Di.P. nr.

72
28 august 2020l

Deputat în Parlamentul
Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

str. Alexandru Lăpuşneanu nr. 28, Chişinău MD 2004,Republica Moldova

SESIZARE
prezentată în conformitate cu articolul 135 alin. (1), lit. a) din Constituția Republicii
Moldova, articolul 25 lit. g) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la
Curtea Constituţională şi articolele 38 alin.(l) lit. g) şi 39 din Codul Jurisdicţiei
Constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995

Semnatarii sesizării
Deputați în Parlamentul Republicii Moldova:

Data:
28 august, 2020

Republica Moldova, MD-2004, Chişinău info@parlament.md

Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 105 www.parlament.md
I – AUTORUL SESIZĂRII

1. Numele/Denumirea: Dinu

2. Prenumele: Plîngău

3. Funcția: Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

4. Adresa: Chișinău, str. Constructorilor 84, ap. 58

5. Tel./fax: 069302123, plingaudinu@gmail.com

II – OBIECTUL SESIZĂRII
Prin prezenta sesizare, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (1) lit. "a" din Constituție,
art. 4 lit. "a" din Codul Jurisdicției Constituționale se solicită exercitarea controlului de
constituționalitate în privința:
 Legii nr. 67 din 21.05.2020 pentru modificarea articolului III din Legea nr.
193/2019 pentru modificarea unor acte legislative.

III – EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR ÎNCĂLCĂRI ALE

CONSTITUȚIEI, PRECUM ȘI A ARGUMENTELOR ÎN SPRIJINUL
ACESTOR AFIRMAȚII

Circumstanțele de fapt

1. La 21.05.2020, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 67 pentru

modificarea articolului III din Legea nr. 193/2019 pentru modificarea unor
acte legislative.
2. Prin Legea nr. 193/2019 a fost modificată Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, în partea componenței Consiliului Superior al Magistraturii.
3. Art. III al Legii nr. 193/2019 se referă la dispoziții finale și anume modul de
punere în aplicare a legii.
4. Astfel, prin Legea nr. 67, controlul de constituționalitate a căreia se
solicită, s-a realizat modificarea modificărilor introduse la legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii.
5. Or, prin Legea nr. 67 din 21.05.2020, aliniatul 4 din Legea nr. 193 privind
modificarea Legii cu privire la CSM, s-a completat cu enunțul: “Până la alegerea
2
 de către Adunarea Generală a Judecătorilor a noilor membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor, membrii
supleanți aleşi anterior de Adunarea Generală a Judecătorilor vor
suplini funcțiile vacante de membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii.
6. Până la introducerea modificărilor la legea cu privire la CSM, potrivit prevederilor
art. 3, Consiliul Superior al Magistraturii era compus din 12 membrii, dintre care
6 membrii aleși din rândul judecătorilor, (de semenii săi), inclusiv 2
membrii supleanți, reprezentând toate nivelurile instanțelor judecătorești.
7. Deci, 2 judecători aleși în calitate de membri ai CSM din rândul judecătorilor de
primul nivel, doi din rândul judecătorilor de nivelul instanței de apel și doi din
rândul judecătorilor de nivelul CSJ și câte doi supleanți care acced în funcție în
cazul vacanției funcției de nivelul instanței corespunzătoare.
8. Potrivit modificărilor introduse prin Legea nr. 193, componența CSM a fost
modificată după cum urmează, numărul membrilor CSM a fost majorat de la 12 la
15 membrii, dintre care 7 membrii din rândul judecătorilor aleși de Adunarea
Generală a Judecătorilor, după cum urmează:
 4 din cadrul judecătoriilor;
 2 din cadrul curților de apel;
 1 din cadrul CSJ.
9. Membrii supleanți suplinesc funcțiile vacante de membrii ai CSM din rândul
judecătorilor corespunzător nivelului instanțelor judecătorești pentru care au fost
aleși în ordine descrescătoare a numărului.
10. Astfel, prin modificările la Legea cu privire la CSM, în partea membrilor CSM aleși
din rândul judecătorilor, s-a modificat cota instanței de fond de la 2 la 4 membri și
cota CSJ de la la 2 la 1 membru.
11. Potrivit hotărârii nr. 5 a Adunării Generale a Judecătorilor (AGJ) din
20.10.2017, în calitate de supleanți, la ultima AGJ au fost aleși, Luiza Gafton
judecător la CSJ și Anatolie Pahopol, judecător la CAC.
12. Luiza Gafton a ajuns în CSM în calitate de membru supleant, după ce calitatea de
membru a devenit vacantă în rezultatul demisiei jd. Gheorghieș Alexandru, ales
din rândul judecătorilor din cadrul curților de apel.
13. La momentul instituirii noilor modificări, calitatea de membru supleant din rândul
judecătorilor curților de apel era deținută de jd. Pahopol Anatol.
14. În circumstanțele speței, modificarea legii privind modificarea Legii cu privire la
CSM a avut drept finalitate ajustarea cadrului legal, "special" pentru a aduce jd.
Anatolie Pahopol în componența CSM.
15. Or, majoritatea parlamentară prin intermediul unui tertip legislativ fraudulos
contrar reglementărilor instituite în domeniul justiției, de facto a realizat
desemnarea în locul Adunării Generale a Judecătorilor a lui Pahopol Anatolie în
3
 calitate de membru CSM, intervenind de o manieră inadmisibilă în
autoadministrarea puterii judecătorești, în frauda independenței constituționale a
justiției.
16. În rezultatul exercițiului legislativ defectuos, din 12 membrii ai CSM cu drept de
vot în domeniul exercițiului atribuțiilor constituționale exclusive ale CSM1 și
anume: carierei judecătorești, răspundere disciplinară, sancțiune și eliberare din
funcție a judecătorilor, 6 sunt numiți de majoritatea parlamentară care controlează
exercițiul puterii în stat, iar 9 membrii CSM din 15, sunt rezultatul unor
compromise politice, (la moment 8 din 14), ponderea judecătorilor aleși de semenii
săi în cadrul AGJ fiind de facto și de jure în minoritate.
17. Or, 5 membrii ai CSM selectați de Parlament din rândul profesorilor titulari de
drept, au fost numiți in corpore prin hotărârea Parlamentului nr. 53 din
17/03/2020, reprezentând manifestarea unilaterală de voință a majorității
parlamentare, opoziția fiind în afara jocului politic de preluare a controlului puterii
judecătorești prin intermediul unor interpuși aduși în CSM de coaliția de
guvernământ.

Acuzații de neconstituționalitate

18. În circumstanțele speței, expuse supra acuzațiile de neconstituționalitate a

intervenției legislative a Parlamentului în autoadministrarea internă a puterii
judecătorești contrar standardelor de independență a justiției în sensul definit de
Constituție, urmează a fi examinată sub aspectul ilegalității tehnicii legislative prin
intermediul căreia s-a realizat intervenția în administrarea puterii judecătorești,
constituționalitatea reglementărilor legislative privind constituirea externă a CSM.
19. Or, acuzațiile de neconstituționalitate se referă atât la constituționalitatea
procedurii intervenției Parlamentului în exercitarea prerogativelor de către
puterea judecătorească cât și la dreptul Parlamentului de a interveni în exercițiul
atribuțiilor instituționale, inerente statutului constituțional a puterii judecătorești.

A. Constituționalitatea intervenției legislative în exercitarea atribuțiilor

constituționale a puterii judecătorești.
20. În susținerea acuzațiilor de neconstituționalitate a modului în care s-a intervenit în
autoadministrarea puterii judecătorești, invocăm jurisprudența Curții
Constituționale (hotărârea nr. 3 din 09.02.2012, hotărârea nr. 22 din 16.07.2015,
hotărârea nr. 30 din 08.12.2015, hotărârea nr. 24 din 27.07.2017, hotărârea nr. 32
din 05.12.2017), potrivit căreia: ,,principiul legalității este parte componentă a
principiilor statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituție.

1 art. 123 alin. (1) din Constituție.

4
 Respectarea legilor este obligatorie, iar încălcarea acestei obligații
constituționale atrage implicit afectarea principiului statului de drept”.
21. În accepțiunea CC, principiul legalității are drept consecință obligativitatea
respectării legilor, inclusiv de către forul legislativ suprem al statului, această
exigență fiind impusă nu doar indivizilor sau persoanelor juridice private, ci și
autorităților și instituțiilor publice. În măsura în care legalitatea vizează actele
agenților publici, este important ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor care
le-au fost acordate. (HCC 22/2015)
22. Urmând logica exigențelor de constituționalitate impuse în raport cu exercitarea
prerogativelor constituționale ale Parlamentului, în speță cu ocazia modificării
reglementărilor legislative prin care s-a modificat Legea cu privire la CSM,
Parlamentul a avut obligația constituțională desprinsă din interpretarea art. 1 alin.
(3) din Constituție, dată de CC în jurisprudența sa constantă, de a se conforma
propriilor reglementări legislative privind activitatea de legiferare.
23. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 100 cu privire la actele normative,
prezenta lege definește regulile de exercitare de către Parlament a atribuțiilor
constituționale exclusive de legiferare.
24. Or, Legea nr. 100 definește noțiune de legalitate constituțională în sensul art. 1
alin. (3) din Constituție a procesului de legiferare, obiect al prezentul control de
constituționalitate solicitat Înaltei Curți, în privința conformității "tehnicii
legislative" de care a făcut uz Parlamentatul, mai exact majoritatea parlamentară
în scopul intervenției în autoadministrarea judecătorească, obligației
constituționale a Parlamentului de a se conforma normelor constituționale privind
respectarea principiului legalității în calitatea sa de valoare fundamentală a unui
stat democratic.
25. Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 100, "legea" este un act normativ adoptat
de Parlament în temeiul normelor constituționale, conform procedurii stabilite de
Constituţia Republicii Moldova, de Regulamentul Parlamentului, aprobat prin
Legea nr.797/1996, precum şi de prezenta lege.
26. Prin Legea nr. 193 din 20.12.2019, în vigoare din 31.01.2020, s-a realizat
modificarea Legii cu privire la CSM, care la rândul său la doar 4 luni a fost
modificată prin Legea nr. 67 din 21.05.2020, în vigoare la data de 26.05.2020.
27. În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 100, propunerea de
modificare a unui act legislativ, în speță de modificare a unui act legislativ de
modificare a Legii cu privire la CSM, de regulă nu poate interveni mai devreme de
6 luni de la data întrării în vigoare a actului respectiv.
28. Or, în speță propuneri privind modificarea Legii nr. 193 de modificare a Legii cu
privire la CSM nu puteau fi făcute, mai devreme de data de 03 august anul 2020.
29. Potrivit jurisprudenței CC, orice act normativ trebuie să respecte principiile și
normele constituționale, precum și exigențele de tehnică legislativă, menite să

5
 asigure claritatea, previzibilitatea, predictibilitatea și accesibilitatea actului (HCC
13/2015), Legea nr. 67 nefiind o excepție în acest sens.
30. Prin reglementările de tehnică legislativă, legiuitorul impune o serie de criterii
obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară
pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și
conținutul și forma juridică adecvată ale fiecărui act normativ. Astfel, respectarea
acestor norme concurează la asigurarea unei legislații care respectă principiul
securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesară (HCC
19/2012 §99).
31. În accepțiunea CC, textul preciziei legii impune ca legea, în situațiile în care oferă o
anumită marjă de discreție, să indice cu suficientă claritate limitele acesteia (HCC
26/2016 §50)
32. Raportând principiile constituționale menționate supra, la speță, concluzionăm că
de regulă o modificare de lege nu poate interveni, mai devreme decât de 6 luni de
la întrare în vigoare, motiv din care excepția de care s-a prevalat Parlamentul în
frauda regulilor de tehnică legislativă, trebuie să fie prevăzută de lege și justificate
de motivele în care legea admite excepții de la regulă.
33. În speță potrivit reglementărilor de tehnică legislativă aplicabile, excepție de la
prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 100, în favoarea unui termen mai redus
în care se admite modificarea unei legi, sun lipsă, motiv din care modificarea
modificărilor la Legea cu privire la CSM, la care a recurs Parlamentul prin Legea
nr. 67 este inadmisibilă în aspect procedural.
34. Or, intervenția cu modificări în privința unei Legi de modificare a Legii cu privire
la CSM, într-o perioadă de 4 luni de la data întrării în vigoare est contrară
prevederilor art. 23 aplicat în coroborare cu prevederile art. 1 alin.(3) din
Constituție.
35. Potrivit prevederilor art. 63 din Legea nr. 100, modificarea unui act normativ este
admisă numai dacă nu afectează concepția generală ori caracterul unitar al actului
respectiv și modificările aduse actului normativ, trebuie să se integreze armonios
în actul respectiv, asigurîndu-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi
succesiunea firească a elementelor structurale.
36. În speță, prin Legea nr. 193 s-a realizat modificarea Legii cu privire la CSM în
partea componenței CSM, modificându-se inter alia numărul membrilor CSM
aleși de AGJ din rândul judecătoriilor și a CSJ.
37. La art. III din Legea nr. 193 se reglementează modul de întrare în vigoare a noilor
reglementări, măsurile necesare punerii în aplicare a legii, reprezentând
elementele caracteristice noțiunii de "dispoziții finale", în sensul art. 47 din Legea
nr. 100.
38. Astfel, prin modificările aduse Legii nr. 193 în temeiul Legii nr. 67, s-a instituit un
nou element legislativ și anume - dispoziții tranzitorii în sensul prevederilor art.
48 din Legea nr. 100.
6
39. Potrivit Legii nr. 67, aliniatul (4) din Legea nr. 193 dispoziții finale a fost completat
cu un alt element dispoziții tranzitorii, potrivit cărora s-a dispus aplicarea
efectelor "Legii noi" unor situații juridice constituite sub imperiul legii vechi și
anume, acordarea "membrilor supleanți" aleși de AGJ sub imperiul legii vechi,
statut de membru CSM în temeiul legii noi, mai exact acordarea individuală
judecătorului Pahopol Anatolie a statutului de membru CSM, în virtutea unor
situații juridice constituite în baza legii vechi, substituită de noile reglementări.
40. În acest sens, necesită a fi reținut faptul că tehnica legislativă aplicată de
Parlament este contrară regulilor de legiferare stabilite de Legea nr. 100, în speță
art. 48, potrivit cărora prin dispoziții tranzitorii, pot fi instituite măsuri măsuri
cu privire la continuarea raporturilor juridice născute în temeiul vechilor
reglementări care în speță au fost înlocuite de noul act legislativ sau corelate noile
reglementări cu cele ale actelor normative preexistente.
41. Or, aplicarea efectelor noilor reglementări unor situații juridice constituite în baza
legii vechi, nu este o modalitate de reglementare a raporturilor juridice autorizată
de Legea nr. 100 și în acest sens, statutul membrului supleant acordat de AGJ în
temeiul Legii vechi, nu poate fi modificat retroactiv cu titlu de dispoziție
tranzitorie, viciind voința manifestată de corpul judecătoresc în cadrul AGJ.
42. Mai mult decât atât, tehnica legislativă aplicată nu corespunde exigențelor de
coerență, consecutivitate și integrare armonioasă în textul legii modificate.
43. Or, la momentul instituirii reglementărilor tranzitorii în temeiul Legii nr. 67, exista
un singur membru supleant - jd. PAHOPOL Anatolie, ales din rândul judecătorilor
curților de apel, motiv din care introducerea în CSM a unui judecător de nivelul
curții de apel, contravine exigențelor de coerență, consecutivitate și integrare
armonioasă în raport cu noile reglementări prin care s-a majorat ponderea în CSM
a membrilor aleși din rândul judecătorilor de nivelul judecătoriilor de la 2 la 4, în
timp ce în componența CSM erau deja prezenți doi membri aleși din rândul
judecătorilor de nivelul instanțelor de apel, 3 de nivelul CSJ și doar unul de
nivelul instanțelor de fond.
44. Mai mult decât atât, introducerea legislativă a unui membrul CSM, nu a fost
justificată de un scop legal sau de o necesitate de asigurare a funcționalității
instituționale, până la manifestarea voinței corpului judecătoresc și în acest sens
nu a existat un just echilibru de proporționalitate între imperativele de
independență a justiției și interesul promovat de Legislativ în frauda
reglementărilor legale a tehnicilor de legiferare.
45. Potrivit prevederilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 100, modificările aduse unui act
normativ, se încorporează, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor de
modificare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare
privind modificarea sau abrogarea normelor modificate ori a dispoziţiilor de
modificare trebuie raportate la actul de bază.

7
46. În speță, Legea nr. 193 prin care s-a modificat Legea cu privire la CSM, din data
întrării în vigoare - 31/01/2020, s-a incorporat în Legea cu privire la CSM, motiv
din care intervențiile ulterioare privind modificarea sau abrogarea normelor
modificate ori a dispozițiilor de modificare trebuie raportate la actul de bază - în
speță Legea cu privire la CSM.
47. În sensul reglementărilor de tehnică legislativă menționate la art. 64 din Legea nr.
100 privind reglementarea efectelor dispozițiilor de modificare a actului normativ,
introducerea dispozițiilor tranzitorii, putea avea loc doar cu referire la Legea cu
privire la CSM și nu legea nr. 193 privind modificarea Legii cu privire la CSM.
48. Or, modificarea modificărilor de lege, nu este o tehnică legislativă admisă de
Legea nr. 100 și în acest sens o exercitare constituțională a atribuțiilor de legiferare
de către Parlament, în sensul conformității prevederilor art. 1 alin.(3), art. 23 din
Constituție în lumina interpretărilor date de Curtea Constituțională în
jurisprudența sa constantă precitată supra.

Lipsa calității de act normativ

49. În sensul noțiunii de act normativ, definit la art. 2 din Legea nr. 100, actul
normativ - act juridic adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care are
caracter public, obligatoriu, general şi impersonal şi care stabileşte, modifică ori
abrogă norme juridice care reglementează naşterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice şi care sînt aplicabile unui număr nedeterminat de
situații identice.
50. În speță, reglementările instituite prin legea nr. 67, nu întrunesc elementele unui
act normativ și anume caracterul impersonal și aplicabilitatea unui număr
nedeterminat de situații identice.
51. Or, pretinsa reglementare normative se referă la o singură persoană și la o situație
juridică concretă, în speță la atribuirea calității de membru CSM statutului de
supleant deținut de judecătorul Pahopol Anatolie.
52. La momentul instituirii pretinselor reglementări legislative, identitatea singurei
persoanei căreia i se referă era cunoscută, din motivul că alți membrii supleanți ai
CSM, aleși în baza legii vechi nu existau și nici nu puteau să mai existe și alte
situații juridice identice nu putea să apără după survenirea efectelor Legii nr. 67.
53. De jure și de facto, prin Legea nr. 67, jd. Pahopol Anatolie a fost numit în calitate
de membru al CSM și în acest sens, tertipul legislativ la care a recurs Parlamentul
reprezintă un act individual și nu unul normativ.
54. Legea nr. 67, reprezintă de jure o măsură oficială întreprinsă de Parlament pentru
reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, de suplinire
provizorie a componenței modificată a CSM cu un nou membru identitatea căruia
era individualizată, de circumstanțele definite în textul actului, pretins a fi unul
normativ.

8
55. Pretinsa Lege nr. 67, vizează un caz individual și un singur subiect - jd. Pahopol
Anatolie, motiv din care Legea nr. 67 urmează a fi declarată neconstituțională,
inclusiv și din motivul că nu întrunește caracteristicele unui act normativ și în
acest sens, un act normativ nu poate fi completat sau modificat printr-un act
individual.
56. Or, Legea nr. 67 conține caracteristice unui act administrativ individual în sensul
art. 10 Cod administrativ, iar intervenția realizată de către Parlament cu ocazia
punerii în aplicare a noilor reglementări aduse la Legea cu privire la CSM, prin
Legea nr. 193, reprezintă o activitate administrativă în sensul art. 5 din Codul
Administrativ, prin care componența CSM a fost suplinită arbitrar de către
Parlament cu un nou membru, sub pretextul unor completări legislative
defectuoase.

B. Încălcarea de către Parlament a limitelor de colaborare, uzurparea

independenței puterii judecătorești, art.6 în coroborare cu art. 1, alin. (3)
din Constituție
57. Potrivit principiului constituțional de separare și colaborare a puterilor în stat,
puterile legislativă, executivă şi judecătorească nu pot concura între ele, având
sarcina de a-şi exercita separat atribuțiile în limitele rigorilor impuse de
Constituţie, printr-o colaborare reciprocă pentru exercitarea puterii de stat.
58. Instituirea principiului separației puterilor statului are drept scop crearea unui
sistem de guvernare ce ar permite stoparea abuzului din partea unei puteri.
59. Echilibrul celor trei componente ale puterii de stat rezultă din interdicția
constituțională impusă acestora de a nu concura între ele. Or, interdicția în cauză
rezultă din cerința de colaborare, prevăzută de art.6 din Constituţie.
60. Menținerea echilibrului puterilor în stat constituie o cerință inerentă pentru
evitarea subordonării unei componente a puterii de către alta (HCC 24/2013, §37-
41).
61. Această concluzie a Curţii vine să completeze raţionamentele expuse în Hotărârea
nr.23 din 9 noiembrie 2011 privind interpretarea articolului 116 alin.(4) din
Constituţie: Principiul echilibrului instituţional, cunoscut astăzi sub denumirea
“checks and balances” (în traducere aproximativă din limba engleză însemnând
“sistemul de frâne şi contrabalanţe”), stă la baza democraţiei şi presupune
echilibrul puterilor şi controlul lor reciproc, astfel încât puterile statale să aibă
aproximativ aceeaşi pondere, adică să fie echilibrate, pentru a se putea limita
reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie folosită în mod abuziv.
62. Acest sistem de frâne şi contrabalanţe reprezintă condiția sine qua non a
democrației moderne, împiedicând omnipotenţa legislativului, pe cea a
executivului sau a judiciarului” (idem).

9
 63. Raportând principiile constituționale la circumstanțele speței, în coroborare cu
standardele constituționale de independență și autoadministrare a justiției, rezultă
că Parlamentului în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea cu privire la CSM
și art. 60 alin. (1) din Constituție, art. 66 lit. "a" din Constituție, îi revine exercițiu
exclusiv a atribuțiilor constituționale de reglementare legislativă a exercițiul puterii
de stat de către puterea judecătorească în conformitate cu principiile și normele
constituționale, asigurarea independenței puterii judecătorești, în
concordanță cu standardele internaționale în domeniul justiției pe care statul în
baza acordurilor internaționale s-a angajat să le respecte, fiind o condiție sine qua
non a legiferării în domeniul justiției.
64. Independența puterii judecătorești trebuie garantată de către stat şi consacrată
prin Constituţie sau prin legile ţării. Este de datoria tuturor guvernelor şi a
celorlalte instituţii de a respecta şi supraveghea2 independenţa corpului de
judecători.
65. Or, Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate de autoadministrare
judecătoreasă, este garantul independenţei judecătoreşti. Consiliul Superior
al Magistraturii vizează garantarea în același timp a independenţei sistemului
judiciar şi a independenţei fiecărui judecător. În cadrul statului de drept
existenţa unei puteri judiciare independente şi imparţiale este o cerinţă
structurală a statului (§52 avizul CC nr. 04 din 05/12/2017)
66. Potrivit standardelor internaționale în domeniul justiției3, însușite de CC (avizul
nr.04 din 05/12/2017, §59), "totuşi, chiar şi în cadrul componenţei mixte,
funcţionarea Consiliului Justiţiei nu trebuie să permită nici o concesie
jocurilor majorităţilor parlamentare sau presiunilor executivului,
şi să fie în afara oricărei subordonări faţă de consideraţiile partidelor
politice, pentru a fi în măsură să apere valorile şi principiile fundamentale ale
justiţiei.”
67. În speță, prin tertipul legislativ utilizată de către Parlament, sub pretextul
reglementării activității CSM, aparent asigurarea funcționalității instituționale,
folosindu-se abuziv de atribuțiile sale legislative, a introdus în componența CSM,
judecătorul Antolie Pahopol cu titlu de reprezentant al corpului judecătoresc ales
de semenii săi.
68. Or, judecătorul Pahapol Anatolie, nu a fost mandatat de corpul judecătoresc
pentru a exercita mandatul de membru acorda de Parlament, în temeiul unei
măsuri oficiale individuale, care este deplasată de la standardul constituțional de
organizare a puterii judecătorești adoptat de către Legislativ.
69. Potrivit cadrului normativ existent la momentul adoptării de către Parlament a
măsurii oficiale de introducere în componența CSM a judecătorului Pahopol

2 Principiile de bază ale independenței justiției, ONU

3 Avizul nr. 10 al CCJE.
10
 Anatolie, Parlamentul, nu dispunea de competența de a desemna alți reprezentanți
în CSM decât cei 5 membrii CSM aleși din rândul profesorilor titulari de drept, fapt
atestat de reglementările stipulate la art. 3 din Legea cu privire la CSM.
70. Or, intervenția Parlamentului în activitatea CSM, în lipsa unui temei legal,
reținând statutul instituțional al CSM în raport cu standardele constituționale de
independență a justiții pe care Parlamentul este obligat să le respecte, reprezintă
un act de depășire a limitelor de colaborare constituțională în domeniul justiției de
către Legislativ, în frauda principiului constituțional al legalității, separării
puterilor în stat și a independenței puterii judecătorești în raport cu Legislativ.
71. Potrivit regulilor de colaborare în domeniul justiției, instituite de către Legislativ
prin Legea nr. 193, Legislativul și-a rezervat dreptul de a desemna în componența
CSM 5 membrii din rândul profesorilor titulari de drept, iar 7 membrii aleși din
rândul judecătorilor de către corpul judecătoresc, motiv din care tertipul la care a
recurs majoritatea parlamentară în frauda legii și principiilor constituționale de
exercitare a puterii de stat urmează a fi sancționat cu declararea neconstituțională
și prin consecință, aducerea acțiunilor Parlamentului în albia constituționalității.
72. Or, acrobația legislativă la care a recurs majoritatea parlamentară pentru a prelua
controlul politic în privința justiției sub aparența de conformitate a reglementărilor
legislative standardelor internaționale în domeniul justiției, afectează atât
independența puterii judecătorești cât și credibilitatea statului în raport cu
partenerii internaționali de dezvoltare.
73. Odată ce statul a adoptat o soluție, în speță un model de autoadministrare
judecătorească, potrivit căruia corpului judecătoresc i s-a recunoscut dreptul de a
alege o majoritate substanțială a membrilor CSM, aceasta trebuie să fie pusă în
aplicare cu claritate și coerență pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea
juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de
aplicare a acestei soluții (HCC 19/2012).
74. În speță, Legislativul s-a prevalat de circumstanțe, pentru a interveni de o manieră
arbitrară în exercițiul atribuțiilor puterii judecătorești, în frauda măsurilor
legislative adoptate în prealabil, care potrivit Constituției urmau a fi puse în
aplicare cu "claritate și coerență".
75. Odată ce Parlamentul a decis cu titlu de lege, că 7 membrii ai CSM urmează a fi
aleși de însăși corpul judecătoresc din rândul judecătorilor, Legislativul nu mai
deține nici un drept constituțional de a exercita în locul corpului judecătoresc
dreptul de a desemna un membru CSM, până la realizarea dreptului de către
titular.
76. În acest sens, abuzul de drept de care s-a prevalat Legislativul, contrar
standardelor constituționale de exercitare a puterii de stat, conform principiului
separării puterilor în stat și cu respectarea principiului legalității, imperativelor
constituționale de asigurare a independenței puterii judecătorești, nu este justificat

11
 de necesitatea asigurării funcționalității instituționale, care ar putea fi invocată în
calitate de paravan legal al abuzului în frauda Constituției.
77. Potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea cu privire la CSM, ședințele CSM
sunt deliberative dacă la ele participă cel puțin 2/3 din membrii lui.
78. 2/3 din 15 membrii CSM = 10 membri, motiv din care la momentul intervenției
Legislativului în activitatea CSM acordând judecătorului Pahopol Anatolie mandat
de membru CSM, Consiliul de jure întrunea cvorumul - 13 membrii, pentru
deliberarea pe marginea oricărei probleme din ordinea de zi.
79. Reieșind din argumentele analizate prin prisma jurisprudenței constante a CC și
standardelor internaționale în domeniul justiției, solicităm Înaltei Curți de a
constata încălcarea de către Legislativ a limitelor de colaborare în domeniul
justiției, având drept consecință uzurparea independenței puterii judecătorești,
făcând uz în acest scop de tehnici legislative neconstituționale și mijloace politice
antidemocratice, acțiuni care afectează caracteristicile constituționale ale statului
în sensul definit la art. 1 alin. (3) din Constituție și anume calitatea constituțională
de stat de drept, democratic în care adevărul și pluralismul politic reprezintă valori
supreme garantate și în acest sens, loc pentru tertipuri legislative utilizate de o
majoritate parlamentară în frauda valorilor constituționale nu ar exista,
principiilor constituționale de exercitare a puterii de stat în sensul definit la art. 6
din Constituție, statutul constituțional al puterii judecătorești, în sensul definit la
art. 116 alin. (1), art. 123 din Constituție.

C. Obiectul de atentare prin abuzul de drept a Parlamanteului, violarea

art. 114, art. 116 alin. (1), art. 123 din Constituție.

80. Abuzul de drept admis de către Legislativ cu ocazia intervenției arbitrare în

activitatea organului de autoadministrare judecătorească, prin Legea nr. 67 are
drept consecință imediată atentarea la statutul constituțional al CSM și implicit
certitudinea cetățeanului că judecătorii sunt independenți în raport cu puterea
legislativă.
81. În acest sens, învederam Înaltei Curți, că potrivit prevederilor art. 123 din
Constituție, în lumina interpretărilor date de CC în jurisprudența sa constantă,
CSM - autoritatea de autoadministrare judecătorească, este garantul
independenței judecătorești (HCC nr. 10/1997).
82. Or, potrivit atribuțiilor constituționale CSM, una din funcțiile de bază ale CSM este
protejarea independenței judecătorilor, (HCC nr. 9/2003).
83. Puterea judecătorească, în sensul art. 114 din Constituție, fiind parte componentă a
puterii de stat, influențează direct exercitarea drepturilor și libertăților omului,

12
 fapt ce impune asigurarea autonomiei și independenței sale, reglementarea
constituțională a limitelor și principiilor activității ei (HCC nr. 40/2000).
84. Noţiunea "autoritatea judecătorească", folosită în Constituţia Republicii
Moldova, nu este altceva decît o expresie concisă a doctrinei politico-juridice,
care derivă din conceptul separaţiei puterilor în statul de drept şi
care determină locul organelor de justiţie în stat. Sistemul instanţelor
judecătoreşti, în sensul art. 114 din Constituție constituie baza autorităţii
judecătoreşti, consfinţite ca atare prin Constituţie şi legislaţia în vigoare,
abilitate cu dreptul de a judeca procese civile, penale şi administrative în limita
competenţelor conferite de lege HCC nr. 5 din 26/01/98), motiv din care
subminarea independenței puterii judecătorești reprezintă ipso jure și o subminare
a independenței instanțelor de judecată.
85. Or, un sistem judecătoresc nu poate părea a fi independent potrivit testului unui
observator rezonabil, (persoană informată și dezinteresată) fiind administrat de un
CSM în activitatea cărui pot fi exercitate intervenții arbitrare de către o majoritate
parlamentară.
86. Potrivit principiilor constituționale de exercitare a puterii de stat, conform
principiului separării puterilor în stat, independența judecătorului, pe care CSM
urmează să o asigura, este o premisă a statului de drept și o garanție fundamentală
a unei judecăți corecte.
87. Astfel, independența judiciarului nu este un privilegiu sau prerogativa unui
judecător (HCC nr. 28/2010).
88. Independența judecătorului este un element esențial al statutului juridic și
condiția principală a autonomiei autorității judecătorești. Corelația dintre
principiul independenței justiției și principiul independenței judecătorului
determină, de fapt, caracterul echitabil și democratic al exercitării justiției într-
un stat de drept, (HCC nr. 35/1997).
89. Raportând principiile constituționale privind statutul CSM în sensul definit la art.
123 din Constituție și exigențele de independență statutară a judecătorului, în
sensul art. 116 alin. (1) din Constituție pe care CSM este chemat să le asigure, în
calitate de "element esențial al statului de drept" și caracteristică definitorie a
exercițiului unei justiții echitabile într-un stat de drept și democratic, se impune
concluzia că independența puterii judecătorești, nu poate fi asigurată și garantată
de un CSM independența căruia este uzurpată de Legislativ, în virtutea unor
"tertipuri legislative".
90. Or, în justiție aparențele sunt decisive, motiv din care nu poate fi pretins că justiția
națională satisface aparențele de independență, în cadrul unui mecanism
constituțional de exercitare a puterii de stat conform principiului separării
puterilor în stat, în care Legislativului interveni de o manieră discreționară și
nelimitată în activitatea organului de autoadministrare judecătorească - CSM,

13
 garant constituțional al independenței puterii judecătorești, mutatis mutandis
HCC nr. 32 din 05.12.2017, §115.
91. Intervenția legislativă defectuoasă realizată de către Parlament prin Legea nr. 67,
are drept consecință imediată, nu doar uzurparea independenței instituționale a
CSM, dar și sfidarea aparențelor de independență a puterii judecătorești, în calitate
de premise ale unui stat de drept.
92. Or, principiul independenței judecătorilor reprezintă pilonul de bază
al menținerii acestei puteri ca una cu drepturi depline în arhitectura statală.
Principiul separației și colaborării puterilor în stat implică menținerea
echilibrului acestora. Din aceste considerente, principiul independenței
judecătorilor reprezintă nu numai baza constituțională, ci și măsura de
control al respectării drepturilor și competenților puterii judecătorești în vederea
menținerii unui echilibru între puterile statului (HCC 25/2014).
93. Astfel, în speță abuzul de drept al Legislativului cu ocazia atribuirii arbitrare
judecătorului Pahopol Anatolie a mandatului de membru CSM, în temeiul unei
măsuri individuale deghizate sub o normă legală, reprezintă și un act
anticonstituțional de subminare a independenței constituționale a justiției și
implicit încrederea pe care o poate pretinde justiția societății, în calitate de
condiție inerentă a exercițiului atribuțiilor judecătorești.
94. Or, potrivit standardelor internaționale în domeniul justiției, pe care solicităm
Înaltei Curți de a le reitera cu ocazia examinării cererii de exercitare a controlului
de constituționalitate a Legii nr. 67, justiția trebuie să inspire deplină încredere4
având obligația de a exclude orice dubii în acest sens, motiv din care intervenția
Înaltei Curți în restabilirea echilibrului constituțional al exercitării puterii de stat,
disfuncționalitatea căruia a fost cauzată de intervenția arbitrară a Legislativului în
autoadministrarea judecătorească de o manieră similară constatată de către CC în
HCC nr. 32 din 05.12.2017, are drept scop primordial restabilirea aparențelor
de independență a puterii judecătorești.
95. În acest context, considerăm necesar de a se reține că în lumina standardelor
constituționale în domeniul justiției definite de CC în jurisprudența sa de
principiu, "oricare ar fi aspectele în care poate fi abordată, independența
judecătorului, în sensul art. 116 alin. (1) din Constituție nu este reglementată ca un
scop în sine și, cu atât mai puțin ca un privilegiu al acestuia, ci slujind înfăptuirii
justiției, reprezintă o garanție oferită cetățenilor, care trebuie să aibă
certitudinea că judecătorii sunt independenți în raport cu puterea

4 Organul examinator are obligația de a oferi toate garanțiile, suficiente de a exclude orice dubii rezonabile
referitor la imparțialitatea şi obiectivitate, aparenţele având un rol decisiv, într-o societate democratică, organul
examinator trebuie să inspire justițiabililor deplină încredere (Piersack v. Belgium, no 8692/79 din 01.10.1982,
§30, Padovani v. Italy no. 13396/87 26.02.1993 §27).
14
 legislativă și cea executivă și că indiferent de statutul lor special, se supun numai
legii (HCC nr. 9/2012 §30).
96. În sensul reglementărilor constituționale expuse supra, intervenția legislativului în
autoadministrarea judecătorească, reclamantă ca fiind neconstituțională, nu
satisface exigențele constituționale de asigurare a certitudinii cetățeanului că
judecătorii sunt independenți în raport cu puterea legislativă, în cazul
unor intervenții arbitrare în activitatea CSM, în calitatea sa de garant
constituțional al independenței judecătorești.
97. Reieșind din argumentele expuse supra, prin prezenta cerere solicităm Înaltei
Curți de a constata că prin abuzul de drept admis de Legislativ contrar principiilor
de separare și colaborare a puterilor în stat, s-a intervenit arbitrar în administrarea
justiției, atentându-se la independența CSM în calitatea sa de organ independent
de autoadministrare judecătorească și garant al independenței judecătorești, având
drept consecință sfidarea independenței constituționale a justiției și certitudinii
cetățeanului în independența justiției, mutatis mutandis HCC nr. 32 din
05/12/2017.

V – CERINȚELE AUTORULUI SESIZĂRII

6. Admiterea prezentei sesizări spre examinare și examinarea sesizării în
regim de urgență.
7. Declararea sesizării admisibilă.
8. Exercitarea controlului constituționalității: Legii nr. 193 din
20.12.2019 privind modificarea unor acte legislative, prin
prisma prevederile art. 1, alin. (3), art. 6, art. 23, art.116 alin.
(1), art. 123 din Constituție.

VI - LISTA DOCUMENTELOR
Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor nr. 3 din 20.10.2017

VIII – DECLARAȚIA ȘI SEMNĂTURA

9. Declar pe onoare că informațiile ce figurează în prezentul formular de

sesizare sunt exacte.
Semnătura:
Dinu Plîngău
Locul: Chișinău, Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 105, biroul 723, Parlamentul Republicii
Moldova.
Data: 28 august, 2020

15
16