Capitolul 1 - Generalități

Staţiile de pompare ape uzate sunt utilizate în:

- sistemul de canalizare, în diferite secţiuni ale reţelei unde se realizează
adâncimi de pozare mari (> 7 – 8m) datorate pantelor impuse de realizarea vitezei
minime de autocurăţire sau în zone depresionare unde nu se poate asigura curgerea
gravitaţională;
- în cadrul stațiilor de epurare, la intrarea stație, în secțiunile fluxului tehnologic
sau la ieșirea din stație.

Amplasamentul staţiilor de pompare

La alegerea amplasamentului staţiilor de pompare trebuie să se ţină seama de:
- condiţiile generale topografice şi de pantele disponibile ale sistemului de
canalizare;
- poziţia relativă a colectoarelor secundare şi a celui principal faţă de emisar;
- existenţa surselor de alimentare cu energie electrică a staţiei;
- posibilitatea instituirii unei zone de nocivitate în jurul staţiei
- disfuncţiunile create mediului: eventuale mirosuri, evacuarea reţinerilor pe
grătare, zgomot;

Alcătuirea stațiilor de pompare

Din punct de vedere constructiv stațiile de pompare ape uzate se pot executa
din beton armat monolit sub forma unui cheson circular sau rectangular sau din
elemente prefabricate din masă plastică sau din beton armat.
În funcție de capacitatea stației de pompare acestea se pot configura în două
variante:
a) Cu electro-pompe submersibile în cameră umedă;
b) Cu electro-pompe în cameră uscată;
 Fig.1 – Tipuri de stație de pompare

Din punct de vedere tehnologic stațiile de pompare pentru ape uzate se vor
echipa cu:
- grătare pentru a reţine din apele de canalizare suspensiile şi corpurile mari,
grosiere.
- agregate de pompare
- instalaţii hidraulice (conducte de aspiraţie şi refulare, de descărcare în caz
de avarii, preaplinuri etc.),
- Instalații de ventilație,
- instalaţii de forţă şi iluminat,
- instalaţii de automatizare și semnalizare
- dispozitive pentru manevrarea echipamentelor
 Fig. 2 –Exemplu de stație de pompare ape uzate cu electropompe montate în camera umedă

Capitolul 2 - Parametrii de proiectare pentru dimensionarea stațiilor de

pompare ape uzate

Capacitatea bazinelor de recepţie pentru staţii de pompare mici neautomatizate

trebuie să corespundă unui timp de înmagazinare a apelor uzate de câteva ore.
Capacitatea bazinelor de recepţie pentre staţii de pompare automatizate trebuie să
asigure un volum minim de înmagazinare a apelor uzate de 3-10 min; se recomandă
însă stabilirea lor pe baza graficelor de variaţie orară a debitelor de apă uzată, care
intră şi ies (prin pompare) din staţia de pompare. În acest sens, se construieşte curba
de variaţie orară a debitelor de ape uzate intrate in staţie pe baza coeficienţilor de
variaţie orară. În abscisa graficului respectiv se trec orele (0-24), iar in ordonată
procentele orare de primire (pompare) a apelor uzate, raportate la debitul zilnic maxim..
Acestui grafic i se suprapune curba de variaţie orară a debitelor pompate, astfel încât să
rămână întotdeauna sub curba de variaţie orară a debitelor. Diferenţa maximă pe
ordonată între curba de variaţie a debitelor intrate şi pompate reprezintă volumul
rezervorului, în procente faţă de debitul zilnic maxim. Dacă se foloseşte o singură
pompă, curba de variaţie orară a debitelor pompate se situează destul de departe de
curba orară a debitelor de apă uzată intrată în staţie, ceea ce conduce la volume mari
ale bazinelor de recepţie. Dacă se iau două sau mai multe pompe, datorită unor înclinări
diferite ale curbei debitelor pompate de una, două sau mai multe pompe, acesta se
poate menţine mai aproape de curba de variaţie orară a debitelor intrate şi deci
ordonata maximă, respectiv volumul bazinului de recepţie este mai mic decât în cazul
utilizării unei singure pope

În prezent mai toate staţiile de pompare sunt automatizate, având însă prevăzută posibilitatea
şi a unor comenzi manuale. Automatizarea staţiilor de pompare se face în funcţie de variaţiile nivelului
apei din bazinul de recepţie. Schimbările acestui nivel, rezultat al variaţiilor de debit sunt transmise unui
dispozitiv care poate varia debitele pompate de staţie. Transmiterea variaţiilor de nivel se poate face
prin intermediul unui plutitor cu contragreutate, pneumatic sau electric.

Sunt dotate cu pompe submersibile cu rotor de tip: vortex, tocator, multicanal

sau drenaj.
Operarea şi automatizarea staţiei de pompare este asigurată de elemente de control şi
comunicaţie de ultimă generaţie ce permit transmisia datelor la distanţă către dispecerat
(SCADA). Controlerele utilizate asigură vizualizarea şi modificarea unui număr mare de
parametrii din cadrul procesului de pompare:
 
 Măsurare nivel apă
 Starea pompei active şi în stand-by
 Volum pompat şi eficienţă pompă
 Număr de porniri şi ore de funcţionare
 Timp de funcţionare
 Nivel senzorilor de control
 Monitorizarea consumului de putere şi a reţelei de alimentare
 Măsurarea temperaturii
 Detectarea de umiditate
 Măsurare apă-în-ulei
 Suprasarcină/subsarcină şi supratensiune/subtensiune
 Secvenţă faze şi lipsă fază
 Dezechilibru curent
 Curbe de tendinţă pentru valori analogice
 Alarme, incluzând funcţia unică „instantaneu”