UTILIZAREA METODELOR ȘI STRATEGIILOR DIDACTICE

INTERACTIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

În zilele noastre, un învăţământ modern, bine conceput, permite iniţiativa, spontaneitatea şi

creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumare, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind
astfel optica tradiţională prin care acesta era un furnizor de informaţii.
Metodele și strategiile didactice interactive sunt pe de o parte modalităţi moderne de
stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, iar pe de altă parte sunt
instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, experienţe și cunoştinţe. În
organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de copil la
activităţile desfăşurate, cel dintâi dezvoltându-și abilități de a înțelege conținuturile disciplinii într-o
modalitate reflectivă, pedagogică. Profesorul are nevoie de: „competenţă relaţională, capacitate de a
promova relaţii de cooperare şi competiţie, un stil de lucru cooperant pentru a asigura unitatea
grupei, pentru a obţine un înalt grad de coeziune al acesteia, pentru a forma conştiinţa comunitară a
copiilor de care se ocupă” (Cerghit, 2008, p. 183).
În cele ce urmează, vor fi prezentate diverse metode și strategii didactice interactive în
scopul activizării preșcolarilor în cadrul procesului de predare – învățare – evaluare, dar și exemple
de bune practici, respectiv, aplicații și sugestii metodice.
Metoda cubului este folosită atunci când se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii
din mai multe perspective, oferind copiilor posibilitatea dezvoltării competenţelor complexe şi
integratoare. Această metodă poate fi eficientă în cadrul Domeniului Om și Societate – Educație
pentru Societate, dar și a Domeniului Limbă și Comunicare (povestiri, lecturi etc.). În preșcolaritate,
această metodă se poate adapta, în sensul că, educatoarea discută împreună cu copiii pe o anumită
poveste, iar apoi cu ajutorul metodei cubului, se trece la consolidarea cunoştinţelor. Cubul va avea
pe feţele sale imagini, care să stimuleze copiii să vorbească, să descrie, să compare ceea ce ştiu cu
ceea ce văd în imaginea respectivă. De exemplu, această metodă se poate utiliza cu precădere în
cadrul poveștii „Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă și care poate avea ca scop
sensibilizarea preșcolarilor şi observarea atitudinii acestora faţă de faptele bune şi de faptele rele.
Feţele cubului pot fi adaptate în felul următor: „Descrie personajul principal din poveste”;
„Compară fata moşneagului cu fata babei”; „Asociază comportamentul tău cu comportamentul unui
personaj dintr-o poveste”; „Analizează faptele fetei moșneagului”; „Interpretează rolul personajului
tău preferat”; „Argumentează de ce crezi că Sfânta Duminică a lăsat-o pe fata babei să își aleagă ce
cufăr dorește?”. Rolul educatoarei în dirijarea activităţii este decisiv, de aceea metoda presupune
mult antrenament pentru a avea efectele formative scontate.
Metoda pălăriilor gânditoare stimulează creativitatea preșcolarilor și se bazează pe
interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. În cadrul poveștii „Albă ca Zăpada și cei șapte
pitici”, de Frații Grimm sunt utilizate șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: pălăria
albă (povestitorul prezintă faptele așa cum s-au întâmplat, fără a le comenta), pălăria roșie (își
exprimă sentimentele despre poveste, personaje), pălăria galbenă (apreciază lucrurile pozitive,
bune), pălăria verde (găsește o altă rezolvare la problema din poveste), pălăria albastră (rolul de
conducător al discuțiilor dintre celelalte pălării – sub această pălărie va sta și educatoarea) şi
pălăria neagră (identifică lucrurile negative, greșelile din poveste). Preșcolarii trebuie să cunoască și
să înțeleagă foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, răspunzând
liber sau cu ajutorul întrebărilor educatoarei, gândind din perspectiva ei.
Masa rotundă se referă la formarea de grupe a câte trei preșcolari. Spre exemplu, în cadrul
temei „Florile Zânei Primăvara” pentru Domeniul Științe – Cunoașterea Mediului, fiecare copil va
descrie câte o floare de primăvară la alegere, apoi o va desena. Pot fi de asemenea abordate teme
precum: fructe, legume, insecte, păsări, animale, anotimpuri etc.
Metoda Copacul Ideilor este o metodă de evaluare în care cuvântul cheie (în cadrul
preșcolarității se poate folosi o imagine sugestivă/cheie) este scris într-un dreptunghi în partea din
mijloc, la baza paginii. De la acest cuvânt/imagine – cheie se ramifică, asemenea crengilor unui
copac, toate cunoștințele învățate. Această metodă poate fi de un real folos la finalizarea unui
proiect tematic, atunci când se verifică cunoștințele.
Harta personajelor se referă la analiza însuşirilor şi relaţiilor dintre personaje. Astfel, se
notează în centrul paginii numele/imaginea personajului principal şi în părţile laterale
numele/imaginea personajelor cu care intră în relaţie. Personajele se unesc prin săgeţi, scriindu-se
pe acestea însuşiri comune şi necomune, citate/fraze.
Tehnica Lotus (Floarea de nufăr) este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă
posibilitatea stabilirii de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt
teme. Printre obiectivele principale ale acestei tehnici se numără stimularea inteligenţelor multiple
şi a potenţialului creativ în activităţi individuale şi de grup pe teme din domenii diferite. La finalul
unui proiect tematic („Toamna – anotimpul bogățiilor”), poate fi utilizată astfel: se anunță tema
principală „Toamna”; copiii, împreună cu educatoarea vor stabili opt teme secundare ce constituie
conținuturile temei principale (caracteristicile anotimpului, fructe de toamnă, legume de toamnă,
flori de toamnă, păsări călătoare, activitatea omului pe câmp, munca gospodinelor); se împart copiii
în opt grupuri mici, colaborând pentru elaborarea ideilor și clarificarea anumitor aspecte; la final, se
comunică ideile, prezentându-se rezultatele obținute în munca în grup, putându-se interveni prin
discuții și alte completări.
Metoda R.A.I are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a comunica prin
întrebări şi răspunsuri ceea ce tocmai au învăţat. Această metodă alternativă de evaluare poate fi
folosită atât la grupa mică, mijlocie, cât și la grupa mare, solicitând în funcţie de vârstă, întrebări cât
mai divers formulate şi răspunsuri complete. Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării
metodei, din ce în ce mai grele. Metoda R.A.I. este adaptabilă oricărui tip de conţinut, putând fi
folosită în cadrul oricărui domeniu experiential. Există un oarecare suspans care întreţine interesul
pentru metoda R.A.I. Această metodă este şi un exerciţiu de promptitudine, atenţia preșcolarilor
trebuind să rămână permanent trează şi distributivă. Spre exemplu, la sfârşitul unei activități (fie ea
integrată sau de sine stătătoare), educatoarea aruncă o minge spre un copil, îi adresează o întrebare,
iar acesta trebuie să răspundă. Denumirea provine de la iniţialele cuvintele Răspunde – Aruncă –
Interoghează, astfel, pot fi sugerate următoarele întrebări: „Ce știți despre…?”, „Despre ce ați
învățat în această activitate?”, „Care sunt consecințele faptului…?”, „Care este importanța faptului
că…?”, „Ce ați vrea să mai aflați în legătură cu tema învățată?”, „Ce vi s-a părut mai dificil?”, „Ce
vi s-a părut mai interesant?”, „De ce alte experiente sau cunoștințe puteți lega ceea ce tocmai ați
învățat?”
În închereie, învățarea activă reprezintă procesul de învățare calibrat pe interesele/nivelul de
înțelegere/nivelul de dezvoltare a copiilor la proces și un caracter ludic. În cadrul învățării active, se
pun bazele unui comportament, de altfel observabil: comportamente ce denotă participarea
(preșcolarul e activ, răspunde la întrebări și ia parte la activități), gândirea creativă (copilul are
propriile opinii, propune noi interpretări), învățarea aplicată (preșcolarul devine capabil să aplice o
strategie de învățare într-o anumită instanță de învățare) și construirea cunoștințelor (preșcolarul
îndeplinește sarcini care îl vor conduce la înțelegere).

BIBLIOGRAFIE

Bocoș, M., Jucan, D., Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării. Editura
Paralela 45: Pitești, 2017

Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii. Editura
Polirom: Iași, 2008

Chiș, O., Chiș, V., Glava, A, Tătaru, L.Piramida cunoașterii. Editura Diamant: Pitești, 2014