Tratamentul de specialitate administrat bolnavilor cu poliartrită reumatoidă cuprinde mai multe tipuri
de medicamente cu mecanism de acțiune diferit:

 Glucocorticoizii au capacitatea de a influența mecanismul patogenic al bolii și determină ameliorarea

rapidă al tabloului clinic al bolii, fără reapariție după întreruperea tratamentului. Administrarea pe
termen lung este contraindicată din cauza efectelor adverse multiple care pot apărea.
 Antiinflamatoarele nesteroidiene determină reducerea sindromului inflamator, ameliorarea durerii și
a temefierii articulare. Este necesară administrarea în asocierea unui medicament remisiv, deoarece
singure nu pot induce regresia bolii.
 Medicamentele remisive administrate în cadrul poliartritei reumatoide acționează la nivelul
mecanismului patogenic al bolii, determinând încetinirea sau întreruperea avansării leziunilor
distructive la nivelul structurii osoase. Se recomandă administrarea tratamentului remisiv cât mai
precoce datorită capacității de distrugere masivă a structurii osoase. Administrarea tardivă a
tratamentului remisiv se asociază riscului crescut de apariție a leziunilor ireversibile la nivelul
articulațiilor. În cazul în care aceste leziuni deja au apărut, se recomandă inițierea tratamentului
remisiv pentru încetinirea procesului de evoluție a leziunilor articulare distructive, prevenind astfel
apariția altor leziuni articulare ireversibile.

Medicamentele administrate în cadrul tratamentului remisiv pot fi împărțite în două mari categorii:
medicamente remisive biologice și medicamente remisive sintetice. Medicamentele remisive
biologice sunt reprezentate de anticorpii monoclonali anti-TNF-alfa (Adalimumab, Certolizumab,
Golimumab) și receptorii solubili de TNF-alfa (Abataceptul, Etanercept). Medicamentele remisive
sintetice sunt reprezentate de Sulfasalazină, Metotrexat, Sărurile de aur, Leflunomide,
Hidroxiclorochina, Azathioprina, Ciclosporina și Ciclofosfamida

Administrarea corectă a antiinflamatoarelor

nesteroidiene
Un grup de medicamente frecvent utilizate în practica medicală este cel al antiinflamatoarelor
nesteroidiene. Medicul este cel care trebuie să stabilească medicamentul şi doza care ar fi optime
pentru un anumit pacient. Nu trebuie să uităm acest lucru, chiar dacă medicamentele din grupul
antiinflamatoarelor nesteroidiene pot fi eliberate şi fără prescripţie medicală.

Din grupul acestui tip de medicamente foarte frecvent utilizate sunt:

- Acidul acetilsalicilic (cu denumiri comerciale Aspirin®, Rompirin®, Europirin® etc);

- Ibuprofen (cu denumiri comerciale Nurofen®, Ibalgin®, Marcofen® etc);

- Ketoprofen (cu denumiri comerciale Ketalgon®, Ketonal®, Profenid®, Rubifen® etc);

- Diclofenac (cu denumiri comerciale Voltaren®, Diclac®, Diclotard®, Rheumavek®, Tratul®, Clafen® etc);

- Indometacin;

- Meloxicam (cu denumiri comerciale Movalis®, Melox® etc);

- Piroxicam (cu denumiri comerciale Flamexin® etc);

- Celecoxib (cu denumire comercială Celebrex®).

Medicamentele din acest grup sunt iritante pentru mucoasa tubului digestiv, de aceea se recomandă ca
administrarea comprimatelor sau a capsulelor să se realizeze împreună cu aproximativ 200 ml de apă (adică un
pahar plin cu apă). Dacă aceste medicamente se iau cu o cantitate prea mică de apă, vor rămâne mai mult timp
în stomac, determinând efecte de tip iritativ digestiv (apariţia de dureri gastrice, senzaţie de arsură gastrică
sau retrosternală). De asemenea, se recomandă ca, timp de 15-30 de minute după administrare, să rămânem
în poziţie ortostatică (adică să nu stăm aplecaţi, să nu ne culcăm). Astfel, se reduce riscul ca aceste comprimate
sau capsule să ajungă la nivelul esofagului, unde ar putea cauza o iritaţie accentuată a mucoasei, urmată de
dificultăţi în înghiţirea alimentelor.

Pentru a reduce efectul iritant asupra mucoasei digestive, aceste medicamente pot fi administrate în timpul
mesei sau imediat după ce am terminat de mâncat. Tot pentru reducerea efectului iritant asupra mucoasei
gastrice, medicul este cel care va recomanda administrarea acestor medicamente, concomitent cu a unora cu
efect protector asupra mucoasei gastrice sau medicamente care reduc aciditatea gastrică.

Medicamentele din acest grup determină, în măsură mai mică sau mai mare, retenţie de lichide (reţinere de
apă în ţesuturi). Prin urmare, pentru a evita acest efect advers, pe parcursul tratamentului cu antiinflamatoare
nesteroidiene este recomandată o dietă săracă în sare, dietă care ajută la reducerea acumulării de lichide.

Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie să fie asociate între ele, pentru că va creşte riscul de apariţie a
efectelor adverse. De asemenea, antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie să fie asociate cu unele
medicamente din alte grupuri sau, în cazul asocierii, trebuie reduse dozele. Având în vedere acest ultim aspect,
este obligatoriu ca orice pacient aflat sub un tratament cronic să se adreseze medicului înainte de a cumpăra
un antiinflamator nesteroidian, pentru a evita, astfel, posibilele interacţiuni medicamentoase.

Aceste produse, denumite si ains (fenilbutazona, indometacin etc.), apartin diverselor categorii, dar sunt toate
capabile sa blocheze formarea unor substante ca prostaglandinele, mediatorii chimici necesari dezvoltarii
inflamatiei. Ele sunt eficace indeosebi in fazele acute ale inflamatiei si sunt utilizate in reumatologie (artrita,
puseu inflamatoriu al unei artroze, tendinita), in traumatologie, in urologie (colici nefretice), in ginecologie
(ciclu menstrual dureros). antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie sa fie asociate intre ele, nici cu
anticoagulante (risc de sangerari), nici cu sterilet (risc de ineficacitate contraceptiva). In general, ele sunt
contraindicate in caz de antecedente alergice la unul dintre cele doua, ori la aspirina. Exista, de asemenea,
antiinflamatoare cu actiune lenta (saruri de aur, metotrexat), al caror efect nu este constatat decat dupa
cateva saptamani.