Sunteți pe pagina 1din 11

DELTA DUNĂRII

Atestari istorico-geografice
Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele
istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la
Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri
de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se
aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei
exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea,
acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta
era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii
George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Geneza, evolutie, prezent şi viitor


Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze
distincte:
- o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele
Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala
- o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore
Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii
marini prin grinduri transversale si transformat in liman.
Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea
continua a dus la actualul aspect. "Locul unde se plamadeste un nou uscat"
Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata
strabatuta de suvite argintii.Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie
de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele
Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.
Uscatul deltaic reprezinta 13%
din suprafata si este reprezentat prin:
-grinduri fluviatile, care insotesc bratele
Dunarii si sunt orientate pe directia
vest est, avand altitudini de 0,5-5m
-grinduri maritime orientate pe directia
nord-sud, remarcabila fiind Letea
cu altitudinea de 124m - altitudine
maxima pentru delta, Caraorman,
Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.
-grinduri continentale ce
reprezinta resturi din uscatul predeltaic:
Chilia si Stipoc.
Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile
organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in
detrimentului reliefului negative.

Aşezare, Întindere
Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand
patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o
delta.
Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma
literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste
granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de
45° lat N si de maridianul de 29° long. E
Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din
care 732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km, suprafata
ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre
fluviu.
Delta Dunarii este cea mai reprezentativă delta din Europa şi una dintre cele mai
complexe din lume. Aceasta reprezintă un obiectiv de mare atracţie prin prezenţa în
cadrul ei a unei variate vegataţii şi faune – piscicole si ornitologice. Aici există cea mai
bogată şi mai variată faună ornitologică din Europa si anume peste 300 de specii de
pasări, unele dintre ele declarate monumente ale naturii si ocrotite de lege.
Un paradis natural se întinde la varsarea Dunarii în Marea Neagra, acolo unde
fluviul îsi încheie calatoria de 2 860 km.Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins
datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule
acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o
suprafata de aproape 5 640 km2, din care 3446 km2 se gasesc pe teritoriul Romaniei
Din informatiile invatatilor antici si din studiile zilelor noastre se poate sublinia ca in
formarea si evolutia Deltei Dunarii sunt etape mai scurte de 200 - 300 ani in care delta
este in retragere, ca urmare a ridicarii nivelului marin si deci a unor faze de transgresiune
ale Marii Negre, asa cum se intampla de cel putin 100 de ani incoace. Datorita acestor
fenomene, la care se asociaza si scaderea volumului de aluviuni adus de Dunare, delta
inregistreaza in prezent cresteri numai in fata gurilor de varsare (in delta secundara a
Chiliei 40-80 m/an si a bratului Sfantu Gheorghe), iar intre acestea se observa retragerea
tarmului, vizibil de la an la altul (rata medie de 3.7 m/an iar in dreptul Lacului Rosu 17.5
m/an).
Delta Dunarii a evoluat in stransa legatura cu cele trei brate; Sfantu Gheorghe,
Sulina, Chilia. Cele trei brate au varste diferite, cel mai vechi fiind Sfantu Gheorghe (cel
din sud), si cel mai tanar Chilia (cel din nord).

Apele

Sosita la Patlageanca cu 6400m³/s (in medie), Dunarea se bifurca in doua brate,


Chilia la N si Tulcea la sud, brat ce la Cetatea lui Ismail se despleteste in Sulina si Sf.
Gheorghe.
Bratul Chilia, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii .De-a lungul sau se
insiruie asezarileChilia Veche, Periprava.
Bratul Sulina situat in mijlocul Deltei, are o lungime de 71 Km si transporta 18% din
volumul de apa al Dunarii
Bratul Sf. Gheorghe transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele
Sacalin considerate un inceput de delta secundara.
ECOSISTEMELE DELTEI : in interiorul Deltei se gasesc peste 32 de tipuri de
ecosisteme dintre care cele mai importante sunt:
• ecosistemul apelor curgatoare: bratele Dunarii, canale si garle;
• ecosistemul apelor stagnante: lacurile, canale impotmolite si unele garle;
• ecosistemul suprafetelor mlastinoase si inundabile (al stufariilor si plaurului);
stufarisurile inconjoara lacurile pe care cu timpul le invadeaza;
un loc aparte in ecosistem il ocupa formatiunea de PLAUR, care este un amestec de
radacini, de stuf, ierburi, resturi organice si sol, de obicei plutitor.
Plaurul este o formatiune specificã stufãriilor masive, plaurul este un strat gros de
1 ? 1,6m format dintr-o împletiturã de rizomi de stuf si de rãdcini ale altor plante acvatice
în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolu-
rilor si bãltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mãrimi care, împinse de
vânt, se deplaseazã pe suprafata apei.
Vegetatia plaurului diferã de restul stufãriilor. Stuful (Phragmites australis) se
dezvoltã aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alãturi de stuf întâlnim
rogozul, menta, feriga de apã (Nephrodium thelypteris), cucuta de apã, troscotul, salcia
piticã, precum si plantele agãtãtoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur
se formeazã coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur trãiesc porcul mistret,
câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

Flora
Cercetările recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane,
reprezentând:
elemente eurasiatice (28%)
estice (24%)
europene (14%)
cosmopolite si adventive.
Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de
mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile,
eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantă o dau stuful, papura, sălciile, plantele
plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). In deltă îsi găsesc refugiul o serie de specii rare,
cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.

vegetatia
In Delta Dunării predomină vegetatia de mlastină stuficolă, care ocupă cca. 78%
din suprafata totală. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică
si numeroase alte specii. Vegetatia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe
soluri saliniazte si solonceacuri marine.
Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus
littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc
pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se
dezvoltă pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice
deltei fluviale, unde dau nota caracteristică
peisajului. Intâlnim patru tipuri de zăvoaie :
zăvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase,
sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt
formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe
grindurile mai înalte cresc zăvoaile formate din
Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe
grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar inundate formate din plop
(Populas canescens si P.alba), la care se adaugă speciile plantate : plopul negru hibrid,
artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zăvoi mai rar este arinisul
(predomină Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină.
Vegetatia pajistilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-
se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile.Sunt specifice speciile
Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.
Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltă pe cca. 3% din totalul suprafetei
deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predomină Glyceria
maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatică din ghioluri, bălti si japse ocupă 2% din
totalul deltei. Pentru vegetatia submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum
submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia
plutitoare este mai variată. Predomină Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela
polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia
emersă este dominată de stuf (Phragmites australis), papură (Typha latifolia si T.
angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe
nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tărmurile marine active se extind numai pe
1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus
angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pădurile de câmpurile marine Letea si Caraorman
sunt sleauri de silvostepă, numite local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop
tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agătătoare Periploca
graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei
Dunării.

Fauna
Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna
acvatica europeana, întreaga fauna de
odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste
gasteropode din Europa si tot aici îsi gasesc
refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola,
Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin
prezenta lor, dau nota specifica faunei deltei.
Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de
caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8
specii, majoritatea serpi (4 specii).
- cainele enot -
Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrând
primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol
important, atât stiintific, cât si economic.
Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul
secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le putem
întâlni în delta si care reprezinta 81% din avifauna Romaniei. Dintre acestea cuibaresc
218 specii, restul de 109 specii trecând prin delta si ramânând diferite perioade de timp
toamna, iarna si primavara.
Pasarile acvatice sunt cele mai
numeroase : cuibaresc 81 specii si
trec prin delta 60 specii, în total 141
specii, ceea ce reprezinta 82% din
avifauna acvatica europeana. Avifauna
acvatica din Delta Dunarii este alcatuita
dintr-un nucleu de specii vechi, bine
adaptate la mediul acvatic, la care se
adauga, speciile accesorii si speciile
cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din
75 specii a caror viata este legata de prezenta
apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apa,
strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii
de stufarii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci, lopatari,
tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogata continuate cu
stufarii (ralide), specii de tarmuri marine (unele laride).
- colonie de pelicani -
Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi.
Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din
ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt
populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul
cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si
Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle,
ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia
bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin
colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice
potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele
deltei, pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza,
lastunul.

Clima
Delta Dunarii se încadreaza în spatiul cu climat temperat semiarid specific
stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu
vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcatuiesc o suprafata
activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice.
Aceasta suprafata activa reactioneaza fata de radiatia totala receptionata si de
circulatia generala a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiatia totala
variaza între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarna si un maxim de 17
Kcl./cmp, in luna iulie. In functie de intesitatea activitatii centrilor barici principali se
instaleaza conditii specifice de vreme : zile de iarna blânde (când activeaza centrul baric
nord-est european), zile de iarna geroase, cu vânturi puternice (când actioneaza
anticiclonii nord-atlantici), zile de vara calde si uscate (când actionaza anticiclonii
tropicali atlantici), zile de vara ploioase (când interactioneaza aerul din bazinul
mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).
Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore, dar
poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie
neuniform pe suprafata deltei.
Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul
vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, în delta fluviala
(Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre
(Platforma Gloria), de 11,86 C.
Amplitudinile medii zilnice reflecta diferentele mari datorate naturii suprafetei
active : la Gorgova variaza între un maxim de 9 C (în iulie) si un minim de 3,8 C (in
decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la statia Gloria între
2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii
zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistreaza cele mai mari valori
de pe teritoriul României. Umezeala relativa a aerului variaza iarna între 88 - 84% la
Gorgova si 89 85% la Sulina si Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova si
77 - 80%, la Sulina si Sfântu Gheorghe. Precipitatiile sunt reduse cantitativ si scad de la
vest spre est datorita efectului suprafetei active specifice deltei, precum si al Marii Negre.
La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistreaza o cantitate medie multianula a
precipitatiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. In cea ma mare parte a deltei cad
între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic si cea mai mare parte a lagunelor, sub
350 mm.
Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade scurte de timp, numai în
iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-
1942, 1984-1985, când apele marii lânga tarm au înghetat timp de 45 - 60 zile. Vânturile
dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari
de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite
foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea, mediile pe 90
ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape
egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale indica 145 zile de vara si numai
15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

Economia
Pescuitul reprezinta o constanta a activitatii umane din regiune, participand cu ľ
din productia interna de peste. Domnul profesor universitar, Ion Sarbu, in "Geografia
Fizica", precizeaza ca "un hectar de trestie da atata celuloza cat dau 10ha de molid".
Rezulta ca reexploatarea stufului si papurei constituie o alta ramura a activitatii umane.
Pe unele grinduri se practica cultura plantelor, pe altele exista izlazuri pentru cresterea
animalelor.
Navigatia pe brate si trasportul pe canale este o alta preocupare a localnicilor.
Caleidoscop al unor peisaje mereu inedited, paradisul pasarilor si trestiilor, al puzderiilor
de pesti - Delta Dunarii este o regiune de mare frumusete
turistica si de un real interes stiintific. Rezervatia
Biosferei Delta Dunarii se afla pe locul 5 intre zonele umede
ale Terrei sip e locul 2 in Europa, dar ca importanta
ecologica este a 3-a din lume.
Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice, cat
si pentru diversitatea si originalitatea florei si a faunei, in
perimetrul Rezervatiei au fost constituite rezervatii naturale strict protejate ce insumeaza
9% din teritoriu, in numar de 16:
- Rosca - Buhaiana - Hrecisca - rezervatie faunistica de 15.400ha in jurul lacului
Matrita intre grindurile Letea si Chilia. Aici se cuibareste cea mai mare colonie de
pelicani din Europa, colonie de egrete, lopatari si starci galbeni;
- Perisor - Zatoane - rezervatie faunistica de 14.200ha, in estul lacului Dranov la sud de
Sf. Gheorghe. Aici cuibaresc cele mai multe lebede, pelicanul cret, etc.
- Periteasca - Leahova - rezervatie faunistica de 3.900ha situate in complexul lagunar
Razim - Sinoe, pe grinduri nisipoase, cea mai populata regiune cu pasari de coasta;
- Padurea Caraorman - rezervatie forestiera pe grindul Caraorman - asemanatoare cu
Letea;
- alte rezervatii: Popina - rezervatie faunistica, Uzlina - rezervatie faunistica, Grindul
Lupilor - rezervatie faunistica, etc.Avand in vedere cele expuse, se pot face numeroase
trasee turistice in functie de timpul disponibil, obiective urmarite si preocuparile grupului
sau turistului ( Se pot solicita trasee de 1, 2, 3…..zile, de la Vasilica).Desi au aparut
numeroase amenajari turistice si posibilitati pentru deplasare, Delta Dunarii reprezinta un
potential turistic si economic de o deosebita valoare, ce asteapta sa fie valorificat in toate
valentele sale.

Populatia si asezarile
Populatia Deltei are un mod de viata neschimbat de secole. Implantarea umana
discreta a permis supravietuirea uimitoarelor ecosisteme din Delta. Intinderea mare a apei
explica numarul mic al locuitorilor (in jur de 22000 de locuitori), cu toate ca sporul
natural este mult peste media tarii (7-8‰). Mobilitatea teritoriala cunoaste deplasari
definitive si deplasari temporare pentru lucru, studii etc.
Populatia Deltei este grupata in 15 localitati rurale si doua orase: Tulcea si Sulina.
* Tulcea: poarta de intrare in Delta, oras cu putin sub 100 000 de locuitori, construit pe
locul asezarii geto-dace Aegyssus, datat acum 2 600 de ani, mentionat cu actualul nume
in1595 pe harta lui Paolo Giorgici. Este un oras cu functie navala, industriala si turistica.
* Sulina: cel mai estic oras al tarii, situate la gura bratului Sulina, orasul romanesc cu cea
mai mica altitudine (3.5m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunare.
REFERAT

“DELTA
DUNARII”