Sunteți pe pagina 1din 112

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării


prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din învăţământul Superior
Radu Stancu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


STANCU, RADU
Drept financiar şi fiscal/Radu Stancu - Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007

ISBN: 978-973-725-878-6
347.73

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă


şi prin mijloace tehnice, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului


DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL
revine exclusiv autorului/autorilor.

Editura Fundaţiei România de Mâine


Bucureşti, 2007
CUPRINS

Partea I
DREPT FINANCIAR

Capitolul 1
FINANŢELE PUBLICE

1.1. Noţiunea de finanţe publice 13


1.2. Finanţele publice clasice 15
1.3. Finanţele publice moderne 16
1.4. Funcţiile finanţelor publice 18

Capitolul 2
MONEDA ŞI INSTRUMENTELE MONETARE

2.1. Evoluţia, categoriile şi funcţiile monedei 20


2.1.1. Apariţia şi răspândirea monedei 20
2.1.2. Funcţiile monedei 23
2.1.3. Categorii de monedă în circulaţia monetară 24
2.2. Moneda în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Sistemul
bănesc al leului 26
2.3. Rolul Băncii Naţionale a României în înfăptuirea politicii
Redactor: Constantin FLOREA financiare a statului român 27
Tehnoredactor: Florentina STEMATE 2.4. Euro-moneda europeană , 31
Coperta: Cornelia PROD AN 2.5. Inflaţia. Cauzele inflaţiei şi consecinţele acesteia asupra
Bun de tipar: 12.06.2007; Coli tipar: 14 politicii financiare a statului 39
Format: 16/61 x 86 2.5.1. Inflaţia. Noţiune şi clasificare., 39
2.5.2. Cauzele inflaţiei 42
Editura Fundaţiei România de Mâine
2.5.3. Consecinţele inflaţiei asupra politicii financiare a
Bulevardul Timişoara nr. 58, Bucureşti, Sector 6
statului 43
Tel./Fax 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
5
Capitolul 3 Capitolul 5
OBIECTUL DREPTULUI FINANCIAR PUBLIC BUGETELE UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV -
TERITORIALE
3.1. Definiţia si obiectul dreptului financiar public 47
5.1. Principiile bugetelor locale 130
3.2. Izvoarele dreptului financiar public 49
5.2. Procesul bugetar 131
3.3. Normele de drept financiar public 50
5.3. Execuţia bugetelor locale 133
3.4. Principiile dreptului financiar ca izvoare de drept 51
5.4. Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale 136
3.5. Raporturile juridice de drept financiar public. Actele şi 5.5. Finanţarea instituţiilor publice din bugetele unităţilor
operaţiunile financiare publice 53 administrativ-teritoriale 138
3.6. Locul dreptului financiar în cadrul dreptului pozitiv 55 5.6. Investiţiile publice locale 139
3.7. Activitatea financiară a statului 57 5.7. Criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-
3.8. Aparatul financiar al statului 57 teritoriale 139

Capitolul 4 Capitolul 6
BUGETUL STATULUI ŞI PROCEDURA BUGETARĂ SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

4.1. Apariţia şi dezvoltarea bugetului statului român 60 6.1. Noţiunea şi clasificarea cheltuielilor publice şi bugetare... 142
4.2. Conceptul de buget public naţional 68 6.2. Cheltuieli pentru instituţii şi acţiuni social-culturale 145
4.3. Variante de organizare bugetară publică 70 6.2.1. Necesitatea cheltuielilor în domeniul social-cultural. 145
4.4. Natura juridică a bugetului de stat. 70 6.2.2. Cheltuielile pentru învăţământ 145
4.5. Conţinutul bugetului public naţional 71 6.2.3. Cheltuielile pentru sănătate 146
4.6. Cuprinsul bugetului de stat şi clasificaţia bugetară a 6.2.4. Cheltuielile pentru cultură, religie şi acţiuni privind
veniturilor şi cheltuielilor 71 activitatea sportivă şi de tineret 147
4.6.1. Cuprinsul bugetului de stat 71 6.2.5. Cheltuielile pentru asistenţă şi protecţie socială 147
4.6.2. Clasificaţia bugetară 73 6.3. Cheltuieli pentru domeniul economic 148
4.7. Principiile bugetului public naţional 108
Capitolul 7
4.8. Procedura elaborării proiectului bugetului de stat şi
DATORIA PUBLICĂ
aprobării bugetului de stat 110
4.9. Investiţiile publice 1 1 6

7.1. Noţiuni privind datoria publică 149


4.10. Fondurile la dispoziţia Guvernului 118 7.2. Clasificări 150
LI I. IVI icşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor 119 7.3. Scopurile împrumutului public 151
•II.'. Finanţele instituţiilor publice 120 7.4. Caracterele juridice , 151
I I I l.xc-cii|ia anuală a bugetului de stat 123 7.5. Gestionarea datoriei publice 151
I II I•vwlrn|a execuţiei bugetare şi încheierea exerciţiului 7.6. Instrumentele datoriei publice.... 153
Imului anual • 124 7.7. Datoria publică contractată sau garantată de stat sau
•ir» I H v o i c i in finanţelor publice 124 unităţi administrativ-teritoriale 154
I Ir* lluyrliil nHip.iiini'ilor sociale de stat 127
n 7
Partea a II-a 3.5. Actul administrativ fiscal 195
DREPT FISCAL 3.6. Colectarea creanţelor fiscale 196
3.7. Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor
Capitolul 1 administrative fiscale 200
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Capitolul 4
1.1. Definiţia şi obiectul dreptului fiscal. 157 EVAZIUNEA FISCALĂ
1.2. Codificarea dreptului fiscal. Izvoarele dreptului fiscal 158
1.3. Concepţii despre fiscalitate 160 4.1. Evaziunea fiscală 202
1.4. Principiile fiscalităţii 1 6 3
4.2. Evitarea dublei impuneri şi creditul fiscal 204
1.5. Sistemul fiscal din România 164 4.3. Cazierul fiscal 205

Capitolul 2 Capitolul 5
VENITURILE BUGETELOR PUBLICE CONTROLUL FINANCIAR ŞI FISCAL

2.1. Elementele definitorii (esenţiale) ale veniturilor 5.1. Definirea şi clasificarea controlului financiar 207
bugetelor publice 166 5.2. Inspecţia fiscală 208
2.2. Definirea şi clasificarea veniturilor bugetare 171 5.3. Controlul Gărzii Financiare 210
2.3. Funcţiile impozitelor şi taxelor..... '. 173 5.4. Controlul financiar preventiv j 213
2.4. Veniturile bugetelor publice 174 5.4.1. Controlul financiar preventiv propriu (intern) 214
2.4.1. Impozitul pe profit 174 5.4.2. Controlul financiar preventiv delegat 219
2.4.2. Impozitul pe venit 176 5.5. Controlul Curţii de Conturi a României 222
2.4.3. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor 182 5.5.1. Istoricul Curţii de Conturi a României 222
2.4.4. Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) 182
2.4.5. Accizele 185
2.4.6. Taxele vamale 186
2.4.7. Regimurile vamale 189
2.4.8. Impozitele şi taxele locale 190

Capitolul 3
PROCEDURA FISCALĂ

3.1. Cuprinsul procedurii fiscale 1925


3.2. Principii generale de conduită în domeniul fiscal 192
V V înregistrarea fiscală 194
\ -l Ailc procedurale şi operaţiuni de constatare a obiectelor
impo/iibik- şi laxabile, de calcul şi individualizare 195
ti 9
Partea I
DREPT FINANCIAR
Capitolul 1

FINANŢELE PUBLICE

1.1. Noţiunea de finanţe publice

în 1848, când socialiştii au început să avanseze ideile lor pentru


salvarea societăţii, punând în ele mai multă patimă decât pricepere
practică, Frederic Bastiat, un francez excentric, care a trăit între 1801
şi 1850, adept al liberschimbismului, a făcut următoarea remarcă:
„Toată lumea vrea să trăiască de pe urma statului. Oamenii uită că
statul trăieşte pe cheltuiala tuturor" .
1

Caragiale, în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea", cu umoru-i


bine cunoscut, reia aceeaşi temă a concepţiei statului paternalist care
trebuie să se îngrijească de lefurile cetăţenilor. După conu Leonida,
într-o republică „nu mai plăteşte niminea bir", „fieştecare cetăţean ia
câte o leafa bună pe lună, toţi într-o egalitate", plus „pensia e başca
după legea veche". Când Efimiţa însă nu înţelege de unde să mai aibă
cetăţenii leafă dacă nu mai plăteşte nimeni bir, Leonida, care are
răspuns la toate, spune: „Treaba statului, domnule, el ce grije are?
pentru ce-1 avem pe el? E datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii
lefurile la vreme".
In toate orânduirile economico-sociale cu excepţia comunei
primitive, membrii societăţii au suportat costurile mecanismului statal,
însă remarca lui F.Bastiat nu este întru totul exactă. Caragiale a
ridiculizat concepţia împinsă dincolo de firesc privind rolul statului în
realizarea şi repartiţia produsului social. Organismul statal nu poate fi
redus nici la ipostaza de instituţie care doar trăieşte pe cheltuiala

Robert L.Heilbrener, Filozofii lucrurilor pământeşti, Editura


Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 195.
13
tuturor şi nici la cea de instituţie care doar asigură leafa şi/sau pensia • conţinutul, alcătuit din drepturile subiective şi obligaţiile
cetăţenilor. părţilor;
Pentru a putea exista şi funcţiona, statul trebuie să facă faţă unor
cheltuieli în care scop are nevoie şi de venituri. Pentru aceasta, o dată • obiectul, constând în acţiunea sau inacţiunea în sarcina
cu apariţia statelor naţionale a fost promovat şi utilizat bugetul statului subiectului pasiv.
ca un procedeu de determinare şi echilibrare a veniturilor şi
Procesul realizării veniturilor publice şi efectuării cheltuielilor
cheltuielilor publice.
publice are la bază norme juridice care stabilesc drepturile şi
Noţiunea de finanţe publice a fost folosită mai întâi în Franţa şi
obligaţiile, atât ale statului, cât şi ale persoanelor aflate pe teritoriul
se presupune că derivă din latinescul financia pecuniaria, care
său (conţinutul raportului juridic) pe baza cărora se adoptă o anumită
înseamnă o tranzacţie patrimonială prin plata unei sume de bani.
conduită, constând în acţiuni sau inacţiuni (obiectul raportului juridic).
în doctrină, definirea finanţelor publice nu este unitară; loan
Folosirea termenului de „persoane" nu este întâmplătoare,
Gliga defineşte finanţele publice ca fiind un ansamblu de operaţiuni
2

normele juridice stabilind drepturi şi obligaţii atât pentru cetăţenii


şi acte de natură financiară, respectiv de formare şi întrebuinţare a
statului respectiv, cât şi pentru cetăţenii străini şi apatrizii, aflaţi pe
fondurilor băneşti necesare întreţinerii şi funcţionării organelor de stat
teritoriul său. De asemenea, drepturile şi obligaţiile privesc în egală
şi a altor instituţii sau servicii publice. 2

măsură atât persoanele fizice, cât şi pe cele juridice.


D.D.Şaguna defineşte finanţele publice ca fiind formate din
3

Prin urmare, definiţia dată de I. Gliga, care se referă numai la


totalitatea relaţiilor sociale, de natură economică, ce apar în procesul
operaţiuni şi acte de natură financiară, nu este suficient de cuprinzătoare,
realizării şi repartizării, în forma bănească, a resurselor necesare
în ea regăsindu-se doar obiectul raportului juridic.
statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.
Folosirea termenilor de operaţiuni şi acte de natură financiară
Iulian Văcărel arată că, în toate orânduirile social-economice
poate fi acceptată în lucrările de specialitate economico-financiară şi
care au existat, finanţele s-au manifestat ca relaţii sociale de natură
aici însă numai sub aspect tehnic.
economică, apărute în procesul repartiţiei produsului social şi, mai
în doctrina juridică nu se poate face abstracţie de faptul că
ales, a venitului naţional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor
relaţiile sociale stabilite pe baza normelor juridice între stat şi
şi sarcinilor statului . 4

persoanele care desfăşoară activităţi pe teritoriul său sunt raporturi


în analiza acestor moduri oarecum diferite de explicare a
juridice.
conceptului de finanţe publice, vom porni de la definiţia raportului
Fără a mai pune în discuţie alte definiţii, putem spune că
juridic, potrivit căreia acesta este o relaţie socială reglementată de o
finanţele publice sunt constituite din ansamblul raporturilor juridice
normă juridică.
existente în formarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti necesare
Raportul juridic conţine 3 elemente:
statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.
• subiectele sau părţile;
1.2. Finanţele publice clasice

Orânduirea capitalistă, de care este legată apariţia statelor


2
loan Gliga, Dreptfinanciar public, Editura AH, Bucureşti, 1994, p.12. naţionale, a debutat la momente diferite în ţările europene. Astfel,
1
loan Gliga, Dreptfinanciar public, Editura AII, Bucureşti, 1994, p.5. fenomenele şi procesele capitaliste şi-au făcut simţită prezenţa în
'' Iulian Văcărel şi colectiv, Finanţe publice, Ed. a Il-a, Ed. Didactică
t/i l'«hi|',onică. Bucureşti, 2000, p. 33.
14 15
Anglia în secolul al XVII-lea, în Franţa în secolul al XVIII-lea, iar în este determinată, sau numai influenţată, de perioadele de intensificare
Italia şi Germania în secolul al XIX-lea. a activităţii solare.
Capitalismul este strâns legat de doctrina liberală, care în Keynes a abordat însă problema dintr-o altă direcţie, cea a
privinţa rolului statului se pronunţă pentru limitarea intervenţiilor economisirii. Vechii economişti, printre care şi Malthus, sesizaseră că
acestuia la domeniile tradiţionale, şi anume apărare naţională, economisirea putea să fie o piatră de care să se poticnească economia.
diplomaţie, ordine publică şi justiţie. Statul trebuie să respecte Dacă în perioada preindustrială nu-şi puteau permite să economisească
liberalismul economic şi să-şi coreleze veniturile şi cheltuielile decât landlorzii, iar mai târziu şi capitaliştii bogaţi, către mijlocul
publice astfel încât să evite influenţarea iniţiativei private, să asigure secolului al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării industriale, structura
libera concurenţă şi, prin urmare, relaţiile economico-sociale economiei s-a schimbat şi o dată cu aceasta s-a ameliorat şi repartiţia
existente. Activitatea economică trebuia să rămână domeniul exclusiv avuţiei. Landlorzii şi capitaliştii bogaţi îşi foloseau sumele economi­
al întreprinderilor private, iar cheltuielile publice să fie reduse la site pentru investiţii productive de un fel sau altul, economisirea şi
mininum. Venitul naţional se cerea să fie cheltuit pentru dezvoltarea investiţia ţinând de decizia aceleiaşi persoane. După începuturile
economiei, asigurându-se în acest mod bunăstarea societăţii. dezvoltării industriale, posibilitatea de a economisi a ajuns la
Veniturile, constând din impozite, taxe şi alte modalităţi de îndemâna unui număr tot mai mare de membri ai societăţii. Acum
procurare a resurselor financiare ale statului, se cerea să fie limitate la resursele pentru noi investiţii puteau fi căutate şi în alte buzunare
necesarul asigurării funcţionării instituţiilor publice. decât cele ale proprietarilor-manageri individuali. însă, din acest
moment, investiţiile şi economisirea au ajuns să se despartă, devenind
1.3. Finanţele publice moderne operaţii separate, desfăşurate de grupuri de persoane separate, cu
interese diferite şi decizii independente.
în perioada interbelică, şi în special după marea criza economică Când persoanele reţin economiile, fără să le investească, fluxul
dintre 1929 şi 1933, în concepţia economică capitalistă, locul statului circular al veniturilor este perturbat, pentru că se restituie societăţii mai
neintervenţionist a fost luat de statul interventionist. puţin decât s-a primit. în situaţia în care un astfel de proces ia amploare şi
Justificarea rolului statului a fost făcută de economistul englez se prelungeşte, se ajunge la o scădere progresivă a veniturilor băneşti ale
John Maynard Keynes (1883-1946), cel de la care curentul respectiv a fiecăruia, cu fiecare rotire transferându-se o sumă tot mai mică, economia
împrumutat numele de keynesism, în lucrarea sa Teoria generală a intrând în acest mod în criză. în mod normal, acest lucru nu se petrece
folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor. Problema abordată pentru că persoanele nu pun banii sub saltea, ci îi investesc sub o formă
preocupase intens, timp îndelungat, pe economişti. Keynes a analizat sau alta, reintroducându-i în circulaţie.
cauza alternanţei perioadelor de avânt economic şi recesiune. La Aceasta este situaţia normală. Se întâmplă însă ca oamenii de
început s-a crezut că alternanţa are o cauză ţinând de tulburările afaceri să nu aibă nevoie de economii pentru a-şi desfăşura activitatea lor,
nervoase ale maselor, generate de descurajare, dezamăgire şi panică folosind pentru cheltuielile curente banii proveniţi din vânzări. Nevoia de
sau, dimpotrivă, de elan şi entuziasm. W. Stanley Jevons a încercat să capital apare atunci când se măreşte, diversifică sau modernizează
explice acest lucru prin influenţa petelor solare, care au un ciclu activitatea ori când se începe o afacere nouă, lucru care nu se petrece însă
alternant de cea 10,45 ani, perioadă care era foarte apropiată de întotdeauna. Când banii economisiţi nu mai sunt investiţi prin extinderea
alternanţa unor expansiuni şi contracţii economice ce avuseseră loc sau modernizarea activităţii firmelor, se petrece acelaşi fenomen ca în
între 1721 şi 1878 (10,46 ani). Teoria este interesantă şi încă de situaţia în care persoanele îşi pun banii sub saltea, adică se intră în criză.
actualitate, unii cercetători susţinând şi în prezent că istoria omenirii
Oscilaţiile economisirilor şi investiţiilor nu explică însă de ce o
economie intrată în criză poate rămâne multă vreme în această stare.
16 17
Cererea redusă de bani ar determina scăderea dobânzii şi stimularea a.l) constituirea fondurilor, care se realizează în procesul de
consumului. Făcând analogia cu o balanţă, o economie împinsă în jos distribuire şi redistribuire a produsului intern brut, între diverse persoane
de economisiri excedentare ar trebui să se redreseze în scurt timp, fizice şi juridice, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte;
fiind împinsă în sus de dobânzile scăzute. Dar acest lucru nu s-a a.2) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe
petrecut în timpul marii crize din 1929-1933. Analizând acest beneficiari;
fenomen, Keynes a ajuns la concluzia că nu exista un mecanism b) funcţia de control rezultând din caracterul public al
automat de compensare, de echilibrare. Economia nu este asemenea fondurilor. Este firesc ca membrii societăţii să cunoască modul în care
unei balanţe, ci mai degrabă asemenea unui elevator. Ea poate să urce sunt utilizate aceste fonduri constituite prin efortul lor financiar în
şi să coboare, dar şi să stea nemişcată în afara echilibrului. calitate de contribuabili. Această funcţie se realizează prin:
în mod firesc, dobânzile reduse ar trebui să-i determine pe b.l) controlul financiar, care urmăreşte modul de utilizare a
întreprinzători să-şi mărească sau modernizeze fabricile. Keynes însă a resurselor;
descoperit că acest raţionament nu concorda cu viaţa. Urmare a b.2) controlul fiscal, care urmăreşte determinarea şi ajungerea
contracţiei economiei, veniturile scad, iar populaţia nu mai are ce să în bugetul public naţional (sistemul unitar de bugete) a sumelor
economisească. Nemaiexistând un excedent de economisiri, nu scad cuvenite acestuia, a sumelor având natura de venituri fiscale;
nici dobânzile şi nici întreprinzătorii nu sunt interesaţi să recurgă la b.3) controlul politic, exercitat de Parlament şi organele
împrumuturi. Scăzând veniturile, scade şi consumul, iar investitorii nu deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale cu ocazia aprobării
mai au motiv pentru dezvoltarea producţiei. Rezolvarea acestei bugetului şi contului de execuţie;
situaţii, care urma să schimbe politica economică a statelor, era b.4) controlul jurisdictional, exercitat în soluţionarea litigiilor
asumarea deliberată de către guverne a unor cheltuieli destinate să privind actele de impunere şi de control financiar sau fiscal.
stimuleze economia. Teoria lui Keynes nu a constituit atât un program
nou şi radical, cât justificarea teoretico-ştiintifică a unei modalităţi de
acţiune ce era deja în desfăşurare.
Finanţele publice constituie un instrument de intervenţie a
statului în plan social şi economic. Veniturile bugetului de stat trebuie
să asigure nu numai finanţarea aparatului de stat, conform concepţiei
finanţelor publice clasice, ci şi stimularea sau direcţionarea dezvoltării
economice şi ajustarea cheltuielilor sociale. Pe calea taxelor şi
impozitelor, anumite ramuri pot deveni mai atractive, ca urmare a
reducerii cotei de impozitare sau taxare. Tot pe calea fiscalităţii, o
parte a profiturilor, în special a celor foarte ridicate, poate fi
redistribuită la nivel social ori folosită pentru dezvoltare.

1.4. Funcţiile finanţelor publice

în doctrină se afirmă că finanţele publice îşi realizează rolul lor


social prin cele două funcţii pe care le au:
a) funcţia de repartiţie, care cuprinde două faze:
18 19
în acest mod, un echivalent general. Cu rol de echivalent general au
Capitolul 2 fost folosite vitele, cerealele, blănurile, sarea, pietrele şi chiar scoicile.
De altfel, scoicile au fost folosite şi în plin secol XVII, în coloniile
M O N E D A ŞI I N S T R U M E N T E L E M O N E T A R E engleze din America de Nord, ca urmare a lipsei cronice de monedă,
cantităţile limitate de lire sterline neputând acoperi cerinţele unei
economii în plină dezvoltare. Existau două feluri de „monedă",
constând în coliere din scoici albe şi coliere din scoici negre, cele din
urmă valorând dublu.
Era necesar ca echivalentul general să fie uşor de folosit şi să fie
2.1. Evoluţia, categoriile şi funcţiile monedei divizibil. Treptat, acest rol a fost dobândit de metale şi, în special, de
metalele preţioase. Folosirea metalelor a evoluat de la vârfurile de
2.1.1. Apariţia şi răspândirea monedei săgeată şi alte unelte tăietoare sau înţepătoare la inele sau lingouri şi,
în final, la baterea de monedă cu însemne şi efigii în scopul definit de
Moneda şi funcţiile ei se studiază în cadrul disciplinei Economie a servi schimbului de mărfuri şi tezaurizării.
politică. Dar pentru că politica fiscală a statului este cea care încă din secolul XI î.Hr., în China circulau monede metalice. în
dclermină emiterea, modificarea sau abrogarea normelor juridice pe zona europeană, moneda a fost folosită de greci pe timpul lui Lycurg.
baza cărora se stabilesc relaţiile sociale în domeniul formării şi Herodot îl menţionează pe Cresus, bogatul rege al statului ionian
ui Mizării resurselor financiare ale statului, nu este lipsită de interes o Lydia, în secolul VI î.Hr., care, mai târziu, a fost folosit ca etalon al
privire istorică asupra monedei. bogăţiei, ca fiind primul care a bătut monedă.
Denumirea de monedă, folosită în multe limbi, datează din Importanţa economică a banilor a fost conştientizată încă din
Roma antică. Atelierul unde se turnau piese metalice, folosite în Antichitate. Emisiunile monetare au devenit un atribut inalienabil al
schimbul de mărfuri, se afla alături de templul zeiţei Juno Moneta din autorităţii statale de pretutindeni. Ce interes prezenta pentru cei ce se
Kiiniii. aflau în fruntea formaţiunilor statale exclusivitatea privilegiului de a
I'e scara evoluţiei istorice a societăţii umane, apariţia monedei se bate monedă? Iată numai câteva exemple, după care răspunsul va fi
minează la momentul începerii schimbului de produse, ca urmare a lesne de desprins:
diviziunii sociale a muncii. Surplusul de produse a fost la început • Hippias, tiranul atenian din secolul VI î. Hr., a retras toţi
schimbat cu bunuri de altă natură. Această formă de schimb purta banii din circulaţie pentru a emite în loc, după topire şi rebatere,
numele de troc - marfă contra marfa. Schimbul de produse era limitat monede cu un conţinut de metal preţios redus la jumătate ; 5

de Cuplul că formarea acordului de voinţă trebuia să aibă loc între două • Denys, tiranul din Syracuza, pentru a scăpa de datorii, a
persoane care să aibă simultan un excedent de produse diferite care să chemat toţi creditorii săi cu monetarul de care dispuneau şi a aplicat,
corespundă exact cerinţelor lor. Spre exemplu, o persoană X avea un prin batere pe fiecare monedă, o valoare dublă faţă de cea nominală,
excedcnl de piei de animale şi avea nevoie de cereale. Persoana Y care stingând în acest fel datoria pe care o avea ;6

avea excedent de cereale trebuia, în acelaşi timp, să aibă nevoie de


piei de animale, altfel schimbul nu se realiza.
Cu timpul, anumite mărfuri, care constituiau bun < de schimb 5
Radu Negrea, Moneda — de la scoicile monedă la cecul electronic,
eel mai solicitat, au devenit o măsură a valorii celorlalte, reprezentând, Ed. Albatros, Bucureşti, 1988, p. 12.
6
Radu Negrea, op. cit., p. 16.
,'() 21
• un personaj din istoria Angliei, cunoscut pentru recordul de Cârdurile pluriprestatoare sunt utilizate în diferite tranzacţii.
divorţuri şi neveste decapitate, Henric al VIII-lea, pe parcursul a două Pot fi considerate o nouă formă de monedă, deoarece nu este o
decenii, prin patru alterări ale monedei, atât prin reducerea greutăţii, monedă scripturală, banul nefiind înscris în contul unei bănci, ci pe
cât şi prin scăderea conţinutului de metal preţios în aliaj, a diminuat cârdul însuşi. Nu este nici o monedă fiduciară, din moment ce nu
valoarea acesteia cu 60%, realizând un câştig de aproape un sfert de poate fi utilizat în toate schimburile şi nici nu este utilizabil sub forma
milion de livre . 7

sa iniţială.
în evoluţia însemnelor monetare, de la scoicile monedă la
cecurile electronice, aşa cum şi-a intitulat lucrarea Radu Negrea, se 2.1.2. Funcţiile monedei
pot distinge 3 etape:
a) o primă etapă a început în jurul secolului VI î. Hr., când au Aşa cum am mai arătat, studiul monedei face obiectul unei alte
fost bătute cele dintâi monede metalice. în această formă, banii au ştiinţe, şi anume Economia politică, fapt pentru care funcţiile monedei
circulat în exclusivitate până în secolul XVII; vor fi numai amintite.
b) a doua etapă a constituit-o perioada când, în paralel cu Formularea şi numărul lor diferă de la autor la autor, deşi, în
moneda metalică, au început să circule şi semnele monetare din hârtie esenţă, ele sunt aceleaşi.
(bancnote, bilete de tezaur şi alte forme); Moneda a apărut ca necesitate economică, fiind concepută, în
c) cea de-a treia etapă, începută cu circa patru decenii în urmă, primul rând, ca un echivalent general al mărfurilor, dar şi ca un
este caracterizată de introducerea masivă a tehnicii electronice în instrument prin care se mijlocea schimbul de produse.
operaţiunile de plăţi şi introducerea cârdurilor electronice. Ca urmare a dezvoltării mijloacelor de producţie şi creşterii
încă din cea de-a doua etapă a evoluţiei însemnelor monetare, produsului social, au apărut situaţii în care un producător nu avea
banii au început a fi folosiţi şi sub formă scripturală, de cifre înscrise nevoie, când îşi vindea produsele, de alte produse, de altă natură, ale
în evidenţele bancare şi transmise între titulari sub forma unor diferite altor producători, sau când ceea ce dobândea în schimbul produselor
documente de decontare bancară. în cea de-a treia etapă a evoluţiei sale nu-i era suficient pentru a-şi procura ceea ce îi făcea trebuinţă. în
însemnelor monetare, numerarul, sub formă de bancnote şi hârtii, a astfel de situaţii, moneda îi permitea să economisească şi să
continuat să existe în număr foarte mare, dar volumul plăţilor tezaurizeze.
efectuate cu mijloacele electronice a crescut foarte mult, tinzând să se Moneda a permis distribuirea şi redistribuirea produsului social,
generalizeze. fiind, în acelaşi timp, şi un instrument de planificare naţională şi
Plata cu mijloace electronice a început să se dezvolte începând personală.
cu anul 1980, cunoscând o nouă dimensiune în 1993, ca urmare a Se poate concluziona că moneda îndeplineşte următoarele
generalizării cârdului cu memorie. în Franţa, plăţile cu mijloace funcţii:
electronice, între 1983 şi 1993, au crescut de la 5% la 15%. - instrument de evaluare a valorilor economice;
Cârdurile electronice pot fi monoprestatoare sau - instrument de schimb de bunuri şi servicii;
pluriprestatoare. - mijloc de plată;
Cârdurile monoprestatoare sunt utilizate pentru achiziţionarea - instrument de economisire şi tezaurizare;
unui singur tip de bun sau serviciu şi constă într-o simplă plată făcută - mijloc de distribuire şi redistribuire a venitului naţional şi
în avans. Exemplu: cartelele telefonice şi cele de metrou. produsului social;
- instrument de planificare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul
7
Radu Negrea, op. cit., p. 34. persoanelor juridice şi fizice.
22 23
2.1.3. Categorii de monedă în circulaţia monetară Cele mai cunoscute monede convenţionale sunt D.S.T. şi E.C.U.
E.C.U. este denumirea unei vechi monede de aur sau de argint,
9

Potrivit „Dicţionarului explicativ al limbii române", moneda este


utilizată în Franţa şi în multe alte ţări.
un ban de metal (rar de hârtie), care are sau a avut un curs legal pe
Astăzi, ea a mai rămas în denumirea monedei portugheze şi a
teritoriul unui stat.
celei chiliene sub forma de escudo. A fost adoptată ca unitate
La rândul lui, banul este definit de „Dicţionarul enciclopedic",
monetară de cont a Sistemului Monetar European în 1979. Valoarea
ca fiind marfa care îndeplineşte (în mod nemijlocit sau printr-un semn
al valorii sale) rolul de echivalent general, în raport cu celelalte H.C.U. se stabileşte pe baza unui coş valutar format din valutele ţărilor
mărfuri. membre ale Uniunii Europene şi are la bază rezerva comună a statelor
Bancnota este un bilet de bancă cu acoperire în aur. membre, constituită din depunerea rezervelor naţionale de aur şi din
Prin urmare, nu se poate pune semnul egalităţii între bani şi rezervele naţionale de dolari.
însemnele lor monetare. Bancnotele de hârtie şi monedele metalice D.S.T. (drepturile speciale de tragere) sunt unitatea de cont a
10

reprezintă forma concretă de manifestare a banilor ca echivalent Fondului Monetar Internaţional, adoptată în 1967.
general al celorlalte mărfuri. Valoarea D.S.T. a fost, la origine, determinată de o greutate de
în circulaţia monetară sunt întâlnite mai multe categorii de aur echivalentă cu cea conţinută într-un dolar S.U.A. (D.S.T. pentru o
monedă: uncie de aur fin). în iulie 1974, D.S.T. a fost definit pornind de la un
a) Moneda efectivă sau manuală o constituie însemnele coş de valute din 16 ţări membre ale F.M.I. care reprezintă principalii
monetare utilizate în circulaţia în monetar, fiind confecţionată din exportatori. Este o monedă neconvertibilă în aur.
metal sau hârtie. D.S.T. circulă în sistemul plăţilor internaţionale numai la nivelul
b) Moneda de cont sau bancară este o monedă care nu se vede, F.M.I., al băncilor centrale ale statelor membre şi altor deţinători
ea apărând doar în scripte. Circulaţia banilor are loc prin intermediul oficiali sau autorizaţi.
documentelor bancare - viramente, cecuri, ordine de plată etc. e) Moneda de calcul-este moneda aleasă de părţile contractante
Moneda de cont reprezintă în prezent mijlocul cel mai utilizat de
pentru măsurarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce.
efectuare a plăţilor.
f) Moneda fiduciară sau de încredere este definită de
c) Aurul îndeplineşte rolul de monedă universală. Aurul utilizat
„Dicţionarul explicativ al limbii române" ca fiind moneda de hârtie,
în tranzacţiile bancare se prezintă sub formă de lingouri cu titlul de
având o valoare de schimb convenţională şi servind ca instrument de
99,5% sau 24 karate. Pentru a face faţă unor urgenţe de plată, statele
îşi constituie rezerva în aur. schimb doar în interiorul unei ţări.
d) Moneda convenţională nu are o existenţă materială propriu- g) Moneda electronică se aseamănă cu moneda scripturală, în
zisă. Este utilizată de grupări de state pentru exprimarea valorică a sensul că nu are o existenţă efectivă, ea materializându-se în impulsuri
schimburilor şi tranzacţiilor dintre şi se stabileşte pe baza unui coş pe suport magnetic în faza iniţială sau, ulterior, în memoria
valutar .8
microprocesoarelor integrate în cartele cu rol de cec electronic.

8
A se vedea CC. Kiriţescu, E.M. Dobrescu, Băncile. Mică 9
Idem, p. 126.
enciclopedie, Ed. „Expert", Bucureşti, 1998, p. 75-76. 10
Idem,p. 113-118.
24 25
2.2. Moneda în spaţiul carpato-danubiano-pontic. în Moldova, Alexandru Lăpuşneanu a bătut dinari de argint, similari
Sistemul bănesc al leului 11
cu cei ungureşti.
2. în secolul XVII s-a încercat deschiderea bănăriilor în Ţările
1. Spaţiul carpato-danubiano-pontic nu constituie o excepţie în Româneşti. Mihnea al III-lea în Moldova şi Dabija Vodă în Ţara
privinţa evoluţiei mijloacelor de plată. în perioada preistorică, Românească au bătut o monedă nouă - şilingul. Constantin
schimbul de mărfuri s-a realizat prin troc şi, ulterior, cu obiecte de Brâncoveanu a bătut monede de aur cu chipul său. în circulaţia
metal, cum ar fi vârfuri de săgeţi, securi, inele şi brăţări. în secolul VII î. Hr., bănească din Ţările Româneşti a fost întâlnit şi talerul - leu olandez,
pe litoralul dobrogean al Mării Negre, au început să fie întemeiate care, cu timpul, a fost înlăturat din circulaţie de alte monede mai slabe.
coloniile greceşti. Oraşul Olbia a pus în circulaţie mici delfini de Dispariţia talerului-leu olandez a fost urmată de apariţia subunităţii
bronz. în secolul V î. Hr., în oraşul-cetate Histria s-au emis primele leului vechi care era împărţit în 40 de parale. în timpul lui Al. I. Cuza
monede numite drahme. Ulterior, Histria a bătut şi monede s-a pus problema unei monede naţionale, acesta proiectând o astfel de
divizionare, obolii şi hemiobolii, tot din argint ca şi drahmele. Monede monedă numită „romanat".
metalice au emis şi celelalte oraşe-cetăţi Tomis şi Callatis. Bazele juridice ale adoptării unui sistem monetar naţional au fost
în restul spaţiului Daciei, în secolul IV î. Hr., au circulat puse de Constituţia din 1866, care consfinţea dreptul de a bate
monedele de argint şi aur ale lui Filip al II-lea şi Alexandru Macedon, monedă.
iar mai apoi, cele ale lui Filip al III-lea şi ale lui Lisimach, regele Prin Legea nr. 14/1867 pentru înfiinţarea unui nou sistem
Traciei. monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale s-a creat primul
începând din secolul III î. Hr., conducătorii geto-daci au emis o sistem monetar românesc. S-a adoptat ca monedă naţională leul,
monedă proprie de argint. Formarea unei pieţe unice pe vremea lui împărţit în 100 bani. S-au pus în circulaţie monede de 5, 10 şi 20 lei,
Burebista a dus la existenţa unei monede unice care să satisfacă atât monede de argint de 50 bani, 1 şi 2 lei şi monedă de aramă de 1, 2, 5 şi
nevoile de schimb din interior, cât şi cele din exterior. Moneda 10 bani. Sistemul monetar era bimetalist, un leu conţinând 5 g argint şi
romană, denarul republican, devenită moneda universală a epocii, nu 0,32258 g aur. Din 1890, leul a devenit convertibil, în aur sau în altă
era în cantitate suficientă pentru a satisface nevoile de monedă. valută. Pe parcursul timpului, acoperirea în aur a leului a suferit
Burebista, înţelegând rolul monedei, a pus să se copieze denarul modificări.
roman, dându-i în propria ţară cursul pe care acesta îl avea în Imperiul
roman. Această monedă a purtat numele de Koson. 2.3. Rolul Băncii Naţionale a României în înfăptuirea
După retragerea romană, în spaţiul vechii Dacii se revine la politicii financiare a statului român
schimbul în natură. în Dobrogea, ca urmare a prezenţei economice a
Imperiului bizantin, s-au utilizat monedele bizantine. în Transilvania, 1. Banca Naţională a României a fost înfiinţată prin Decretul
începând cu secolul XI, pătrund monedele ungureşti ale regelui Ştefan, domnesc din aprilie 1880, ca bancă cu capital privat şi cu participarea
întemeietorul Ungariei. statului (societate anonimă mixtă, cu capital de stat şi particular).
Reglementarea statutului acesteia a fost făcută prin Legea din
Din secolul al XVI-lea, urmare a prezenţei otomane, în circulaţia
25 mai/8 iunie 1880 (modificată în 1882, 1886, 1890, 1892, 1901, 1905).
bănească din Ţara Românească, a devenit predominant asprul turcesc.
B.N.R. avea dreptul de a pune în circulaţie bilete de bancă la purtător
şi la vedere în scopul menţinerii stabilităţii monedei, al asigurării
circulaţiei monetare şi controlării creditului. Capitalul social subscris
Pentru detalii, a se vedea CC. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi
11

şi vărsat a fost de 30 milioane lei. în 1925 a fost adoptată Legea pentru


precursorii săi, vol. I-III, revăzută, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
26 27
ratificarea convenţiilor încheiate între Ministerul Finanţelor şi Banca prudenţială bancară în cadrul politicii generale a statului. în
Naţională a României prin care s-au aprobat convenţiile intervenite îndeplinirea atribuţiilor sale, Banca Naţională a României colaborează
in Ire aceste instituţii până în 1925. Prima convenţie privea lichidarea cu autorităţile publice centrale şi locale (art. 3). Din împuternicirea
omisiunii de stat şi întărirea cooperării privind circulaţia fiduciară prin Parlamentului, Banca Naţională a României poate participa la
constituirea „Fondului de lichidare a emisiunii făcută pentru stat", iar organizaţii internaţionale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de
cea de-a doua era pentru prelungirea privilegiului B.N.R. şi plăţi şi poate să devină membru al acestora.
modificarea legii sale organice din 1880. Prin această a doua Principalele atribuţii ale B.N.R. sunt:
convenţie se prevedea că B.N.R. este o societate pe acţiuni cu a) Emisiunea şi punerea în circulaţie a însemnelor monetare
participarea statului şi a subscriitorilor particulari, fiind o bancă de sunt reglementate la art. 18 din Legea nr. 101/1998. Potrivit
scont şi circulaţie, cu privilegiul exclusiv de a emite bilete de bancă la prevederilor acestui articol, Banca Naţională a României asigură
purtător, privilegiu instituit până la 31 decembrie 1906 şi, de acolo
tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru
înainte, din 5 în 5 ani, dacă nu se dispune altfel .
12

păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie; distribuie


în ce priveşte conducerea B.N.R. în această perioadă, sursa
emisiunea monetară realizată şi administrează rezerva în numerar sub
citată mai menţionează că B.N.R. fiind constituită ca o societate
formă de bancnote şi monede metalice.
anonimă pe acţiuni căreia i s-a concedat de către stat privilegiul de a
b) Schimbarea însemnelor monetare este, de asemenea, în
emile bilete de bancă, constituită fiind sub formă de societate pe
acţiuni, guvernatorul B.N.R. era unul din administratorii acesteia şi competenţa B.N.R., care poate hotărî anularea sau retragerea din
unul din mandatarii ei faţă de stat, învestit în această calitate de circulaţie a oricăror bancnote sau monede metalice emise şi, în locul
(iuvern, prin Decret regal, pe o perioadă de 6 ani. acestora, punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare.
2. După 22 decembrie 1989 activitatea B.N.R. a fost c) Operaţiuni pe contul statului. B.N.R. este abilitată de lege să
reglementată prin Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi ţină în evidenţele sale contul general al trezoreriei statului, deschis pe
Legea nr. 34/1991 privind statutul Băncii Naţionale a României. numele Ministerului Finanţelor Publice (art. 28 din Legea nr.
Aceste două reglementări legale au fost înlocuite prin Legea bancară 101/1998), şi primeşte încasările prin contul curent general al
nr. 58/1998 şi Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R. Trezoreriei statului şi efectuează plăţile în limita disponibilităţilor
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, Banca Naţională a existente în acest cont. Pentru acoperirea deficitului temporar dintre
României are un rol important în înfăptuirea politicii financiare a încasările şi plăţile din contul general al trezoreriei statului, în cursul
statului. Astfel, prin art. 2 din Legea nr. 101/1998, acesteia i se exerciţiului financiar anual Banca Naţională a României poate, pe
stabileşte ca obiectiv fundamental asigurarea stabilităţii monedei bază de convenţii încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice (Ministerul
naţionale pentru a contribui la stabilitatea preţurilor. în vederea Economiei şi Finanţelor), să acorde împrumuturi cu termene de
îndeplinirii acestui obiectiv fundamental, Banca Naţională a României rambursare de cel mult 180 zile, în condiţii de dobândă la nivelul pieţei,
elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de suma totală a acestora neputând depăşi 7% din veniturile bugetare ale
credit, de plăţi, precum şi de autorizarea şi supravegherea anului precedent, iar soldul permanent al împrumuturilor nerambursate
să nu depăşească dublul sumei capitalului şi fondului de rezervă al
B.N.R. După cum se va arăta şi în capitolul acestei lucrări consacrat
12
Istoria dreptului românesc, vol. II/2, Colectiv sub coordonarea creditului public, B.N.R. acţionează ca agent, pe contul statului, de
prof.univ.dr.doc. loan Ceterchi, Ed. Academiei R.S.R. Bucureşti 1987,
plasare a emisiunilor de titluri de stat şi alte efecte negociabile.
p. 171-172 şi 379-382.
28 29
d) B.N.R., respectând regulile generale privind lichiditatea şi 2.4. Euro-moneda europeană
riscul activelor externe, stabileşte şi menţine rezervele internaţionale,
alcătuite cumulativ sau selectiv din următoarele elemente: în anul 1952 a fost creată Comunitatea Europeană a Cărbunelui
aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate; şi Oţelului (CECO), iar în 1957 s-a semnat Tratatul de la Roma
active externe, sub formă de bancnote sau monede metalice instituind Comunitatea Economică Europeană şi Tratatul instituind
sau disponibile în conturi la bănci sau alte instituţii financiare; Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Comunităţile au fost
- cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaţiuni şi alte valori fondate de 6 state vest-europene: Franţa, Italia, R.F. Germania, Belgia,
mobiliare, negociate sau nu, emise sau garantate de persoane juridice Olanda şi Luxemburg. Prin aderări succesive s-a ajuns la 27 de state
ncrczidente, clasificate în primele categorii de către agenţii de membre, iar comunităţile au devenit Uniunea Europeană.
apreciere a riscurilor recunoscute pe plan internaţional, exprimabile şi 1. Apariţia monedei unice europene a fost precedată de măsuri
plalibile în valută în locuri acceptabile pentru B.N.R.; de schimbare a mecanismelor monetare. în evoluţia formelor monedei,
bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat, emise sau de la marfă-monedă la monedă-semn (moneda de hârtie şi moneda
garantate de guverne străine sau de instituţii financiare scripturală), a fost necesar să fie câştigată încrederea celor care
înlerguvernamentale, negociate sau nu, exprimate şi plătibile în valută utilizau moneda în autorităţile monetare centrale (pentru moneda de
iu locuri acceptabile pentru B.N.R.. hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda scripturală). O
Conducerea B.N.R. se face de un consiliu de administraţie. bună perioadă de timp, moneda - semn a fost utilizată în paralel cu
Conducerea executivă se exercită de către guvernator, prim- moneda - marfă, păstrându-se legătura cu metalul monetar aflat în
viecguvcrmator şi doi guvernatori. rezerva băncii emitente. Banca emitentă păstra în depozit cantităţi
Capitalul B.N.R. aparţine în întregime statului. Fondul de importante de aur-monedă, iar în operaţiunile de schimb pe piaţă se
rezervă se constituie în limita unei cote de 20% din profitul brut până folosea moneda de hârtie. încrederea în hârtia-monedă izvora din
când acesta ajunge să fie egal cu capitalul propriu, după care cota se mecanismul convertibilităţii. Posesorii bancnotelor primeau, la cerere,
reduce la 10% până când cota de rezervă ajunge să fie egală cu dublul echivalentul în aur-monedă. Aurul existent în rezerva băncii continuă
capitalului propriu şi, ulterior, cota se stabileşte la 5%. să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă, fără a fi prezent în
3. Potrivit legislaţiei în vigoare, aparatul bancar al ţării noastre circulaţie.
esle organizat pe două nivele :13
Până la crearea sistemului monetar internaţional prin
a) Banca Naţională a României, cu rol de bancă centrală a Acordurile Conferinţei Financiare şi Monetare de la Bretton Woods,
slalului român, fiind, aşa cum s-a arătat mai sus, organul unic de sistemele monetare aveau la bază etalonul aur cu formele sale:
emisiune monetară şi de stabilire a reglementărilor în domeniul etalonul aur-monedă, etalonul aur-lingouri şi etalonul aur-devize.
monetar, de credit, valutar şi de plăţi; Etalonul aur-monedă a fost folosit până la primul război
b) băncile comerciale şi alte instituţii de depozit, al căror mondial, alături de aur însă, funcţiile monedei fiind îndeplinite şi de
principal obiect îl constituie atragerea de fonduri de la persoanele moneda de argint şi îndeosebi de moneda de hârtie. Baterea monedei
fizice şi juridice şi acordarea de credite acestora. de aur era liberă, deoarece exista o echivalenţă între valoarea lor
nominală şi valoarea comercială dată de conţinutul în aur. Conver­
tibilitatea bancnotelor era liberă şi nelimitată şi situată la nivelul
valorii monedelor de aur pe care le reprezentau. Acest tip de etalon a
11
Pentru detalii, a se vedea loan Condor, Drept fiscal şi financiar, fost adoptat pentru prima dată în Anglia (1818). Ţările europene l-au
editor „Tribuna Economică",Bucureşti, 1996, p. 521 şi urm.
II)
31
adoptat după 1870, SUA în 1900. în România, etalonul aur-monedă a 3. Crearea monedei unice europene a fost precedată de alte
lost adoptat prin lege în 1890. încercări de a pune capăt instabilităţii monetare pe pieţele de schimb.
Etalonul aur-lingouri a funcţionat o perioadă limitată de timp. In anii 1950-1958 a funcţionat Uniunea Europeană a Plăţii, care, în
Aurul-monedă a fost retras de pe piaţă şi depozitat sub formă de 1958, a fost înlocuită cu Acordul Monetar European. în 1970 a fost
lingouri la banca emitentă. Convertibilitatea este limitată. publicat Planul Pierre Werner, care conţinea principalele elemente ale
Etalonul aur-devize a stat la baza sistemelor monetare naţionale Uniunii Monetare Europene ce avea ca obiectiv pe termen lung o
după Conferinţa Monetară din 1922 de la Geneva. Acest tip de etalon totală convertibilitate a monedelor şi o completă libertate de circulaţie
a însemnat renunţarea la etalonul aur-clasic datorită introducerii în a capitalurilor, plan ce urma a fi realizat în 3 etape în decurs de 10 ani.
depozitul băncii centrale în rezerva monetară, alături de aur, şi a Planul urmărea convergenţa politicilor economice, convertibilitatea
tit linilor de credit şi a valutelor, acestea din urmă devenind treptat cel totală şi ireversibilă a monedelor, stabilirea unei parităţi fixe între
mai important instrument de rezervă. în 1944 a fost adoptat, în urma acestea, eliminarea marjelor de fluctuaţie ale acestora, completa
Conferinţei Monetare şi Financiare de la Bretton Woods, şi de liberalizare a circulaţiei de capital, instituirea unei linii directoare
sistemul monetar internaţional nou creat. în urma acestei conferinţe, pentru adoptarea bugetelor naţionale.
dolarul a devenit principala monedă de rezervă a sistemului monetar La 13 martie 1979 a luat fiinţă Sistemul Monetar European
internaţional bazat pe etalonul aur-devize. (S.M.E.), bazat pe principiul parităţilor fixe, dar ajustabile între
2. Relaţiile monetare, până la momentul Bretton Woods, s-au monedele naţionale. La acesta au participat toate statele membre ale
deslăşurat pe baze bilaterale. Au existat şi încercări de reglementare Comunităţii cu excepţia Marii Britanii. S.M.E. şi-a creat, pe lângă
internaţională sub forma unor uniuni monetare şi blocuri monetare, iar propriul mecanism, şi propria monedă: E.C.U.
»lupă cel de-al doilea război mondial, de zone monetare. Prima uniune în iunie 1989, Consiliul European, desfăşurat la Madrid, a
monetară a fost înfiinţată în 1864 (Uniunea Monetară Latină), aprobat raportul lui Jacques Delors.având la bază Planul Pierre
încheiată între Franţa, Belgia, Italia, Elveţia, Grecia. Sistemul monetar Werner, privitor la modalităţile de realizare a Uniunii Economice şi
creat avea ca monedă centrală francul francez şi o circulaţie liberă a Monetare. Raportul Delors a propus un proces în trei etape de
monedelor naţionale la cursuri fixe stabilite în raport cu moneda realizare a U.E.M. vizând coordonarea strânsă a politicilor economice
franceză. Blocurile monetare (constituite în perioada 1929-1933) naţionale, reguli stricte privind mărimea şi finanţarea deficitelor
aveau la bază o monedă cheie {pivot) şi mai multe monede satelit. bugetare şi constituirea unei restricţii comunitare independente care să
Prin Acordul de la Bretton Woods din 1944 a fost constituit definească şi să aplice politica monetară comunitară.
Fondul Monetar Internaţional (FMI), care are ca principală menire Etapa I, care a început la 1 iulie 1990 şi s-a încheiat în
(-/-editarea temporară a deficitelor balanţelor de plăţi. Resursele FMI decembrie 1993, a avut ca obiective eliminarea ultimelor bariere în
se constituie din aportul ţărilor membre, constituite în proporţie de calea tranzacţiilor monetare, întărirea coordonării politicilor
25% în devize şi 75% în monedă naţională, stabilit în cote-părţi economice şi bugetare, cooperarea între băncile centrale ale statelor
procentuale în funcţie de potenţialul fiecărei ţări. Aşa cum s-a arătat în membre şi renunţarea în totalitate de către ţările Sistemului Monetar
cuprinsul acestui capitol, D.S.T. este o lichiditate convenţională creată European la controlul asupra capitalurilor.
de F.M.I. care se alocă ţărilor membre proporţional cu cotele deţinute. Etapa a Il-a a început la 1 ianuarie 1994 şi a durat până la 31
D.S.T. este purtător de dobânzi. D.S.T. se utilizează ca: etalon decembrie 1998. A avut loc transferul progresiv al puterii de decizie
monetar, instrument de rezervă, mijloc de plată între F.M.I. şi membrii de la autorităţile monetare naţionale către Sistemul European al
săi, mijloc de procurare de monede naţionale convertibile. Băncilor Centrale (SEBC) şi a fost creat Institutul Monetar
European ca precursor al Băncii Centrale Europene.
32 33
Obiectivul principal al SEBC l-au constituit menţinerea • un set de criterii economice, după cum urmează:
stabilităţii preţurilor şi sprijinirea politicilor economice generale din - rata inflaţiei monedei naţionale să nu depăşească cu mai mult
comunitate, prin acţiuni conforme principiilor economiei de piaţă. de 1,5 puncte procentuale (1,5%) performanţele celor mai bune trei
Misiunile sale fundamentale au fost: definirea şi punerea în practică a state membre din anul anterior;
politicii monetare, conducerea operaţiunilor de schimb, preluarea şi - deficitul public anual să nu depăşească 3% din PIB (cu anumite
gestionarea rezervelor oficiale de valute străine deţinute de statele excepţii temporare);
membre, promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi. - datoria publică brută anuală să se încadreze în plafonul de
SEBC este compus din Banca Centrală Europeană şi băncile maxim 60% din PIB (cu anumite excepţii temporare);
centrale naţionale şi este condus de Consiliului Guvernatorilor şi - participarea la SME fără o devalorizare voluntară a monedei
Comitetul Executiv alcătuit din 6 membri care sunt numiţi de naţionale timp de cel puţin 2 ani consecutivi şi o limitare a ratei
Consiliul European (art. 107 din Tratatul instituind Comunitatea nominale pe termen lung a dobânzilor la maxim 2% mai mult decât
Europeană). cea practicată în anul anterior de cele mai bune "trei state membre.
Institutul Monetar European (IME) a avut ca misiuni: Trecerea la Euro prezintă o serie de avantaje, dar şi costuri.
întărirea cooperării între băncile centrale naţionale; coordonarea Sunt prezentate drept avantaje:
politicilor monetare ale statelor membre; supervizarea funcţionării - stabilitatea schimburilor determinată de moneda unică
SME; realizarea consultărilor asupra problemelor care ţin de comună, constând în dispariţia fluctuaţiilor de schimb care puteau
competenţa băncilor centrale naţionale şi care pot afecta stabilitatea bloca comerţul intereuropean. Trecerea la Euro duce şi la o creştere a
instituţiilor şi pieţelor financiare, facilitarea utilizării ECU şi schimburilor economice ca urmare a scăderii cheltuielilor generate de
supravegherea evoluţiei acestuia. necesitatea de cumpărare a monedei străine şi a eliminării fluxurilor
Etapa a IlI-a, începută la 1 ianuarie 1999, a debutat cu trecerea speculative de capital dintre ţările partenere;
la parităţi fixe şi atribuirea de competenţe economice şi monetare - eliminarea riscului valutar, prin utilizarea monedei unice
instituţiilor comunitare. A început cu 11 state (Austria, Belgia, statele membre nemaifiind silite să ridice dobânzile pentru a-şi păstra
Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, moneda naţională;
Portugalia, Spania), care îndeplineau criteriile de convergenţă, iar la - economii privind moneda de rezervă, statele membre
1 ianuarie 2001, după îndeplinirea aceloraşi criterii de convergenţă, li nemaifiind nevoite să ţină rezervele internaţionale în acel spaţiu;
s-a adăugat Grecia. Au făcut excepţie, în această etapă, Danemarca, - stimularea integrării politicilor economice ca urmare a unei
Marea Britanie şi Suedia, care au dorit să-şi păstreze „suveranitatea politici valutare comune.
monetară". începând cu această dată, politica monetară este hotărâtă Sunt prezentate drept costuri:
de Banca Centrală Europeană, care a înlocuit Institutul Monetar - pierderea autonomiei politicilor monetare şi valutare ale
European. Trecerea la moneda unică, efectivă s-a făcut de la statelor membre, ceea ce duce şi la absorbirea băncilor centrale
1 ianuarie 2002. naţionale de către o bancă supranaţională. Aceasta constituie însă un
Pentru a introduce moneda unică Euro, fiecare stat trebuie să avantaj, deoarece guvernele statelor membre nu pot spori masa
îndeplinească anumite criterii de convergenţă: monetară în circulaţie, sporire ce ar determina inflaţie şi „topirea"
• un criteriu instituţional, constând în independenţa faţă de economiilor şi rezervelor naţionalilor acelui stat;
orice altă putere din stat a băncii centrale a fiecărui stat membru, - posibila creştere a şomajului în statele cu o economie ce nu
aceasta neputând fi influenţată în deciziile pe care le ia; poate ţine pasul cu economiile mai performante din comunitate şi, de

34 35
aici, o migrare necontractuală cu consecinţe imprevizibile, în plan In vederea îmbunătăţirii capacităţii Ministerului Finanţelor
social şi economic, a forţei de muncă; Publice de a administra resursele financiare ale statului a fost înfiinţată
- reducerea veniturilor instituţiilor financiar-bancare provenind Unitatea de Management a Trezoreriei Statului.
din schimbul de monedă. Acest cost este însă contrabalansat de Au fost luate măsuri pentru îmbunătăţirea colectării veniturilor
reducerea riscului cursului de schimb. bugetare, recuperarea arieratelor bugetare, realizarea transparenţei
4. în perspectiva aderării la Uniunea Europeană şi condiţiile totale în acordarea amânărilor la plată a creanţelor bugetare, reducerea
trecerii la Euro, România şi-a propus şi s-a angajat ca, până la impozitului pe profit, revizuirea regimului accizelor.
1 ianuarie 2007, să adopte acquis-al comunitar. în domeniul monetar, In vederea asigurării coordonării procesului de pregătire pentru
conform calendarului convenit cu U.E., până la sfârşitul anului 2004 a aderarea la Uniunea Europeană, în planul pregătirii sectoriale, al
urmărit armonizarea prevederilor referitoare la independenţa băncilor demersurilor politico-diplomatice şi al strategiei de comunicare
centrale, eliminarea finanţării directe a deficitelor temporare ale internă şi externă, prin Hotărârea Guvernului nr. 1508/2002 a fost
trezoreriei de către Banca Naţională şi a accesului privilegiat al instituit Comitetul Executiv pentru Integrare Europeană, organism fără
instituţiilor publice la resursele instituţiilor financiare. Armonizarea personalitate juridică care funcţionează în subordinea directă a
legislaţiei române cu cea a Uniunii Europene în domeniul monetar a primului-ministru, care este şi preşedintele acestui comitet.
urmărit: asigurarea independenţei instituţionale a B.N.R. în elaborarea Pe termen scurt, obiectivele urmărite de România au fost
şi conducerea politicii monetare şi a cursului de schimb, care să aibă menţinerea funcţionării adecvate a politicilor, asigurarea unui cadru
ca obiectiv fundamental asigurarea stabilităţii preţurilor, asigurarea economic stabil, funcţional şi predictibil şi realizarea obiectivelor de
independenţei personalului B.N.R. prin armonizarea cu legislaţia politică economică în vederea creării condiţiilor de bază necesare
comunitară privind durata mandatului membrilor consiliului de menţinerii şi accelerării tendinţei de creştere economică înregistrate în
administraţie; motivele de revocare din funcţie; dreptul de contestare România în ultimii ani. Pentru aceasta au fost avute în vedere:
în justiţie a deciziei de revocare din funcţie şi conflictul de interese; => monitorizarea Strategiei naţionale de dezvoltare economică a
interzicerea finanţării directe a instituţiilor publice de către banca României pe termen mediu şi evaluarea rezultatelor implementării
centrală. sale;
Urmare a schimbărilor intervenite în economia mondială, în => realizarea macrostabilizării consolidate şi asigurarea creşterii
perioada de după atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 din SUA, economice;
şi, în special, în cursul anului 2002, pe fondul demersurilor şi => optimizarea substanţială a coordonatelor mediului de afaceri
pregătirilor S.U.A. pentru atacarea Irakului, moneda unică europeană prin ajustare structurală, privatizare şi stimularea întreprinderilor mici
a început să câştige teren în faţa dolarului, ajungându-se ca raportul şi mijlocii;
de schimb să devină din subunitar, supraunitar. Pe acest fond, având în => atragerea unui volum sporit de investiţii străine şi creşterea
faţă perspectiva aderării în 2007 a României la U.E, Euro a devenit exporturilor;
moneda de referinţă, înlocuind astfel dolarul american, ceea ce s-a => promovarea unui set de politici compatibile cu mecanismele
realizat la 1 martie 2003. Uniunii Europene;
în realizarea obiectivelor de aderare la U.E., România a acordat => realizarea unui management performant al datoriei publice
o atenţie deosebită domeniului politicii fiscale. Aici, obiectivul externe;
fundamental 1-a constituit consolidarea stabilizării macroeconomice => alinierea deplină la sistemul european de conturi SEC 95.
prin controlul deficitului bugetar. A fost elaborată şi adoptată o nouă
lege a finanţelor publice (Legea nr. 500/2002).
36 37
în vederea întăririi capacităţii instituţionale a băncii centrale, • finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar, în principal
B.N.R. şi-a propus realizarea, cu sprijinul U.E., a unor proiecte care prin atragerea de surse externe;
vizează: • îmbunătăţirea disciplinei fiscal-bugetare şi crearea condiţiilor
> crearea unui sistem de raportare a datelor statistice pentru necesare absorbţiilor fluctuaţiilor ciclice normale, concomitent cu
balanţa de plăţi, care să respecte criteriile Fondului Monetar menţinerea sub control a deficitului bugetar;
Internaţional, Eurostat şi Băncii Centrale Europene, şi asigurarea • armonizarea deplină a statisticilor de preţuri cu normele UE
infrastructurii necesare implementării acestuia; până cel târziu în anul 2003.
> elaborarea unui studiu privind introducerea monedei Euro; La 1 ianuarie 2007, România şi Bulgaria au aderat la Uniunea
> optimizarea managementului strategic al rezervelor valutare. liuropeană. Se apreciază că România va îndeplini criteriile de trecere
Pe termen mediu, dezinflaţia susţinută a constituit, în perioada la moneda unică europeană în perioada 2013-2014.
2002-2004, unul din obiectivele principale ale programelor economice •
româneşti, politica monetară urmând să se consacre cu prioritate 2.5. Inflaţia. Cauzele inflaţiei şi consecinţele acesteia
acestuia. asupra politicii financiare a statului
Un obiectiv important al politicii 1-a constituit şi remonetizarea
economiei româneşti prin metode neinflaţioniste. Atingerea acestui 2.5.1. Inflaţia. Noţiune şi clasificare
obiectiv este, însă, în mare măsură, dependentă de progresele
economiei, în ansamblu, creşterea economică şi refacerea încrederii în Inflaţia este un fenomen economic care se manifestă printr-un
moneda naţională fiind condiţii esenţiale ale declanşării acestui puternic dezechilibru de ansamblu al economiei. Se poate manifesta:
proces. a) la nivelul unui singur stat; b) la nivelul mai multor state între care
Pe linia întăririi capacităţii sale instituţionale, B.N.R. are în există schimburi economice; c) la nivelul unor pieţe economice; d) pe
vedere realizarea, cu contribuţie proprie şi cu sprijin din partea U.E., a ansamblul economiei mondiale. Se manifestă prin existenţa unei
unor proiecte pentru crearea unui sistem privind transpunerea corectă < antităţi mari de bani în circulaţie în condiţiile unei oferte scăzute de
a datelor contabile în situaţii statistice compatibile cu standardele Imnuri şi servicii. Oamenii constată că pentru aceeaşi cantitate de
internaţionale, elaborarea unei strategii pentru adoptarea monedei bunuri sau servicii trebuie să plătească mai mult decât în perioada
unice europene şi pregătirea pentru implementarea unui sistem de anterioară. Are loc o creştere generalizată a preţurilor, concomitent cu
emisiuni tip Euro. scăderea puterii de cumpărare a banilor.Toate ţările, în decursul
De asemenea, s-a avut în vedere: timpului, au cunoscut perioadele lor de inflaţie. în „Miroir de
• urmărirea evoluţiei ansamblului de politici promovat, prin liancais", publicată la Nancy în 1581, inflaţia era numită „dezordinea
prisma monetizării stricte a poziţiei bugetare, a menţinerii creşterii dezordinilor" şi se aprecia că aceasta este atât de mare la toate
economice reale şi durabile şi a convergenţei graduale a indicatorilor mărfurile, încât dacă lucrurile nu sunt îmbunătăţite şi însănătoşite
economici către criteriile de la Maastricht; există temerea să fie nevoie în scurt timp, pentru hrana unui om, de tot
• pregătirea, în vederea realizării obiectivelor Pactului de .ilâta aur şi argint cât greutatea sa .
14

Creştere şi Stabilitate; Astfel de dezechilibre se produc, de obicei, după războaie, dar


• creşterea reală şi durabilă a PIB, prin asigurarea creşterii nu numai. Exemplul cel mai cunoscut este hiperinflaţia germană de
economice şi realizarea unei macrostabilizări consolidate;
Michel Didier, Economia - regulile jocului, Ed. Humanitas,
Hucureşti, 1998, p. 225.
1K 39
după primul război mondial. în 1919 preţurile au crescut de şase ori. şi nu în aceeaşi măsură. Este de mare intensitate, imposibil de
După 18 luni de stabilitate ele au crescut din nou de două ori, apoi de controlat, determină dezorganizarea economiei, descurajează
40 ori în câteva luni. Ultimele luni ale falimentului mărcii au devenit o investiţiile, diminuează substanţial consumul celor cu venituri mici şi
nebunie colectivă. Salariile se plăteau în fiecare zi. Cu sacii de bani fixe, măreşte riscul în activitatea economică şi face să decadă
primiţi fiecare alerga la piaţă înainte de scumpirea de după amiază. societatea civilă în ansamblul ei ; 18

Livra de unt (453 grame) costa 3400 mărci în februarie 1923, 26 c) inflaţia anticipată este urmarea anticipării de către agenţii
miliarde la 29 octombrie şi 280 miliarde la 5 noiembrie . 15
economici a sensului şi intensităţii inflaţiei într-un anumit orizont de
Mecanismul inflaţiei a făcut obiectul cercetării economice timp. Aceştia pot să ia decizii privind afacerile lor în raport cu
aprofundate începând cu secolul XX. J.M. Keyens este autorul unei anticipările lor proprii, ca şi cu cele preconizate de factorii de decizie
teorii ce reprezintă cea mai semnificativă construcţie ştiinţifică a macroeconomică şi monetară ; 19

echilibrului monetar. Potrivit acestei teorii, evoluţia circulaţiei d) inflaţia prin cerere este forma de inflaţie rezultând din
monetare se desfăşoară, în funcţie de comportamentul agenţilor creşterea cererii agregate în condţiile unei rămâneri în urmă sau
economici şi evoluţia dobânzii, într-un cadru dat de nivelul venitului scăderi a ofertei ; 20

naţional . 16
e) inflaţia prin costuri apare în situaţia în care costurile
După intensitatea sa, inflaţia poate fi: producţiei cresc independent de cererea agregată. în această situaţie,
a) latentă, caracterizată printr-o creştere a preţurilor cu 3-5% anual;
5
firmele răspund parţial prin creşterea preţului de vânzare şi, parţial,
b) deschisă sau declarată, caracterizată prin creşterea preţurilor prin reducerea volumului activităţii ; 21

cu 6-10%; f) inflaţia prin monedă are drept cauză emisiunea excesivă de


c) galopantă sau hiperinflaţie, caracterizată prin creşterea semne băneşti ; 22

preţurilor cu peste 15%. g) inflaţia structurală desemnează inflaţia contemporană ca


Literatura de specialitate evidenţiază formele de manifestare a dezechilibru structural monetaro-material care exprimă existenţa în
inflaţiei: circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei reale,
a) inflaţia de creştere sau de prosperitate, care se remarcă mai fapt ce antrenează deprecierea banilor de hârtie neconvertibili .
23

întâi prin creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a Stagflaţia este tot un fenomen constând într-o inflaţie rapidă care
banilor. în proporţii moderate şi în anumite condiţii, inflaţia poate are loc pe fondul unei creşteri economice zero.
contribui la creşterea economică, la eliminarea unităţilor economice Deflaţia poate fi definită ca procesul monetar opus inflaţiei,
neperformante şi la transformarea lor. în acest mod se pun de acord constând într-o scădere durabilă şi pe termen lung a nivelului
capacităţile de producţie cu nevoile de consum şi se reorientează, preţurilor.
resursele spre activităţile cele mai valorizatoare ;17

b) inflaţia de penurie este, de regulă, opusă celei de creştere şi


are efecte predominant negative, deşi nu pentru toţi membrii societăţii:
1S
Idem, p.232.
15
Idem. 19
Idem, p. 232.
16
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, credit, 2 0
Idem, p. 232.
bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 344. 21
Idem, p. 232.
17
Colectiv, Dicţionar de economie, Ed. a Il-a, Ed. Economică, 22
Idem, p. 233.
Bucureşti, 2001, p. 232. 23
Idem, p. 233.
40
2.5.2. Cauzele inflaţiei Tot Didier, analizând cine se face vinovat de inflaţie, constată că
vina aparţine atât guvernelor, cât şi particularilor. Guvernul repetă
Atunci când economiile sunt afectate de inflaţie, preţul bunurilor neîncetat că inflaţia este un flagel ce trebuie combătut, dar în realitate
creşte. Guvernele, conform programelor lor de politică socială, iau statul procedează la fel ca şi ceilalţi jucători: anticipează o creştere a
măsuri de natură salarială. Oamenii constată că le creşte venitul prin preţurilor în calculele sale privind cheltuielile şi încasează veniturile
creşterea salariilor. Este o situaţie fericită atunci când cantitatea de liscale şi contribuţiile sociale indexate în funcţie de preţuri. în ce-i
bunuri şi servicii care poate fi procurată rămâne constantă, dar, de priveşte pe particulari, inflaţia este benefică pentru cei care se pot
regulă, aceasta scade şi se intră într-o spirală inflaţionistă. îndatora. Săracii, care nu se pot împrumuta, sunt dezavantajaţi. Cei
Din această spirală inflaţionistă rezultă: bogaţi, de asemenea, au de suferit pentru că inflaţia le devorează
a) o creştere a contribuţiilor sociale sau/şi fiscale ale firmelor, economiile. Luaţi individual, particularii nu se simt vinovaţi de
care provoacă o nouă creştere a preţurilor şi activează spirala inflaţie. în mod colectiv, însă, ei contribuie la aceasta cerând creşteri
inflaţionistă; de salarii care relansează cursa preţurilor .26

b) o explozie a preţurilor la materiile prime importante care


măreşte costurile, declanşează creşterea preţurilor şi, de asemenea, 2.5.3. Consecinţele inflaţiei asupra politicii financiare a statului
activează spirala inflaţionistă;
c) o cerere excesivă de monedă (datorată deficitului bugetar sau Consecinţele inflaţiei pot fi analizate atât în plan economic, cât
unui exces de credit) care acţionează asupra cererii, dă posibilitatea şi social.
creşterii preţului şi activează bucla inflaţiei . 24
A. în plan economic consecinţele sunt:
Michel Didier, analizând fenomenul inflaţiei, arată că economia a) slăbirea capacităţii concurenţiale a firmelor naţionale, prin
nu este constituită dintr-un singur „consumator lucrător" şi dintr-un creşterea nivelului preţurilor naţionale faţă de cele externe. într-o
singur producător care ar putea încheia între ei un armistiţiu simultan primă fază, exporturile sunt favorizate, moneda externă asigurând,
asupra preţurilor şi salariilor. Economia reală este alcătuită din prin transformarea ei în monedă naţională, preţuri mai bune decât cele
milioane de producători şi consumatori, iar între aceştia există de pe piaţa internă. Dacă inflaţia se permanentizează, costurile vor
numeroase verigi intermediare: administraţii, bănci, parteneri străini. creşte pentru că, prin aceiaşi mecanism al transformării în monedă
Toate aceste angrenaje sunt în permanent dezechilibru. Ei constată naţională, importurile de materii prime devin mai scumpe şi astfel se
creşteri în amonte şi reacţionează profitând de situaţie pentru a obţine intră în spirala inflaţionistă. Este o inflaţie de import;
fie o mărire de salariu, fie o creştere de beneficiu. Didier constată că b) sporirea şomajului, deoarece firmele sunt silite să crească
nici statul nu este neutru; pentru a îmbunătăţi prestaţiile sociale, el productivitatea prin introducerea de utilaje mai performante;
sporeşte rata cotizaţiilor sau impozitelor, ceea ce contribuie la sporirea c) favorizează şi accelerarea procesului investiţional, prin
presiunii inflaţiei. La fel, agenţii economici priviţi în particular, atunci ieftinirea creditului. Pe măsură ce înaintează procesul inflaţionist,
când aşteaptă o creştere de preţuri, vor integra această creştere în ratele de rambursare şi dobânzile devin mai ieftine, moneda
previziunile, revendicările sau calculele lor. ,JJacă fiecare anticipează pierzându-şi din greutate;
inflaţia, inflaţia se produce efectiv. înrădăcinată în memorie, inflaţia d) deprecierea depozitelor băneşti şi descurajarea economisirilor,
trecută grevează viitorul" . 25

dobânzile nemafiind real pozitive. Depozitele se devalorizează prin


pierderea de greutate a monedei şi stagnarea dobânzii;
24
Michel Didier, Economia: regulile jocului, op. cit., p. 231.
25
Idem, p. 231. Idem, p. 231-232.
42 43
e) inflaţia privilegiază debitorii, deoarece ratele rambursate, în înaltă a dobânzii. Are consecinţe în plan economic prin reducerea
termeni reali, devin mai mici; investiţiilor şi creşterea şomajului .
30

f) inflaţia favorizează creşterea profiturilor atât prin anticiparea Blocajul cheltuielilor publice afectează întreprinderile ce
şi practicarea de preţuri sporite de către producători, cât şi prin livrează bunuri şi prestează servicii finanţate din cheltuielile publice.
întârzierile în creşterea salariilor care reprezintă preţul forţei de Au loc reduceri de personal în administraţie, dar şi în întreprinderile
muncă . 27

afectate în modul arătat. Cheltuielile de protecţie socială presează


B. In plan social consecinţele sunt diferite: asupra bugetului. Este o falsă impresie că se reduc costurile prin
a) O mică parte realizează profituri, b) o altă mică parte îşi concedieri, când, de fapt, se produce o creştere a contribuţiilor pentru
conservă veniturile şi averile şi c) majoritatea sărăceşte. Se produce şomaj.
astfel o polarizare accentuată a societăţii. Statul trebuie să aloce cote Blocarea veniturilor şi costurilor este o metodă insuficient
mai mari din buget pentru protecţia socială. cunoscută, existând prea puţină experienţă. Politicile veniturilor au
Măsurile de combatere a inflaţiei constituie o preocupare condus mai degrabă la rezultate favorabile cu condiţia să nu
constantă a guvernelor, acestea fiind reflectate în politica financiară, degenereze în conflict social generalizat . 31

monetară şi fiscală. Politica financiară a statelor pentru atenuarea şi reducerea


Se apreciază că antidotul inflaţiei constă în: a) blocarea procesului inflaţionist este orientată în următoarele direcţii:
preţurilor; b) blocarea monedei; c) blocarea veniturilor publice; a) diminuarea sau lichidarea deficitului bugetar şi, eventual,
d) blocarea veniturilor şi costurilor .
28

obţinerea unor excedente;


Blocarea preţurilor este practicată de guverne, inclusiv de cele ; b) reducerea sau stagnarea cheltuielilor ce au creat tensiuni în
liberale sau neoliberale. Prin această metodă se suprimă manifestarea economie şi, în general, un regim de austeritate privind toate
vizibilă a inflaţiei (creşterea preţurilor) şi se taie lanţul inflaţiei prin \ cheltuielile bugetare;
stoparea indexării veniturilor. Didier arată că această metodă are şi j c) creşterea veniturilor bugetare şi realizarea chiar a unor
efecte perverse, deoarece, dacă, pe de o parte, există creşterile, pe de venituri excepţionale;
alta, blocarea preţurilor împiedică scăderile. Un producător care d) angajarea de împrumuturi publice în vederea diminuării masei
fabrică două sau mai multe produse se va abţine să scadă preţul unui monetare în circulaţie;
produs ce poate fi fabricat cu un cost mai mic pentru a compensa | e) angajarea de credite externe pentru a diminua cererea
creşterea preţului ce îi este refuzată la celălalt produs. Această metodă globală .
32

a blocării preţurilor a fost folosită şi în economia românească în ,


In politica financiară a României de după 2000, pentru
perioada actuală de tranziţie. Şi în prezent sunt anumite produse al ;
combaterea inflaţiei, s-a acţionat în următoarele direcţii:
căror preţ este stabilit administrativ .
29
j
- creşterea stocului de monedă în economie, compatibilă cu
Blocajul monedei constă în evitarea creării de monedă. La • j ritmul creşterii economice şi cu obiectivul de inflaţie pentru a evita
inflaţie, moneda pierde din valoarea sa, apărând un excedent de j subminarea potenţialului de creştere a PIB printr-o descurajare
monedă. Blocajul de monedă duce la limitarea creditului printr-o rată \ excesivă a recursului la creditare;
- relativa relaxare a constrângerii fiscale;
Vezi Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă,
credit, bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 358-361. Idem, p. 235.
2 8
Michel Didier, op. cit., p. 233. Idem, p. 236.
29
Idem, p. 234. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, op. cit., p. 362.
44 45
- reducerea deficitului bugetar şi scăderea presiunii trezoreriei
asupra ratelor dobânzii pieţei monetare; Capitolul 3
•- restrângerea apelului Trezoreriei la resursele în lei ale băncilor
ilalorită accesului larg al Ministerului Finanţelor Publice la finanţarea
OBIECTUL DREPTULUI FINANCIAR PUBLIC
externă, precum şi la cea internă nebancară sau denominată în valută;
intervenţia Băncii Naţionale pe piaţa valutară prin achiziţia de
valulă şi consolidarea rezervelor valutare;
sterilizarea de către B.N.R. a excesului de lichiditate.
Alături de aceste măsuri de politică a veniturilor şi de politică
fiscala, Guvernul României a luat şi măsuri de politică structurală . 33

3.1. Definiţia şi obiectul dreptului financiar public

Asigurarea resurselor financiare necesare funcţionării statului şi


colectivităţilor locale este reglementată printr-o multitudine de acte
normative, începând chiar cu Constituţia.
In abordarea problemei definirii dreptului financiar public se
cuvine să facem unele precizări prealabile.
Ramura dreptului financiar s-a desprins de dreptul administrativ
care, la rândul lui, s-a desprins din dreptul comunitar.
într-o lucrare anterioară arătam că, în funcţie de normele care
34

îl alcătuiesc, conţinutul dreptului financiar public poate fi împărţit în:


- norme de „drept bugetar";
- norme de „drept fiscal";
- norme referitoare la împrumutul public;
- norme referitoare la controlul financiar.
în doctrină, denumirea acestei discipline nu a fost unitară. Unii
autori şi-au intitulat lucrările - „drept financiar public", alţii -„drept
financiar şi fiscal" sau „drept financiar, bugetar şi fiscal". Este un
proces firesc în ştiinţa dreptului, cel de desprindere şi autonomizare a
noi ramuri de drept. Au apărut, astfel, şi lucrări consacrate dreptului
vamal care, în fond, nu fac decât să trateze numai o parte din
veniturile bugetului de stat (parte care aparţine dreptului fiscal) şi
organizarea autorităţii vamale.
La momentul elaborării lucrării amintite mai sus, ne-am
exprimat în sensul că denumirea disciplinei ar trebui să fie „drept
33
Raportul Guvernului României asupra progreselor înregistrate în
pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană în perioada septembrie Radu Stancu, Drept financiar public, Ed. Fundaţiei România de
:<><) I- mai 2002. Mâine, Bucureşti, 1998, p. 21-22.
46 47
financiar public", având în vedere că sediul principal al materiei îl
constituie „Legea finanţelor publice", dar şi faptul că bugetul este alcătuit 3.2. Izvoarele dreptului financiar public
din partea de venituri şi partea de cheltuieli. Apreciam că o nouă ramură
Potrivit art. 137 alin.l din Constituţie, formarea, administrarea,
de drept, respectiv „dreptul fiscal", nu se justifică, deoarece veniturile
întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale
fiscale sunt o parte a veniturilor bugetului public naţional.
unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt
Emil Bălan se pronunţă în sensul că dreptul fiscal reprezintă o
35

reglementate prin lege. Termenul de „lege" este folosit în Constituţie


subramură a dreptului financiar care înmănunchează normele juridice
in sensul său strict, şi anume acela de act normativ emanat de puterea
privind impozitele, taxele şi alte contribuţii datorate bugetului public,
legislativă.
precum şi cele referitoare la procedura fiscală.
Folosirea în acest subcapitol a termenului de izvoare ale
între timp, în dreptul naţional, ca urmare a codificării actelor
dreptului financiar public se limitează la accepţiunea de izvoare
normative care stabileau impozite şi taxe şi adoptării Codului fiscal şi
Formale, nu şi la cele materiale.
Codului de procedură fiscală, s-au piodus importante schimbări. în
Aşa cum, de altfel, le categoriseşte Teoria dreptului, actele
acest context apreciem, la rândul nostru, că este justificată, parţial, o
normative ca izvoare formale ale dreptului, în funcţie de organul
distincţie între dreptul financiar sau dreptul financiar public ori dreptul
emitent şi forţa lor juridică în ierarhia sistemului, sunt:
bugetar şi dreptul fiscal. Nu excludem apariţia unei noi ramuri, cea de
drept procesual fiscal, care să se întemeieze, în principal, pe Codul de • Constituţia şi legile constituţionale;
procedură fiscală.
• legile organice şi ordinare;
Ruperea acestei ramuri a dreptului are consecinţe şi asupra
grupării de norme care reglementează controlul în materie, în norme • ordonanţele Guvernului;
privind controlul financiar şi norme privind controlul fiscal.
• hotărârile Guvernului;
Definiţia dreptului financiar are două laturi: una care priveşte
dreptul material sau substanţial şi cealaltă care priveşte ştiinţa • actele organelor administraţiei publice centrale şi locale.
dreptului.
Ansamblul actelor normative care reglementează în regim de Cutuma, în dreptul românesc, nu este izvor formal al dreptului
drept public formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul lînanciar.
resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ- Izvoarele dreptului financiar public sunt alcătuite din ansamblul
teritoriale şi ale instituţiilor publice, poate să fie intitulat, fie drept actelor normative care reglementează raporturile juridice financiare.
financiar, fie drept financiar public, fie dreptul finanţelor publice. Aceste izvoare, în funcţie de gradul lor de generalitate, se împart
Ştiinţa dreptului financiar este acea ramură a ştiinţei dreptului
care are ca obiect de studiu formarea, administrarea, întrebuinţarea şi in:
controlul resurselor financiare publice. • izvoare comune cu alte ramuri de drept;
Dreptul financiar face parte dintre ramurile dreptului ce
alcătuiesc dreptul public, domeniul pe care-1 reglementează fiind • izvoare specifice numai dreptului financiar public.
delimitat de cel al finanţelor private. Izvoarele comune sunt cele care, deşi nu au ca obiect relaţiile
sociale ce se stabilesc în procesul formării, administrării, întrebuinţării
Emil Bălan, Drept financiar, Ed. a Ill-a, Ed. All Beck, Bucureşti,
2004, p.20.
48 49
şi controlului resurselor financiare ale statului, conţin totuşi dispoziţii anumitor acte în numele statului sau de învestire cu prerogativele
ce interesează acest domeniu. specifice autorităţii publice.
Rolul primordial în rândul acestora îl are Constituţia, care, prin De cele mai multe ori, dispoziţiile sunt onerative, reglementând
titlul IV intitulat „Economia şi finanţele publice", stabileşte, pe lângă obligaţiile fiscale ale agenţilor economici sau persoanelor fizice.
principiile generale ale economiei şi proprietăţii, şi pe cele ale Altele sunt permisive, cum ar fi cele ce stabilesc posibilitatea fie a
sistemului financiar, bugetului public naţional, ale impozitării şi ale compensării sumelor plătite în plus către bugetul de stat cu obligaţiile
organizării şi funcţionării Curţii de Conturi a României. viitoare, fie a restituirii acestora. Sunt şi dispoziţii prohibitive, care
Izvoarele specifice sunt acele izvoare formale ale dreptului interzic anumite acte sau operaţiuni. Din rândul acestora amintim pe
financiar care reglementează numai domeniul formării, administrării, cele ce interzic să se facă plăţi direct din veniturile încasate sau din
întrebuinţării şi controlul resurselor financiare publice. Din rândul sumele cuvenite cu titlu de contribuţii la fondurile speciale pentru
acestora fac parte: operaţiuni ce se suportă din aceste fonduri.
- Legea finanţelor publice nr. 500/2002; Sancţiunile pot diferenţia normele de drept financiar public de
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 29/25.04.2007 privind celelalte norme de drept în situaţiile în care acestea sunt cele specifice
organizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor; dreptului financiar public. Aceste sancţiuni specifice sunt: amenda
- legile bugetare anuale; fiscală, majorările de întârziere, suspendarea finanţării, executarea
- Legea nr. 313/2004 a datoriei publice; silită. Pe lângă aceste sancţiuni specifice, normele de drept financiar
- Legea privind finanţele publice locale nr. 273/2006; public prevăd şi sancţiuni întâlnite în alte ramuri de drept, cum sunt
- alte acte normative subsecvente legii. cele de natură administrativă sau chiar penală.
în ce priveşte reunirea celor 3 elemente constitutive ale normei
3.3. Normele de drept financiar public j juridice într-o singură unitate de bază a actului normativ, cum este
articolul, această situaţie este destul de rar întâlnită. Forma cea mai
La fel ca şi celelalte norme de drept, cele de drept financiar;
uzitată este cea a grupării sancţiunilor într-un capitol sau într-o
public sunt generale, impersonale şi obligatorii. în mulţimea normelor
secţiune, de regulă, la sfârşitul actului normativ.
de drept, acestea se disting prin specificul relaţiilor sociale pe care le:
reglementează, respectiv cele ce se stabilesc în formarea,;
3.4. Principiile dreptului financiar
administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale
ca izvoare de drept de drept
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor
publice. Acesta este de altfel criteriul esenţial de recunoaştere. Autorii dreptului au pus în evidenţă că, pe lângă normele
Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele de juridice, există şi alţi constituenţi ai dreptului. Dworkin, aparţinător al
drept financiar public, de asemenea, nu se deosebesc de normele! curentului pozitivismului juridic, a arătat că sistemele juridice nu sunt
specifice celorlalte ramuri de drept, ele fiind alcătuite din: ipoteză,' formate numai din reguli, ci din reguli şi un anumit tip de standarde
dispoziţie şi sancţiune. pentru diferite structuri logice pe care le-a numit principii .
36

Ipotezele normelor de drept financiar public conţin situaţiile,


împrejurările şi condiţiile în care se aplică. Dispoziţiile cuprind
conduita de urmat de către subiectele de drept, prin stabilirea;
obligaţiei fie de a acţiona într-un anume fel, fie de a se abţine de la 36
anumite acte. Dispoziţiile mai pot fi de autorizare a întocmirii Stephen Utz, Rulles, principles, algorithms and the description of
legal systems, Rat;, iuris, vol. 5, nr. 1, march 1992, p. 24.
50 51
Nicolae Popa 37
a definit principiile ca fiind acele idei în dreptul financiar se regăsesc toate aceste trei categorii de
conducătoare ale conţinutului tuturor normelor juridice (...). Acestea principii ale dreptului, dar ne vom referi în conitnuare numai la
îmbrăţişează un mare număr de cazuri concrete şi rezumă fie principiile de ramură. Sunt astfel de principii de ramură:
aprecierile individuale ale relaţiilor juridice, fie elementele lor de - principiile bugetare care se regăsesc în Legea finanţelor
drept sub forma unor definiţii. Principiile asigură, prin jocul lor, publice nr. 500/2002: principiul universalităţii; principiul transparenţei
unitatea, omogenitatea, echilibrul, coerenţa şi capacitatea dezvoltării şi publicităţii; principiul unităţii; principiul unităţii monetare;
unei forţe asociative. principiul anualităţii; principiul specializării bugetare; principiul
1. Ceterchi şi I. Craiovan definesc principiile dreptului ca fiind
38
echilibrului;
acele idei generale, postulate călăuzitoare sau precepte directoare care - principii ale finanţelor publice locale sunt cele prevăzute de
sliiu la baza întregului sistem de drept dintr-o ţară, orientând I ,egea privind finanţele publice locale nr. 273/2006 care, pe lângă cele
reglementările juridice şi aplicarea dreptului. Principiile dreptului sunt bugetare, enumerate mai sus, ca fiind ale bugetului de stat, mai
determinate de relaţiile sociale, fiind expresia valorilor promovate şi cuprind: principiul solidarităţii; principiul autonomiei locale
apărate de drept. linanciare; principiul proporţionalităţii, principiul consultării;
Sofia Popescu defineşte principiile generale ale dreptului ca un
39
-principiul solidarităţii şi subsidiarităţii aplicabil în asigurările
ansamblu de idei directoare care, fără a avea caracterul precis şi sociale de sănătate, prevăzut de Legea privind reforma în domeniul
concret al normelor de drept pozitiv, orientează aplicarea dreptului şi sănătăţii nr. 95/2006.
evoluţia lui. Ele nu depăşesc sfera ordinii de drept şi nu sunt principii Prezentarea de mai sus este exemplificativă, numărul acestor
filosofice sau de drept natural. Principiile generale ale dreptului principii fiind mult mai mare.
reprezintă substratul dreptului pozitiv. Principiile care provin sau cel puţin pretind a proveni din drept
Principiile dreptului provin fie chiar din conţinutul dreptului, fie sunt numite principii structurale. Ele sunt axiome, ascunse de către
din sistemele normative nejuridice, cum ar fi morala sau politica. structura logică, ale sistemului de drept, cum este cazul principiului
Principiile provenind din sistemul dreptului pot fi: bunei credinţe şi principiului pacta sunt servanda.
principii fundamentale, care sunt cuprinse în legile Principiile ideologice nu se bucură de un sprijin instituţional.
fundamentale şi promovează valorile esenţiale ale societăţii; Iile sunt, de regulă, principii de corecţie şi acţionează contra legem,
principii generale, care sunt aplicabile întregului sistem al restrângând aplicarea unei norme juridice atunci când ea este în
dreptului naţional sau internaţional; contradicţie cu morala sau politica. Ele pot fi şi principii directoare
principii de ramură sau specifice, aplicabile numai domeniului care se impun legiuitorului. Pot exista situaţii când ele acţionează
relaţiilor sociale care fac obiectul de reglementare al respectivei secundum legem sau praeter legem (peste lege), impunând sau
ramuri a dreptului. permiţând judecătorilor să se pronunţe în spiritul sau în completarea
legilor.

3.5. Raporturile juridice de drept financiar public.


17
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti,
IW9, p. 106. Actele şi operaţiunile financiare publice
38
loan Ceterchi, loan Craiovan, Introducere în teoria generală a
Raporturile juridice de drept financiar public sunt relaţiile
dreptului, Ed. AII, Bucureşti, 1993, p. 45.
sociale ce iau naştere, se modifică sau se sting în procesul formării,
39
Sofia Popescu, Introducere în studiul dreptului, Ed. Unex A-Z.
Bucureşti, 1994, p. 132. administrării, întrebuinţării sau controlului resurselor financiare
53
publice şi care sunt reglementate de normele juridice de drept administrării, întrebuinţării sau controlului resurselor financiare
financiar public. Aceste raporturi în totalitatea lor alcătuiesc finanţele publice.
publice. Actele financiare publice sunt manifestări de voinţă făcute în
Spre deosebire de alte raporturi juridice care se pot naşte, scopul de a produce efecte juridice cu toate consecinţele ce decurg din
modifica sau stinge prin acordul de voinţă al părţilor, cele de drept acestea. Ele sunt săvârşite în primul rând de către stat prin organele
financiar public au la bază manifestarea unilaterală de voinţă a sale învestite în acest scop şi în limita competenţelor ce le-au fost
statului, prin formele de exprimare specifice acestei ramuri de drept. acordate şi cu un conţinut conform dispoziţiilor dreptului finanţelor
Ca urmare a acestei particularităţi, în orice raport juridic de drept publice, în termenele, forma şi procedura prevăzute de aceste
financiar public, unul dintre subiecţi este întotdeauna statul. Trebuie dispoziţii, dar şi de către contribuabil, cum este cazul, spre exemplu, al
făcută precizarea că, în aceste raporturi, statul poate fi atât subiect declaraţiilor de impunere.
activ, cât şi subiect pasiv. Operaţiunile financiar-publice au un rol şi rezultat de natură
Celălalt subiect al raporturilor de drept financiar public este fie material-tehnică, fapt pentru care mai surit numite şi operaţiuni
contribuabilul, fie orice altă persoană cu drepturi sau obligaţii faţă de materiale-tehnice. Operaţiunile financiar-publice se deosebesc de
bugetul public naţional, printre acestea numărându-se şi autorităţile actele financiare publice prin faptul că nu produc prin ele însele efecte
publice, instituţiile publice, agenţii economici sau persoanele fizice. juridice. Spre exemplu, în cadrul finanţării bugetare, actul de
Statul, în calitatea sa de subiect al raporturilor de drept financiar deschidere a finanţării este urmat de întocmirea înscrisurilor necesare
public, este reprezentat în special de Ministerul Economiei şi pentru plăţile în numerar ori pentru decontările fără numerar. în cazul
Finanţelor prin organele sale administrativ-fmanciare sau de control procedurii fiscale, calculul veniturilor impozabile şi al impozitelor,
financiar, dar şi de alte autorităţi publice, cum ar fi Curtea de Conturi făcut de funcţionarii organelor fiscale, este o operaţiune tehnic-
sau alte organe de control. materială, ce precede emiterea titlurilor de creanţă, care sunt acte
Conţinutul raporturilor juridice de drept financiar public este juridice de individualizare a unor obligaţii fiscale.
format din drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la aceste
raporturi şi care diferă de cel al raporturilor juridice specifice altor 3.6. Locul dreptului financiar în cadrul dreptului pozitiv
ramuri de drept prin faptul că priveşte formarea, administrarea,
întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, unităţilor Dreptul pozitiv este definit ca ansamblul normelor juridice în
administrativ-teritoriale şi instituţiilor publice. vigoare la un moment dat.
Obiectul raporturilor juridice de drept financiar public este In funcţie de natura relaţiilor juridice pe care le reglementează,
format din acţiunea sau inacţiunea pe care subiectul activ al raportului ramurile dreptului pot aparţine fie dreptului public, fie dreptului
juridic o poate pretinde subiectului pasiv din acelaşi raport juridic. privat. Această împărţire a fost făcută pentru prima dată de către
Actele şi operaţiunile din sfera dreptului financiar public se emit; jurisconsultul roman Ulpian.
şi se execută în condiţiile prevăzute de Legea finanţelor publice. Ele; Dreptul financiar aparţine diviziunii dreptului public alături de
sunt diferite de cele din sfera finanţelor private, care sunt denumite în alte ramuri de drept cum sunt: dreptul constituţional, dreptul
mod curent „băneşti" sau „patrimonial-băneşti" şi intră în sfera fie a administrativ, dreptul penal, dreptul internaţional public ş.a.
dreptului civil, fie a celui comercial. Dreptul financiar aparţine dreptului public, deoarece este instituit
Atât actele, cât şi operaţiunile financiare publice se în scopul satisfacerii unor interese şi necesităţi publice sau generale.
caracterizează prin emiterea sau executarea lor în scopul formării, Dreptul financiar public se delimitează clar de alte ramuri de
drept atât public, cât şi privat.
54 55
în ansamblul ramurilor dreptului public, dreptul financiar public 3.7. Activitatea financiară a statului
se situează după dreptul constituţional şi cel administrativ.
a) Delimitarea faţă de dreptul constituţional Activitatea financiară a statului se caracterizează prin faptul că
Dreptul constituţional consacră principiile şi sfera activităţii se desfăşoară în condiţiile şi limitele stabilite prin lege.
financiare. Titlul IV al Constituţiei, intitulat „Economia şi finanţele Prin Constituţie, art. 47, statul este obligat să ia măsuri de
publice", pe lângă principiile privind economia şi proprietatea, dezvoltare economică şi protecţie socială de natură să asigure
stabileşte normele fundamentale privind sistemul financiar, bugetul cetăţenilor un nivel de trai decent.
public naţional, fixarea impozitelor şi taxelor, precum şi rolul şi
competenţele Curţii de Conturi. 3.8. Aparatul financiar al statului
Normele dreptului financiar public sunt derivate din normele
Noţiunea de aparat financiar al statului are două accepţiuni:
fundamentale ale dreptului constituţional, pe care le dezvoltă şi
• lato sensu - este alcătuit din toate organele statului care, fie
concretizează.
contribuie în mod direct, fie doar înlesnesc înfăptuirea activităţii
b) Delimitarea faţă de dreptul administrativ
Imanciare prin care se aplică politica financiară a statului;
Dreptul administrativ reglementează relaţiile ce constituie
obiectul administraţiei de stat, respectiv organizarea şi funcţionarea • stricto sensu - este alcătuit numai din organele de
tuturor organelor puterii executive. Dintre acestea fac parte şi organele specialitate ale statului, cu atribuţii în domeniul finanţelor publice.
financiare de stat.
Se desprinde concluzia că la activitatea financiară a statului
în afară de aceasta se cuvine să evidenţiem şi că atât în
participă două feluri de organe:
raporturile de drept administrativ, cât şi în cele de drept financiar
public, unul dintre subiecte este statul, că raporturile au la bază • cu competenţă generală, care au şi importante atribuţii în
manifestări unilaterale de voinţă ale statului, în urma cărora subiectele domeniul financiar;
nu sunt pe poziţie de egalitate.
• cu competentă specială, care au atribuţii speciale în
domeniul finanţelor publice.
* * Din rândul organelor cu competenţă generală fac parte:
Parlamentul, Guvernul, consiliile judeţene şi locale, Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, ministerele şi celelalte organe centrale şi
Cu privire la interferenţele dreptului financiar cu celelalte ramuri
locale ale administraţiei publice şi celelalte instituţii publice de
de drept, se cuvine să amintim că acestea există şi cu dreptul penal,
subordonare centrală sau locală.
prin dispoziţiile ce prevăd constatarea infracţiunilor de către organul
Organele cu competenţă specială pot fi organe centrale sau
financiar, cu dreptul muncii, prin dispoziţiile de finanţare a protecţiei
teritoriale.
sociale şi cele de asigurări sociale, cu dreptul procesual civil, prin
a) Organele centrale de specialitate
normele ce fac trimitere la acesta, dar şi prin cele ce reglementează
a.l. Ministerul Economiei şi Finanţelor (Ministerul Finanţelor
executarea silită.
I'liblice) are competenţele stabilite prin lege, atât prin Legea finanţelor
Relaţia cu dreptul civil se caracterizează prin faptul că ambele
publice, cât şi prin alte acte normative.
ramuri reglementează relaţii patrimoniale, una în regim de drept
Atribuţiile principale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor
privat, cealaltă în regim de drept public.
sunt:
56 57
• elaborarea proiectelor bugetului de stat şi conturilor generale plata impozitelor şi taxelor, prevenirea, descoperirea şi combaterea
anuale de execuţie; oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală.
Activitatea ei este reglementată de O.U.G. nr. 91/2003.
• organizarea asigurării execuţiei veniturilor şi cheltuielilor
a.4. Autoritatea Naţională a Vămilor asigură aplicarea legislaţiei
prevăzute în legea bugetară anuală:
în domeniul vamal.
• stabilirea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar Organele teritoriale de specialitate
valutar; Aceste organe sunt direcţiile generale ale finanţelor publice
judeţene şi a municipiului Bucureşti, care au în subordine
• asigurarea încasării în numerar şi prin cont a veniturilor administraţiile financiare municipale şi ale sectoarelor municipiului
bugetului public naţional; Bucureşti, circumscripţiile financiare orăşeneşti, percepţiile rurale,
• efectuarea operaţiunilor de trezorerie privind împrumuturile precum şi direcţiile de audit judeţene şi a municipiului Bucureşti ale
guvernamentale, cât şi rambursarea acestora la scadenţă şi achitarea Curţii de Conturi, unităţile teritoriale ale Gărzii Financiare care au în
dobânzilor; componenţă secţii judeţene arondate, unităţile teritoriale ale autorităţii
vamale constituite din direcţiile regionale vamale, birourile vamale şi
• exercitarea, prin organismele sale de specialitate, punctele vamale ş.a.
controlului şi supravegherii financiare a instituţiilor publice şl
controlarea activităţii agenţilor economici;
• acţionarea prin mijloace specifice pentru combaterea şi
eliminarea evaziunii fiscale şi a corupţiei;
• analizarea, fundamentarea şi propunerea cadrului legislati
privind împrumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau
finanţării unor acţiuni sau lucrări de interes public;
• fundamentarea şi înfăptuirea politicii fiscale promovate de
Guvern;
• înfăptuirea politicii vamale conform legii;
• avizarea proiectelor de legi sau alte acte normative car
determină sporuri de cheltuieli sau modificări ale veniturilor statului.
a.2. Curtea de Conturi a României are competenţele stabilit
prin Constituţie. A fost înfiinţată prin Legea nr. 94/1992. în prezent
activitatea ei este reglementată prin Ordonanţa de Urgenţă
Guvernului nr. 43/2006.
a.3. Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat c
privire la aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilo
vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de 1
58 59
Tezaurul în ţările româneşti, ca de altfel şi în celelalte state,
Capitolul 4 constituia o rezervă de metale preţioase şi alte obiecte de valoare care
se afla la dispoziţia domnilor pentru nevoile statului sau pentru cele
B U G E T U L S T A T U L U I ŞI P R O C E D U R A B U G E T A R Ă personale. Cum actele cancelariilor domneşti ale acelor vremuri se
redactau fie în limba latină, fie în slavonă, pentru a desemna tezaurul
s-a folosit fie latinescul thesaurus, fie cuvintele slave rizniţa în ţara
Românească şi skrovişte în Moldova, toate cu sensul de loc de păstrare
a hainelor pompoase ale domnului, a unor obiecte din aur şi pietre
preţioase, a coroanei şi a altor însemne ale suveranului.
4.1. Apariţia şi dezvoltarea bugetului statului român Dezvoltarea economică a statelor, intensificarea circulaţiei
monetare în secolele XVII-XVIII au determinat ca tezaurele să-şi
Bugetul statului a apărut din necesitatea corelării cheltuielilor piardă rolul principal de depozit al avuţiei domnilor. începând de la
publice cu veniturile publice din fiecare an. ('onstantin Brâncoveanu, aceştia si-au depus averile, formate mai ales
Se susţine că termenul de buget provine din franceza veche, din monede şi lingouri de aur, la bănci din Viena sau Veneţia.
având la origine cuvintele „bouge" sau „bougette", care desemnau o Din secolul al XV-lea, în formarea şi întrebuinţarea veniturilor
pungă de piele sau o pungă de bani. Procedeul financiar al bugetului domniei şi ale statului începe să se facă distincţie, folosindu-se şi
statului a apărut în Anglia, la începutul secolului al XIX-lea. lermeni diferiţi, astfel: vistieria, pentru veniturile care erau destinate a
în ce priveşte apariţia şi evoluţia bugetului statului la români, servi necesităţilor publice (apărarea ţării, întreţinerea oastei şi
este de menţionat că încă înainte de formarea statelor feudale Ţara eetăţilor, întreţinerea curţii domneşti, plata obligaţiilor către puterile
Românească şi Moldova, în cadrul cnezatelor şi voievodatelor, care le-au suzerane etc.) şi cămara, care constituia o instituţie particulară,
precedat, locuitorii dădeau conducătorilor lor anumite dări în natură şi proprietate a domnului ţării. Cămara domnească era administrată şi
le prestau diferite munci. condusă de marele cămăraş, iar vistieria de protovistier, numit mai
O anumită organizare fiscală, cu un sistem de obligaţii, apare lârziu mare vistier. Deşi vistieria şi cămara erau separate şi distincte,
abia după întemeierea statelor feudale române în secolul al XIV-lea.; în realitate, domnii foloseau şi vistieria pentru cheltuielile proprii.
Până spre sfârşitul secolului al XIV-lea, cheltuielile domnilor şi : După principiul aşezării lor, dările impuse în perioada feudală se
familiilor acestora, cheltuielile curţilor domneşti şi ale statului se impărţeau în:
asigurau din obligaţiile ţăranilor dependenţi de pe moşiile domneşti,
a) dările de repartiţie (birurile), care erau stabilite în funcţie de
din dări impuse pentru ridicarea de cetăţi şi biserici, din plocoane la
potenţialul fiscal al contribuabililor, adică de ansamblul bunurilor lor;
praznice şi nunţi, iar mai apoi şi din vămi şi amenzi. La începutul
secolului al XV-lea, o serie de dări încep să devină obligatorii şi
b) dările de cotitate (dijmele din cereale, vin, vite mici, stupi),
regulate, căpătând denumiri proprii: vama oilor, vama porcilor,
care erau stabilite în funcţie de materia impozabilă. Dările puteau fi în
dijmărit, cositul fânului, oaste, căraturi, podvoade, gloabe ş.a.
muncă, în bani şi în natură.
Din necesitatea apărării ţării, tot în secolul XV apare o obligaţie
nouă, numită bir, şi care se plătea în bani. Apariţia dărilor permanente, Sistemul fiscal al Ţării Româneşti şi Moldovei a cunoscut o
generalizate şi regulate, la fel ca şi în alte state, este legată de apariţia dezvoltare treptată, de la o organizare simplă, la începutul secolului
armatei regulate. ;\[ XV-lea, la una complexă în secolele XVII-XVIII, cu un aparat
fiscal diversificat, cu organe speciale pentru fiecare operaţiune fiscală,
60 61
cu procedee de evidenţă modernă (condici de tot felul). Activitatea sfârşitul aceluiaşi secol, ele reprezentau 30% din veniturile Ţării
fiscală cuprindea: Româneşti, iar la sfârşitul secolului al XVII-lea au ajuns la 50% din
veniturile ţării.
• constatarea numărului contribuabililor şi a averii lor; în perioadă feudală, în Ţara Românească şi Moldova, populaţia,
• impunerea sau aşezarea dărilor; din punct de vedere fiscal, era împărţită în:
• bresle fiscale;
• perceperea sau strângerea lor;
• birnici.
• urmărirea, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor. Condica lui Constantin Brâncoveanu, care cuprindea veniturile
şi cheltuielile Ţării Româneşti, între 1693 şi 1703, indica existenţa a
în ce priveşte aparatul fiscal, după marele vistier, dar tot în 36 de bresle fiscale, dintre care amintim câteva din cele mai
aparatul central, erau vtorivistierul şi tretivistierul (al doilea şi al importante:
treilea vistier), mai mulţi logofeţi şi dieci de vistierie. în ţară, într-o • veliţii boieri - reunea marii dregători, care aveau un număr
primă fază, birarii se ocupau de toate operaţiunile. Mai târziu, de 3-8 dări anuale de repartiţia;
începând cu secolul al XVI-lea, apar organe anume pentru fiecare dare
• mazilii (boierii foşti mari dregători), care aveau cam acelaşi
şi chiar operaţiune fiscală.
număr de dări anuale,
în secolul al XVI-lea, ca organe de constatare erau:
• crestătorii, numele lor derivând de la răboajele crestate; • aleşii (boiernaşii de ţară), cu 1-3 dări anuale,
• pererubnicii şi perepisnicii (în slavonă napisati = a scrie). • clerul înalt şi mănăstirile, cu 1-3 dări anuale;
Ca organe de impunere erau birarii de judeţ, samnicii şi zlotaşii. • preoţii de mir, formau bresle pe eparhii şi contribuiau cu
Organele de percepere erau birarii (Ţara Românească) şi 8-10 dări pe an;
dăbilarii (Moldova).
• sutaşii, breasla cea mai înstărită dintre slujitori, plăteau 4-5
Organe de executare erau aprozii şi armaşii, care aveau sarcina
dări anuale.
de a sili pe contribuabili la plata dărilor prin orice mijloace.
Dregătorii fiscali care se ocupau de dările de cotitate, de munci
Ţărănimea, atât cea liberă, cât şi cea aservită, intra în categoria
şi slujbe purtau numele obligaţiei: găletari, ilişari, fumari, cincizeciari
birnicilor.
tăleraşi, sulgeri, vieri, dijmari, desatnici (zecimală), goştinari
începând cu apariţia celor mai vechi formaţiuni statale pe
vinariceri, gărdurari, olăcari etc.
teritoriul ţării noastre, o categorie importantă de venituri au constituit-o
în perioadă feudală, în Transilvania, au fost folosite trei
taxele vamale. Ele se încasau pentru orice fel de marfă, la frontiere, la
categorii de obligaţii pentru ţărănimea dependentă: faţă de stat, faţă de
trecerea prin centrele urbane, cu ocazia vânzării, precum şi la ieşirea
stăpânul de moşie şi faţă de biserică. Obligaţiile fiscale către stat a
din ţară. în perioada de început a formaţiunilor statale, taxele vamale
fost plătite mai întâi în natură, iar mai târziu în bani, în cuantumul
au constituit aproape singura sursă principală de venituri în bani şi
fixat prin diferite diplome regale.
mărfuri a domnilor, aplicându-se asupra tuturor mărfurilor importate,
Obligaţiile către Poarta Otomană, care au durat mai bine de
exportate sau în tranzit. Dreptul de a fixa şi încasa taxe vamale a fost
patru secole, erau atât în formă bănească, cât şi în natură (cai, boi, 01
un atribut domnesc, care putea fi concedat, în parte, sau arendat
şoimi, unt, seu, ceara, miere, cereale, furaje, cherestea). Dacă la
marilor proprietari funciari.
începutul secolului al XVI-lea aceste obligaţii erau nesemnificative, la

62 63
Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenţii, tratate sau Reforma lui Constantin Mavrocordat, aplicată în 1740 în Ţara
privilegii comerciale încheiate cu conducătorii celorlalte formaţiuni Românească şi în toamna lui 1741 în Moldova, a început cu
statale, precum şi cu anumite centre comerciale sau asociaţii de recensământul gospodăriilor birnice, consultarea stărilor şi apoi luarea
negustori. Până spre sfârşitul secolului al XVI-lea, aceste taxe erau, în următoarelor măsuri:
general, uniforme.
• scutirea de dări a mănăstirilor, clerului şi a marilor boieri;
Domnii aveau dreptul să oprească exportul unor anume produse
sau îşi rezervau posibilitatea de a cumpăra, înaintea altora, orice • desfiinţarea unor dări grele ca văcăritul (cuniţa) şi
marfa. pogonăritul;
în afară de vama principală, mai erau vămi mari, vămi mici
• desfiinţarea privilegiilor fiscale ale unor bresle
(vămi de fiecare centru urban), vămi de hotar, vămi de strajă, vămi de
administrative ca: armaşii, aprozii, vistiernicii ş.a.;
uscat şi vămi de apă. Unii boieri sau dregători domneşti aveau dreptul
de a fixa puncte vamale sau chiar de a fi proprietari de vămi. • fixarea unui domiciliu fiscal al fiecărui contribuabil;
Vama mică privea în special comerţul intern şi se plătea de
negustori, meseriaşi şi chiar de ţărani la intrarea în oraşe. Vama mare • desfiinţarea principiului solidarităţii fiscale, ce permitea
îngloba taxele plătite pentru importul sau exportul de mărfuri după zlotaţului să ia banii birului pentru o persoană de la altă persoană;
valoarea pe care o aveau. Vama principală se plătea numai de • contopirea cămării cu vistieria.
negustorii străini pentru mărfurile importate, exportate sau în tranzit,
încasarea vămilor necesita un aparat foarte complicat şi o delimitare în 1761, Constantin Mavrocordat, convocând adunarea stărilor,
precisă a raporturilor şi competenţelor între personalul vamal şi cel al a adus modificări propriei sale reforme. S-a făcut un recensământ
localităţilor. amănunţit, alcătuindu-se catastife de vistierie cu unităţile adminis­
Spre sfârşitul secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea, au trative şi categoriile fiscale, apoi o foaie de cislă fiecărui sat ce
avut loc unele reforme fiscale ce au pregătit apariţia bugetului statului cuprindea toţi sătenii şi care se păstra de preotul şi bătrânii satului. Se
în forma lui modernă. mai întocmea un răvăşel, dat la mâna fiecărui gospodar birnic pe care
Reforma lui Matei Basarab este cea mai însemnată reformă era înscrisă suma ce o avea de plătit, stabilită în funcţie de puterea sa
fiscală din secolul al XVII-lea. în anul 1635, Matei Basarab a dispus economică. Pentru a se ajuta la plata dărilor, sătenii se puteau uni mai
să se facă un recensământ fiscal amănunţit, cu numele birnicilor, mulţi la un loc, formând unităţile fiscale numite cruci. între catastiful
domiciliul lor fiscal şi averea de care dispuneau. Acest recensământ a de la vistierie, foaia de cislă şi răvăşelele birnicilor trebuia să existe o
purtat numele de seama talerului, în urma evaluării stabilindu-se, în perfectă concordanţă. Pentru nepotrivirile între datele din acestea,
taleri capacitatea financiară a ţării şi repartizarea pe judeţe, sate, dregătorii însărcinaţi cu alcătuirea lor erau făcuţi răspunzători.
categorii sociale şi gospodării. Pe aceste baze s-au stabilit cotele de Reforme fiscale au mai înfăptuit şi Alexandru Ipsilanti în 1775,
impunere în toate dările de repartiţie. Constantin Ipsilanti în 1804, Ion Caragea în 1814-1815. Propuneri de
Reformele lui Antioh Cantemir şi Constantin Brâncoveanu. In modificări ale sistemului fiscal, dar şi unele schimbări neesenţiale au
anul 1700, în Moldova, Antioh Cantemir, şi în 1701, în Ţara mai fost făcute în 1819, 1821 -1822 şi 1826.
Românească, Constantin Brâncoveanu, au făcut o reformă a sistemului, Regulamentele Organice, adoptate la Bucureşti la 29 aprilie
fiscal, care viza simplificarea acestuia. Toate dările de repartiţie au 1831 şi la Iaşi la 20 octombrie 1831, au desfiinţat dijmele, iar în
fost înglobate într-una singură, ce urma să fie achitată în patru rate materie comercială, au introdus în locul lor patenta, o dare unică
anuale.
64 65
datorată numai statului. Birul a fost redus simţitor, stabilindu-se şi o in 29 noiembrie 1860 domnitorul Alexandru loan Cuza a promulgat
cotitate precis delimitată. Regulamentul de Finanţe, în care se preciza că: „Recentele (venitu­
în Transilvania, în această perioadă, a secolelor XVIII-XIX, rile) şi cheltuielile publice ce au a se efectua pentru serviciul fiecărui
organul superior care se ocupa de încasarea veniturilor fiscale era exerciţiu, vor fi autorizate prin legile de finanţe şi vor forma bugetul
Tezaurariatul, care a avut sediul, în cea mai mare parte a timpului, la general al statului."
Sibiu. Un regulament de contabilitate publică, inspirat după Decretul
Tezaurariatul era condus de un tezaurar, ajutat de patru francez asupra contabilităţii din 1838, a fost întocmit pentru prima
inspectori care se ocupau de următoarele domenii: dată în Principate la 29 noiembrie/11 decembrie 1860 de ministrul
• mine (de aur şi de sare); linanţelor din acea perioadă, Manolache Costache. La 1/13 ianuarie
• domenii fiscale; 1865 a apărut prima Lege privitoare la contabilitatea generală a
• dijme fiscale; statului care, în 1893, a fost extinsă şi asupra celorlalte instituţii
• vămi. publice.
Au existat perioade în care Tezaurariatul era împărţit numai în Titlul IV al Constituţiei din 1866 poartă denumirea „Despre
două secţiuni: finanţe".
• sare, vămi, domenii şi dijme fiscale; Art. 108 al acestei Constituţii prevede că impozitele sunt aşezate
• mine şi păduri. în folosul statului, judeţului sau comunei. Niciun impozit al statului,
Cu celelalte probleme financiare se ocupa Consiliul Gubernial prevede mai departe art. 109, nu se poate stabili decât în puterea unei
Regesc, care era un organ auxiliar al Guberniului (înaltul guberniu legi. în ce priveşte bugetul statului, art. 113 prevede:
regesc al Vestitului Mare Principat al Transilvaniei, creat în 1693, „în fiecare an Adunarea Deputaţilor încheie socotelile şi votează
după încorporarea de iure în Imperiul austriac prin Diploma bugetul. Toate veniturile sau cheltuielile statului trebuiesc trecute în
leopoldină din 4 decembrie 1691, situaţie ratificată prin Tratatul de buget şi în socoteli".
pace de la Karlovitz, era cel mai înalt oficiu provincial). Constituţiile din 1923 şi 1938 reproduc textul Constituţiei din
O legislaţie fiscală modernă, bazată pe principiile burgheze, a 1866. Prin legile din 1865, 1879, 1880, 1893 ş.a. au fost puse în
fost aplicată în Transilvania în timpul dualismului austro-ungar aplicare universalitatea bugetară, specializarea creditelor, limitarea
(1867-1918). Printr-o lege din 1861 s-a organizat Tribunalul de cheltuielilor la creditele autorizate prin buget, separarea şi incompa-
administraţie-financiară care avea ca principală atribuţie soluţio­ libilitatea între funcţiile de administrator, ordonator şi cea de contabil
narea în ultimă instanţă a cauzelor controversate dintre contribuabili şi şi s-a organizat controlul administrativ asupra operaţiunilor bugetare.
fisc, cauze care până atunci erau soluţionate numai de Ministerul Anul financiar începea la 1 aprilie şi se încheia la 31 martie,
Finanţelor. exerciţiul bugetar având aceeaşi durată. Alcătuirea bugetului revenea
Printr-o altă lege, din 1870, a fost înfiinţată o Curte de Conturi, Ministerului Finanţelor, care trebuia să asigure un echilibru între
organ de control în materie fiscală ce verifica încasările şi cheltuielile cheltuielile tuturor departamentelor şi necesarul de venituri publice.
conform bugetului anual al statului.
In Transilvania, în perioada dualismului, bugetul general al
în ce priveşte momentul apariţiei bugetului de stat, în înţelesul
statului era adoptat anual printr-o lege votată de Parlament.
actual al acestei noţiuni, în Ţara Românească şi Moldova acesta este
După realizarea statului naţional unitar român la 1 Decembrie
legat de introducerea Regulamentelor Organice, care folosesc pentru
1918, principala problemă au constituit-o echilibrarea bugetului
prima oară acest termen. După Unirea Principatelor Române din 1859,
statului şi unificarea sistemului financiar. Reforma fiscală iniţiată în
66 67
1921 de Nicolae Titulescu instituia impozitul cedular completat cu • bugetele locale;
unul global pe venit progresiv pe lux, cifra de afaceri şi anexe, precum • bugetele fondurilor speciale;
şi scutiri pentru minimum de existenţă. • bugetul trezoreriei statului;
Conform Constituţiei din 1923 (art. 114), dar şi celei din 1938 • bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom.
(art. 83), creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu se Legea finanţelor publice nr. 500/2002, care a abrogat Legea
deschideau prin legea anuală de finanţare. Ministerele aveau bugete nr. 72/1996, defineşte bugetul ca documentul prin care sunt prevăzute
interioare de execuţie. şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai
Constituţia R.P.Române din 1948 prevedea că Marea Adunare cheltuielile în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice.
Naţională votează bugetul de stat şi încheierea exerciţiilor bugetare, Sistemul unitar de bugete, în alcătuirea prevăzută de Legea
fixează impozitele şi modul lor de percepere. nr. 500/2002, cuprinde:
a) bugetul asigurărilor sociale de stat;
4.2. Conceptul de buget public naţional b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele fondurilor speciale;
Constituţia României din 1991 prin art. 137 a instituit conceptul d) bugetul trezoreriei statului;
de buget public naţional, care cuprinde bugetul de stat, bugetul e) bugetul instituţiilor publice autonome;
asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi f) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
judeţelor. bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
Conceptul de buget public naţional se regăsea şi în Legea fondurilor speciale, după caz;
privind finanţele publice nr. 10/1991, anterioară Constituţiei, având g) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri
aceleaşi componente, cu deosebirea că în locul bugetului de stat se proprii;
folosea termenul de buget al administraţiei centrale de stat. h) bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate
Legea privind finanţele publice nr. 72/1996, care a înlocuit sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se
Legea nr. 10/1991, deşi la art.3 aminteşte conceptul de buget public asigură din fonduri publice;
naţional, nu-1 mai defineşte. Introduce în schimb concepte noi, şi i) bugetul fondurilor externe nerambursabile;
anume: j) bugetele locale.
• resurse financiare publice; Bugetul general consolidat, potrivit legii, este ansamblul
• sistem unitar de bugete; bugetelor componente ale sistemului bugetar, angrenate şi consolidate
• cheltuieli publice totale şi resurse publice totale. pentru a forma un întreg.
In doctrină, bugetul a mai fost definit fie ca „un stat de
Potrivit legii, resursele financiare publice sunt alcătuite din prevedere al veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă determinată", fie
resursele financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale ca „un program de cheltuieli ce urmează a se efectua şi de venituri ce
şi ale instituţiilor publice. urmează a se realiza într-o perioadă determinată". Regulamentul
Tot din lege desprindem elementele componente ale sistemului financiar al Comunităţii Europene arată că bugetul acesteia este „actul
unitar de bugete, care este alcătuit din: ''; care prevede şi autorizează, în prealabil, în fiecare an, cheltuielile şi
• bugetul de stat; veniturile comunităţilor". Legea franceză a contabilităţii publice
• bugetul asigurărilor sociale de stat; defineşte bugetul statului ca un act de stabilire şi autorizare a

68 69
veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului. Desprindem din aceste Teoria potrivit căreia bugetul de stat este un act-condiţie are la
definiţii două caracteristici ale bugetului, şi anume: bază faptul că în lipsa acestuia nici nu se pot încasa veniturile şi nici
nu se pot efectua cheltuielile.
• caracteristica de act de stabilire a veniturilor şi cheltuielilor;
Teoria potrivit căreia bugetul statului are natură juridică de lege
• caracteristica de act autorizator emanând de la legislativ.
are la bază faptul că acesta se aprobă de către legislativ. Se apreciază
că are caracter de lege numai în sens formal, nu şi material.
Legea română privind finanţele publice nr. 500/2002, la art. 4
Teoria care susţine că bugetul statului are atât natură juridică
prevede că legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul
de lege, cât şi de act administrativ are la bază faptul că în legea
bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări
bugetară anuală sunt atât dispoziţii cu caracter general (reglementările
specifice exerciţiului bugetar. specifice exerciţiului bugetar), în special în ceea ce priveşte formarea
veniturilor, cât şi acte individuale şi concrete de natură administrativă
4.3. Variante de organizare bugetară publică
cu privire la cheltuieli.
In funcţie de organizarea statelor, fie ca state unitare naţionale, Dintre aceste teorii, formulate în primele decenii ale secolului al
fie ca state federative, bugetele acestora prezintă particularităţi şi XIX-lea, numai ultimele două sunt împărtăşite de doctrinari şi în prezent.
deosebiri:
a) în statele unitare naţionale, structura bugetară este formată în 4.5. Conţinutul bugetului public naţional
principal din bugetul de stat şi bugetele locale. Pe lângă acestea, mai Noţiunea de conţinut al bugetului public naţional are în vedere o
pot apărea bugete anexe la cel de stat, cum ar fî bugetele extraordinare sferă mai largă de elemente decât cuprinsul bugetului de stat, în sensul
sau fondurile băneşti speciale. că include toate veniturile şi cheltuielile publice ce sunt cuprinse în
Şi Legea nr.76/1992 privind finanţele publice include în sistemul bugetul public naţional şi, mai nou, în sistemul unitar de bugete.
unitar de bugete, pe lângă bugetul de stat şi bugetele locale, şi alte Veniturile publice includ veniturile bugetului de stat, bugetului
bugete (asigurări sociale de stat, fonduri speciale etc.); asigurărilor sociale, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale,
b) în statele federative, date fiind particularităţile organizării de bugetului trezoreriei statului şi bugetelor altor instituţii publice cu
stat a acestora, în structura bugetară apar bugetele federale, bugetele caracter autonom şi celelalte bugete ale sistemului unitar de bugete.
statelor, landurilor sau cantoanelor şi bugetele locale ale unităţilor Cheltuielile publice, de asemenea, includ toate cheltuielile
administrativ-teritoriale. Fiecare dintre aceste bugete are, bine sistemului unitar de bugete.
delimitate, sursele proprii de venituri şi domeniile în care efectuează
cheltuielile şi instituţiile ce se finanţează de acestea. 4.6. Cuprinsul bugetului de stat şi clasificaţia bugetară
a veniturilor şi cheltuielilor
4.4. Natura juridică a bugetului de stat

Natura juridică a bugetului de stat a fost caracterizată, în 4.6.1. Cuprinsul bugetului de stat
doctrină, în mod diferit. S-au desprins trei orientări diferite, care
Cuprinsul bugetului de stat este format din partea de venituri şi
definesc bugetul de stat fie ca un act-condiţie de natură administrativă,
partea de cheltuieli.
fie ca lege, fie atât ca lege, cât şi ca act administrativ.
a) Partea de venituri a bugetului de stat cuprinde: venituri
curente şi venituri din capital.

70 71
Veniturile curente sunt alcătuite din venituri fiscale şi venituri ; protecţia mediului, taxe pentru obţinerea autorizării în domeniul
nefiscale. ; audio vizualului, venituri din chiriile imobilelor proprietate de stat
Veniturile fiscale se realizează din impozite directe şi impozite 1
administrate de instituţiile publice ş.a.;
indirecte. \
In categoria impozitelor directe intră: • diverse venituri, rezultate din aplicarea prescripţiei
extinctive, din amenzi, din restituiri de fonduri ale finanţărilor
• impozitul pe salarii; '
bugetare din anii precedenţi, din concesiuni realizate de instituţiile
• impozitul pe profit;
publice, din dobânzile aferente ratelor lunare din vânzarea locuinţelor,
• alte impozite directe, precum impozitul pe dividende lai
valorificarea bunurilor confiscate ş.a.
societăţile comerciale şi impozitul pe profit obţinute din activităţi
Veniturile din capital se constituie din valorificarea unor bunuri
comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind protecţia
ale instituţiilor publice şi din valorificarea stocurilor de la rezervele de
consumatorilor.
slat şi de mobilizare.
Impozitele indirecte includ:
b) Partea de cheltuieli a bugetului de stat cuprinde cheltuielile
• accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă şi gazele ce se fac în domeniul social-cultural, pentru apărare, ordine publică şi
naturale; siguranţă naţională pentru organele puterilor statului (legislativă,
executivă, justiţie), acţiuni economice, cercetare ştiinţifică, datoria
• taxele vamale de la persoanele juridice şi taxele vamale şi
publică ş.a.
alte venituri de la persoanele fizice încasate prin unităţile vamale;
în domeniul social-cultural, cheltuielile se fac pentru
• alte impozite indirecte, constând în majorări de întârziere şi învăţământ, cultură şi artă, sănătate, asistenţă socială, activitatea
penalităţi de întârziere pentru venituri nevărsate la termen, taxe pentru sportivă şi de tineret, precum şi pentru subvenţiile acordate în
acordarea licenţelor în vederea practicării jocurilor de noroc, taxa de, domeniul protecţiei sociale.
trecerea frontierei, taxe de compensaţie, impozitul pe circulaţia;
mărfurilor; 4.6.2. Clasificaţia bugetară
• taxa pe valoarea adăugată. Art.29 al Legii privind finanţele publice prevede că veniturile şi
Veniturile nefiscale sunt stabilite a se realiza din: cheltuielile care se înscriu în buget se grupează pe baza clasificaţiei
• vărsăminte din profitul net al regiilor autonome; bugetare elaborate de Ministerul Finanţelor.
Clasificaţia bugetară constă în gruparea, numerotarea într-o
• vărsăminte de la instituţiile publice, constând în: taxe de ordine obligatorie şi denumirea legală a veniturilor şi cheltuielilor
metrologie, taxe pentru brevete de invenţii şi înregistrarea mărcilor de statului. Este necesară pentru formarea unei terminologii unitare, dar
fabrică, taxe pentru prestaţiile şi serviciile efectuate de căpităniile de mai ales pentru a permite crearea unui sistem coerent de însumare
port şi pentru eliberarea autorizaţiilor de transport cu autovehicule î statistică a efortului naţional şi dirijare precisă a acestuia pentru
trafic internaţional de mărfuri, taxe consulare, taxe pentru analizei satisfacerea interesului public.
efectuate de laboratoare, altele decât cele sanitare, de pe lâng* Clasificaţia bugetară este distinctă pentru venituri şi pentru
instituţii publice, venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de' cheltuieli.
combatere a dăunătorilor şi bolilor în sectorul vegetal, veniturile
instituţiilor publice şi activităţile autofinanţate, taxe şi alte venituri di"
1

72 73
Clasificaţia veniturilor este pe capitole şi subcapitole de venituri
curente, venituri din capital, aşa cum au fost prezentate în expunerea Clasificaţia indicatorilor
veniturilor bugetului statului. privind bugetul de stat
Clasificaţia cheltuielilor este alcătuită pe părţi, capitole,
subcapitole, titluri, articole şi alineate, după caz. Cheltuielile Venituri
prevăzute în capitole şi articole au destinaţia precisă şi limitată.
în prezent, clasificaţia bugetară aplicabilă este cea aprobată prin Capitol Subcapitol Paragraf DENUMIREA
Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1954/2005 (M. Of. nr. INDICATORILOR
1176/27.12.2005), care cuprinde: TOTAL VENITURI
a) clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat; I. VENITURI CURENTE
b) clasificaţia indicatorilor privind bugetele locale; A. VENITURI FISCALE
c) clasificaţia indicatorilor privind bugetul asigurărilor sociale de A1. IMPOZIT PE VENIT,
PROFIT şi CÂŞTIGURI DIN
stat;
CAPITAL
d) clasificaţia indicatorilor privind bugetul asigurărilor pentru
Al 1. IMPOZIT PE VENIT,
şomaj; PROFIT şi CÂŞTIGURI DIN
e) clasificaţia indicatorilor privind bugetul Fondului naţional CAPITAL DE LA PERSOANE
unic de asigurări sociale de sănătate; JURIDICE
f) clasificaţia cheltuielilor din credite externe; 01.01
g) clasificaţia cheltuielilor din credite interne; Impozit pe profit de la agenţii
h) clasificaţia indicatorilor privind bugetul fondurilor externe 01.01.01 economici*)
nerambursabile; Impozit pe profit de la băncile
i) clasificaţia indicatorilor privind bugetul Trezoreriei statului; comerciale*)
j) clasificaţia indicatorilor privind bugetul instituţiilor publice şi 01.01.02
activităţilor finanţate integral sau parţial din venituri proprii; 02.01 Impozit pe veniturile realizate
k) clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor evidenţiate în afara de persoanele juridice nerezi­
dente
bugetelor locale.
02.01.01 Impozitul pe profit obţinut din
Reproducem, în continuare, clasificaţiile indicatorilor privind
activităţi comerciale ilicite sau
bugetul de stat şi privind bugetele locale. din nerespectarea Legii privind
02.01.02 protecţia consumatorului
Impozit pe dividende datorat de
02.01.03 persoane juridice
Impozitul pe venitul reprezen­
02.01.04 tanţelor din România ale
societăţilor comerciale şi
organizaţiilor economice străine
02.01.05 Impozit pe profitul realizat de
persoana fizică dintr-o asociere

74 75
cu o persoană juridică, care nu 03.01.13 Impozit pe venituri realizate de
generează o persoană juridică persoanele fizice nerezidente
02.01.06 Impozit pe venitul Impozit pe venituri din activităţi
microîntreprinderilor agricole
02.01.07 Impozit pe veniturile 03.01.14 Impozit pe venituri obţinute din
microîntreprinderilor realizate valorificarea de bunuri în regim
de o persoană fizică dintr-o de consignaţie şi din activităţi
asociere cu o persoană juridică, desfăşurate pe baza unui
care nu generează o persoană contract de agent, comision sau
juridică mandat comercial
02.01.50 Alte impozite pe venit, profit şi 03.01.15 Impozit pe veniturile din
câştiguri din capital de la activităţile de expertiză
persoane juridice contabilă, tehnică judiciară şi
A12. IMPOZIT PE VENIT, extrajudiciară
PROFIT ŞI CÂŞTIGURI DIN 03.01.16 Impozit pe venituri din activităţi
CAPITAL DE LA PERSOANE desfăşurate în baza contractelor/
FIZICE convenţiilor civile încheiate
03.01 Impozit pe venit potrivit Codului civil
03.01.01 Impozit pe venituri din activităţi 03.01.17 Impozit pe onorariul avocaţilor
independente şi notarilor publici - Restanţe
03.01.02 Impozit pe venituri din salarii anii anteriori -
03.01.03 Impozit pe venituri din cedarea 03.01.18 Impozitul pe veniturile din
folosinţei bunurilor transferul proprietăţilor
03.01.04 Impozit pe venituri din dividende imobiliare din patrimoniul
03.01.05 Impozit pe venituri din dobânzi personal
03.01.06 Impozit pe venituri din pensii 03.01.19 Sume virate pentru
03.01.07 Impozit pe veniturile obţinute sponsorizarea entităţilor
03.01.09 din jocurile de noroc, din premii nonprofit (se scad)
şi din prime în bani şi/sau natură 03.01.50 Impozit pe venituri din alte
03.01.10 Impozit pe venituri din surse
transferul titlurilor de valoare 03.01.60 Regularizări
03.01.11 Impozit pe venituri din 04.01
operaţiuni de vânzare- 04.01.01 Cote defalcate din impozitul pe
cumpărare de valută la termen, venit (se scad)
pe bază de contract, precum şi ALTE IMPOZITE PE VENIT,
orice alte operaţiuni similare PROFIT ŞI CÂŞTIGURI DIN
03.01.12 Impozit pe venituri din CAPITAL
valorificarea drepturilor de 05.01 Alte impozite pe venit, profit şi
proprietate intelectuală câştiguri din capital de la
persoane fizice
76 77
05.01.50 Alte impozite pe venit, profit şi 11.01.02 Sume defalcate din taxa pe
câştiguri din capital valoarea adăugată pentru
A2. IMPOZITE PE SALARII - finanţarea cheltuielilor
TOTAL - Restanţe anii anteriori descentralizate la nivelul
06.01 Impozit pe salarii - total comunelor, oraşelor,
06.01.01 Impozit pe salarii municipiilor şi sectoarelor
- Restanţe anii anteriori - Municipiului Bucureşti (se scad)
A3. IMPOZITE ŞI TAXE PE 11.01.03 Sume defalcate din taxa pe
PROPRIETATE valoarea adăugată pentru
07.01 Impozite şi taxe pe proprietate subvenţionarea energiei termice
livrate populaţiei (se scad)
07.01.02 Impozit pe terenuri 11.01.04 Sume defalcate din taxa pe
07.01.02.03 Impozit pe terenul din valoarea adăugată pentru
extravilan*) sistemele centralizate de
07.01.03 Taxe judiciare de timbru, taxe producere şi distribuţie a
de timbru pentru activitatea energiei termice (se scad)
notarială şi alte taxe de timbru 11.01.05 Sume defalcate din taxa pe
10.01 Taxa pe valoarea adăugată valoarea adăugată pentru
10.01.01 Taxa pe valoarea adăugată drumuri (se scad)
încasată*) 11.01.06 Sume defalcate din taxa pe
10.01.01.01 T.V.A. încasată pentru operaţiuni valoarea adăugată pentru
interne*) echilibrarea bugetelor locale (se
10.01.01.02 T.V.A. încasată pentru importurile scad)
de bunuri*) 12.01 Alte impozite şi taxe generale
T.V.A restituită (se scade)*) pe bunuri şi servicii
10.01.02.01 Restituiri pentru societăţi cu 12.01.01 Impozit pe ţiţeiul din producţia
sediul în U.E.*) internă şi gazele naturale
10.01.02.02 Restituiri pentru ţări terţe care 12.01.02 Taxa de dezvoltare cuprinsă în
au tranzacţii cu România*) tariful energiei electrice şi
10.01.02.03 Alte restituiri*) termice - Restanţe anii anteriori
10.01.03 Dobânzi şi penalităţi de 12.01.03 Cote aplicate asupra veniturilor
întârziere aferente T.V.A.*) realizate în domeniul aviaţiei
11.01 Sume defalcate din T.V.A. (se civile
scad) 12.01.04 Taxa de timbru social asupra
11.01.01 Sume defalcate din taxa pe valorii automobilelor noi din
valoarea adăugată pentru import
finanţarea cheltuielilor 12.01.05 Taxe de autorizare pentru
descentralizate la nivelul comercializarea alcoolului,
judeţelor şi Municipiului băuturilor alcoolice şi a
Bucureşti (se scad) produselor din tutun şi a cafelei
78 79
12.01 06 Cote din taxe de şcolarizare 14.01.18 Accize încasate în vamă din
12.01 50 Alte impozite şi taxe generale importul aparatelor de aer
pe cifra de afaceri, vânzări şi condiţionat*)
valoare adăugată 14.01.50 Accize de restituit/de
Accize*) compensat*)
14.01 01 Accize încasate din vânzarea Taxe pe servicii specifice
uleiurilor minerale* 15.01.02 Venituri cu destinaţie specială
14.01 02 Accize încasate din vânzarea de din cota unică asupra
alcool, distilate şi băuturi carburanţilor auto livraţi la
alcoolice*) intern de producători, precum şi
14.01 03 Accize încasate din vânzarea pentru carburanţii auto
produselor din tutun*) consumaţi de aceştia şi
14.01 04 Accize încasate din vânzarea de asupra carburanţilor auto
cafea*) importaţi (Restanţe anii
14.01 05 Accize încasate din vânzarea anteriori)
altor produse*) 15.01.50 Alte taxe pe servicii specifice
14.01 06 Accize încasate din vânzarea Taxe pe utilizarea bunurilor,
energiei electrice din producţia autorizarea utilizării bunurilor
internă*) sau pe desfăşurarea de activităţi
14.01 07 Accize încasate din vânzarea 16.01.01 Taxe pentru jocurile de noroc
autoturismelor din producţia 16.01.03 Taxe şi tarife pentru eliberarea
internă*) de licenţe şi autorizaţii de
14.01 08 Accize încasate din vânzarea funcţionare
aparatelor de aer condiţionat*) 16.01.04 Taxe pe activitatea de
14.01 11 Accize încasate în vamă din prospecţiune, explorare şi
importul uleiurilor minerale*) exploatare a resurselor minerale
14.01 12 Accize încasate în vamă din Taxa asupra unor activităţi
importul de alcool, distilate şi 16.01.05 dăunătoare sănătăţii şi din
băuturi alcoolice*) publicitatea lor
14.01 13 Accize încasate 16.01.06 Taxa de timbru social asupra
în vamă din importul de produse jocurilor de noroc
din tutun*) 16.01.07 Taxe pentru prestaţiile efectuate
14.01 14 Accize încasate în vamă din şi pentru eliberarea autorizaţiilor
importul de cafea*) de transport în trafic
14.01 .15 Accize încasate în vamă din internaţional
importul energiei electrice 16.01.50 Alte taxe pe utilizarea bunurilor,
14.01 .16 Accize încasate în vamă din autorizarea utilizării bunurilor
importul altor produse*) sau pe desfăşurare de activităţi
14.01 .17 Accize încasate în vamă din
importul autoturismelor*)

80 81
A5. IMPOZIT PE COMERŢUL 21.01 Contribuţiile asiguraţilor
EXTERIOR ŞI 21.01.01 Contribuţii de asigurări sociale
TRANZACŢIILE de stat datorate de asiguraţi
INTERNAŢIONALE Alte contribuţii pentru asigurări
17.01 Taxe vamale şi alte taxe pe 21.01.50 sociale datorate de asiguraţi
tranzacţiile internaţionale C. VENITURI NEFISCALE
17.01.01 Taxe vamale de la persoane CI. VENITURI DIN
juridice PROPRIETATE
17.01.01.01 Taxe vamale de la persoane 30.01 Venituri din proprietate
juridice pentru importurile din 30.01.01 Vărsăminte din profitul net al
Uniunea Europeană*) regiilor autonome, societăţilor şi
17.01.01.02 Taxe vamale de la persoane companiilor naţionale
juridice pentru restul 30.01.02 încasări din cota reţinută,
importurilor*) conform Codului penal
17.01.01.03 Dobânzi şi penalităţi de 30.01.03 Restituiri de fonduri din
întârziere aferente taxelor finanţarea bugetară a anilor
vamale de la persoane precedenţi
juridice*) 30.01.05 Venituri din concesiuni şi
17.01.02 Taxe vamale şi alte venituri de închirieri
la persoane fizice 30.01.08 Venituri din dividende
Venituri cu destinaţie specială 30.01.50 Alte venituri din proprietate
17.01.03 din comisionul pentru servicii 31.01 Venituri din dobânzi
vamale 31.01.03 Alte venituri din dobânzi
17.01.50 Alte taxe pe tranzacţii şi comerţ C2. VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI
internaţional SERVICII
A6. ALTE IMPOZITE ŞI 33.01 Venituri din prestări de servicii
18.01 TAXE FISCALE şi alte activităţi
Alte impozite şi taxe fiscale 33.01.01 Taxe de metrologie
18.01.50 Alte impozite şi taxe 33.01.02 Taxe consulare
B. CONTRIBUŢII DE 33.01.03 Venituri din taxe pentru prestaţii
20.01 ASIGURĂRI vamale
Contribuţiile angajatorilor 33.01.04 Taxe şi tarife pentru analize sş
20.01.05 Vărsăminte de la persoane servicii efectuate de laboratoare
juridice, pentru persoane cu 33.01.05 Taxe şi alte venituri în
handicap neîncadrate învăţământ
20.01.50 Alte contribuţii pentru asigurări 33.01.06 Venituri din expertiza tehnică
sociale datorate de angajatori (+ judiciară şi extrajudiciară
restanţe anii anteriori din 33.01.07 Venituri realizate cu ocazia
contribuţia agenţilor economici participării la acţiuni sub egida
pentru persoane cu handicap) organizaţiilor internaţionale
82 83
33.01.08 Venituri din prestări de servicii 36.01.03 Sume din recuperarea debitelor
33.01.09 Taxe şi alte venituri din provenite din drepturile
protecţia mediului necuvenite
33.01.23 Venituri din timbrul judiciar 36.01.04 Venituri din producerea
33.01.25 Venituri din recuperarea riscurilor asigurate
cheltuielilor judiciare avansate 36.01.05 Vărsăminte din veniturile şi/sau
de stat disponibilităţile instituţiilor
33.01.26 Venituri din despăgubiri publice
33.01.50 Alte venituri din prestări de 36.01.09 Fondul de risc
servicii şi alte activităţi 36.01.11 Venituri din ajutoare de stat
Venituri din taxe administrative, recuperate
eliberări permise 36.01.50 Alte venituri
34.01.01 Venituri din taxe pentru eliberări Transferuri voluntare, altele
de permise şi certificate decât subvenţiile
34.01.02 Taxe extrajudiciare de timbru - 37.01.01 Donaţii şi sponsorizări
la bugetul de stat, restanţe anii 37.01.50 Alte transferuri voluntare
anteriori - II. VENITURI DIN CAPITAL
34.01.50 Alte venituri din taxe Venituri din valorificarea unor
administrative, eliberări permise bunuri
Amenzi, penalităţi şi confiscări 39.01.01 Venituri din valorificarea unor
35.01.01 Venituri din amenzi şi alte bunuri ale instituţiilor publice
sancţiuni aplicate potrivit 39.01.02 Venituri din valorificarea
dispoziţiilor legale stocurilor de rezerve de stat şi
35.01.02 Penalităţi pentru nedepunerea de mobilizare
sau depunerea cu întârziere a 39.01.03 Venituri din vânzarea
declaraţiei de impozite şi locuinţelor construite din
taxe fondurile statului
35.01.03 încasări din valorificarea 39.01.06 Venituri obţinute în procesul de
bunurilor confiscate, abandonate stingere a creanţelor bugetare
şi alte sume constatate odată cu Alte venituri din valorificarea
confiscarea potrivit legii 39.01.50 unor bunuri
35.01.04 Dobânzi şi penalităţi de III. OPERAŢIUNI
întârziere pentru venituri FINANCIARE
nevărsate la termen încasări din rambursarea
35.01.50 Alte amenzi, penalităţi şi împrumuturilor acordate
confiscări 40.01.01 încasări din rambursarea
Diverse venituri împrumuturilor acordate pentru
36.01.01 Venituri din aplicarea finalizarea unor obiective
prescripţiei extinct ^ aprobate prin convenţii bilaterale
şi acorduri interguvernamentale
84 85
40.01.02 încasări din rambursarea
împrumuturilor acordate Cheltuieli - Clasificaţia funcţională
persoanelor care beneficiază de
statutul de refugiat
Capitol Subcapitol Paragraf DENUMIREA
40.01.04 încasări din rambursarea
INDICATORILOR
împrumuturilor din fondul de
50.01 Partea I. SERVICII PUBLICE
redresare financiară
GENERALE
40.01.05 încasări din rambursarea
Autorităţi publice şi acţiuni
împrumuturilor acordate pentru
51.01 externe
proiecte de investiţii in turism
51.01.01 Autorităţi executive şi legislative
40.01.07 încasări din rambursarea
51.01.01.01 Administraţia prezidenţială
microcreditelor de la persoane
51.01.01.02 Autorităţi legislative
fizice şi juridice
51.01.01.03 Autorităţi executive
40.01.08 încasări din rambursarea
51.01.01.04 Alte organe ale autorităţilor
împrumuturilor acordate pentru
publice
acoperirea arieratelor către
51.01.02 Servicii publice descentralizate
CONEL şi ROMGAZ
Contribuţia la bugetul U.E. şi
40.01.09 încasări de la beneficiarii
51.01.03 cofinanţarea fondurilor primite de
creditului extern pentru importul
de combustibil la Uniunea Europeană
53.01 Cercetare fundamentală şi
40.01.12 încasări din rambursarea
cercetare dezvoltare
împrumuturilor acordate pentru
53.01.01 Cercetare fundamentală
finanţarea lucrărilor
(de bază)
agricole
Cercetare şi dezvoltare pentru
40.01.50 încasări din rambursarea altor 53.01.02 servicii publice generale
împrumuturi acordate
54.01 Alte servicii publice generale
IV. SUBVENŢII
54.01.01 Programe de informare şi
44.01 Donaţii din străinătate
prezentare a imaginii României
44.01.01 Donaţii din străinătate
54.01.02 Fond de rezervă bugetară la
44.01.01.01 Curente*)
dispoziţia Guvernului
44.01.01.02 Decapitai*) 54.01.03 Fond de intervenţie la dispoziţia
44.01.02 De la guverne străine
Guvernului
44.01.02.01 Curente*) 54.01.04 Fondul Naţional de Preaderare
44.01.02.02 Decapitai*) 54.01.50 Alte servicii publice generale
44.01.03 De la alte administraţii
55.01 Tranzacţii privind datoria
44.01.03.01 Curente*)
publică şi împrumuturi
44.01.03.02 Decapitai*)
56.01 Transferuri cu caracter general
*) Detalierea se face numai în execuţie. între diferite nivele ale
administraţiei

87
56.01.01 Transferuri din bugetul de stat Penitenciare
către bugetele locale, finanţate 61.01.07 Cercetare şi dezvoltare pentru
parţial din împrumuturi externe 61.01.25 ordine publică şi siguranţă
56.01.02 Transferuri din bugetul de stat naţională
către bugetul asigurărilor sociale 61.01.50 Alte cheltuieli în domeniul
de stat ordinii publice şi siguranţei
56.01.03 Transferuri din bugetul de stat naţionale
către bugetul asigurărilor pentru 64.01 Partea a IlI-a. CHELTUIELI
şomaj SOCIAL-CULTURALE
56.01.04 Transferuri din bugetul de stat 65.01 învăţământ
către bugetul fondului de 65.01.01 Administraţie centrală
asigurări sociale de sănătate 65.01.02 Servicii publice descentralizate
56.01.05 Transferuri din bugetul de stat 65.01.03 învăţământ preşcolar şi primar
către bugetele locale din Fondul 65.01.03.01 învăţământ preşcolar
de Intervenţie 65.01.03.02 învăţământ primar
59.01 Partea a Il-a. APĂRARE, 65.01.04 învăţământ secundar
ORDINE PUBLICĂ ŞI 65.01.04.01 învăţământ secundar inferior
SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ 65.01.04.02 învăţământ secundar superior
60.01 Apărare 65.01.04.03 învăţământ profesional
60.01.01 Administraţie centrală 65.01.05 învăţământ postliceal
60.01.02 Apărare naţională 65.01.06 învăţământ superior
60.01.03 Ajutor militar extern 65.01.06.01 învăţământ universitar
60.01.04 Apărare civilă 65.01.06.02 învăţământ postuniversitar
(protecţie civilă militară) 65.01.07 învăţământ nedefinibil prin
60.01.25 Cercetare şi dezvoltare pentru nivel
apărare 65.01.07.01 Centre de specializare,
Alte cheltuieli în domeniul perfecţionare, calificare şi
60.01.50 apărării recalificare
61.01 Ordine publică şi siguranţă 65.01.07.02 Biblioteci centrale, universitare
naţională şi pedagogice
61.01.01 Administraţia centrală 65.01.07.03 Case de copii
61.01.02 Servicii publice descentralizate 65.01.07.04 învăţământ special
61.01.03 Ordine publică 65.01.11 Servicii auxiliare pentru educaţie
61.01.03.01 Poliţie 65.01.11.03 Internate şi cantine pentru elevi
61.01.03.02 Jandarmerie 65.01.11.04 Cămine şi cantine pentru
61.01.03.03 Pază şi supravegherea frontierei studenţi
61.01.04 Siguranţă naţională 65.01.11.30 Alte servicii auxiliare
61.01.05 Protecţie civilă şi protecţie 65.01.25 Cercetare şi dezvoltare pentru
contra incendiilor învăţământ
61.01.06 Autorităţi judecătoreşti 65.01.50 Alte cheltuieli în domeniul
88 89
învăţământului 67.01.03.11 Edituri
66.01 Sănătate 67.01.03.12 Consolidarea şi restaurarea
66.01.01 Administraţia centrală monumentelor istorice
66.01.02 Servicii publice descentralizate 67.01.03.13 împrumuturi acordate pentru
66.01.04 Servicii medicale în ambulator protejarea monumentelor istorice
66.01.04.02 Asistenţa medicală pentru 67.01.03.14 Centre culturale
specialităţi clinice 67.01.03.15 Grădini botanice
66.01.04.05 Asistenţa medicală în centre 67.01.03.16 Târguri, saloane şi expoziţii de
medicale multifuncţionale carte şi de publicaţii culturale
66.01.04.50 Alte servicii medicale 67.01.03.30 Alte servicii culturale
ambulatorii 67.01.04 Servicii de emisiuni radio-tv şi
66.01.05 Servicii de urgenţă prespitaliceşti publicaţii
şi transport sanitar 67.01.05 Servicii recreative şi sportive
66.01.06 Servicii medicale în unităţi 67.01.05.01 Sport
sanitare cu paturi 67.01.05.02 Tineret
66.01.06.01 Spitale generale 67.01.06 Servicii religioase
66.01.06.04 Unităţi de recuperare-reabilitare 67.01.25 Cercetare şi dezvoltare în
a sănătăţii domeniul culturii, recreerii şi
66.01.06.05 Maternităţi religiei
66.01.06.06 Sanatorii balneare şi de 67.01.50 Alte servicii în domeniile
recuperare culturii, recreerii şi religiei
66.01.06.07 Centre medicale cu paturi 68.01 Asigurări şi asistenţă socială
66.01.06.50 Alte unităţi sanitare cu paturi 68.01.01 Administraţie centrală
66.01.08 Servicii de sănătate publică 68.01.02 Servicii publice descentralizate
Hematologie şi securitate 68.01.03 Pensii şi ajutoare pentru bătrâneţe
66.01.09 transfuzională 68.01.04 Asistenţă acordată persoanelor în
Cercetare aplicativă şi vârstă
dezvoltare experimentală în 68.01.05 Asistenţă socială în caz de boli şi
66.01.10 sănătate invalidităţi
66.01.50 Alte cheltuieli în domeniul 68.01.05.02 Asistenţă socială în caz de
sănătăţii invaliditate
66.01.50.50 Alte instituţii şi acţiuni sanitare 68.01.06 Asistenţă socială pentru familie şi
67.01 Cultură, recreere şi religie copii
67.01.01 Administraţie centrală 68.01.08 Ajutoare la trecerea în rezervă
67.01.02 Servicii publice descentralizate 68.01.09 Ajutoare pentru urmaşi
67.01.03 Servicii culturale 68.01.10 Ajutoare pentru locuinţe
67.01.03.01 Biblioteci publice naţionale 68.01.15 Prevenirea excluderii sociale
67.01.03.03 Muzee 68.01.15.01 Ajutor social
67.01.03.04 Instituţii publice de spectacole 68.01.15.03 Centre de primire şi cazare a
şi concerte persoanelor solicitante ale
91
statutului de refugiat 79.01 Partea a V-a. ACŢIUNI
Servicii sociale ECONOMICE
68.01.15.04 Alte cheltuieli în domeniul 80.01 Acţiuni generale economice,
68.01.15.50 prevenirii excluderii sociale comerciale şi de muncă
68.01.25 Cercetare şi dezvoltare în 80.01.01 Acţiuni generale economice şi
domeniul asigurărilor şi comerciale
asistenţei sociale 80.01.01.01 Administraţie centrală
68.01.50 Alte cheltuieli în domeniul 80.01.01.02 Servicii publice descentralizate
asigurărilor şi asistenţei sociale 80.01.01.03 Meteorologie
Partea a IV-a. SERVICII ŞI 80.01.01.04 Educaţia şi protecţia
DEZVOLTARE PUBLICĂ, consumatorului
LOCUINŢE, MEDIU ŞI APE 80.01.01.05 Sistemul naţional antigrindină
Locuinţe, servicii şi dezvoltare 80.01.01.06 Prevenire şi combatere inundaţii şi
70.01 publică gheţuri
70.01.01 Administraţie centrală 80.01.01.07 Stimularea exportului
70.01.02 Servicii publice descentralizate 80.01.01.08 Cooperare economică
70.01.03 Locuinţe internaţională
70.01.03.01 Dezvoltarea sistemului de 80.01.01.09 Stimulare întreprinderi mici şi
locuinţe mijlocii
70.01.03.30 Alte cheltuieli în domeniul 80.01.01.10 Programe de dezvoltare regională
locuinţelor şi socială
70.01.05 Alimentare cu apă şi 80.01.01.11 Rezerve de stat şi de mobilizare
amenajări hidrotehnice 80.01.01.30 Alte cheltuieli pentru acţiuni
70.01.05.02 Amenajări hidrotehnice generale economice şi comerciale
70.01.25 Cercetare şi dezvoltare în 80.01.02 Acţiuni generale de muncă
domeniul locuinţelor, serviciilor 80.01.02.04 Măsuri active pentru
şi dezvoltării publice combaterea şomajului
70.01.50 Alte servicii în domeniile 80.01.02.30 Alte acţiuni generale de muncă
locuinţelor, serviciilor şi 81.01 Combustibili şi energie
dezvoltării comunale 81.01.01 Administraţie centrală
74.01 Protecţia mediului 81.01.02 Cărbune şi alţi combustibili
74.01.01 Administraţie centrală minerali solizi
74.01.02 Servicii publice descentralizate 81.01.03 Petrol şi gaze naturale
74.01.03 Reducerea şi controlul poluării 81.01.04 Combustibil nuclear
74.01.04 Protecţia biosferei şi a mediului 81.01.05 Energie electrică
natural 81.01.07 Alţi combustibili
74.01.25 Cercetare şi dezvoltare în 81.01.50 Alte cheltuieli privind
domeniul mediului combustibili şi energia
74.01.50 Alte servicii în domeniul protecţiei 82.01 Industria extractivă,
mediului prelucrătoare şi construcţii

92 93
82.01.01 Industria extractivă a resurselor 84.01.06.02 Aviaţia civilă
minerale altele decât combustibilii 84.01.06.03 Zboruri speciale
minerali 84.01.06.05 Alte acţiuni în domeniul aviaţiei
82.01.02 Industria prelucrătoare civile
Alte cheltuieli în domeniul 84.01.07 Conducte şi alte sisteme de
82.01.50 industriei transport
83.01 Agricultură, silvicultură, 84.01.50 Alte cheltuieli în domeniul
piscicultura şi vânătoare transporturilor
83.01.01 Administraţie centrală 85.01 Comunicaţii
83.01.02 Servicii publice descentralizate 85.01.01 Comunicaţii
83.01.03 Agricultură 86.01 Cercetare şi dezvoltare în
83.01.03.01 Amendare soluri acide şi domeniul economic
alcaline 86.01.01 Cercetare şi dezvoltare în
83.01.03.02 îmbunătăţiri funciare, irigaţii, domeniul acţiunilor generale
desecări şi combaterea eroziunii economice, comerciale şi de
solului muncă
83.01.03.03 Protecţia plantelor şi carantină 86.01.02 Cercetare şi dezvoltare în
fitosanitară domeniul agriculturii, silviculturii,
83.01.03.04 Programe pentru sprijinirea pisciculturii şi vânătorii
producătorilor agricoli 86.01.03 Cercetare şi dezvoltare în
83.01.03.05 Reproducţia şi selecţia domeniul combustibilului şi
animalelor energiei
83.01.03.30 Alte cheltuieli în domeniul 86.01.04 Cercetare şi dezvoltare în
agriculturii domeniul industriei extractive,
83.01.04 Silvicultură prelucrătoare şi construcţiilor
83.01.05 Piscicultura şi vânătoare 86.01.05 Cercetare şi dezvoltare în
Alte cheltuieli în domeniul domeniul transporturilor
83.01.50 agriculturii, silviculturii, 86.01.06 Cercetare şi dezvoltare în
pisciculturii şi vânătorii domeniul comunicaţiilor
84.01 Transporturi 86.01.07 Cercetare şi dezvoltare în alte
84.01.01 Administraţie centrala domenii economice
84.01.03 Transport rutier 87.01 Alte acţiuni economice
84.01.03.01 Drumuri şi poduri 87.01.01 Fondul Român de Dezvoltare
84.01.03.02 Transport in comun Socială
84.01.04 Transport feroviar 87.01.04 Turism
84.01.04.01 Transport pe calea ferată 87.01.05 Proiecte de dezvoltare multi­
84.01.04.02 Transport cu metroul funcţionale
84.01.05 Transport pe apă 96.01 Partea a VH-a. REZERVE,
84.01.06 Transport aerian EXCEDENT/
84.01.06.01 Aeroporturi DEFICIT

94 95
97.01 Rezerve 04.02.04 Sume alocate de consiliul
98.01 Excedent judeţean pentru echilibrarea
99.01 Deficit bugetelor locale
ALTE IMPOZITE PE VENIT,
NOTĂ: Prezenta clasificaţie: 05.02 PROFIT ŞI CÂŞTIGURI DIN
- nu reprezintă temei legal pentru încasarea de venituri şi efectuarea de CAPITAL
cheltuieli; Alte impozite pe venit, profit şi
- se adaptează şi completează de Ministerul Finanţelor Publice în câştiguri din capital de la
funcţie de apariţia şi modificarea legislaţiei; persoane fizice
- Clasificaţia economică este prevăzută în Anexa I (economică) în 05.02.50 Alte impozite pe venit, profit şi
forma extinsă. Instituţiile publice urmează să utilizeze numai subdiviziunile câştiguri din capital
specifice domeniului lor de activitate şi pentru care există bază legală pentru A2. IMPOZIT PE SALARII -
efectuarea lor, aşa cum prevede art. 3 din Ordinul MFP nr. 1.954/2005. TOTAL
Restanţe anii anteriori
Clasificaţia indicatorilor privind bugetele locale 06.02 A2. IMPOZIT PE SALARII -
Venituri TOTAL
Restanţe anii anteriori - Impozit
Capitol Subcapitol Paragraf DENUMIREA pe salarii - total
INDICATORILOR A3. IMPOZITE ŞI TAXE PE
07.02 PROPRIETATE
TOTAL VENITURI
I. VENITURI CURENTE Impozite şi taxe pe proprietate
A. VENITURI FISCALE 07.02.01 Impozit pe clădiri
Al. FMPOZIT PE VENIT, PROFIT Impozit pe clădiri de la persoane
07.02.01.01
ŞI CÂŞTIGURI DIN CAPITAL fizice*)
AII. IMPOZIT PE VENIT, Impozit pe clădiri de la persoane
07.02.01.02
PROFIT ŞI CÂŞTIGURI DIN juridice*)
CAPITAL DE LA PERSOANE Impozit pe terenuri
07.02.02
JURIDICE Impozit pe terenuri de la persoane
01.02 Impozit pe profit fizice*)
07.02.02.01
01.02.01 Impozit pe profit de la agenţii Impozit pe terenuri de la persoane
economici*) juridice*)
07.02.02.02
A12. IMPOZIT PE VENIT, Taxe judiciare de timbru, taxe de
PROFIT ŞI CÂŞTIGURI DIN timbru pentru activitatea notarială
CAPITAL DE LA PERSOANE 07.02.03 şi alte taxe de timbru
FIZICE Alte impozite şi taxe pe
04.02 Cote şi sume defalcate din proprietate
impozitul pe venit 07.02.50 A4. IMPOZITE ŞI TAXE PE
04.02.01 Cote defalcate din impozitul pe BUNURI şi SERVICII
11.02 Sume defalcate din T.V.A.
venit

96 97
11.02.01 Sume defalcate din taxa pe valoarea 16.02.02.02 Taxa asupra mijloacelor de
adăugată pentru finanţarea transport deţinute de persoane
cheltuielilor descentralizate la juridice*)
nivelul judeţelor şi Municipiului 16.02.03 Taxe şi tarife pentru eliberarea de
Bucureşti licenţe şi autorizaţii de
11.02.02 Sume defalcate din taxa pe valoarea funcţionare
adăugată pentru finanţarea 16.02.50 Alte taxe pe utilizarea bunurilor,
cheltuielilor descentralizate la • autorizarea utilizării bunurilor sau
nivelul comunelor, oraşelor, pe desfăşurare de activităţi
municipiilor şi sectoarelor A6. ALTE IMPOZITE ŞI TAXE
Municipiului Bucureşti FISCALE
11.02.03 Sume defalcate din taxa pe valoarea 18.02 Alte impozite şi taxe fiscale
adăugată pentru subvenţionarea 18.02.50 Alte impozite şi taxe
energiei termice C. VENITURI NEFISCALE
livrate populaţiei CI. VENITURI DIN
11.02.04 Sume defalcate din taxa pe valoarea PROPRIETATE
adăugată pentru sistemele 30.02 Venituri din proprietate 1
centralizate de producere şi 30.02.01 Vărsăminte din profitul net al
distribuţie a energiei termice regiilor autonome, societăţilor şi
11.02.05 Sume defalcate din taxa pe valoarea companiilor naţionale
adăugată pentru drumuri 30.02.03 Restituiri de fonduri din finanţarea
11.02.06 Sume defalcate din taxa pe valoarea bugetară a anilor precedenţi
adăugată pentru echilibrarea 30.02.05 Venituri din concesiuni şi închirieri
bugetelor locale 30.02.08 Venituri din dividende
12.02 Alte impozite şi taxe generale pe 30.02.50 Alte venituri din proprietate
bunuri şi servicii 31.02 Venituri din dobânzi
12.02.07 Taxe hoteliere 31.02.03 Alte venituri din dobânzi
15.02 Taxe pe servicii specifice C2. VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI
15.02.01 Impozit pe spectacole SERVICII
Alte taxe pe servicii specifice 33.02 Venituri din prestări de servicii şi
15.02.50
16.02 Taxe pe utilizarea bunurilor, alte activităţi
autorizarea utilizării bunurilor sau pe 33.02.08 Venituri din prestări de servicii
desfăşurarea de activităţi 33.02.10 Contribuţia părinţilor sau
16.02.02 Taxa asupra mijloacelor de susţinătorilor legali pentru
transport întreţinerea copiilor în creşe
16.02.02.01 Taxa asupra mijloacelor de 33.02.12 Contribuţia persoanelor beneficiare
transport deţinute de persoane ale cantinelor de ajutor social
fizice*) 33.02.24 Taxe din activităţi cadastrale şi
agricultură

99
33.02.27 Contribuţia lunară a părinţilor pentru 39.02.04 Venituri din privatizare
întreţinerea copiilor in unităţile de Venituri din vânzarea unor bunuri
protecţie socială 39.02.07 aparţinând domeniului privat al
33.02.28 Venituri din recuperarea cheltuielilor statului
de judecată, imputaţii şi despăgubiri III. OPERAŢIUNI FINANCIARE
Alte venituri din prestări de servicii încasări din rambursarea
33.02.50 şi alte activităţi 40.02 împrumuturilor acordate
34.02 Venituri din taxe administrative, 40.02.06 încasări din rambursarea
eliberări permise împrumuturilor pentru înfiinţarea
34.02.02 Taxe extrajudiciare de timbru unor instituţii şi servicii publice
34.02.50 Alte venituri din taxe de interes local sau a unor
administrative, eliberări permise activităţi finanţate integral din
35.02 Amenzi, penalităţi şi confiscări venituri proprii
35.02.01 Venituri din amenzi şi alte sancţiuni 40.02.07 încasări din rambursarea
aplicate potrivit dispoziţiilor legale microcreditelor de la persoane
35.02.02 Penalităţi pentru nedepunerea sau fizice şi juridice
depunerea cu întârzierea declaraţiei 40.02.10 împrumuturi temporare din
35.02.03 de impozite şi taxe trezoreria statului*)
încasări din valorificarea bunurilor 40.02.11 Sume din fondul de rulment
confiscate, abandonate şi alte sume pentru acoperirea golurilor
constatate odată cu confiscarea temporare de casă*)
35.02.50 potrivit legii 40.02.50 încasări din rambursarea altor
Alte amenzi, penalităţi şi confiscări împrumuturi acordate
36.02 Diverse venituri IV. SUBVENŢII
36.02.05 Vărsăminte din veniturile şi/sau SUBVENŢII DE LA ALTE
disponibilităţile instituţiilor publice NIVELE ALE ADMINISTRAŢIEI
36.02.11 Venituri din ajutoare de stat PUBLICE
recuperate 42.02 Subvenţii de la bugetul de stat
36.02.50 Alte venituri A. De capital
37.02 Transferuri voluntare, altele decât 42.02.01 Retehnologizarea centralelor
subvenţiile termice şi electrice de termoficare
37.02.01 Donaţii şi sponsorizări 42.02.03 Investiţii finanţate parţial din
37.02.50 Alte transferuri voluntare împrumuturi externe
39.02 II. VENITURI DIN CAPITAL 42.02.04 Aeroporturi de interes local
Venituri din valorificarea unor 42.02.05 Planuri şi regulamente de
bunuri urbanism
39.02.01 Venituri din valorificarea unor 42.02.06 Străzi care se vor amenaja în
bunuri ale instituţiilor publice perimetrele destinate
39.02.03 Venituri din vânzarea locuinţelor construcţiilor de cvartale de
construite din fondurile statului locuinţe noi

100 101
42.02.07 Finanţarea studiilor de fezabilitate
aferente proiectelor SAP ARD
Cheltuieli - Clasificaţia funcţională
42.02.09 Finanţarea programului de
pietruire a drumurilor comunale şi
alimentare cu apă a satelor Capitol Subcapitol Paragraf DENUMIREA
42.02.10 Finanţarea acţiunilor privind INDICATORILOR
reducerea riscului seismic al TOTAL CHELTUIELI
construcţiilor existente cu 50.02 Partea I. SERVICII PUBLICE
destinaţie de locuinţă GENERALE
B. Curente 51.02 Autorităţi publice şi acţiuni externe
42.02.21 Finanţarea drepturilor acordate 51.02.01 Autorităţi executive şi legislative
persoanelor cu handicap 51.02.01.03 Autorităţi executive
42.02.28 Subvenţii primite din Fondul de 54.02 Alte servicii publice generale
Intervenţie 54.02.05 Fond de rezervă bugetară la
42.02.29 Finanţarea lucrărilor de cadastru dispoziţia autorităţilor locale
imobiliar 54.02.06 Fond pentru garantarea
Subvenţii de la alte administraţii împrumuturilor externe,
43.02.01 Subvenţii primite de la bugetele contractate/garantate de stat
consiliilor judeţene pentru 54.02.07 Fond pentru garantarea
protecţia copilului împrumuturilor externe,
43.02.04 Subvenţii de la bugetul contractate/garantate de
asigurărilor pentru şomaj către administraţiile publice locale
bugetele locale, pentru finanţarea 54.02.10 Servicii publice comunitare de
programelor pentru ocuparea evidenţă a persoanelor
temporara a forţei de muncă 54.02.50 Alte servicii publice generale
43.02.07 Subvenţii primite de la alte bugete 55.02 Tranzacţii privind datoria
locale pentru instituţiile de publică şi împrumuturi
asistenţă socială pentru persoanele 56.02 Transferuri cu caracter general
cu handicap între diferite nivele ale
43.02.08 Subvenţii primite de la bugetele administraţiei
consiliilor locale şi judeţene 56.02.06 Transferuri din bugetele
pentru ajutoare în situaţii de consiliilor judeţene pentru
extremă dificultate finanţarea centrelor pentru
*) Detalierea se face numai în execuţie. protecţia copilului
56.02.07 Transferuri din bugetele locale
pentru instituţiile de asistenţă
socială pentru persoanele cu
handicap
59.02 Partea a Il-a. APĂRARE,
ORDINE PUBLICĂ ŞI
SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ
102 103
60.02 Apărare 67.02.03.03 Muzee
60.02.02 Apărare naţională 67.02.03.04 Instituţii publice de spectacole
61.02 Ordine publică şi siguranţă şi concerte
naţională 67.02.03.05 Şcoli populare de artă şi meserii
61.02.03 Ordine publică 67.02.03.06 Case de cultură
61.02.03.04 Poliţie comunitară 67.02.03.07 Cămine culturale
61.02.05 Protecţie civilă şi protecţia 67.02.03.08 Centre pentru conservarea şi
contra incendiilor (protecţie promovarea culturii tradiţionale
civilă nonmilitară) 67,02.03.12 Consolidarea şi restaurarea
Partea a IlI-a. CHELTUIELI monumentelor istorice
SOCIAL-CULTURALE 67.02.03.30 Alte servicii culturale
65.02 învăţământ 67.02.05 Servicii recreative şi sportive
65.02.03 învăţământ preşcolar şi primar 67.02.05.01 Sport
65.02.03.01 învăţământ preşcolar 67.02.05.02 Tineret
65.02.03.02 învăţământ primar 67.02.05.03 întreţinere grădini publice,
65.02.04: învăţământ secundar parcuri, zone verzi, baze
65.02.04.01 învăţământ secundar inferior sportive şi de agrement
65.02.04.02 învăţământ secundar superior 67.02.06 Servicii religioase
65.02.04.03 învăţământ profesional 67.02.50 Alte servicii în domeniile
65.02.05 învăţământ postliceal culturii, recreerii şi religiei
65.02.07 învăţământ nedefmibil prin 68.02 Asigurări şi asistenţă socială
nivel Asistenţă acordată persoanelor
65.02.07.04 învăţământ special 68.02.04 în vârstă
Servicii auxiliare pentru Asistenţă socială în caz de boli
65.02.11 educaţie 68.02.05 şi invalidităţi
65.02.11.03 Internate şi cantine pentru elevi Asistenţă socială in caz de
65.02.11.30 Alte servicii auxiliare 68.02.05.02 invaliditate
65.02.50 Alte cheltuieli în domeniul Asistenţă socială pentru familie
învăţământului 68.02.06 şi copii
66.02 Sănătate 68.02.10 Ajutoare pentru locuinţe
66.02.06 Servicii medicale în unităţi 68.02.11 Creşe
sanitare cu paturi 68.02.15 Prevenirea excluderii sociale
66.02.06.01 Spitale generale 68.02.15.01 Ajutor social
66.02.50 Alte cheltuieli în domeniul 68.02.15.02 Cantine de ajutor social
sănătăţii 68.02.50 Alte cheltuieli în domeniul
66.02.50.50 Alte instituţii şi acţiuni sanitare asigurărilor şi asistenţei sociale
67.02 Cultură, recreere şi religie Partea a IV-a. SERVICII ŞI
67.02.03 Servicii culturale DEZVOLTARE PUBLICĂ,
67.02.03.02 Biblioteci publice comunale, LOCUINŢE, MEDIU ŞI APE
orăşeneşti, municipale

104 105
70.02 Locuinţe, servicii şi dezvoltare 81.02.07 Alţi combustibili
publică 81.02.50 Alte cheltuieli privind combustibili
70.02.03 Locuinţe şi energia
70.02.03.01 Dezvoltarea sistemului de locuinţe S3.02 Agricultură, silvicultură,
70.02.03.30 Alte cheltuieli în domeniul piscicultura şi vânătoare
locuinţelor 83.02.03 Agricultură
70.02.05 Alimentare cu apă şi amenajări 83.02.03.03 Protecţia plantelor şi carantina
hidrotehnice fitosanitară
70.02.05.01 Alimentare cu apă 83.02.03.30 r Alte cheltuieli în domeniul
70.02.05.02 Amenajări hidrotehnice agriculturii
70.02.06 Iluminat public şi electrificări K4.02 Transporturi
rurale 84.02.03 Transport rutier
70.02.07 Alimentare cu gaze naturale în •84.02.03.01 Drumuri şi poduri
localităţi 84.02.03.02 Transport în comun
70.02.50 Alte servicii în domeniile 84.02.03.03 Străzi
locuinţelor, serviciilor şi 84.02.06 Transport aerian
dezvoltării comunale 84.02.06.02 Aviaţia civilă
74.02 Protecţia mediului 84.02.50 Alte cheltuieli în domeniul
74.02.05 Salubritate şi gestiunea deşeurilor transporturilor
74.02.05.01 Salubritate 87.02 Alte acţiuni economice
Colectarea, tratarea şi 87.02.01 Fondul Român de Dezvoltare
74.02.05.02 distrugerea deşeurilor 87.02.03 Socială
74.02.06 Canalizarea şi tratarea apelor 87.02.04 Zone libere
reziduale 87.02.05 Turism
79.02 Partea a V-a. ACŢIUNI Proiecte de dezvoltare
ECONOMICE 87.02.50 multifuncţionale
80.02 Acţiuni generale economice, Alte acţiuni economice
comerciale şi de muncă 96.02 Partea a VH-a. REZERVE,
80.02.01 Acţiuni generale economice şi EXCEDENT/DEFICIT
comerciale 97.02 Rezerve
80.02.01.06 Prevenire şi combatere inundaţii şi 98.02 Excedent
gheţuri 99.02 Deficit
80.02.01.09 Stimulare întreprinderi mici şi
mijlocii NOTĂ: Prezenta clasificăţie:
80.02.01.10 Programe de dezvoltare regională - nu reprezintă temei legal pentru încasarea de venituri şi efectuarea de
şi socială cheltuieli;
80.02.01.30 Alte cheltuieli pentru acţiuni - Se adaptează şi completează de Ministerul Finanţelor Publice în
generale economice şi comerciale l'uncţie de apariţia şi modificarea legislaţiei;
81.02 Combustibili şi energie - Clasificaţia economică este prevăzută în Anexa I (economică) în
81.02.06 Energie termică Ibrma extinsă. Instituţiile publice urmează să utilizeze numai subdiviziunile

106 107
specifice domeniului lor de activitate şi pentru care există bază legală pentru modalitate permite dezvoltarea economică naţională prin mobilizarea
efectuarea lor, aşa cum prevede art. 3 din Ordinul MFP nr. 1.954/2005. unei părţi importante a capitalurilor disponibile pe piaţa internă.
Principiul realităţii este strâns legat de metoda determinării
4.7. Principiile bugetului public naţional veniturilor şi cheltuielilor ce se înscriu în buget. Determinarea se face
prin metoda evaluării directe, şi nu prin reportarea cu majorări şi nici
Legea privind finanţele publice prevede că la baza elaborării
prin metoda cvasiautomatică.
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi
Principiul anualităţii are în vedere elaborarea, aprobarea şi
bugetelor fondurilor speciale stau principiile unicităţii, universalităţii,
execuţia bugetului pe o perioadă de timp egală cu un an. Din punct de
echilibrului, realităţii, anualităţii şi publicităţii.
vedere tehnic-financiar, limitarea la durata unui an răspunde mai bine
Principiul unicităţii are în vedere faptul că toate veniturile şi
necesităţii unei bune cunoaşteri şi prevederi a volumului veniturilor şi
cheltuielile bugetare trebuie înscrise într-un singur document şi câ
cheltuielilor publice. Adoptarea anuală a bugetului permite totodată un
statul are un singur buget, şi nu mai multe bugete. Are la bază două
control eficient al legislativului asupra executivului.
genuri de motivaţii, unele politice şi altele financiare.
Momentul începerii şi sfârşitul exerciţiului bugetar anual
Din punct de vedere politic, bugetul unic permite controlul
coincide de regulă cu anul calendaristic. Sunt însă şi excepţii: în
Parlamentului asupra bugetului statului.
Suedia, Italia, Australia, anul bugetar începe la 1 iulie şi se încheie la
Din punct de vedere financiar, unicitatea bugetului permite
30 iunie în anul următor; în Anglia, Canada, Japonia, începe la 1
prezentarea stării financiare a ţării, cunoaşterea exactă a veniturilor şi
aprilie şi se sfârşeşte la 31 martie în anul următor.
cheltuielilor ţării, a raportului dintre acestea şi, prin urmare, a stării do
în ce priveşte încasarea impozitelor şi taxelor pentru anul bugetar
echilibru sau dezechilibru a finanţelor statului.
expirat, practica fiscală a statelor este diferită, unele înscriindu-se în anul
Sunt state care au renunţat la unicitatea bugetului, preferând
bugetar expirat, altele în exerciţiul financiar în curs.
pluralitatea bugetară. în aceste cazuri, bugetul statului este considerat
Exerciţiul financiar coincide cu anul calendaristic şi toate
ca buget ordinar sau general, sau central şi, alături de acesta, se
operaţiunile, efectuate în cursul unui an, în contul unui buget, aparţin
folosesc bugete extraordinare, anexe, speciale, autonome etc., care în
exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.
toate cazurile sunt mai mici şi de mai mică importanţă decât bugetul'
Principiul publicităţii presupune publicarea acestuia în
ordinar, care rămâne componenta principală a finanţelor publice.
„Monitorul Oficial". Neîndeplinirea condiţiei de publicitate îl lipseşte
Principiul universalităţii este strâns legat de principiul unicităţii
de efecte juridice.
şi constă în imperativul cuprinderii în buget a tuturor veniturilor şi
Pe lângă aceste principii, în elaborarea, adoptarea şi execuţia
cheltuielilor unui exerciţiu financiar.
bugetelor de stat mai pot fi întâlnite şi alte principii, cum sunt:
Principiul echilibrului impune ca veniturile şi cheltuielii
specializarea bugetară, care presupune precizarea provenienţei tuturor
bugetare să fie cel puţin egale, şi de preferat cu un excedent simboli
veniturilor bugetare şi destinaţiei cheltuielilor bugetare, principiul
al veniturilor. Deşi este unanim admis, în practica statelor sunt foart
nonafectaţiunii, potrivit căruia veniturile bugetare trebuie să fie
des întâlnite bugetele cu deficit.
destinate tuturor cheltuielilor bugetare, şi nu unor cheltuieli
Concepţia echilibrului bugetar, în prezent, este depăşit^
particulare, unităţii monetare.
Exemplul cel mai elocvent este dat de S.U.A., în care deficitel
Aceste principii, deşi nu sunt evidenţiate în legea română a
bugetare au crescut de la an la an, cu toate că produsul intern b'.
finanţelor publice, se regăsesc în esenţa lor în conţinutul dispoziţiilor
sporeşte în fiecare exerciţiu financiar. în aceste condiţii, statele recur
acesteia.
la împrumuturi interne pentru acoperirea deficitului bugetar. Aceast
108 109
• până la 1 iunie - Ministerul Finanţelor Publice
4.8. Procedura elaborării proiectului bugetului de stat transmite ordonatorilor principali de
şi aprobării bugetului de stat credite limitele de cheltuieli
• până la 15 iunie - Ministerul Finanţelor Publice
Elaborarea proiectului bugetului de stat, împreună cu celelalte
operaţiuni privind aprobarea şi executarea acestuia, formează transmite ordonatorilor principali de
procedura bugetară. credite eventualele modificări ale
întreaga procedură bugetară începe în cursul anului precedent şi limitelor de cheltuieli
trebuie să se încheie înainte de începerea anului bugetar la care se • până la 15 iulie - Ordonatorii principali de credite
referă. transmit la Ministerul Finanţelor
In România, proiectul bugetului de stat se elaborează de către Publice propunerile pentru proiectul de
Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice. buget şi estimările pentru următorii 3
ani, însoţite de documentaţii şi
Veniturile şi cheltuielile care se înscriu în proiectul bugetului se
fundamentări detaliate
grupează pe baza clasificaţiei bugetare.
Legile bugetare anuale cuprind: - Camera Deputaţilor şi Senatul, cu
-la venituri, estimările anului bugetar; consultarea Guvernului, îşi aprobă
- la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările bugetele proprii şi le transmit
conţinute în legile specifice, în structura funcţională şi economică a Guvernului pentru includerea în
acestora; proiectul de buget;
- sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi - autorităţile administraţiei publice
criteriile de repartizare a acestora; locale înaintează Guvernului
- alte anexe specifice. propunerile de transferuri consolidate
şi sume defalcate din unele venituri ale
In bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la
bugetului de stat;
dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia
Guvernului. - Ministerul Finanţelor Publice
Calendarul bugetar examinează proiectele de buget, poartă
discuţii cu ordonatorii principali de
credite privind proiectele de buget.
• până l a i mai - înaintarea de către Ministerul
Asupra divergenţelor hotărăşte
Finanţelor Publice la Guvern a
Guvernul
obiectivelor politicii fiscale şi bugetare
• până la 1 august - Proiectele de buget astfel definitivate
pentru anul următor şi următorii 3 ani
se depun la Ministerul Finanţelor
şi limitele de cheltuieli pe ordonatorii
principali de credite Publice
• până la 15 mai - Guvernul aprobă obiectivele politicii • până la 30 - Ministerul Finanţelor Publice, pe
septembrie baza proiectelor de buget ale
fiscale şi bugetare şi limitele de
ordonatorilor principali de credite şi a
cheltuieli
bugetului propriu, întocmeşte
110 111
proiectele legilor bugetare anuale. cuantumul cheltuielilor din anul precedent cu excepţia cheltuielilor
(bugetul de stat, bugetul asigurărilor pentru care se cer modificări motivate.
sociale de stat) şi proiectele bugetelor Metodele de mai sus sunt metode clasice. în cuantificarea
pe care le depune la Guvern indicatorilor de venituri şi cheltuieli bugetare se folosesc şi alte
• până la 15 - Proiectele legilor bugetare sunt metode moderne: a) metoda de planificare, programare şi bugetizare;
octombrie supuse aprobării Parlamentului b) metoda „baza bugetară zero"; c) managementul prin obiective;
d) metoda raţionalizării opţiunilor bugetare . 40

Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, a) Metoda planificare, programare, bugetizare („Planned
subcapitole, titluri, articole şi alineate, pe ordonatorii principali de Programmed Budgeting System" - P.P.B.S.) a fost utilizată de
credite, precum şi pentru acţiuni multiatiuale. americani în domeniul militar şi apoi extinsă la nivelul bugetului
(

Dacă până cel mai târziu cu 3 zile înainte de începerea noului federal. Se bazează pe criteriul „cost-avantaje". Constă în identificarea
exerciţiu bugetar bugetul nu este aprobat, se aplică în continuare obiectivelor pe termen lung, determinarea costurilor şi a avantajelor
prevederile bugetului expirat. Cheltuielile sunt limitate la 1/12 din diferitelor programe şi stabilirea unui clasament al acestora în funcţie
exerciţiul bugetar expirat. Depăşirea acestor limite poate fi aprobată în de indicatorii de eficacitate. Metoda se aplică în cadrul bugetului unui
cazuri temeinic justificate. Dacă limitele de cheltuieli din proiectul de ordonator principal de credite şi nu permite compararea între bugetele
buget sunt mai mici decât ale exerciţiului expirat, se aplică prevederile ordonatorilor principali de credite. în buget creditele sunt înscrise pe
din proiectul de buget. programe, în fiecare an înscriindu-se tranşele aprobate.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sunt b) Metoda „baza bugetară zero" („Zero-based budgeting" -
miniştrii, conducătorii celorlalte organe centrale ale administraţiei z.b.b.), practicată în S.U.A. după 1980, are scopul de a preveni
publice, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii de creşterea cheltuielilor bugetare de la un an la altul. Presupune reluarea
instituţii publice autonome. Aceştia pot delega calitatea înlocuitorilor analizei tuturor cheltuielilor bugetare ca şi cum s-ar porni de la zero.
de drept. Prin legi speciale pot fi abilitaţi secretarii generali sau alte La fiecare cinci ani se reevaluează fiecare acţiune şi se rediscută
persoane. fiecare autorizaţie de program pentru a fi aprobată. La fiecare program
se determină nivelul minim al efortului(bază-zero) şi se evaluează
Conducătorii instituţiilor din subordinea ordonatorilor principali
consecinţele reducerii cheltuielilor la acest minim.
de credite pot fi ordonatori secundari sau ordonatori terţiari de
credite. c) Managementul pe obiective, folosit în S.U.A., inspirat din
Pentru evaluarea şi calculul veniturilor bugetului de stat, se pot politica de management promovată de marile companii private. Se
utiliza următoarele metode: face la nivelul ministerelor federale. Pune accentul pe identificarea
ţintelor şi finalităţilor pentru fiecare domeniu de activitate. Metoda a
• metoda evaluării directe, care permite estimarea reală a
fost concepută în contextul unei planificări globale pe termen de 5 ani,
veniturilor;
astfel încât să permită o coordonare între ministere şi are ca scop
• metoda reportării veniturilor din anul precedent cu unele
identificarea opţiunilor orizontale privind diferenţierea mărimii
majorări, care este mai operativă, dar presupune stabilirea
creditelor bugetare între ministere.
judicioasă a proporţiei cu care se majorează cuantumul
d) Metoda raţionalizării opţiunilor bugetare („Rationalisation
veniturilor reportate.
des choix budgetaires" - R.C.B.), metoda franceză, care a fost folosită
Pentru evaluarea cheltuielilor, metoda cea mai accesibilă este
cea numită cvasiautomatică, Ce constă în a reporta în mod automat
Iulian Văcărel şi colectiv, op. cit., p. 593-605.
112 113
pentru dimensionarea indicatorilor bugetari în contextul gestiunii prin
obiective a resurselor publice, constă în identificarea şi studierea Angajarea este decizia, actul prin care ia naştere o obligaţie a
obiectivelor, compararea soluţiilor alternative, adoptarea deciziei pe unui ordonator de credite de a plăti o sumă de bani pentru bunuri sau
baza analizei cost-avantaje şi controlul permanent al cheltuirii servicii livrate sau prestate acestuia. Astfel de obligaţii băneşti pot lua
resurselor. în contextul execuţiei bugetare, ordonatorii principali de naştere printr-un act al ordonatorului de credite, printr-o hotărâre
credite, care în sistemul tradiţional îşi păstrează libertatea gestionării judecătorească sau chiar dintr-un act normativ. Legea finanţelor
resurselor, în cadrul metodei R.C.B. îşi asumă angajamentul de a publice nr. 500/2002 distinge între angajament bugetar, care este actul
realiza un obiectiv precis, într-o anumită cantitate, la un anumit nivel prin care autoritatea competentă, potrivit legii, afectează fonduri
calitativ şi într-un anumit interval de timp strict determinat. publice pentru anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare
aprobate, şi angajamentul legal, pe care legiuitorul îl defineşte ca fază
în procedura bugetară română, prin Legea finanţelor publice s-a
în procesul execuţiei bugetare, reprezentând orice act juridic din care
prevăzut şi metoda finanţării pe programe şi pe acţiuni multianuale
rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.
(art. 4 din lege). Acest text de lege, având titlul marginal „Autorizarea
Deci, angajamentul bugetar este un act de repartizare, premergător
bugetară/Angajamente multianuale, prevede că „(5) Pentru acţiunile
angajamentului legal, în timp ce angajamentul legal este un act de
multianuale se înscriu în buget distinct, creditele de angajament şi
execuţie bugetară.
creditele bugetare. (6) în vederea realizării acţiunilor multianuale
ordonatorii principali de credite încheie angajamente legale, în limita Ordonanţarea cheltuielilor, potrivit legii, este o fază a
creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar procesului execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri
respectiv". Această lege defineşte creditele bugetare, creditele de şi de servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că
angajament şi creditele destinate unor acţiuni multianuale, astfel: plata poate fi efectuată. Prin urmare, este tot un act de execuţie
bugetară. Plata cheltuielilor, fază în procesul execuţiei bugetare, este
- credit bugetar - sumă aprobată prin buget, reprezentând limita
actul final prin care instituţia publică achită obligaţiile faţă de terţi
maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului
(art. 2 pet. 35). Apreciem definiţia ca fiind greşită, deoarece plata
bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar
trebuie făcută către furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii,
şi/sau din exerciţiile anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se
care nu poate fi decât parte în contract şi nu terţ.
pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni
(art. 2 pet. 16); Lichidarea cheltuielilor, potrivit legii, este tot o fază în procesul
execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor, se
- credit de angajament - limita maximă a cheltuielilor ce pot fi
determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică
angajate în timpul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate; .,,
condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor
- credite destinate unor acţiuni multianuale - sume alocate unor
justificative care să ateste operaţiunile respective.
programe, proiecte, subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se
desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an şi dau loc la credite de în cursul exerciţiului bugetar, legea bugetară anuală poate fi
angajament şi credite bugetare. modificată prin legi rectificative, care se prezintă Parlamentului cel
mai târziu până la 30 noiembrie.
Pentru mai buna înţelegere a noţiunilor de mai sus este necesară
prezentarea şi a altor concepte de natură fiscală: angajare, ordonanţare,
lichidare. Definiţiile lor legale se regăsesc tot în Legea finanţelor
publice nr. 500/2002, însă acestea sunt prea tehnice, ca, de altfel, cele
de mai sus, fapt care impune unele precizări.

114
115
4.9. Investiţiile publice
Strategia în domeniul
Ordonatorii principali de credite cuprind în proiectele de buget
investiţiilor şi priorităţile
cheltuielile pentru investiţii publice despre care furnizează informaţii investiţionale, legătura
Informaţii —
financiare şi nefinanciare, care cuprind: nefinanciare dintre diferite proiecte,
criteriile de analiză pentru
introducerea în programul
de investiţii a obiectivelor
Valoarea totală a proiectului noi în detrimentul celor
în derulare

Informaţii -> Creditele de angajament"]


financiare Descrierea proiectului
Creditele bugetare
Stadiul fizic al obiectivelor
Graficul de finanţare, pe
surse şi ani, corelat cu
graficul de execuţie Conţinutul, forma şi informaţiile privind programele de
investiţii, precum şi criteriile de evaluare în vederea selecţiei
Analiza cost-beneficiu, obiectivelor de investiţii publice se stabilesc de Ministerul Economiei
care se prezintă şi în şi Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice).
cazul obiectivelor în Documentaţiile tehnico-economice pentru investiţii se aprobă, în
derulare funcţie de valoarea lor, de către:
- Guvern - » pentru valori mai mari de 13 milioane lei RON şi,
Costurile de funcţionare indiferent de valoare, pentru cele finanţate din credite;
-»• şi de întreţinere după - ordonatorii principali de credite —> pentru valori cuprinse între
punerea în funcţiune 1,8 milioane lei RON şi 13 milioane lei RON;
- ceilalţi ordonatori de credite —» pentru valori până la 1,8
milioane lei.
Aceste valori pot fi modificate prin hotărâri ale Guvernului, în
funcţie de evoluţia indicilor de preţuri.
Obiectivele de investiţii şi cheltuielile asimilate investiţiilor se includ
în programele de investiţii anuale, anexe la buget.
Dacă, din motive obiective, un proiect de investiţii nu se poate
realiza, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului
Fxonomiei şi Finanţelor, până la data de 31 octombrie, redistribuirea

117
116
fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiţii anexă la stat sau a transferurilor de la bugetul de stat pentru investiţii finanţate
parţial din împrumuturi externe;
buget.
- fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, care se
Legea finanţelor publice prevede ce cheltuieli sunt incluse în
repartizează, prin hotărâri ale Guvernului, unor ordonatori principali
categoria „alte cheltuieli de investiţii".
de credite ai bugetului de stat sau ai bugetelor locale în vederea
înlăturării efectelor unor calamităţi naturale sau pentru sprijinirea
*• Achiziţii de bunuri imobile persoanelor fizice sinistrate.

Alte cheltuieli
* Dotări independente 4.11. Micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor
de investiţii
Cheltuieli pentru studii de pre- In afara problemelor menţionate mai sus la pct. 10, în decursul
f ezabilitate, de fezabilitate şi alte exerciţiului bugetar pot să mai apară şi alte cauze care să impună
studii aferente obiectivelor de modificări ale prevederilor bugetare. Viaţa social-economică este într-un
investiţii proces continuu de schimbare şi dezvoltare. Economia de piaţă nu mai
este una centralizată şi planificată. Veniturile şi cheltuielile care se
Cheltuieli de expertiză, proiectare înscriu în buget se determină prin metoda evaluării directe, însă acest
şi execuţie privind consolidările, lucru nu este posibil în totalitate. în timpul unui exerciţiu bugetar,
intervenţiile pentru prevenirea şi mulţi agenţi economici îşi încetează activitatea şi apar alţi agenţi
înlăturarea efectelor produse de economici. Prin urmare, în activitatea economică apar oscilaţii ce se
acţiuni accidentale şi calamităţi reflectă în volumul veniturilor sistemului unitar de bugete care pot
naturale creşte sau pot scădea. în plus, ordonatorii principali de credite pot
renunţa la unele acţiuni prevăzute a fi finanţate sau să solicite sume în
Lucrări de foraj, cartarea terenului, plus faţă de cele aprobate ca urmare a influenţelor negative din
fotogrametrie, determinări economie.
seismologice, consultanţă, asistenţă Aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor
tehnică bugetare în raport de gradul de folosire a fondurilor puse la dispoziţie
anterior, dar şi în funcţie de gradul de încasare a veniturilor bugetare şi
de posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să analizeze lunar
4.10. Fondurile la dispoziţia Guvernului
necesitatea menţinerii unor credite pentru care sarcinile au fost
Pentru finanţarea unor acţiuni neprevăzute în buget sa desfiinţate sau amânate ca urmare a unor dispoziţii legale sau a altor
cheltuieli urgente apărute în cursul exerciţiului bugetar, în bugetul d cauze şi să propună anularea lor.
stat sunt incluse: Dacă în cursul exerciţiului bugetar se fac propuneri legislative
- fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, care s care au ca urmare micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor,
repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de sţ iniţiatorii trebuie să prevadă mijloacele necesare acoperirii lor.
sau bugetelor locale. Alocarea de sume pentru bugetele locale se fă' Arătarea acestor mijloace se face prin fişa financiară care însoţeşte
prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
119
118
expunerea de motive/ nota de fundamentare a proiectului de act în afara acestor fonduri, instituţiile publice pot să folosească
normativ. bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de la persoane juridice şi
fizice sub formă de donaţii şi sponsorizări. în cazul instituţiilor publice
4.12. Finanţele instituţiilor publice finanţate integral de la buget, fondurile băneşti se varsă la bugetul
respectiv, iar cu aceste sume se majorează bugetul respectiv şi,
Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, la art. 2, pet. 30, corespunzător, bugetele de venituri şi cheltuieli ale acestor instituţii
defineşte instituţiile publice ca fiind denumirea generică, ce include: publice.
- Parlamentul; Prin legea bugetară sau alte legi speciale pot să fie stabilite
- Administraţia Prezidenţială; instituţiile publice, indiferent de subordonare, care să fie finanţate atât
- ministerele; din bugetul de stat, cât şi din bugetele locale.
- organele de specialitate ale administraţiei publice;
- alte autorităţi publice (legea nu le defineşte, dar aici se includ
4.13. Execuţia anuală a bugetului de stat
autoritatea judecătorească, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi,
Avocatul Poporului ş.a.); După elaborarea proiectului bugetului de stat şi aprobarea prin
- instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din legea bugetară, cea de-a treia etapă a procedurii bugetare o
subordinea acestora. constituie execuţia bugetară, adică realizarea veniturilor şi efectuarea
Instituţiile publice pot fi finanţate, după cum urmează: cheltuielilor.
* Parţial din bugetul Execuţia bugetară se realizează prin:
• Integral din bugetul
de stat, bugetul a) repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor
de stat, bugetul
asigurărilor sociale «Integral din bugetare:
asigurărilor sociale
de stat, bugetele venituri proprii
de stat, bugetele b) execuţia de casă a bugetului de stat;
fondurilor speciale
fondurilor speciale
şi din venituri proprii c) realizarea veniturilor bugetare;

în funcţie de sursele de finanţare, bugetele acestora se adoptă, d) efectuarea cheltuielilor bugetare.


după cum urmează:
• cele finanţate integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor a) Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor
sociale de stat sau din bugetele fondurilor speciale, de către bugetare este o operaţiune determinată de realităţile economico-
ordonatorul ierarhic superior al acestora; sociale. Veniturile bugetului se pot încasa numai la anumite termene,
• cele finanţate parţial de la buget, precum şi din venituri care se întind pe tot cursul anului. De asemenea, nici fondurile pentru
proprii, de către ordonatorul de credite ierarhic superior. cheltuielile bugetare nu trebuie asigurate în totalitate la începutul
în cazul instituţiilor finanţate integral de la bugetul de stat, anului, ci pe măsura angajării acestora. în afară de aceasta, sunt
bugetul asigurărilor sociale de stat sau din bugetul fondurilor speciale, anumite sectoare în care cheltuielile sunt inegale sau în care veniturile
veniturile realizate de acestea se fac venit la bugetul din care se se realizează numai la anumite momente, cum este cazul în
finanţează. agricultură.
Prin urmare, veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de
stat se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de
120 121
încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară efectuarea
- efectuarea plăţilor în limita cheltuielilor bugetare şi
cheltuielilor.
destinaţiilor aprobate;
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor se aprobă
- efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi ţinând de datoria
după cum urmează:
publică.
• de Ministerul Economiei şi Finanţelor, la propunerea
c) Realizarea veniturilor bugetare constă în încasarea integrală
ordonatorilor principali de credite şi a organelor teritoriale ale
şi la termenele stabilite a veniturilor bugetare. Impozitele, taxele şi
Ministerului Economiei şi Finanţelor, pe capitole, precum şi pentru
alte venituri ale statului se aprobă prin lege. Orice sumă care se cuvine
cotele sau sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi
statului se face venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.
pentru transferurile din bugetul de stat pe structura aprobată pentru
Veniturile şi cheltuielile care se urmăresc se încasează prin Ministerul
bugetele locale;
Economiei şi Finanţelor şi se cuprind în anexa la bugetul de stat.
• de ordonatorii principali de credite, pentru bugetele proprii
Realizarea veniturilor bugetare trebuie să respecte următoarele
şi cele ale unităţilor subordonate precum şi pentru celelalte
norme:
subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare.
• impozitele, taxele şi orice alte venituri se înscriu în bugetul
Alocaţiile pentru cheltuielile de personal şi de capital, aprobate
de stat numai dacă au fost stabilite prin lege;
de ordonatorii principali de credite, şi, în cadrul acestora, repartizarea
• prin legea bugetară anuală se aprobă lista veniturilor şi
pe capitole, nu pot fi majorate sau utilizate la efectuarea de cheltuieli
cheltuielilor;
pentru alte articole. Virările de credite între celelalte subdiviziuni ale
• este interzisă perceperea, sub orice titlu şi sub orice
clasificaţiei bugetare sunt date în competenţa fiecărui ordonator
denumire, de contribuţii directe şi indirecte, în afara celor prevăzute
principal de credite şi pot fi făcute începând cu trimestrul al III-lea,
de lege.
dar numai înainte de angajarea cheltuielilor. Tot începând cu
Veniturile care se realizează peste cele aprobate pe ansamblul
trimestrul al III-lea, în mod excepţional şi pe baza justificărilor
bugetului de stat vor fi folosite pentru finanţarea unor acţiuni stabilite
corespunzătoare se pot face virări de credite de la un capitol la altul al
de lege sau vor diminua deficitul bugetar, ori vor majora excedentul
clasificaţiei bugetare, cu excepţia celor de personal şi de capital, cu
bugetar.
acordul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi înainte de angajarea
cheltuielilor. d) Efectuarea cheltuielilor bugetare trebuie să se facă în
conformitate cu limitele şi destinaţiile aprobate prin legea bugetară
Prin legea bugetară anuală se poate aproba ca la unele capitole
anuală şi pe baza normelor şi normativelor de cheltuieli. Nu se pot
creditele bugetare să aibă caracter previzional, ele putând fi majorate
înscrie în buget şi nici nu se pot aproba cheltuieli fără stabilirea
prin hotărâri ale Guvernului, dintr-o sumă globală creată în acest scop,
resurselor din care urmează a fi efectuate. Legea interzice acoperirea
credite care urmează a fi cuprinse într-o lege rectificativă.
cheltuielilor bugetare de stat prin recurgerea la emisiune monetară sau
Prin Hotărâre a Guvernului se stabilesc acţiunile şi categoriile de
prin finanţarea directă de către bănci.
cheltuieli pentru care se pot face plăţi în avans de până la 30%.
Repartizarea pe trimestre a cheltuielilor bugetului asigurărilor
b) Execuţia de casă a bugetului de stat şi a celorlalte bugete din
sociale de stat se aprobă în aceleaşi condiţii ca şi repartizarea
sistemul unitar se realizează, conform art. 60 din Legea finanţelor
veniturilor bugetului de stat.
publice nr. 500/2002, pe baza normelor metodologice elaborate de
Ordonatorii principali de credite aprobă efectuarea cheltuielilor
Ministerul Finanţelor Publice, care asigură:
din bugetul propriu. Ordonatorii secundari de credite aprobă
- încasarea veniturilor bugetare;
efectuarea cheltuielilor bugetelor proprii şi celor ale fondurilor
122
123
speciale şi repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţile ierarhic în finanţele publice moderne, pe lângă aceste două funcţii, de
inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite. casă şi de bancă, se adaugă şi cea de control asupra ansamblului de
Angajarea de cheltuieli se aprobă de ordonatorul de credite şi se activităţi financiare ale naţiunii, precum şi cea de instrument prin
efectuează numai cu viza prealabilă a controlului financiar preventiv care statul îşi procură resurse, alături de resursele bugetare şi de
intern. împrumut . 42

Evoluţia funcţiilor statului a determinat ca trezoreria să exercite


4.14. Evidenţa execuţiei bugetare şi încheierea una din funcţiile esenţiale ale finanţelor publice moderne, şi anume
exerciţiului bugetar anual cea de menţinere a echilibrului monedei şi regularizare a economiei.
în România, prin Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Hotărârea
Ultima etapă a procedurii bugetare se finalizează cu întocmirea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor
contului general anual de execuţie a bugetului de stat. Acesta se publice nr. 78/1992, a fost organizată execuţia bugetară prin trezoreria
întocmeşte pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de finanţelor publice. în 1994 a fost emisă Ordonanţa Guvernului nr.66
ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă. privind formarea şi utilizarea resurselor derulate din trezoreria statului
în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul Economiei şi care a fost abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
Finanţelor elaborează lucrările privind contul general anual de nr. 146/2002.
execuţie a bugetului de stat şi le prezintă Guvernului, care le Până în 1990, execuţia de casă a bugetului de stat era efectuată
analizează şi prezintă contul general anual de execuţie Parlamentului prin Banca Naţională a României. Până la apariţia H.G. nr. 78/1992,
până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie. Acesta se execuţia bugetară s-a desfăşurat prin Banca Comercială Română, care
aprobă prin lege, după verificarea de către Curtea de Conturi. a preluat de la Banca Naţională a României conturile de disponibilităţi
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat trebuie să şi de credite pe termen scurt ale agenţilor economici, dar şi conturile
cuprindă: de venituri şi conturile de cheltuieli ale bugetului de stat, ale bugetului
• la venituri: prevederile bugetare aprobate iniţial, prevederile asigurărilor sociale, ale bugetelor locale, precum şi conturile institu­
bugetare definitive şi încasările realizate; ţiilor publice .44

Prin H.G. nr. 78/1992, Ministerul Finanţelor a fost autorizat să


• la cheltuieli: creditele aprobate iniţial, creditele definitive şi înfiinţeze trezorerii ale direcţiilor generale ale finanţelor publice şi
plăţile efectuate. controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti,
administraţiile financiare, circumscripţiile fiscale şi percepţiile rurale.
Prin lege se instituie garanţia statului asupra efectuării
4.15. Trezoreria finanţelor publice operaţiunilor financiare derulate prin trezoreria proprie, în condiţii
de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare,
Trezoreria, în sistemul finanţelor publice clasice, era considerată
precum şi păstrarea integrităţii disponibilităţilor băneşti.
ca o casierie unde sunt depuse fondurile statului, dar şi ca o bancă cu
Prin trezoreria generală a statului se fac operaţiuni de încasări şi
activitate de credit pe termen scurt însărcinată să echilibreze în orice
plăţi în lei şi în valută având ca obiect:
moment încasările şi ieşirile de fonduri . 41

Tatiana Moşteanu, op.cit., p.224.


Tatiana Moşteanu, Buget si trezorerie publică, Editura Didactică şi Tatiana Moşteanu, op.cit., p. 228.
Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1997, p.224. Tatiana Moşteanu, op.cit., p. 243.
124 125
- acordarea de împrumuturi pentru golurile de casă ale bugetelor
• veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, bugetului
locale şi ale fondurilor speciale;
asigurărilor sociale şi bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului;
- acordarea de împrumuturi pentru răscumpărarea titlurilor de
• veniturile şi cheltuielile bugetelor fondurilor speciale, care stat;
se constituie şi utilizează potrivit reglementărilor în vigoare;
- efectuarea de plasamente la bănci şi instituţii financiare;
• veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice; - acordarea de împrumuturi pe bază de hotărâre a Guvernului;
• datoria publică internă şi externă, inclusiv evidenţa şi plata - cumpărări reversibile repo (cumpărări de titluri de stat de către
serviciului datoriei publice interne şi externe; Ministerul Economiei şi Finanţelor de la intermediari autorizaţi, cu
• alte venituri şi cheltuieli ale sectorului public reglementate angajamentul acestora de a răscumpăra respectivele active la o dată
prin dispoziţii legale, inclusiv drepturile de încasat şi obligaţiile de ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei);
plată ale statului la baza cărora stau acorduri şi convenţii - plasamente în titluri de valoare cu risc zero.
guvernamentale şi comerciale; Bugetul trezoreriei statului este elaborat, administrat şi executat
• emiterea, răscumpărarea şi transformarea certificatelor de de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi cuprinde, atât la venituri, cât
trezorerie. şi la cheltuieli, dobânzile, comisioanele, majorările de întârziere
Trezoreria statului este organizată atât la nivel central în cadrul încasate, respectiv plătite la şi din trezoreria statului, precum şi alte
Ministerului Economiei şi Finanţelor, cât şi la nivelul unităţilor încasări şi plăţi pentru operaţiunile care decurg din împrumuturi,
teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor. avansuri, plasamente ori din păstrarea şi administrarea depozitelor în
Contul general al trezoreriei statului funcţionează la Banca trezoreria statului. La cheltuieli se prevăd şi comisioanele datorate
Naţională a României pe seama Ministerului Economiei şi Finanţelor. băncilor comerciale pentru operaţiunile pe care acestea le execută în
Soldul activ al acestuia se formează din: contul trezoreriei statului.
• disponibilităţile trezoreriei centrale din Ministerul Bugetul trezoreriei statului se întocmeşte anual şi se prezintă
Economiei şi Finanţelor; spre aprobare Guvernului, o dată cu propunerile pentru proiectul
• disponibilităţile trezoreriilor din cadrul unităţilor teritoriale bugetului de stat.
ale Ministerului Economiei şi Finanţelor. Cheltuielile totale ale bugetului trezoreriei statului reprezintă
Soldul contului general al trezoreriei statului se include în limite maxime care nu pot fi depăşite.
bilanţul Băncii Naţionale a României.
• Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează, trimestrial şi
Disponibilităţile băneşti ale contului general al trezoreriei
anual, bilanţul general al trezoreriei statului, care, împreună cu contul
statului pot fi utilizate pentru:
anual de execuţie al bugetului trezoreriei statului, se prezintă pentru
- finanţarea temporară a deficitelor bugetului de stat din anii aprobare Guvernului, până la data de 1 iulie a anului următor celui de
precedenţi, nefinanţate prin împrumuturi de stat, şi ale bugetului execuţie.
asigurărilor sociale de stat, până la alocarea de sume cu această
destinaţie;
- finanţarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului 4.16. Bugetul asigurărilor sociale de stat
asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului din exerciţiul
curent. Asigurările sociale în România au avut cadrul legal reglementat
Disponibilităţile neangajate după finanţarea deficitelor arătate pentru prima dată prin Legea pentru organizarea meseriilor,
mai sus pot fi utilizate pentru: creditului şi asigurărilor muncitoreşti, din 1912. Până atunci, în
127
126
stabilirea despăgubirilor pentru accidentele de muncă s-a aplicat teoria
răspunderii delictuale. Victima accidentului de muncă trebuia să facă Bugetul asigurărilor sociale de stat este în responsabilitatea
proba că accidentul de muncă s-a produs din vina patronului. Ulterior, Ministerului Muncii (acest minister a cunoscut denumiri diferite şi
în soluţionarea litigiilor privind despăgubirile pentru accidentele de extensii de competenţe - familie, solidaritate socială, egalitate de
muncă, s-a recurs la teoria răspunderii contractuale, patronul fiind şanse) şi se adoptă în aceeaşi procedură şi după acelaşi calendar
acela care trebuia să facă dovada nevinovăţiei sale şi era exonerat de bugetar ca şi bugetul de stat.
vinovăţie dacă dovedea că a existat un caz fortuit sau culpa Veniturile acestui buget sunt alcătuite din:
lucrătorului. După 1910 s-a apelat la teoria riscului profesional, - contribuţii de asigurări de la angajaţi şi angajatori;
patronul fiind răspunzător pentru orice accident al lucrătorului. - venituri nefiscale;
Această orientare a impus obligativitatea asigurărilor. De asigurări nu - subvenţii.
beneficiau decât cei care cotizau. Contribuţiile sunt:
în Transilvania, asigurările au fost reglementate încă din 1893 • contribuţii de asigurări sociale
prin Legea nr. XXVIII şi, apoi prin Legea din 1907, prin care - ale angajatorului:
asigurările au devenit obligatorii pentru un număr de categorii mai - pentru condiţii normale de muncă - 29%;
mare decât prin Legea din 1893. Prin această'lege au fost create casele - pentru condiţii deosebite de muncă - 34%;
de asigurări sociale, subordonate Oficiului de stat al asigurărilor - pentru condiţii speciale de muncă - 29%;
sociale. Prin Decretul nr. XIX din 1919 al Consiliului Dirigent, - ale angajaţilor - 9,5%, indiferent de condiţiile de muncă.
asigurările sociale au fost extinse şi asupra muncitorilor agricoli .
45
- Cuantumurile contribuţiei sunt diferite, pentru că vârsta şi
în 1933 a fost adoptată Legea pentru unificarea asigurărilor vechimea necesare pentru pensionare sunt mai mici la condiţiile
sociale, care acoperea boala, maternitatea, decesele, accidentele, deosebite de muncă (fosta grupa a Il-a de muncă) şi la condiţiile
invaliditatea . Fondurile se constituiau prin contribuţiile angajatorilor
46
speciale de muncă (fosta grupa I de muncă);
şi angajaţilor. • contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj:
în prezent, riscurile din procesul de muncă, dar nu numai, sunt - angajatori - 2%;
acoperite prin bugetul asigurărilor sociale. înainte de 1990, sumele cu -angajat - 1%;
această destinaţie erau incluse în bugetul de stat. Aşa cum s-a arătat, • contribuţia angajatorului la Fondul de garantare a creanţelor
prin Constituţie şi legea în materie, bugetul asigurărilor sociale este salariale - 0,25%;
parte componentă a bugetului public naţional. • contribuţia de asigurare pentru accidente, în funcţie de clasa
Din acest buget sunt acoperite sumele necesare sistemului de de risc - de la 0,4 la 3,6% asupra fondului total de salarii brute.
pensii, indemnizaţiilor de şomaj, pentru concedii medicale (incapa­ Din bugetul asigurărilor sociale de stat sunt acoperite şi
citate temporară de muncă) şi de maternitate, pentru pensii de cheltuielile necesare funcţionării Casei Naţionale de Pensii şi Alte
invaliditate, ajutoare sociale, bilete de tratament şi odihnă, reconversie Drepturi de Asigurări Sociale.
profesională, ajutoare de deces.

45
I. Ceterchi (coordonator), Istoria dreptului românesc,
Ed. Academiei RSR, vol. II/2, Bucureşti, 1977, p. 209-210.
Idem, p. 424-426.
4 6

128
129
- principiul specializării bugetare, care constă în înscrierea şi
aprobarea prin buget a veniturilor pe surse de provenienţă şi a
Capitolul 5 cheltuielilor pe categorii, după natura lor economică şi destinaţia lor;
- principiul echilibrului, care impune acoperirea integrală a
B U G E T E L E U N I T Ă Ţ I L O R ADMINISTRATIV - cheltuielilor unui buget din veniturile bugetului respectiv;
TERITORIALE - principiul solidarităţii, în baza căruia prin politicile bugetare
locale se poate realiza ajutorarea unităţilor administrativ-teritoriale,
precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţie de extremă dificultate
prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară al bugetului
local;
- principiul autonomiei financiare locale, în baza căruia
unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare
suficiente pe care să le utilizeze în exercitarea atribuţiilor lor în
Unităţile administrativ-teritoriale (comunele, oraşele, munici­ condiţiile legii şi să stabilească nivelul impozitelor şi taxelor locale, în
piile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele şi municipiul condiţiile legii;
Bucureşti) au bugete proprii, numite în continuare bugete locale. - principiul proporţionalităţii, potrivit căruia resursele
Reglementarea legală este făcută prin Legea privind finanţele publice financiare trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile unităţilor
locale nr. 273/2006 (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007) şi care administrativ-teritoriale;
a abrogat OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice locale. - principiul consultării, în baza căruia autorităţile publice
locale, prin structurile lor asociative, trebuie să fie consultate asupra
5.1. Principiile bugetelor locale procesului de alocare a resurselor financiare din bugetul de stat către
bugetele locale.
Legea privind finanţele publice locale stabileşte principiile
aplicabile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale. Acestea sunt:
5.2. Procesul bugetar
- principiul transparenţei şi publicităţii, potrivit căruia
procesul bugetar este deschis şi transparent, principiu realizat prin:
Proiectul de buget se elaborează de primar, respectiv de
1) publicarea în presa locală, pe internet, afişarea la sediul autorităţii
preşedintele consiliului judeţean.
administraţiei publice locale; 2) dezbaterea publică a proiectului de
Veniturile şi cheltuielile se grupează pe baza clasificaţiei
buget; 3) prezentarea publică a contului anual de execuţie;
bugetare.
- principiul unităţii, potrivit căruia veniturile şi cheltuielile se Calendarul bugetar
înscriu într-un singur document;
- principiul unităţii monetare, potrivit căruia toate operaţiunile
Până la 1 iunie - Ministerul Economiei şi Finanţelor
monetare se exprimă în moneda naţională;
transmite limitele de cheltuieli;
- principiul anualităţii, conform căruia veniturile şi cheltuielile
- în termen de 10 zile de la primirea
bugetare sunt aprobate pentru o perioadă de un an, care corespunde cu
limitelor de cheltuieli, ordonatorii
exerciţiul financiar bugetar;
principali de credite ai bugetului de stat şi

131
130
celorlalte bugete, transmit autorităţilor • în termen de 45 zile - autorităţile deliberative trebuie să aprobe
locale sumele aferente, în vederea de la publicarea bugetului proiectele bugetelor locale
includerii lor în proiectele de buget de stat
• Până la 1 iulie - Ordonatorii principali de credite ai
bugetelor locale depun proiectele de buget Ordonatorii de credite ai bugetelor locale sunt:
la direcţiile generale ale finanţelor publice - ordonatorii principali de credite: primarii unităţilor administrativ-
şi estimările pe următorii 3 ani •••• teritoriale, primarul general al Municipiului Bucureşti, primarii
• Până la 15 iulie - Direcţiile generale ale finanţelor publice sectoarelor Municipiului Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene.
transmit la Ministerul Economiei şi- Aceştia pot delega calitatea înlocuitorilor lor de drept sau altor persoane
Finanţelor proiectele bugetelor locale pe împuternicite în acest sens. Prin delegare se stabilesc limitele şi condiţiile
ansamblul judeţului şi municipiului delegării;
Bucureşti - ordonatorii secundari sau terţiari de credite: conducătorii
• în termen de 5 zile de - Ministerul Economiei şi Finanţelor instituţiilor publice finanţate din bugetele locale.
la publicarea bugetului de transmite direcţiilor generale ale finanţelor
stat în „Monitorul publice sumele defalcate din unele venituri 5.3. Execuţia bugetelor locale
Oficial" ale bugetului de stat şi transferurile
consolidate aprobate prin bugetul de stat Este alcătuită din:
• în termen de 10 - Direcţiile generale ale finanţelor publice a) repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor
repartizează sumele defalcate şi locale, care este aprobată de:
zile de la publicarea
bugetului de stat transferurile consolidate, comunicate de - Ministerul Economiei şi Finanţelor, pentru sumele defalcate şi
Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe transferurile de la bugetul de stat, la propunerile ordonatorilor principali
unităţile administrativ-teritoriale de credite ai bugetelor locale transmise direcţiilor generale ale finanţelor
- Ordonatorii principali de credite publice care apoi le repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale;
• în termen de 15 zile
definitivează proiectele de buget care se - ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru
de la publicarea bugetului
publică în presa locală sau se afişează la bugetele locale, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial
de stat
sediul unităţilor administrativ-teritoriale din bugetele locale, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din
- Locuitorii pot depune contestaţii care venituri proprii, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele
• în termen de 15 zile
trebuie rezolvate în termen de 5 zile fondurilor externe nerambursabile, în termen de 15 zile de la aprobarea
de la publicarea bugetelor
sumelor defalcate şi transferurile de la bugetul de stat.
locale
Virările de credite:
• în termen de 20 zile - Proiectele de bugete locale se supun
- nu pot fi utilizate pentru majorarea cheltuielilor de personal;
de la publicarea bugetelor aprobării de către ordonatorii principali de
- de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare se aprobă de
locale credite (primarii, respectiv preşedinţii
consiliile locale sau judeţene, la propunerea şi pe baza justificărilor
consiliilor judeţene) organelor deliberative
ordonatorilor de credite;
(consiliile locale, respectiv consiliile
- în cadrul aceluiaşi capitol bugetar sau între programele aceluiaşi
judeţene)
capitol se aprobă de fiecare ordonator principal de credite pentru bugetul
propriu şi pentru bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate;
132 133
- se fac înainte de angajarea cheltuielilor.
Fondurile externe nerambursabile se încasează într-un cont distinct Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de
în afara bugetului local şi se utilizează numai în limita disponibilităţilor şi stat se face lunar de către direcţiile generale ale finanţelor publice
numai în scopul pentru care au fost acordate; judeţene şi a municipiului Bucureşti;
b) deschiderea de credite bugetare. Utilizarea sumelor prevăzute în d) încheierea execuţiei anuale a bugetelor locale
bugetele locale se poate face după deschiderea de către ordonatorii In materializarea principiului anualităţii bugetare, aplicabil şi
principali a creditelor bugetare aprobate şi se face numai în limita sumei bugetelor locale, prin Legea privind finanţele publice s-a dispus ca orice
aprobate. venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată şi
în cazul transferurilor de la bugetul de stat sau alte bugete, neplătită până la sfârşitul anului se încasează şi, respectiv, se plăteşte în
deschiderea se face de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin direcţiile contul bugetului anului următor. De asemenea, creditele bugetare
generale ale finanţelor publice pentru investiţii finanţate din fonduri neutilizate sunt anulate de drept. S-au instituit exceptări, pentru care este
externe la care contribuie şi Guvernul; permisă reportarea în anul următor cu aceeaşi destinaţie:
c) execuţia de casă a bugetelor locale. La fel ca şi în cazul
bugetului statului, se face prin unităţile administrativ-teritoriale ale disponibilităţile din fonduri
trezoreriei statului. externe nerambursabile
Execuţia de casă se face pe următoarele conturi distincte, prevăzute
de Legea privind finanţele publice locale: disponibilităţile din fondurile
publice destinate cofinanţării
Venituri bugetare încasate pe contribuţiei financiare la
structura clasificaţiei bugetare Uniunea Europeană

Plăţi ale instituţiilor publice în Evidenţa execuţiei bugetare se realizează prin contul anual de
limita creditelor bugetare şi a execuţie care se întocmeşte şi se aprobă de consiliul local, pentru
destinaţiilor aprobate comune şi oraşe, şi de consiliul judeţean, la nivelul judeţului, până la
31 mai din anul următor.
încasări şi plăţi privind datoria
publică internă şi externă, con­ Prevederi bugetare iniţiale
tractată sau garantată de stat
sau de unităţile administrativ- Venituri r> Prevederi bugetare definitive
teritoriale
Structura încasări realizate
Păstrarea disponibilităţilor din contului
fonduri externe nerambursabile anual de
Credite bugetare iniţiale
execuţie
Alte operaţiuni financiare Cheltuieli (-+ Credite bugetare definitive

134 Plăti efectuate


135
- valorificarea bunurilor confiscate, caz în care sumele se fac
Separat de aceasta, trimestrial şi anual, ordonatorii principali de venit la bugetul local în subordinea căruia funcţionează instituţia care
credite ai bugetelor locale depun la direcţiile generale ale finanţelor a dispus confiscarea.
publice judeţene sau a Municipiului Bucureşti situaţii financiare • Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
privind execuţia bugetară, la care trebuie să anexeze rapoarte de • Donaţii şi sponsorizări
performanţă pe fiecare program. Situaţiile financiare trebuie aprobate • Subvenţii de la bugetul de stat şi alte administraţii
de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale • Operaţiuni financiare
(consiliile locale/judeţene). Aceste venituri vor fi prezentate la partea de drept fiscal.
Cheltuielile bugetelor locale se efectuează pentru:
5.4. Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale - funcţionarea autorităţilor executive;
- fondul de rezervă la dispoziţia autorităţilor administraţiei
Veniturile bugetelor locale se constituie din: publice locale;
• Venituri proprii constând din: - fondurile de garantare a împrumuturilor;
- cote defalcate din impozitul pe venit; - finanţarea serviciilor publice comunitare şi altor servicii
- impozite pe profit de la regiile autonome şi societăţile publice generale;
comerciale sub autoritatea consiliilor judeţene; - finanţarea centrelor militare;
- alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital; - poliţia comunitară şi protecţie civilă;
- taxa pe mijloacele de transport; - învăţământ preşcolar, primar şi special;
- taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de - servicii medicale în unităţi sanitare cu paturi;
funcţionare; - servicii culturale (biblioteci, muzee, instituţii publice de spec­
- venituri din proprietate; tacole şi concerte, şcoli populare de artă şi meserii);
- venituri din prestări de servicii; - asistenţă pentru persoane în vârstă, în caz de invalidităţi,
- amenzi, penalităţi şi confiscări; asistenţă socială pentru familie şi copii;
- venituri din valorificarea de bunuri. - alimentări cu apă şi amenajări hidrotehnice;
Impozitele şi taxele locale se aprobă de consiliile locale în - protecţia mediului;
limitele Codului fiscal şi altor legi în materie.
- acţiuni economice;
Veniturile din valorificarea de bunuri pot proveni din:
- combustibil şi energie;
- vânzarea sau valorificarea de bunuri, inclusiv din demolări,
- agricultură;
dezmembrări, dezafectări de bunuri, aparţinând instituţiilor publice
- transporturi.
finanţate integral de la bugetele locale, caz în care sumele se fac venit
la respectivul buget local; Cote defalcate din impozitul pe venit
- vânzarea sau valorificarea de bunuri ale celorlalte instituţii Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, la nivelul
publice, caz în care sumele se fac venit la bugetul acestor instituţii; fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se alocă lunar:
- venituri din concesionarea sau închirierea bunurilor aparţinând - o cotă de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi
domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, caz municipiilor pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea plătitorii de
în care sumele se fac venit la bugetul local; impozite;

136 137
- o cotă de 13% la bugetul local al judeţului; 5.6. Investiţiile publice locale
- o cotă de 22%, într-un cont distinct, pe seama direcţiilor
generale ale finanţelor publice pentru echilibrarea bugetelor locale ale Sumele necesare investiţiilor publice locale se includ în
comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeţului. proiectele de bugete locale pe baza programului de investiţii al
fiecărei unităţi administrativ-teritoriale întocmit de ordonatorii
5.5. Finanţarea instituţiilor publice din bugetele unităţilor principali de credite. Pentru fiecare obiectiv sunt incluse informaţii
administrativ-teritoriale financiare şi informaţii nefinanciare.
Informaţiile financiare privesc:
în afara instituţiilor publice finanţate de la bugetul de stat, există • valoarea totală a proiectului;
şi instituţii publice, respectiv, de interes şi subordonare locală, care se
• creditele de angajament şi creditele bugetare;
finanţează:
• graficul de finanţare corelat cu graficul de execuţie;
- integral din bugetul local;
• analiza cost-beneficiu şi costurile de funcţionare după
- din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul local;
punerea în funcţiune.
- integral din venituri proprii.
Informaţiile nefinanciare sunt cu privire la:
Veniturile instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
• strategia în domeniul investiţiilor;
bugetele locale se varsă la aceste bugete. Aceste venituri pot să
provină din: • descrierea proiectului;
- prestări de servicii; • stadiul fizic al obiectivelor.
- chirii;
- manifestări cultural-artistice şi sportive, concursuri; 5.7. Criza financiară şi insolvenţa unităţilor
- publicaţii şi prestaţii editoriale; administrativ-teritoriale
- studii, proiecte;
- valorificări de produse din activităţi proprii; Legea distinge între aceste două stări de dificultate financiară a
- valorificări de bunuri, conform celor arătate la secţiunea 5.4 unităţilor administrativ-teritoriale, criteriile de încadrare într-una din
din prezenta lucrare. aceste stări privind durata şi volumul obligaţiilor de plată
în activitatea lor, instituţiile publice pot să folosească bunuri şi nesatisfăcute.
fonduri băneşti primite ca donaţii sau sponsorizări de la persoane • Criza financiară are în vedere o neachitare a obligaţiilor de
fizice sau juridice. în cazul instituţiilor finanţate integral de la bugetul plată lichide şi exigibile mai mare de 90 zile şi un volum al acestora ce
local, fondurile băneşti se fac venit la bugetul respectiv, cu acestea depăşeşte 15% din bugetul local.
majorându-se veniturile şi cheltuielile sale, dar cu respectarea O altă situaţie de criză financiară este atunci când drepturile
destinaţiilor stabilite de donatorul sau sponsorul care le-a dispus. Cele salariale nu au fost achitate pe o perioadă mai mare de 90 zile. Deşi
primite de instituţiile finanţate integral sau parţial din venituri proprii legea nu prevede expres, se deduce din formulare că nu este vorba de
se fac venit la bugetul acestora şi cu ele se majorează bugetul de cazuri individuale, ci de totalitatea drepturilor salariale şi în
venituri şi de cheltuieli respectiv. integralitatea lor, şi nu a unor procente din acestea sau neacordarea
unor majorări sau indexări.
Bugetele instituţiilor publice, finanţate integral din bugetele
instituţiei de care aparţin, se transmit la unitatea teritorială a trezoreriei
statului. 139
138
Sesizarea situaţiei de criză poate fi făcută de factori - când drepturile salariale prevăzute în bugetul de venituri şi
instituţionali (ordonatorul de credite, conducătorul compartimentului cheltuieli sunt neachitate pe o perioadă mai mare de 120 zile de la data
financiar-contabil, direcţia generală a finanţelor publice, structura scadenţei.
teritorială a Curţii de Conturi) sau de creditori şi se adresează la Cererea de declarare a insolvenţei poate fi introdusă la tribunalul
direcţia generală a finanţelor publice şi la ordonatorul principal de în circumscripţia căruia se află unitatea administrativ-teritorială de
credite al unităţii administrativ-teritoriale care se află în situaţia de orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi
criză financiară. Este o condiţie cumulativă. în termen de 5 zile exigibile.
lucrătoare, ordonatorul principal de credite trebuie să convoace Ordonatorul principal de credite, la rândul său, are obligaţia ca
autoritatea deliberativă (consiliul), care ia act de situaţie şi îl în termen de 15 zile de la constatarea stării de insolvenţa să ceară
mandatează pe ordonatorul principal de credite să elaboreze planul de tribunalului constatarea acesteia şi deschiderea procedurii de
redresare financiară în colaborare cu direcţia generală a finanţelor insolvenţa şi să notifice creditorilor şi oricăror persoane interesate
publice. Planul este supus spre aprobare autorităţilor deliberative în deschiderea procedurii.
3 zile lucrătoare de la aprobare şi trebuie adoptat în 5 zile lucrătoare Judecătorul sindic, constatând îndeplinite condiţiile, prin
de la depunere. Dacă planul nu este adoptat, autoritatea deliberativă hotărârea de deschidere a insolvenţei, numeşte un administrator care,
trebuie să se întrunească din nou în următoarele 3 zile lucrătoare în în 60 zile de la numire, împreună cu structura teritorială a Curţii de
vederea reanalizării acestuia. Dacă, din nou, nu este adoptat, acesta se Conturi, trebuie să întocmească un plan de redresare. Planul de
consideră aprobat în forma propusă de iniţiator. redresare se supune aprobării consiliului local în 10 zile de la
în perioada de redresare financiară, ordonatorul principal de întocmire. Acesta devine obligatoriu atât pentru organul deliberativ
credite are obligaţia să asigure funcţionarea eficientă şi eficace a (consiliul), cât şi pentru ordonatorul principal de credite al unităţii
serviciilor publice esenţiale. Controlul îndeplinirii măsurilor de administrativ-teritoriale. în caz de neadoptare în termenul de 10 zile,
redresare financiară se face de structurile teritoriale ale Curţii de administratorul propune judecătorului sindic preluarea atribuţiilor
Conturi. ordonatorului principal de credite de către administrator. Dacă planul
Starea de criză financiară încetează prin aprobarea autorităţii este adoptat de consiliu, administratorul monitorizează planul de
deliberative, la propunerea ordonatorului principal de credite şi a redresare a insolvenţei. Atunci când administratorul preia atribuţiile
structurii teritoriale a Curţii de Conturi. ordonatorului principal de credite, ordonatorul principal de credite şi
Direcţia generală a finanţelor publice ţine registrul local al autoritatea deliberativă nu mai pot exercita atribuţii financiare, acestea
situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale îri fiind exercitate exclusiv de administrator.
care, în termen de 5 zile lucrătoare, se înregistrează declararea sau încetarea stării de insolvenţa se pronunţă de judecătorul sindic
încetarea acestor stări. Lunar, situaţiile de deschidere sau închidere i la propunerea administratorului. După închiderea procedurii de
crizelor financiare se comunică Ministerului Economiei şi Finanţelor, insolvenţa, administratorul trebuie să notifice aceasta creditorilor şi
pentru înregistrare în registrul naţional al situaţiilor de criză. oricăror persoane interesate şi, în termen de 30 zile, să încheie proces-
• Insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale se poate verbal de predare-primire cu ordonatorul principal de credite cu
produce, de asemenea, în două situaţii distincte: privire la operaţiunile derulate pe timpul insolvenţei.
- când obligaţiile de plată, lichide şi exigibile, sunt mai vechi de Evidenţa insolvenţei se ţine şi se reportează, la fel ca la situaţiile
120 zile şi depăşesc 50% din bugetul anual, fără a se lua în calcul şi de criză financiară, în registrul local şi la Ministerul Economiei şi
cele aflate în litigiu contractual; Finanţelor.

140 141
Capitolul 6 • cheltuieli ce reprezintă un avans de venit naţional (cele
făcute în domeniul economic), numite şi productive.
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE Din punct de vedere al destinaţiei, cheltuielile publice se
clasifică legal în:
• cheltuieli curente, în care sunt incluse cheltuielile de
personal, cheltuielile materiale şi servicii, subvenţii şi transferuri,
dobânzi aferente datoriei publice, sume prevăzute în poziţiile globale
ca rezerve. Subvenţiile, la rândul lor, se grupează în subvenţii pentru
instituţiile publice, subvenţii pe produse şi activităţi, subvenţii pentru
acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif, prime acordate producătorilor
6.1. Noţiunea şi clasificarea cheltuielilor publice şi bugetare
agricoli;
Cheltuielile publice sunt alcătuite din acea parte a raporturilor
• cheltuieli de capital, în care sunt incluse cheltuieli pentru
juridice ce constituie finanţele publice, şi anume acele raporturi
investiţii şi cheltuieli pentru rezervele materiale naţionale şi de
juridice ce iau naştere, se modifică sau se sting în procesul
mobilizare;
întrebuinţării resurselor financiare publice în scopul întreţinerii
autorităţilor statului, serviciilor şi instituţiilor publice, satisfacerii • împrumuturi de acordat;
cerinţelor social-culturale şi a celorlalte trebuinţe colective.
• rambursări de credite externe şi plăţi de dobânzi şi
Se particularizează prin trei caracteristici definitorii:
comisioane aferente acestora.
• are loc o întrebuinţare a unor fonduri băneşti din resursele Tot după criteriul destinaţiei, cheltuielile pot fi grupate în
financiare publice; următoarele categorii:
• întrebuinţarea fondurilor băneşti este făcută de stat prin • cheltuieli în domeniul social;
autorităţile sau instituţiile sale publice ori de unităţile administrativ-
• cheltuieli pentru susţinerea unor programe prioritare de
teritoriale;
cercetare;
• fondurile băneşti sunt întrebuinţate în interes public.
• cheltuieli în domeniul economic;
Clasificarea cheltuielilor publice poate fi teoretică sau oficială şi
legală. • cheltuieli pentru apărare, ordine publică şi siguranţă
Clasificarea teoretică poate avea la bază diferite criterii. naţională;
După criteriul economic, cheltuielile publice pot fi împărţite în
• cheltuieli pentru finanţarea administraţiei centrale şi locale;
două grupe:
• cheltuieli rezultând din datoria publică (rate, dobânzi etc.).
• cheltuieli ce reprezintă un consum de venit naţional (pentru
Clasificarea oficială şi legală este cea instituită fie prin acte
întreţinerea aparatului de stat, învăţământ, sănătate, cultură etc.),
normative ale organismelor internaţionale, fie prin acte normative ale
numite şi neproductive;
statelor.
ONU clasifică cheltuielile pe destinaţii după cum urmează:
142
143
6.2. Cheltuieli pentru instituţii şi acţiuni social-culturale
• servicii publice generale - administraţie, ordine publică şi
6.2.1. Necesitatea cheltuielilor în domeniul social-cultural
securitate, organe de justiţie, procuratură, notariat şi alte instituţii
publice; Drepturile omului impun statelor să asigure cetăţenilor lor,
• apărare - pentru armată, cercetare şi experienţe cu arme, printre altele, şi dreptul la învăţătură, dreptul la ocrotirea sănătăţii,
baze militare pe teritorii străine, participarea la blocuri militare etc.; dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, dreptul la un nivel de
trai decent, protecţia copiilor şi a tinerilor, protecţia persoanelor
• educaţie; handicapate.
Cheltuielile social-culturale, conform clasificării oficiale,
• sănătate;
cuprind pe cele efectuate în următoarele domenii: învăţământ,
• acţiuni economice; sănătate, cultură şi artă, asistenţă socială şi protecţie socială pentru
activitatea sportivă şi de tineret.
• servicii comunale.
6.2.2. Cheltuielile pentru învăţământ
Clasificarea oficială şi legală a cheltuielilor publice făcută prin
acte normative emanând de la autorităţile unui stat este cea făcută prin Cuprind întreaga gamă a formelor de învăţământ: preşcolar,
legea bugetară şi prin clasificaţia bugetară. primar, gimnazial, profesional, postliceal, universitar şi postuni­
Clasificaţia cheltuielilor publice ale unui stat prezintă importanţă versitar.
atât teoretică, cât şi practică. O serie de cheltuieli pentru învăţământ se asigură din bugetele
Importanţa teoretică este dată de faptul că analiza categoriilor locale
de cheltuieli publice permite: Cheltuielile curente din bugetul de stat sunt efectuate pentru:
• încadrarea finanţelor publice într-una din cele două 1) cheltuieli de personal:
categorii: clasice sau moderne; • cu salariile;
• cunoaşterea direcţiilor de evoluţie a unui stat şi priorităţilor • contribuţii pentru asigurări sociale de stat;
pe care şi le stabileşte pentru utilizarea resurselor publice; • pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj;
• cunoaşterea gradului de centralizare sau descentralizare a • deplasări, detaşări, transferuri;
deciziilor politice şi economice. • contribuţii de asigurări sociale de sănătate;
Importanţa practică este dată de: 2) cheltuieli materiale şi servicii:
• drepturi cu caracter social;
• crearea cadrului pentru fundamentarea strategiilor şi
• hrană;
tacticilor de dezvoltare;
• medicamente şi materiale sanitare;
• asigurarea unui sistem coerent de urmărire a transpunerii în
• cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărie;
viaţă a deciziilor luate la nivel politic şi legislativ.
• materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional;
• obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată şi
echipament;

145
144
• reparaţii curente;
• reparaţii capitale; • pentru activitatea de diagnostic, curativă şi de reabilitare de
• cărţi şi publicaţii; importanţă naţională, pentru recuperarea capacităţii de muncă.
• alte cheltuieli; Asiguraţii suportă unele plăţi suplimentare pentru costul
3) subvenţii şi transferuri: medicamentelor furnizate şi unele servicii medicale corespunzător
reglementărilor stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,
• subvenţii pentru instituţiile publice;
potrivit criteriilor prevăzute în contractul de asigurare de sănătate. Nu
• transferuri;
se includ în serviciile medicale suportate de casa de asigurări de
4) cheltuieli de capital:
sănătate serviciile de sănătate acordate în caz de risc profesional, boli
• investiţii ale instituţiilor publice;
profesionale şi accidente de muncă, unele servicii medicale de înaltă
5) rambursări de credite externe şi plăţi de dobânzi şl performanţă, unele servicii de asistenţă stomatologică, asistenţă
comisioane aferente acestora. medicală curativă la locul de muncă şi serviciile hoteliere cu grad înalt
de confort.
6.2.3. Cheltuielile pentru sănătate

Sunt destinate plăţii personalului din sistemul medical, 6.2.4. Cheltuielile pentru cultură, religie şi acţiuni privind activitatea
întreţinerii, funcţionării şi dotării dispensarelor medicale, policli­ sportivă şi de tineret
nicilor, spitalelor şi sanatoriilor, centrelor de diagnostic şi tratament,
Sunt destinate plăţii salariilor personalului care îşi desfăşoară
staţiilor de salvare, leagănelor de copii, finanţării acţiunilor antie­
activitatea în aceste domenii, contribuţiilor pentru asigurările sociale
pidemice, precum şi investiţiilor pentru lărgirea şi modernizarea bazei
de stat, cheltuielilor materiale şi de capital. Cheltuielile cu personalul
tehnico-materiale.
sunt de cea 70%.
începând cu anul 1998 a intrat în vigoare Legea asigurărilor
în afara sumelor alocate de la bugetul de stat, o serie de instituţii
sociale de sănătate nr. 145/1997 (M.Of. nr. 178/1997) prin care au luat
de cultură şi artă se finanţează şi din venituri proprii, numite venituri
fiinţă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de
extrabugetare (taxe de intrare la muzee, vânzarea de publicaţii,
sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. Până la acest moment,
reproduceri, vânzarea biletelor de intrare la spectacole etc.).
cheltuielile pentru sănătate erau integral bugetate. Prin acest act
normativ s-a trecut la finanţarea contributivă a persoanelor asigurate
pe principiul solidarităţii şi subsidiarităţii. Ulterior, au fost adoptate 6.2.5. Cheltuielile pentru asistenţă şi protecţie socială
alte acte normative care au modificat şi apoi au abrogat şi înlocuit Sunt destinate întreţinerii căminelor de bătrâni şi pensionari,
Legea nr. 145/1997. Fondurile se formează din: căminelor de primire a minorilor, plăţii alocaţiei de stat pentru copii,
• contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice, angajatori şi ajutoarelor pentru mamele cu mulţi copii, indemnizaţiilor de naştere,
angajaţi; ajutoarelor pentru soţiile militarilor în termen, pensiilor şi ajutoarelor
• subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; băneşti acordate veteranilor, văduvelor şi invalizilor de război. La
• alte venituri. acestea se adaugă cheltuielile pentru pensiile şi ajutoarele acordate
Din bugetul de stat se suportă următoarele cheltuieli: urmaşilor eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi luptătorilor în
• pentru investiţiile legate de construirea unor unităţi sanitare această Revoluţie, precum şi cheltuielile pentru constituirea Fondului
şi pentru aparatura medicală; pentru plata ajutorului de şomaj.

146
147
Cheltuieli pentru asistenţa socială se mai fac şi din Fondul de
risc şi de accident pentru protecţia specială a persoanelor handicapate,
Capitolul 7
din care, printre altele, se acoperă pentru handicapaţi plata taxelor de
abonament pentru deţinătorii de aparate radio şi TV, reducerea
costului biletelor de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice DATORIA PUBLICĂ
şi sportive, plata taxelor de instalare, transferare şi abonament
telefonic, precum şi a unui număr de impulsuri, gratuitatea
transportului urban cu mijloacele de transport în comun şi a
transportului interurban, indemnizaţii pentru persoanele care au în
îngrijire, supraveghere şi acordă ajutor permanent adultului sau
minorului handicapat şi pentru asigurarea asistenţei medicale.
7.1. Noţiuni privind datoria publică
6.3. Cheltuieli pentru domeniul economic
Sediul materiei îl constituie Legea datoriei publice nr. 313/2003
Au o pondere însemnată în totalul bugetului, fiind de cea 20%. („Monitorul Oficial al României" nr. 577/29.06.2004).
Ele sunt utilizate atât pentru industrie, agricultură, silvicultură, Deşi, potrivit principiului echilibrului, cheltuielile bugetare
cercetarea ştiinţifică aplicată, transporturi şi telecomunicaţii, cât şi trebuie să fie, pe cât posibil, egale, în practică statele recurg la
pentru alte acţiuni economice. bugetele cu deficit în care acesta este acoperit prin împrumutul
Cheltuielile în domeniul economic sunt prevăzute cu următoarele public (creditul public).
destinaţii: Necesitatea împrumutului public este dată de două cauze
principale:
• programe de cercetare de interes economic;
- fiscalitatea nu poate depăşi o anumită limită, pentru că s-ar
• investiţii ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu transforma într-o frână a dezvoltării economice;
capital de stat; - neregularitatea încasării veniturilor bugetare, ce se încasează la
anumite termene, între care pot interveni goluri de casă.
• subvenţii pe produse şi activităţi;
Avantajele recurgerii la împrumutul public:
• transferuri neconsolidabile; - consolidarea patrimoniului public şi privat al statului şi
unităţilor administrativ-teritoriale prin sumele atrase care vor fi
• subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif; restituite ulterior;
• stocuri pentru rezerve materiale naţionale şi de mobilizare; - atragerea în circuitul economic a unor fonduri băneşti
disponibile care, rămase neutilizate, ar produce perturbări ale
• celelalte cheltuieli curente şi de capital specifice şi celorlalte circuitului economic.
domenii (personal, reparaţii, investiţii etc.). Dezavantaje ale împrumutului public:
- reducerea consumului, care ar putea duce la scăderea cererii şi,
implicit, a producţiei;
- aruncarea în sarcina generaţiilor viitoare a obligaţiei de
rambursare.
148 149
împrumutul public se deosebeşte de împrumutul privat, primul 7.3. Scopurile împrumutului public
fiind contractat sau garantat de stat sau unităţile administrativ-
teritoriale, cel de-al doilea fiind contractat de particulari în folosul lor. Scopurile împrumutului public, potrivit art. 3 din Legea datoriei
Potrivit legii (nr. 313/2004), datoria publică este alcătuită din: publice, sunt:
- datoria publică guvernamentală, constând din totalitatea - finanţarea deficitului bugetului de stat;
obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului provenind din - finanţarea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor
împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin sociale de stat până la alocarea de sume cu această destinaţie;
Ministerul Economiei şi Finanţelor, în numele României, de pe pieţele - finanţarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetul
publice; asigurărilor sociale de stat şi bugetului trezoreriei statului din exerciţiul
- datoria publică locală, constând din totalitatea obligaţiilor curent;
financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice - refinanţarea datoriei publice guvernamentale, în condiţiile
locale, provenind din împrumuturi interne sau externe, contractate acceptate de Ministerul Economiei şi Finanţelor;
direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare. - menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în contul
Serviciul datoriei publice reprezintă totalitatea sumelor de plată curent general al trezoreriei statului;
decurgând din datoria publică, respectiv rate de capital, dobânzi, - finanţarea unor proiecte sau alte necesităţi aprobate prin hotărâre
comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice, pe o perioadă a Guvernului;
determinată, de regulă, de un an. - susţinerea balanţei de plăţi şi a rezervei valutare.
Prin lege pot fi stabilite şi alte scopuri.
7.2. Clasificări
7.4. Caracterele juridice
împrumutul public poate fi clasificat după mai multe criterii:
a) în funcţie de durată: Din prevederile legale privind împrumutul public rezultă
-pe termen scurt - durata de rambursare nu depăşeşte un an; următoarele trăsături:
- pe termen mediu - durata de rambursare este mai mare de un - caracterul legal, rezultând din prevederea în lege a acestuia;
an, dar nu depăşeşte 5 ani; - caracterul contractual, decurgând din prevederea legală potrivit
-pe termen lung - durata de rambursare este mai mare de 5 ani; căreia „Guvernul este autorizat să contracteze împrumuturi de stat (...)";
b) după spaţiul geografic: - caracterul rambursabil, rezultând din prevederea legală potrivit
- împrumutul intern - contractat de la creditori rezidenţi în căreia rambursarea datoriei este o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă;
România; - caracterul temporar, constând în faptul că sunt prevederi legale
- împrumutul extern - contractat de la creditori nerezidenţi în ale duratei creditului.
România;
c) după calitatea împrumutatului: 7.5. Gestionarea datoriei publice
- împrumut contractat de stat;
- împrumut al altor persoane, dar cu garanţia statului; Definiţie. Gestionarea datoriei publice este ansamblul
- împrumut contractat de unităţile administrativ-teritoriale; activităţilor şi operaţiunilor de contractare, asigurarea garanţiilor, plata
- împrumut contractat de alte persoane, dar garantat de
unităţile administrativ-teritoriale. ' 151
150
ratelor, dobânzilor şi altor sume aferente, ţinerea evidenţelor,
gestionarea fondurilor de risc. 7.6. Instrumentele datoriei publice
Plasarea împrumuturilor publice poate fi făcută:
- prin subscripţie publică; Datoria publică poate fi contractată prin:
- prin consorţii bancare; - titluri de stat emise pe piaţa internă sau externă;
- prin vânzare la bursă. - împrumuturi de stat la bănci, de la alte instituţii de credit,
Gestionarea datoriei publice poate fi: persoane juridice române sau străine, în condiţii rezultate în urma
- gestionare normală, care constă în derularea restituirii în negocierilor;
condiţiile contractuale, respectiv plata ratelor, dobânzilor şi a - împrumuturi de la state, de la guverne şi agenţii
celorlalte termene convenite. I se mai spune şi amortizarea guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale sau de la
împrumutului; alte organizaţii internaţionale;
- gestionare excepţională, care constă în modificarea condiţiilor - împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent al
împrumutului prin: trezoreriei statului, în condiţiile legii;
• conversiune - operaţiunea de schimbare a condiţiilor unui - garanţii de stat.
împrumut prin micşorarea dobânzii şi/sau mărirea termenului de Titlurile de stat pot fi:
rambursare. Nu se confundă cu conversia datoriei publice, care a) în funcţie de suport:
înseamnă transformarea în monedă naţională a împrumuturilor externe - în formă materializată, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând
în alte valute sau alte monede naţionale; menţiuni obligatorii referitoare la emitent, valoare nominală, rata
• consolidare - prelungirea termenului de rambursare fără dobânzii, scadenţa, modul de transmiterii;
modificarea ratei dobânzii. Datoria publică consolidată este cea - în formă dematerializată, ca titluri pentru care emisiunea,
rezultată din împrumuturile publice pe termene mai mari, care se probaţiunea şi transmiterea drepturilor încorporate se evidenţiază prin
menţin pe mai mulţi ani sau chiar cu o perspectivă neprecizată în timp. sistemul de înregistrare în cont, pe suport hârtie sau alt tip de suport
Datoria publică flotantă este cea pe termen scurt cu termen de stabilit de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
rambursare în acelaşi an sau în exerciţiul financiar următor. b) în funcţie de beneficiul oferit:
Amortizarea sau stingerea datoriei publice se poate face în - cu dobândă - sunt cele care au o valoare nominală la care se
mai multe modalităţi: plăteşte o dobândă la termenele specificate la emisiunea lor;
- rambursarea pe calea anuităţilor — începând cu al doilea sau - cu discount - sunt cele fără cupon de dobândă şi care sunt
al treilea an al împrumutului, debitorul (statul, unitatea administrativ- vândute la o valoare mai mică decât valoarea lor nominală;
teritorială) începe să achite, pe lângă dobânzi, şi o parte din suma c) în funcţie de modul de transmitere:
datorată; - nominative - care nu pot fi transmise decât în forma şi
- rambursarea prin tragere la sorţi - la data lansării condiţiile prevăzute de lege, titularul lor fiind nominalizat;
împrumutului, contractat de la un număr mare de creditori, debitorul - la purtător - transmiterea lor este liberă, titularul nefîind
stabileşte valoarea acţiunilor amortizabile în fiecare an prin tragere la nominalizat în cuprinsul titlului, acesta fiind posesorul înscrisului
sorţi; constatator;
- rambursarea prin răscumpărare la bursă - se utilizează când d) în funcţie de posibilitatea negocierii lor:
cursul obligaţiunilor este scăzut şi legea care a autorizat împrumutul - nenegociabile - sunt cele nominative, care nu pot fi transmise;
prevede că acesta nu poate fi rambursat înainte de termen.
152 153
- negociabile - sunt cele de la purtător care pot fi transmise la
preţul stabilit de părţi sau la bursă.

7.7. Datoria publică contractată sau garantată de stat sau unităţi


administrativ-teritoriale

Statul poate contracta datoria publică în condiţiile arătate mai


sus, pe care o poate subîmprumuta unor beneficiari finali (ministere,
instituţii publice).
în anumite condiţii, statul poate garanta datoria publică
contractată de agenţi economici sau autorităţi ale administraţiei
publice.
Pentru acoperirea riscurilor decurgând din aceste împrumuturi se
constituie Fondul de risc, care se formează din:
- dobânzi din disponibilităţile acestui fond;
- dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neplata la termen de Partea a Il-a
beneficiarii împrumuturilor;
- sume încasate sub formă de comisioane de Ia beneficiarii
împrumuturilor; DREPT FISCAL
- fonduri de la bugetul de stat;
- alte surse legale.
Şi unităţile administrativ-teritoriale pot contracta în nume
propriu sau să garanteze în condiţiile arătate la împrumuturile
garantate de stat.

154
Capitolul 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definiţia şi obiectul dreptului fiscal

Ştiinţa dreptului a pus în evidenţă fenomenul formării de noi


ramuri ale dreptului, în special prin desprinderea din alte ramuri ale
dreptului deja consacrate. Aşa a luat fiinţă şi ramura dreptului
financiar public desprinsă din dreptul administrativ, desprins, la
rândul lui, din dreptul constituţional.
Dreptul financiar public cuprinde în obiectul său de studiu:
- normele de drept bugetar - privitoare la sistemul unitar de
bugete;
- norme de drept fiscal - privitoare la realizarea veniturilor
incluse în sistemul unitar de bugete;
- norme privind controlul financiar şi fiscal;
- norme privind datoria publică.
După reglementarea relaţiilor din sfera realizării veniturilor
publice, prin Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, susţinătorii
ideii unei ramuri distincte de drept, intitulată drept fiscal, dispun de
argumente în plus pentru autonomizarea acestei desprinderi din
dreptul financiar public. Sunt însă, în continuare, autori care tratează
dreptul fiscal ca subramură a dreptului financiar public, pe
considerentul că impozitele şi taxele fac parte din structura finanţelor
publice. Sunt state în cadrul cărora impozitele şi taxele nu sunt
reglementate autonom, ci coordonat cu celelalte elemente ale
finanţelor publice.

157
în plus, şi aderarea la Uniunea Europeană impune, în continuare,
Autonomizarea de dată recentă a dreptului fiscal nu a permis perfecţionări ale cadrului legislativ al fiscalităţii.
încă o definire unitară a acestuia, cu atât mai mult, cu cât nu sunt prea Cu titlu exemplificativ, privind reglementările, numeroase şi
multe încercări în acest sens. neunitare în acelaşi timp, nominalizăm câteva dintre actele normative
Etimologic şi funcţional, noţiunea de drept fiscal duce la o adoptate în domeniu:
îngustare a sferei acestei ramuri în raport de veniturile ce se cuprind în - impozitul pe dividende: Legea nr. 40/1992 privind stabilirea
bugetele publice, pentru că nu toate aceste venituri, aşa cum vom impozitului pe dividende la societăţile comerciale, abrogată prin
arăta, au o natură fiscală. în plus, nici aspectele privind controlul în Ordonanţa Guvernului nr, 26/1995 privind impozitul pe dividende;
sfera finanţelor publice nu intră în totalitate în dreptul fiscal. Aceasta - impozite şi taxe locale: Legea nr. 27/1994 privind impozitele
pentru că o parte a controlului este de natură financiar-bugetară, care şi taxele locale;
priveşte respectarea regulilor bugetare, numită control financiar, iar - Taxa pe valoarea adăugată (TVA): Ordonanţa Guvernului nr.
cealaltă parte priveşte declararea, evidenţierea şi plata către stat a 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Legea nr. 345/2002 privind
impunerilor cu caracter fiscal, numită control fiscal. taxa pe valoarea adăugată;
în împărţirea tradiţională a dreptului, ramurile acestuia sunt fie - Impozitul pe profit: Legea nr. 12/1991, abrogată prin
de drept material (substanţial), cum sunt dreptul civil şi dreptul penal, Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, şi Legea nr. 414/2002.
fie de drept procesual, cum sunt dreptul procesual civil şi dreptul Exemplele sunt numeroase şi nu pot fi redate integral.
procesual penal. Mergând pe această împărţire, s-ar impune- şi 6 Se impunea realizarea unui cadru unitar, obiectiv realizat prin
ramură de drept procesual fiscal, cu atât mai mult, cu cât avem şi un cele două coduri amintite:
„Cod de procedură fiscală". - Codul fiscal al României, adoptat prin Legea nr. 571/2003
Prin urmare, o definiţie la acest moment a dreptului fiscal ar fi (M. Of. nr. 927/23.12.2003), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie
una imperfectă. Obiectul de studiu al acestei ramuri, aşa cum este în 2004. Potrivit art. 1, acesta stabileşte cadrul legal pentru impozitele
prezent, adică în stadiu incipient, ne-ar permite să definim dreptul locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste taxe şi
fiscal ca ramură a dreptului public care studiază raporturile juridice impozite, modul de calcul şi plată al acestora. Codul fiscal, în materie
ce iau naştere, se modifică sau se sting în procesul realizării fiscală, prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative.
veniturilor de natură fiscală ale bugetelor publice. Conţine reglementări privind următoarele impozite şi taxe: impozitul
Obiectul dreptului fiscal îl constituie realizarea veniturilor pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprin­
fiscale ale bugetelor publice. derilor, impozitul pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi,
impozitul pe reprezentanţe, taxa pe valoarea adăugată, accizele,
1.2. Codificarea dreptului fiscal. impozitele şi taxele locale;
Izvoarele dreptului fiscal - Codul de procedură fiscală al României, adoptat prin
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (republicat în „Monitorul Oficial al
Trecerea, după 22 decembrie 1989, de la economia socialistă, României" nr. 863/26.09.2005), a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
centralizată şi planificată, la o economie de piaţă a impus adoptarea de Reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice
reglementări legale prin care să se asigure veniturile necesare fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului
funcţionării statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. Regle­ de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal (art. 1). De
mentările adoptate în această perioadă de tranziţie, firesc, au avut asemenea, se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale,
imperfecţiuni. Fiecare venit al statului avea o reglementare separată. precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii,
159
158
imenzi şi alte sume care constituie venituri ale bugetului general
consolidat, în măsura în care legea nu prevede altfel. Prin primă fază, şi, ulterior, pe bunurile mobile, au fost percepute şi de la
administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume, în cetăţenii imperiului.
Codul de procedură fiscală, se înţelege ansamblul activităţilor în evoluţia impunerii, se disting următoarele etape : 47

desfăşurate de organele fiscale în legătură cu: 1) înregistrarea - etapa veche, care a durat până la începutul secolului al XVI-lea şi
Escală; 2) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea în care structurile fiscale erau rudimentare, specifice civilizaţiei agricole.
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului Se caracterizează prin: stabilirea arbitrară a obligaţiilor fiscale; existenţa
general consolidat; 3) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor inegalităţilor decurgând din privilegii; lipsa regularităţii; practicarea
idministrative fiscale. impozitelor de repartiţie şi, abia spre sfârşitul perioadei, a impozitelor de
Izvoarele dreptului fiscal, în sens formal, sunt actele normative tip real;
lin sistemul de drept care reglementează cadrul legal de stabilire a - etapa liberală, care s-a întins până în a doua jumătate a secolului
meniturilor fiscale ale bugetelor publice, colectarea acestora, drepturile al XIX-lea, a fost determinată de pătrunderea relaţiilor de tip capitalist.
ji obligaţiile subiectelor raporturilor juridice fiscale. Revoluţia franceză de la 1789 a fost momentul trecerii spre actualele
Aceste izvoare ale dreptului fiscale pot să fie: structuri fiscale. în Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului,
- izvoare specifice, care au ca obiect numai aspectele fiscale; alături de celebra statuare „toţi oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în
- izvoare comune cu alte ramuri de drept, care au un alt obiect drepturi", se aflau şi prevederi privind contribuţiile necesare susţinerii
ie reglementare, dar care conţin şi norme ce interesează dreptul fiscal, statului: • Art. 13 - „pentru întreţinerea forţei publice şi pentru o
;um sunt, de exemplu, actele normative care prevăd sancţiuni cu administraţie, o contribuţie comună este indispensabilă. Ea trebuie
amendă contravenţională, contenciosul administrativ, codul de raportată egal între toţi cetăţenii în măsura posibilităţilor". • Art. 14: „toţi
procedură fiscală ş.a. cetăţenii au dreptul să constate ei înşişi sau prin reprezentanţi necesitatea
contribuţiei publice, să consimtă liber asupra utilizării şi determinării
Cele două coduri - fiscal şi de procedură fiscală - sunt
calităţii, aşezării, modului de încasare şi duratei". în etapa liberală a
principalele izvoare specifice ale dreptului fiscal. în afara lor mai
apărut acciza (1643, Anglia), care nu influenţa direct privilegiile fiscale şi
sunt şi alte izvoare specifice. Dintre acestea, exemplificăm: regle­
consta într-un ansamblu de impozite pe actele de consum sau de
mentările privind evaziunea fiscală, Codul vamal, cazierul fiscal,
circulaţie. S-a extins treptat în practica ţărilor europene. Au urmat
inspecţia fiscală, Garda Financiară, ANAF ş.a.
capitaţia graduală, alcătuită din capitaţia reală asupra produselor
pământului, şi capitaţia personală asupra comerţului şi industriilor în
1.3. Concepţii despre fiscalitate
formare. După Revoluţia de la 1789, sistemul fiscal francez se caracteriza
De-a lungul timpului, dreptul statului de a percepe dări de la prin:
persoanele aflate pe teritoriul său, sau chiar în afara acestuia, a constituit o - impozit cu tarif specific pe obiecte determinate;
preocupare, un obiect de studiu, nu numai pentru doctrina juridică, pentru - impozit funciar pe proprietăţi construite şi proprietăţi neconstruite;
constituţionalişti, dar şi pentru doctrina economică. - capitaţie graduală, înlocuită în 1791 prin capitaţie fixă, sub forma
Impunerea de dări a apărut, aşa cum am arătat la disciplina „drept unui impozit personal egal cu valoarea a trei zile de muncă a fiecărui
financiar", odată cu apariţia primelor formaţiuni sociale, căpătând locuitor francez şi străin, indiferent de sex, drepturi şi reputaţie;
oficializare odată cu apariţia formaţiunilor statale. în spaţiul european, în
perioada Imperiului roman, perceperea de dări s-a făcut, la începuturi,
numai de la popoarele cucerite. Mai târziu, impozitele, pe imobile, în 47
cf. Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor,
160 Fd. Codecs, Bucureşti, 1998, p. 52-70
161
- impozit pe transmiterea proprietăţii imobiliare, indiferent de
forma transmiterii - vânzare, donaţie, moştenire; 1.4. Principiile fiscalităţii
- impozit asupra profesiunilor (patenta);
- impozit pe ferestre; Codul fiscal al României prevede următoarele principii ale
- evaluarea materiei impozabile pe semne exterioare; fiscalităţii (art. 3):
- neimpozitarea anumitor venituri - rentele, salariile funcţionarilor a) neutralitatea măsurilor fiscale, în raport de diferite categorii
publici, creanţe ipotecare, dobânzi, câştigurile scriitorilor şi artiştilor. de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii
Revoluţia de la 1848 a determinat şi ea schimbări în fiscalitate. egale investitorilor, capitalului român şi străin. Potrivit acestui
Impozitele de cotitate erau considerate democratice, iar cele de repartiţie principiu, impozitele şi taxele nu vor fi diferenţiate în funcţie de
arbitrare, despotice, rudimentare. Adam Smith, sub influenţa filosofiei cetăţenia investitorului sau originea capitalului (român sau străin) şi
iluministe a Revoluţiei franceze, se pronunţa în sensul ca fiecare să nici în funcţie de forma de proprietate;
contribuie în funcţie de veniturile pentru care statul îi asigură protecţia. b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice
Justiţia fiscală (în sensul ideii de dreptate, şi nu al puterii judecătoreşti) nu clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, termenele,
mai însenina a plăti toţi sau nu impozite, ci cum acestea sunt plătite. modalitatea şi termenele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare
Necesitatea proporţionalităţii, certitudinii, excluderii arbitrariului, plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le
comodităţii contribuţiei şi costului perceperii a influenţat structurile revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de
fiscale. Politica statelor liberale se baza pe preponderenţa impozitelor management financiar asupra sarcinii lor fiscale. Pentru întărirea acestui
directe, în special prin introducerea impozitului pe venit; principiu, Codul fiscal mai prevede că acesta se modifică şi se
completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de
- etapa modernă a debutat după 1870, când s-a produs a doua fază
data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare a
a revoluţiei industriale şi a început procesul de concentrare a structurilor
Codului fiscal intră în vigoare începând cu prima zi a anului următor celui
microeconomice. Evoluţia sistemelor fiscale a fost complexă şi ca urmare
în care a fost adoptată prin lege. Principiul certitudinii trebuie să asigure
a evenimentelor sociale şi politice din secolul al XX-lea.
contribuabilului convingerea că legea fiscală se aplică de o anumită
La baza dezvoltării sistemului fiscal au stat o serie de teorii, printre
manieră, că interpretarea ei este unitară, necontroversată şi se aplică la fel
care :
48

în toate situaţiile de acelaşi fel;


- teoria contractului social a lui J. J. Rousseau - dreptul statului de
a percepe impozite decurge din convenţia dintre stat şi cetăţeni, care c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea
renunţă astfel la o parte din libertăţile lor în favoarea statului, ce trebuie să diferită a veniturilor, în funcţie de mărimea acestora. Echitate nu
rezolve problemele de interes general; înseamnă egalitate. Introducerea cotei unice de impozitare nu înseamnă
- teoria solidarităţii. Potrivit acestei teorii, impozitele şi taxele abdicarea de la principiul echităţii, impozitele fiind diferenţiate atât după
sunt contribuţii benevole, acceptate de cetăţeni în virtutea solidarităţii mărimea lor, cât şi după natura lor;
sociale şi naţionale; d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a
- teoria echivalenţei impozitelor (teoria schimbului sau teoria prevederilor Codului fiscal astfel încât să nu ducă la efecte retroactive
intereselor), formulată de Adam Smith şi continuată de Montesquieu, defavorabile, pentru persoane fizice sau juridice, în raport cu
potrivit căreia impozitele reprezintă preţul serviciilor prestate de către stat. impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii
investiţionale majore. Aşa cum rezultă din formulare, acest principiu este
strâns legat de cel al certitudinii, dar şi de principiul neretroactivităţii
Vezi Emil Bălan, Drept financiar, ed. a Ill-a, Ed. All Beck,
legii, în speţă a legii fiscale. Rezultă că legea fiscală dispune numai pentru
Bucureşti, 2004.
162 163
viitor. Condiţionarea de a nu duce la efecte retroactive defavorabile > sisteme fiscale în care predomină impozitele particulare,
generează asemănări cu legea penală, care nu retroactivează decât în caracteristice structurilor fiscale neevoluate, cu impozite pe anumite
cazul legii penale mai favorabile. Deşi nu prevede în acest sens, se poate categorii de venituri;
interpreta că legea fiscală mai favorabilă poate retroactiva. Denumirea b) după intensitatea presiunii fiscale:
principiului, respectiv eficienţa impunerii, impune ca interpretarea şi > sisteme fiscale grele, în care ponderea prelevărilor fiscale în
aplicarea legii fiscale să se facă astfel încât să producă efecte, să nu fie ansamblul veniturilor bugetare este mare (80%-90%), iar ponderea în PIB
lipsite de efecte, să ducă la realizarea legii fiscale şi ajungerea în buget a a prelevărilor fiscale este de 25%-30%. Sunt caracteristice ţărilor
sumelor ce se cuvin acestuia. Apreciem că definirea făcută acestui dezvoltate economic, dar şi statelor în tranziţie datorită marilor necesităţi
principiu în Codul fiscal este imperfectă, deficitară, incompletă. financiare necesare reformelor;
> sisteme fiscale uşoare, specifice ţărilor subdezvoltate în
1.5. Sistemul fiscal din România perioade de tranziţie spre stadiul dezvoltat, dar şi „paradisurilor fiscale".
Ponderea prelevărilor fiscale în PIB este mai redusă - 10%-15%.
Conceptul de sistem fiscal are două accepţiuni: Din acest punct de vedere, sistemul fiscal din România se
a) ansamblul măsurilor stabilite, cadrul legal adoptat, în vederea încadrează la sistemele fiscale grele.
realizării veniturilor bugetelor publice; In cea de-a doua accepţiune, de ansamblu instituţional-
b) ansamblul instituţional-administrativ destinat realizării veni­ administrativ, Codul de procedură fiscală prevede că statul, ca subiect
turilor bugetelor publice. al raportului juridic fiscal, este reprezentat de Ministerul Economiei şi
Sistemele fiscale, în prima accepţiune, au fost clasificate după Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală (ANAF) şi
mai multe criterii :
49

unităţile sale teritoriale.


a) după natura impozitelor predominante: ANAF a fost înfiinţată prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003.
> Sisteme fiscale în care predomină impozitele directe, din în subordinea sa funcţionează şi Autoritatea Naţională a Vămilor
care fac parte cele rudimentare, de tip arhaic, specifice primelor (HG nr. 165/2005). în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor
entităţi de tip statal din punct de vedere economic, bazate pe venitul mai funcţionează şi Garda Financiară.
net şi impozitul pe societate; Pentru aplicarea unitară a reglementărilor fiscale în cadrul
> sisteme fiscale în care predomină impozitele indirecte, Ministerului Economiei şi Finanţelor funcţionează Comisia fiscală
specifice fostelor ţări socialiste, statelor subdezvotate sau ţărilor în centrală.
criză economică; în afara organelor fiscale centrale şi locale ale Ministerului
> sisteme fiscale cu predominanţă complexă, în care Economiei şi Finanţelor, din sistemul fiscal mai fac parte şi organele
principalele impozite au ponderi apropiate; administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul fiscal.
> sisteme fiscale în care predomină impozitele generale, Deci, sistemul fiscal, ca ansamblu instituţional-administrativ,
specifice ţărilor dezvoltate. în aceste sisteme se aplică impozitul pe este format din organele cu competenţă fiscală de la nivel central şi
venit, impozitul de tip general şi impozitul pe cifra de afaceri sau din teritoriu ale Ministerului Economiei şi Finanţelor (ANAF),
TVA, tot impozite de tip general; precum şi din organele cu competenţă fiscală ale autorităţilor
unităţilor administrativ-teritoriale.

Vezi Carmen Corduneanu, op. cit., p. 68-70.


164 165
Dacă nu există împuternicit, organul fiscal trebuie să solicite
Capitolul 2 instanţei de judecată numirea unui curator fiscal pentru:
- contribuabilul absent;
VENITURILE BUGETELOR PUBLICE - contribuabilul cu domiciliul fiscal necunoscut;
-contribuabilul care, din cauza bolii, unei infirmităţi, bătrâneţii
sau unui handicap de orice fel, nu poate să-şi exercite şi să îşi
îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile care îi revin potrivit
legii. Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este plătit potrivit hotărârii
judecătoreşti şi toate cheltuielile de reprezentare cad în sarcina
reprezentatului (contribuabilului).
2.1. Elementele definitorii (esenţiale) ale veniturilor bugetelor în cazul asociaţiilor fără personalitate juridică, pentru
publice obligaţiile fiscale ale acestora răspund solidar asociaţii.
Sunt asocieri fără personalitate juridică cu obligaţii la bugetul
Veniturile bugetare se caracterizează prin anumite elemente
public, în sensul Codului fiscal:
esenţiale rezultând din modul de determinare, provenienţa lor, termene
- orice asociere în participaţiune;
de plată, calificarea lor ş.a. care se află în actul normativ de stabilire a
- orice grup de interes economic (GIE);
lor, în cele mai multe cazuri în Codul fiscal şi Codul de procedură
- orice societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană
fiscală, dar şi în alte acte normative specifice sau comune cu alte
impozabilă distinctă.
ramuri de drept.
Codul fiscal face vorbire şi de persoane afiliate, acestea putând
Aceste elemente esenţiale sunt:
fi:
• denumirea venitului bugetar, care este dată de natura şa
a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă
financiar-economică, putând fi: impozit, taxă, contribuţie, prelevare
acestea sunt rude până la gradul al III-lea;
ş.a.;
b) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană juridică dacă
• subiectul impunerii, denumit în Codul de procedură fiscală
persoana fizică deţine, direct sau indirect, inclusiv deţinerile
contribuabilul, este orice persoană fizică sau juridică sau orice
persoanelor afiliate, minim 25% din valoarea/numărul titlurilor de
entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe,
participare sau al drepturilor de vot deţinute la persoana juridică ori
contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
I se mai spune şi debitorul obligaţiei fiscale. Uneori, contribuabilul nu
c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă
are relaţii directe cu bugetul public, pentru el făcând plata o altă
cel puţin:
persoană (plătitorul), cum este cazul angajatorului, pentru impozite pe
salarii, pentru contribuţiile de asigurări sociale ş.a. în alte situaţii, - prima persoană juridică deţine, în mod direct sau indirect,
relaţia cu bugetul poate să se realizeze prin împuternicit care poate fi: inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minim 25% din valoa­
rea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă
- persoană fizică, împuternicită prin act autentic;
persoană juridică ori dacă controlează persoana juridică;
- prin avocat, împuternicit potrivit delegaţiei avocaţiale.
- a doua persoană juridică deţine, direct sau indirect, inclusiv
Desemnarea împuternicitului este obligatorie în cazul contribua­
deţinerile persoanelor afiliate, minim 2 5 % din valoarea/numărul
bilului fără domiciliu fiscal în România.
titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoană
juridică;
166 167
- o persoană juridică terţă deţine, în mod direct sau indirect, c) persoana stabilită răspunzătoare potrivit prevederilor legale
inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minim 25% din privitoare la faliment;
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât d) persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului prin
la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua. angajament de plată sau alt act autentic, cu asigurarea unei garanţii reale;
Contribuabilul, persoană fizică, poate fi: e) alte persoane, în condiţiile legii.
-persoană fizică rezidentă, dacă îndeplineşte cel puţin una dintre Răspunderea solidară pentru debitorul insolvabil revine:
următoarele condiţii (deci, condiţii alternative, şi nu cumulative): a) persoanelor fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori
1) are domiciliul în România; deschiderii insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod
2) centrul intereselor vitale ale persoanei se află în România; active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
3) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au
perioade ce depăşesc în total 183 zile, pe parcursul unui interval de 12 provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau
luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat; ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile sau
4) este cetăţean român care lucrează în străinătate ca imobile din proprietatea acesteia;
funcţionar sau angajat al României într-un stat străin; c) persoana juridică, care, direct sau indirect, controlează, este
-persoană fizică nerezidentă: 1) orice persoană fizică ce nu este controlată sau se află sub control comun, dacă este îndeplinită, alternativ,
persoană fizică rezidentă; 2) cetăţeanul străin cu statut diplomatic sau una dintre condiţiile:
consular în România; 3) cetăţeanul străin care este funcţionar sau 1) desfăşoară aceiaşi/aceleaşi activitate/activităţi cu debitorul;
angajat al unui organism internaţional şi interguvernamentai 2) utilizează cu orice titlu active corporale de la debitor, iar
înregistrat în România; 4) cetăţeanul străin care este funcţionar sau valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din
angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale nete ale utilizatorului;
acestora. 3) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau furni­
Domiciliul fiscal este: zorii care, în proporţii de cel puţin jumătate, au avut raporturi contractuale
- pentru persoanele fizice - adresa unde îşi au domiciliul sau cu debitorul;
adresa unde locuiesc efectiv, când aceasta este diferită de domiciliu; 4) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel
- pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în sensul legii, control înseamnă majoritatea drepturilor de vot, fie
atunci când acestea nu se realizează efectiv la sediul social declarat; în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale, asociaţii sau
- pentru asocierile sau entităţile fără personalitate juridică, fundaţii, fie în consiliul director al acestora, iar control indirect este
adresa persoanei care o reprezintă, iar în lipsa acesteia, adresa sau activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe
domiciliul fiscal al unuia dintre asociaţi. persoane.
Atunci când domiciliul fiscal nu poate fi stabilit, astfel cum s-a • Unitatea de evaluare este un alt element esenţial. Stă la
arătat mai sus, acesta este locul unde se află majoritatea activelor. baza determinării veniturilor bugetare. Poate fi:
In cazul obligaţiei de plată neîndeplinită de debitor, devin - o sumă fixă care se aplică de regulă asupra unor bunuri
debitori ai acestei obligaţii următoarele persoane: (autovehicule, animale) sau acte juridice (obţinerea unor autorizaţii,
a) moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor; avize, vize etc.;
b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile
debitorului supus divizării, fuziunii sau reorganizării judiciare;
168 169
- o cotă procentuală din valoarea masei impozabile sau taxabile. • Drepturile, obligaţiile şi înlesnirile debitorilor sunt
Cota procentuală poate fi: 1) proporţională, atunci când mărimea stabilite prin lege şi îi apără de eventualele abuzuri din partea
procentului rămâne neschimbată indiferent de materia impozabilă, organelor fiscale.
cum este cazul cotei unice de 16% pe veniturile din România; • Calificarea veniturilor bugetare priveşte natura acestora şi
2) proporţional progresivă, când procentul creşte cu masa impozabilă, bugetul public unde se încasează. în ce priveşte natura lor, pot fi
cum a fost cazul impozitului pe venit înainte de trecerea la cota unică; impozite, taxe, contribuţii, prelevări, vărsăminte ş.a. In funcţie de
3) proporţional regresivă, în care procentul scade pe măsură ce masa regularitatea lor, pot fi: venituri ordinare, cele care au caracter
impozabilă creşte, cum este cazul taxelor judiciare. permanent, se încasează cu continuitate, sau venituri extraordinare,
• Unitatea de impunere este unitatea de măsură a obiectului utilizate atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente - împrumutul
sau materiei impozabile, în funcţie de care se determină obligaţia public, emisiunea de monedă, instituirea unor obligaţii fiscale
fiscală (per capita - persoană, în cazul anumitor taxe, unitatea extraordinare în caz de război etc.
monetară pentru veniturile băneşti, capacitatea cilindrică în centimetri
cubi pentru autovehicule, unitatea de suprafaţă pentru imobile. 2.2. Definirea şi clasificarea veniturilor bugetare
• Modul de determinare a obligaţiei fiscale (asieta)
Veniturile bugetelor publice sunt venituri curente şi venituri de
reprezintă procedeul prin care se stabileşte subiectul impunerii sau
capital. La rândul lor, veniturile curente cuprind venituri fiscale şi
taxării (debitorul), obiectul sau materia impozabilă, evaluarea acesteia
şi determinarea mărimii obligaţiei fiscale. venituri nefiscale.
• încasarea venitului bugetar constă în ajungerea efectivă a
acestuia într-unui din bugetele publice şi se poate face prin mai multe Impozite
metode: directe
- metoda plăţii directe, când contribuabilul achită, direct, în
numerar sau prin instrumente de decontare bancară, obligaţia Impozite
bugetară, din proprie iniţiativă şi la termenele prevăzute de lege; Venituri indirecte
- metoda reţinerii şi vărsării (stopajidui la sursă), când curente
plătitorul este o altă persoană decât contribuabilul. Din drepturile Contribuţii
Venituri bugetare <
băneşti cuvenite contribuabilului se reţin obligaţiile bugetare (fiscale)
datorate de acesta, care se virează la bugetul public. Exemplu: Venituri
de capital Prelevări
impozitul pe salarii datorat de angajat, reţinut (colectat) de angajator şi
virat la bugetul public, impozitul pe dividende, impozitul pe venitul
pentru dobânzile obţinute la depozitele bancare, reţinut şi virat de Vărsăminte Vărsăminte
din profitul Taxe
bancă. de la
net al instituţiile
• Termenul de plată este data până la care obligaţia fiscală trebuie
regiilor publice
îndeplinită. Dacă nu este stabilită prin legea de instituire a impozitului, autonome
taxei, contribuţiei în cauză, ea se stabileşte de Ministerul Economiei şi
Finanţelor. Pentru întârzieri se stabilesc penalităţi sau dobânzi.

170
171
Veniturile din capital sunt venituri ale bugetelor publice comerciale şi profesii liberale, pe capitalul mobiliar. Nu au în vedere
rezultate ca urmare a valorificării unor bunuri din proprietatea statului, persoana contribuabilului, ci materia impozabilă. Impozitele directe
unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiilor publice, precum şi din personale au în vedere, în principal, persoana contribuabilului. Intră în
valorificarea stocurilor de la rezervele de stat şi de mobilizare. această categorie impozitul pe venit, impozitul pe salarii, impozitul pe
Impozitele sunt definite, în doctrină, ca obligaţii de natură succesiuni, donaţii, impozitul pe obiecte de consum.
bănească, cu caracter nerambursabil, stabilite prin lege, în sarcina • Impozitele indirecte, care nu vizează persoana contribuabilului şi
persoanelor fizice sau juridice, pe seama veniturilor pe care le nu se stabilesc direct în sarcina acestuia. Ele pot fi taxe de consumaţie,
realizează, a activităţilor aducătoare de venituri pe care le realizează sau monopoluri fiscale, taxe vamale. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit
pe seama bunurilor pe care le posedă, le dobândesc sau le înstrăinează. indirect care se suportă în final de consumatorul final, dar care se varsă la
Taxele sunt tot obligaţii de natură bănească, stabilite prin lege, buget, pe fiecare verigă a circuitului economic, de către comerciant (agent
cu caracter nerambursabil, plătite de persoanele fizice sau juridice, economic).
către stat, unităţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, Sunt şi alte clasificări ale veniturilor bugetare,
pentru activităţi sau servicii prestate în favoarea plătitorilor acestor în funcţie de scopul urmărit:
taxe de către stat, de către unităţile administrativ-teritoriale sau de a) impozite financiare, care au rolul de a asigura venituri
către instituţiile publice sau obligaţii băneşti pentru circulaţia ori bugetare;
consumul anumitor bunuri. b) impozite de ordine, care au ca scop descurajarea unor
Deosebiri între impozite şi taxe: activităţi sau sectoare economice sau alt scop decât cel economic
- în cazul impozitului, lipseşte obligaţia prestării unui serviciu în (exemplu, taxă de celibat).
favoarea debitorului taxei; In funcţie de nivelul la care se administrează:
- la impozite, cuantumul se stabileşte în funcţie de masa - venituri ale bugetelor centrale (de stat, al asigurărilor sociale
impozabilă; de stat);
- la taxe, deşi valoarea acestora depinde de serviciul prestat, - venituri ale bugetelor locale;
nivelurile lor nu sunt echivalente cu costurile serviciilor prestate; - venituri ale bugetelor instituţiilor publice.
- impozitele se plătesc la termenele stabilite prin legea de
instituire, pe când taxele se plătesc la momentul solicitării serviciului. 2.3. Funcţiile impozitelor şi taxelor
Denumirea de taxă nu este atribuită numai taxelor, ci şi unor
impozite indirecte, cum sunt taxa pe valoarea adăugată sau taxele Numărul şi denumirea funcţiilor, fiind creaţie a doctrinei, nu
vamale. Calificarea ca impozit sau taxă nu este dată de denumire, ci de sunt aceleaşi la toţi autorii. într-un stat având finanţele publice
natura juridică a venitului în cauză. organizate pe principii moderne, impozitele şi taxele au următoarele
Aşa cum se observă din schema prezentată, veniturile fiscale funcţii:
sunt alcătuite din: - de formare a fondurilor generale ale societăţii, la nivel de
• Impozitele directe, care se percep direct de la contribuabili, la stat, unităţi administrativ-teritoriale sau instituţii publice;
termenele prevăzute de lege. Ele pot fi impozite directe reale sau - de redistribuire a unor venituri primare sau derivate în
impozite directe personale. Impozitele directe reale au ca obiect scopul satisfacerii atât a trebuinţelor individuale, cât şi a celor sociale;
averea (impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, impozitul pe - de dirijare sau reglare a unor fenomene economice sau
mijloacele de transport). Se mai percep pe activităţi industriale, sociale. Statul poate interveni prin politica fiscală (impozite, taxe)
pentru descurajarea unor activităţi sau ramuri economice, ori prin
172 173
ajutoare de stat, subvenţii, transferuri, prime pentru susţinerea unor formarea profesională a personalului ş.a. Tot Codul fiscal mai prevede
ramuri sau activităţi. cheltuieli cu deductibilitate limitată. Şi cheltuielile nedeductibile
sunt prevăzute tot de Codul fiscal.
2.4. Veniturile bugetelor publice Sunt situaţii în care contribuabilul nu realizează profit sau chiar
înregistrează pierderi. Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de
în această secţiune vor fi prezentate următoarele venituri ale impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în
bugetelor publice: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitarea următorii cinci ani consecutivi, în ordinea înregistrării acestora, la
microîntreprinderilor, taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
vamale, precum şi impozitele şi taxele locale. Creditul fiscal. Atunci când o persoană juridică română obţine
venituri în alt stat, printr-un sediu permanent, sau venituri supuse
2.4.1. Impozitul pe profit impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozabile atât în
România, cât şi în statul străin, impozitul plătit către statul străin, fie
Este unul din principalele venituri bugetare. Este un impozit
direct, fie indirect, prin virarea de o altă persoană, se deduce din
direct care se aplică persoanelor juridice. A fost introdus prin Legea
impozitul pe profit datorat în România. Pierderile fiscale externe se
nr. 10/1991, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, care a
deduc doar din veniturile obţinute în străinătate.
suferit modificări. în prezent, sediul materiei îl constituie Codul fiscal.
Subiecţii impunerii pe profit sunt:
Termenul de profit este utilizat în economie pentru a desemna
- persoanele juridice române;
diferenţa pozitivă dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor
- persoanele juridice străine, pentru activitatea desfăşurată
realizate de un agent economic şi costul lor. I se mai spune şi profit
printr-un sediu permanent în România;
brut. Profitul net este profitul care rămâne la dispoziţia celui care 1-a
obţinut, după plata impozitului aferent. - persoanele juridice străine şi persoanele juridice nerezidente
care desfăşoară activitate în România printr-o asociere fără
Codul fiscal operează cu conceptul de profit impozabil, care se
personalitate juridică;
calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
- persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an
legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din
fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
cheltuielile nedeductibile.
juridică română;
Veniturile neimpozabile sunt prevăzute expres în Codul fiscal.
- persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice
Sunt astfel de venituri dividendele primite de la orice persoană
române, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în
juridică română. Sunt prevederi în lege privind dividendele şi pentru
străinătate, prin asocieri fără personalitate juridică, caz în care
momentul postaderare la UE. Legea prevede şi alte venituri
impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă
neimpozabile.
de către persoana juridică română.
Cheltuielile deductibile sunt numai cheltuielile efectuate în
Scutiri de la plata impozitului pe profit. Prin Codul fiscal sunt
scopul realizării veniturilor impozabile. Codul fiscal mai prevede şi ce
stabiliţi contribuabilii scutiţi de plata impozitului pe profit, printre
alte cheltuieli deductibile sunt efectuate în scopul realizării veniturilor,
aceştia fiind trezoreria statului, instituţiile publice pentru veniturile
dintre care exemplificăm: cheltuielile cu ambalajele; cheltuielile
proprii, persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile
pentru protecţia muncii şi prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor
microîntreprinderilor, fundaţiile române constituite prin legat, cultele
profesionale; cheltuielile cu primele de asigurare, cheltuielile pentru
religioase (pentru veniturile din activităţi economice folosite în scop
174 175
caritabil şi pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea veniturile obţinute şi în România dacă au rezidenţa în România 3 ani
obiectelor de cult), pentru veniturile din chirii, instituţiile de consecutiv, începând cu al patrulea an consecutiv;
învăţământ particulare acreditate sau autorizate provizoriu, asociaţiile - persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate
de proprietari şi locatari (pentru veniturile din activităţi economice independentă prin intermediul unui sediu permanent în România.
utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţii şi eficienţei clădirii, Persoana fizică nerezidentă care desfăşoară activităţi dependente,
îmbunătăţirea şi repararea proprietăţii comune), organizaţiile sindicale pentru a fi impozitată pe venit, trebuie să fie prezentă în România
şi cele patronale, în anumite condiţii ş.a.. peste 183 zile în orice perioadă de 12 luni consecutive. Prezenţa nu
Cota de impozit pe profit este, la acest moment, cota unică de este condiţionată de continuitatea celor 183 zile, ci numai de cele 12
impozitare de 16%. în cazul asocierilor fără personalitate juridică, luni consecutive. Aceste persoane fizice, dacă au calitatea de rezident
veniturile şi cheltuielile se atribuie fiecărui asociat, corespunzător 3 ani consecutiv, sunt supuse impozitului pe venit pentru veniturile
cotei sale de participare în asociere. Activitatea barurilor de noapte, obţinute din orice sursă atât din România, cât şi din afara României,
cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurile sportive, începând cu al patrulea an consecutiv.
inclusiv persoanele juridice care realizează venituri în baza unui în practica acestui tip de impozit au fost utilizate trei tipuri de
contract de asociere, la care impozitul pe profit determinat pentru impozitare:
această activitate este mai mic de 5% din veniturile respective, se - sistemul cedular sau al impunerii separate. Cedula
impozitează cu 5% din veniturile realizate. desemnează o categorie de venit. în acest sistem, fiecare categorie de
Declaraţiile fiscale şi plata impozitului pe profit. Impozitul pe venit se impozitează separat. S-a practicat şi în România înainte de
profit se declară şi se plăteşte trimestrial până la data de 25 a primei introducerea impozitului pe venitul global;
luni următoare trimestrului pentru care se face plata. Pentru ultimul - sistemul impunerii globale. în acest tip de sistem, toate sau
trimestru se plăteşte la nivelul trimestrului al III-lea. Declaraţia anuală numai unele dintre veniturile realizate de un contribuabil, din orice
şi impozitul pe profit aferent anului încheiat se depun şi se plătesc sursă, se însumează şi se impozitează ca un tot;
până la 15 februarie anul următor. Banca Naţională a României şi - sistemul dual sau mixt. Rezultă din suprapunerea unui tip de
societăţile bancare depun declaraţii lunare şi plătesc lunar impozitul pe impozit global pe venitul net total al unui număr de impozite separate.
profit până la data de 25 a lunii următoare. Contribuabilii sunt Prin Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe
răspunzători pentru calculul impozitului pe profit. venit, s-a adoptat sistemul impunerii globale pentru unele categorii de
venituri ale persoanelor fizice. După introducerea cotei unice de 16%,
2.4.2. Impozitul pe venit deşi sistemul se menţine, ce are o aplicabilitate limitată în fapt,
datorită menţinerii şi altor cote de impozitare pentru unele venituri ale
Face parte din categoria impozitelor directe şi se aplică persoanelor fizice.
persoanelor fizice. Principiul în aplicarea acestui venit este cel al Categorii de venituri supuse impozitului pe venit:
locului realizării venitului, şi nu al domiciliului celui care realizează • Venituri din activităţi independente;
venitul. Astfel, subiectele supuse acestui impozit sunt: • Venituri din salarii;
- persoanele juridice rezidente. Legea nu distinge în funcţie de • Venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
cetăţenie, impozitul pe venit fiind datorat atât de cetăţenii români cu • Venituri din investiţii;
domiciliul în ţară, cât şi de apatrizi şi cetăţeni străini cu domiciliul în • Venituri din pensii;
România. Aceste persoane datorează impozit pe venit şi pentru • Venituri din activităţi agricole;
• Venituri din premii şi jocuri de noroc;
176 177
• Venituri din transferul proprietăţii imobiliare; - veniturile din aplicarea în ţară de către titular sau, după caz, de
• Câştiguri primite de la societăţile de asigurare ca urmare a către titularii licenţei, a unei invenţii brevetate în România, incluzând
contractelor de asigurare, cu ocazia tragerilor de amortizare; fabricarea produsului sau aplicarea procedeului în primii 5 ani de la
• Prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă data începerii aplicării, cuprinşi în perioada de valabilitate a
sau orice altă entitate în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizica brevetului;
în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri - venitul obţinut de titularul brevetului din cesionarea acestuia.
din salarii; • Veniturile din salarii sunt toate veniturile în bani şi/sau în
• Veniturile obţinute de pensionari, sub forma diferenţelor de natură obţinute de o persoană fizică care desfăşoară o activitate în
preţ pentru anumite bunuri şi servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, pe baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special
baza contractului de muncă sau în baza unor legi speciale; prevăzut de lege. Sunt asimilate salariilor şi indemnizaţiile pentru
• Venituri primite de persoanele fizice ca onorarii de arbitraj funcţiile de demnitate publică, pentru funcţii alese în cadrul
comercial. persoanelor juridice fără scop lucrativ, drepturile băneşti ale
Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin norme, stabileşte şi alte militarilor, indemnizaţia lunară brută şi suma din profitul net plătite
venituri din alte surse care sunt supuse impozitului pe venit, altele administratorilor la companii (societăţi la care statul sau o autoritate a
decât cele neimpozabile. O serie de venituri sunt neimpozabile, în administraţiei publice locale este acţionar majoritar şi la regiile
sensul impozitului pe venit, dintre care exemplificăm: ajutoarele, autonome), sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor
indemnizaţiile şi alte forme de sprijin din bugetele publice, comerciale constituite prin subscripţie publică, indemnizaţia
despăgubirile pentru calamităţi naturale, invaliditate, deces, pensiile asociatului unic la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări
IOVR, bonurile de valoare acordate cu titlu gratuit, sumele primite ca sociale, indemnizaţiile administratorilor şi sumele din profitul net
sponsorizare şi mecenat, sumele din transferul proprietăţii imobiliare primite de administratorii societăţilor comerciale, indemnizaţiile de
şi bunurilor mobile din patrimoniul personal, bursele, drepturile în delegare sau detaşare şi alte sume sau avantaje de natură salarială
bani şi în natură ale militarilor în termen, veniturile din agricultură şi asimilate salariilor. Sunt considerate avantaje: utilizarea bunurilor din
silvicultură, premiile sportivilor medaliaţi ş.a. patrimoniul afacerii, inclusiv a unui vehicul de orice tip, în scop
• Veniturile din activităţile independente sunt: personal, cu excepţia deplasării pe distanţa dus-întors de la domiciliu
- veniturile comerciale din fapte de comerţ şi prestări de la locul de muncă, împrumuturi nerambursabile, anularea unor creanţe
servicii, precum şi din practicarea unei meserii; ale angajatorului asupra angajatului, costurile telefonice în scop
- veniturile din profesii liberale - avocat, notar, auditor personal, permise de călătorie folosite în scop personal, prime de
financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, asigurare pentru salariaţii proprii, cazare, hrană, îmbrăcăminte,
consultant de plasament în valori imobiliare, arhitect sau alte profesii personal pentru munci casnice şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit
reglementate; sau la preţ mai mic decât preţul pieţei. Unele sume nu sunt incluse în
- veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, brevetele veniturile salariate: ajutoare de înmormântare, costul prestaţiilor
de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, pentru tratament şi odihnă, cadouri oferite salariatelor, costul
procedee tehnice, know-how, drepturi de autor şi drepturi conexe transportului la şi de la locul de muncă, contravaloarea tichetelor de
dreptului de autor. masă, contravaloarea locuinţei de serviciu, plăţile compensatorii ş.a.
Sunt venituri din activităţi independente neimpozabile, Deducerea personală este suma de bani care se scade din
următoarele: veniturile din salarii înainte de determinarea impozitului şi este

178 179
diferită în funcţie de membrii de familie pe care persoana respectivă îi - venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la
are în întreţinere. în prezent, se aplică, pentru veniturile brute de până termen, pe bază de contract, şi alte operaţiuni similare;
la 10 milioane lei. Peste acest plafon, până la 30 milioane lei, - venituri din lichidarea sau dizolvarea fără lichidare a unei
deducerile sunt degresive. Peste 30 milioane lei, nu se mai aplică. persoane juridice.
Determinarea impozitului pe salarii se face prin aplicarea unei Veniturile din dividende şi din dobânzi se impozitează cu o cotă
cote de 16% pe diferenţa dintre venitul net din salarii, calculat prin de 10%, care se plăteşte prin stopaj la sursă,
deducerea din venitul brut a contribuţiei aferente unei luni (contribuţia o Impozitul pe veniturile din pensii
de asigurări sociale, contribuţia la pensia suplimentară, contribuţia de Se aplică asupra sumelor primite ca pensii de la fondurile
asigurări sociale de sănătate, şomaj), şi următoarele: înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de
- deducerea personală pentru luna respectivă; asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii
- cotizaţia sindicală pentru luna respectivă; ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat.
- contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin scăderea
fără a depăşi 200 euro anual. Pentru celelalte venituri salariale decât din cuantumul pensiei a unei sume de 9 milioane lei vechi (900 RON).
cele de la locul unde se află funcţia de bază, cota de 16% se aplică Se determină şi se virează de fiecare plătitor de pensii până la data de
asupra diferenţei dintre venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata. Cota de
fiecare loc de realizare a acestora. impozitare este de 16% (cota unică).
Acest impozit se plăteşte prin stopaj la sursă, iar plătitorul o Impozitul pe venituri şi premii din jocurile de noroc
trebuie să-1 vireze până la data de 25 a lunii următoare. Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri cu
Contribuabilii pot dispune cu privire la 2% din impozitul pe excepţia celor pentru sportivii medaliaţi la campionatele mondiale,
salariu pentru sponsorizarea entităţilor nonprofit. europene şi la jocurile olimpice, premiile pentru elevi şi studenţi în
o Impozitul pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor cadrul competiţiilor interne şi internaţionale.
Sunt impozabile veniturile atât în bani, cât şi în natură. Veniturile din jocurile de noroc cuprind câştigurile realizate ca
Veniturile impozabile sunt chiriile sau arendele prevăzute în urmare a participării la jocurile de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot,
contractele încheiate între părţi, indiferent de momentul încasării lor altele decât cele realizate la jocurile de tip cazino şi maşini electronice
pentru fiecare an fiscal. Venitul brut se majorează cu cheltuielile care, cu câştiguri.
potrivit dispoziţiilor legale, cad în seama locatorului, dacă sunt Cota de impozitare este:
suportate de utilizator. - de 16% pentru venituri din premii şi se impune prin reţinere la
Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a sursă;
cheltuielilor determinate prin aplicarea unei cote de 2 5 % asupra - 20% pentru veniturile din jocurile de noroc la care venitul net
venitului brut. nu depăşeşte 100 milioane ROL;
Impozitul se virează până la data de 25 a lunii următoare, - 2 5 % pentru veniturile din jocurile de noroc la care venitul net
o Impozitul pe veniturile din investiţii este de peste 100 milioane ROL. Impozitul se calculează, reţine şi
Sunt venituri din investiţii: virează de plătitor până la data de 25 a lunii următoare celei în care a
- dividendele; fost reţinut.
- veniturile impozabile din dobânzi; Veniturile din premii şi jocuri de noroc sunt neimpozabile în
- câştiguri din transferul titlurilor de valoare; sumă de 6 milioane ROL pentru fiecare concurs sau joc de noroc,
realizate de acelaşi organizator sau plătitor în aceeaşi zi.
180 181
cota de impozitare, astfel că, începând cu cel de-al doilea stadiu şi
2.4.3. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor până la ajungerea la consumatorul final, cota de impozitare se aplica
valorii care deja conţinea I.C.M. plătit. Taxa pe valoarea adăugată a
Subiectele impunerii. Este microîntreprindere persoana înlăturat această multiplicare „în cascadă". în România, T.V.A. a fost
juridică română care, la data de 31 decembrie a anului fiscal introdusă pentru prima dată prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992.
precedent, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: Valoarea adăugată este diferenţa între preţul de ieşire şi preţul
- are în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, de intrare. Exemplu: un agent economic cumpără un produs la preţul
prestarea de servicii sau comerţul; Pi = 300 lei. După intervenţiile asupra lui, îl vinde mai departe la P = 2

- are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv; 400 lei. Valoarea adăugată (V.A.) = 100 lei.
- a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul a 100.000 Valoarea adăugată are caracter universal, deoarece se aplică
euro; asupra tuturor bunurilor şi serviciilor, cu excepţia celor scutite de lege.
- capitalul social este deţinut de alte persoane decât statul, Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru şi unic,
autorităţile locale şi instituţiile publice. deoarece se aplică asupra tuturor activităţilor economice, iar nivelul ei
Opţiunea între plata impozitului pe profit şi plata impozitului pe este independent de întinderea circuitului economic.
venitul microîntreprinderilor poate fi făcută la înfiinţare sau ulterior, Taxa pe valoarea adăugată este fracţionată, deoarece se
cu condiţia să nu mai fi fost plătitoare de impozit pe venitul calculează pe fiecare stadiu care intervine în producerea şi
microîntreprinderilor. comercializarea bunului economic.
Nu pot opta pentru acest impozit persoanele juridice care: Livrările de bunuri sunt definite de lege ca orice transfer al
- desfăşoară activităţi bancare; drepturilor de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă
- desfăşoară activităţi de asigurări şi reasigurări sau sunt persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestuia.
operatori ai pieţei de capital, cu excepţia intermediarilor; Schimbul de bunuri sau servicii se impozitează ca două livrări sau
- desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc, pariurilor prestări separate.
sportive şi cazinourilor; Prestarea de servicii este definită ca orice operaţiune care nu
- au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană constituie livrare de bunuri. Sunt cuprinse aici operaţiunile de leasing,
juridică cu peste 250 angajaţi. transferul drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor
Cota de impozitare este de 3% şi este aplicată asupra veniturilor comerciale şi similare, operaţiunile de intermediere etc.
din orice sursă. Legea permite scăderea anumitor venituri expres Regimurile T.V.A. Operaţiunile impozabile pot fi:
limitate. Plata se face până la data de 25 inclusiv a lunii următoare - operaţiuni taxabile, la care în prezent se aplică o cotă, fie cota
trimestrului pentru care se calculează impozitul. standard de 19%, fie cota de 9%;
- operaţiunile scutite cu drept de deducere, pentru care nu se
2.4.4. Taxa pe valoarea adăugată (T. V.A.) datorează T.V.A., dar este permisă deducerea T.V.A. datorate sau
plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. Aceste scutiri sunt
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, practicat
pentru exporturi sau alte operaţiuni similare şi pentru transportul
într-un număr foarte mare de state. Aplicarea acestui impozit în
internaţional, precum şi scutiri speciale legate de traficul internaţional
România a fost precedată de aplicarea impozitului pe circulaţia
de bunuri, cum este cazul bunurilor plasate în antrepozit vamal, în
mărfurilor (I.C.B.), care era un impozit „în cascadă". La I.C.M., pe
magazinele duty-free, introducerea bunurilor în zonele libere sau portul
fiecare stadiu al producţiei sau circulaţiei se aplica, de fiecare dată,
liber, scoaterea mărfurilor străine din zonele libere sau portul liber;
182 183
- operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se fiscal). Regula este că T.V.A. devine exigibilă la data livrării sau
datorează T.V.A. şi nu este permisă deducerea T.V.A., datorate sau prestării. Atunci când sunt livrări sau prestări succesive care se
plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate, cum este cazul efectuează continuu (gaze naturale, curent electric, servicii telefonice
serviciilor medicale, activităţii de învăţământ, inclusiv a căminelor şi ş.a.), acestea se consideră efectuate la momentul decontărilor sau
cantinelor organizate pe lângă acestea, prestării de servicii culturale plăţilor succesive. Exigibilitatea anticipată faptului generator
sau strâns legate de practicarea sportului şi educaţiei fizice ş.a.; intervine la data la care este emisă o factură fiscală - înaintea livrării
- operaţiuni de import scutite de plata T. V.A., pentru care nu se de bunuri sau prestării de servicii sau la data încasării avansului, cu
datorează T.V.A. în vamă, cum este cazul bunurilor introduse în ţară excepţia celor pentru care plata importurilor şi a drepturilor vamale şi
de persoane fizice, bunurilor importate destinate comercializării în a oricăror avansuri pentru operaţiuni care sunt scutite sau care nu sunt
regim de duty-free, importurilor de bunuri efectuate de organismele în sfera de aplicare.
internaţionale sau interguvernamentale cu sediul în România ş.a. în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate
Subiecţii impunerii. Deşi T.V.A. este suportată de consumatorul opta ca exigibilitatea T.V.A. să intervină la data livrării.
final, plătitorul este orice persoană care desfăşoară, de o manieră Cotele de T.V.A.. Există, la acest moment, cota standard de
independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor 19% şi cota redusă de 9%. Cota redusă se aplică pentru: taxele de
impozabile pe valoarea adăugată; oricare ar fi scopul sau rezultatul intrare la muzee, monumente istorice, castele, case memoriale, grădini
acestei activităţi. Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru zoologice şi botanice, târguri, expoziţii, cinematografe; livrările de
activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dacă tratarea lor cărţi, ziare, reviste, cu excepţia celor destinate publicităţii; pentru
ca persoane neimpozabile ar distorsiona concurenţa, precum şi pentru proteze şi accesorii, cu excepţia celor dentare; pentru produse
activităţile desfăşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicate ortopedice; pentru medicamente de uz uman şi veterinar; pentru
operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de cazarea în sectorul hotelier şi în cele cu funcţie similară.
autoritate publică, şi pentru o serie de activităţi expres prevăzute de Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii şi se
lege. aplică pentru T.V.A. datorată sau achitată pentru bunurile livrate sau
Sunt scutite de plata T. V.A. persoanele impozabile a căror cifră care urmează să-i fie livrate şi prestările de servicii efectuate sau care
de afaceri anuală, declarată sau utilizată, este inferioară plafonului de urmează a fi efectuate de o altă persoană impozabilă, precum şi pentru
scutire, fixat în acest moment la 2 miliarde ROL, dar acestea pot opta T.V.A. achitată pentru bunurile importate. Se mai acordă şi pentru
pentru aplicarea regimului normal de T.V.A. Dacă în cursul anului livrările de bunuri scutite de T.V.A. sau pentru operaţiunile efectuate
fiscal este depăşit plafonul de scutire, este obligatorie solicitarea în străinătate, dacă T.V.A. ar fi deductibilă sau s-ar efectua în ţară.
înregistrării ca plătitor de T.V.A. După acest moment nu se mai poate Perioada fiscală pentru T.V.A. este luna calendaristică.
reveni la scutirea de T.V.A. chiar dacă cifra de afaceri este inferioară
plafonului de scutire. 2.4.5. Accizele
Faptul generator al T. V.A. este operaţiunea (livrarea de bunuri
sau prestarea de servicii) care determină naşterea obligaţiei de plata Sunt taxe speciale de consum pentru anumite produse provenite
T.V.A. Intervine la data livrării sau la data prestării de servicii, cu din ţară sau din import.
unele excepţii prevăzute de lege. Accizele armonizate sunt stabilite pentru trei grupe de produse:
Exigibilitatea T.V.A. o reprezintă momentul când autoritatea - băuturi alcoolice - bere, vinuri, alte băuturi fermentate decât
fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata, chiar dacă berea şi vinurile, produsele intermediare şi alcoolul etilic;
aceasta este stabilită prin lege la o altă dată (art. 134 alin. 2 Cod - produsele din tutun;
184 185
- uleiurile minerale şi electricitatea. în categoria uleiurilor Clasificare
minerale sunt incluse benzinele, cu sau tară plumb, motorina, păcura,
petrolul lampant, gazul natural şi petrolier, benzenul, toluenul, xilenii
A) obişnuite
şi alte amestecuri de hidrocarburi, cu excepţia celor solide (cărbune,
lignit etc.). Taxe vamale de import^ B ) s u p r a t a x e

In afara accizelor armonizate mai sunt supuse accizării o serie de


produse precum cafeaua, anumite confecţii din blănuri naturale, anumite
1) După obiect Z _ * Taxe vamale de export
articole din cristal, bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia
verighetelor, produse de parfumerie, cuptoare cu microunde, aparate de
aer condiţionat, arme de vânătoare şi de uz individual, cu excepţia celor Taxe vamale de tranzit
pentru sport, iahturi şi bărci pentru agrement şi anumite categorii de
autoturisme.
Momentul exigibilităţii accizelor este data când produsul este Taxe vamale autonome,
eliberat pentru consum în România. stabilite de stat în lipsa
Plata accizelor la bugetul de stat se face până la data de 25 a unor înţelegeri cu alte
2) După
lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă. modul de fixare state sau comunităţi
Codul fiscal stabileşte scutiri la plata accizelor pentru livrarea în economice
cadrul relaţiilor consulare sau diplomatice, pentru produsele destinate
organizaţiilor internaţionale în condiţiile convenţiilor internaţionale sau Taxe vamale convenţionale,
acordurilor încheiate pentru forţele armate ale statelor membre NATO, cu stabilite ca nivel cu alte
excepţia celor române, pentru rezervele naţionale şi de mobilizare, state sau comunităţi econo­
mice
precum şi în alte cazuri.
Regimul de supraveghere. în scopul prevenirii sustragerii de la
Taxe vamale preferenţiale,
impozitare s-a instituit un sistem de supraveghere prin funcţionari
care pot fi aplicate pentru
numiţi supraveghetori fiscali. Producţia sau depozitarea produselor produsele dintr-un anumit
accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai stat. Pot fi unilaterale sau
într-un antrepozit fiscal. Acesta se află sub controlul organului fiscal. reciproce.
Anumite produse accizabile sunt supuse marcării.

2.4.6. Taxele vamale

Taxa vamală este un impozit indirect, perceput de către stat


asupra bunurilor, la momentul trecerii graniţei vamale a acestuia, în
scopul importului, exportului sau tranzitării.

186 187
- punctele vamale.
Taxe vamale specifice, care Drepturile legal datorate (datoria vamală) se determină pe baza
se calculează în funcţie de
Tarifului vamal al României.
3) După unitatea fizică de măsură
modul de percepere < (masă, volum)
2.4.7. Regimurile vamale
Taxe vamale ad valorem,
stabilite asupra valorii mărfii Codul vamal al României, adoptat prin Legea nr. 86/2006
(„Monitorul Oficial al României" nr. 350/19.04.2006), prevede
următoarele regimuri vamale:
- punerea în liberă circulaţie, care constă în îndeplinirea
Taxe vamale fiscale, instituite formalităţilor vamale şi încasarea oricăror drepturi legal datorate. Este
pentru asigurarea de venituri un regim definitiv, cu excepţia transportului, celelalte fiind suspensive;
4) După la buget şi care sunt, de regulă, - tranzitul, regim suspensiv care permite transportul de la un
scopul impunerii < mai scăzute birou vamal la alt birou vamal;
Taxe vamale protecţioniste, - antrepozitul vamal, regim suspensiv în care mărfurile sunt "
percepute în scopul de a proteja depozitate într-un loc aprobat de autoritatea vamală şi aflat sub
anumite ramuri ale economiei supravegherea acesteia. Poate fi public sau privat;
naţionale - perfecţionarea activă, care constă în supunerea, pe teritoriul
României, la una sau mai multe operaţiuni de transformare sau
prelucrare a:
Taxe plătite de agenţii economici • mărfurilor străine destinate reexportului, sub forma
produselor compensatoare, fără a fi supuse drepturilor de import sau
5) După Taxe vamale plătite de instituţiile
publice de politică comercială;
plătitorii taxelor
• mărfurilor puse în liberă circulaţie, cu rambursarea
Taxe vamale plătite de persoane drepturilor de import aferente, dacă sunt reexportate în afara
juridice de drept privat teritoriului vamal al României sub formă de produse compensatoare;
- transformarea sub control vamal permite ca mărfurile străine
Taxe vamale plătite de persoane
să fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor
fizice
operaţiuni care le modifică natura sau starea, fără a fi supuse
drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. La punerea
lor în circulaţie se achită drepturile de import pentru produsele
înfăptuirea politicii vamale în România se face prin autoritatea rezultate, numite produse transformate;
vamală, compusă din: - admiterea temporară este un regim suspensiv în care este
- Autoritatea Naţională a Vămilor - funcţionează în cadrul permisă utilizarea temporară pe teritoriul vamal al României, cu
ANAF în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor; scutirea totală sau parţială de drepturi de import şi fără a fi supuse
- direcţiile regionale vamale; măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate
188 189
reexportului, tară să fi suferit vreo modificare în afară de deprecierea - impozitul pe teren, care se stabileşte în funcţie de suprafaţa
normală cauzată de utilizarea lor; termenul maxim nu poate depăşi 24 măsurată în metri pătraţi şi de amplasarea în intravilan sau extravilan.
luni; Se plăteşte anual în patru rate egale;
-perfecţionareapasivă este un regim suspensiv care permite ca - taxa asupra mijloacelor de transport, care se determină în funcţie
mărfurile româneşti să fie exportate temporar pentru a fi supuse unor de tipul mijlocului de transport în funcţie de capacitatea cilindrică pentru
operaţiuni de perfecţionare, iar produsele exportate să fie puse în fiecare 500 centimetri cubi ai motorului sau fracţiune din aceasta. Se
liberă circulaţie (importate) cu exonerare totală sau parţială de drepturi plăteşte anual în patru rate egale;
de import; - taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor,
- exportul este regimul definitiv care permite scoaterea care se stabileşte de consiliul judeţean sau Consiliul General al
mărfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al României. Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Codul fiscal. Sunt
Codul vamal mai reglementează şi alte destinaţii vamale, stabilite pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de
respectiv, zonele libere şi antrepozitele libere, care sunt părţi din construire şi altor avize asemănătoare, pentru eliberarea autorizaţiilor
teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, de a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare;
separate de restul acestuia, în care: - taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate,
- mărfurile străine sunt considerate că nu se află pe teritoriul pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate;
vamal al României cât timp nu sunt puse în liberă circulaţie sau - impozitul pe spectacole, care se calculează prin aplicarea unei
plasate sub alt regim vamal şi nici consumate sau utilizate în alte cote de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare şi
condiţii decât cele stabilite prin reglementările vamale; abonamentelor, cuprinsă între 2% şi 5%, în funcţie de tipul de
- mărfurile româneşti beneficiază, pe baza plasării lor, de spectacol;
măsurile legale de export al mărfurilor. - taxa hotelieră, care poate fi instituită de consiliul local pentru
Datoria vamală constă în obligaţia unei persoane de a plăti şederea într-o unitate de cazare. Cota poate fi între 0,5% şi 5% din
cuantumul drepturilor de import sau de export. tariful de cazare;
Drepturile de import sunt taxele vamale şi alte taxe echivalente - alte taxe specifice stabilite de consiliile locale, potrivit
taxelor vamale de plătit la importul mărfurilor, precum şi taxele reglementărilor legale privind finanţele publice locale.
agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind
politica agricolă. Drepturile de export au acelaşi conţinut, dar sunt
aplicabile produselor exportate.

2.4.8. Impozitele şi taxele locale

Sunt venituri ale bugetelor locale constând în:


- impozitul pe clădiri, care se datorează de proprietarii de clădiri într-o
cotă de 0,2%, pentru clădirile din mediul urban, şi 0,1%, pentru
clădirile din mediul rural, calculată asupra valorii impozabile a
clădirii. Pentru persoanele fizice care au în proprietate două sau mai
multe clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate altei
persoane, impozitul se majorează progresiv;
190 191
Capitolul 3 > principiul exercitării dreptului de apreciere. Organul fiscal
poate, în limitele contribuţiilor şi competenţelor sale, să aprecieze
PROCEDURA FISCALĂ relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege;
> principiul rolului activ al organului fiscal. Potrivit acestuia,
organul fiscal înştiinţează contribuabilul cu privire la drepturile şi
obligaţiile sale:
- este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să
obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru
stabilirea situaţiei fiscale a contribuabilului;
3.1. Cuprinsul procedurii fiscale - are obligaţia să examineze obiectiv starea de fapt şi să îndrume
în doctrină, ansamblul de acte şi operaţiuni prin care se contribuabilii să depună sau să corecteze declaraţiile sau alte
realizează veniturile bugetelor publice poartă numele de procedură documente ori de câte ori este cazul;
fiscală. - decide asupra felului şi volumului examinărilor în limitele
Aceste acte procedurale şi operaţiuni, după momentul prevăzute de lege;
îndeplinirii lor, pot fi grupate în: - îndrumă contribuabilul, din proprie iniţiativă sau la solicitarea
> acte procedurale prealabile de înregistrare fiscală (atribuirea acestuia, în aplicarea legislaţiei fiscale;
codului de identificare fiscală, declaraţia de înregistrare fiscală, >• principiul întrebuinţării limbii oficiale în administrarea
registrul contribuabililor, înregistrarea ca plătitor de T.V.A.); fiscală. Aceasta este limba română. înscrisurile şi documentele
justificative redactate în altă limbă se depun însoţite de traduceri în
> acte procedurale şi operaţiuni de constatare a obiectelor
limba română, certificate de traducători autorizaţi. în cazul
impozabile şi taxabile;
minorităţilor naţionale, se aplică dispoziţiile legale privind folosirea
> acte procedurale şi operaţiuni de calcul şi individualizare a
limbii materne;
impozitelor şi taxelor datorate de fiecare subiect impozabil sau taxabil;
> operaţiuni de plată şi încasare a impozitelor, taxelor, > principiul dreptului de a fi ascultat. Organul fiscal are
contribuţiilor, prelevărilor şi altor sume cuvenite bugetelor publice; obligaţia de a asigura contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima
> acte de constatare şi sancţionare a faptelor de încălcare a punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în
reglementărilor legale în domeniul fiscal; luarea deciziei, cu excepţiile prevăzute de lege;
> acte procedurale de executare silită a creanţelor fiscale. > principiul obligaţiei de cooperare. Contribuabilul este
obligat să coopereze cu organul fiscal în stabilirea stării de fapt
3.2. Principii generale de conduită în domeniul fiscal fiscale;
> principiul secretului fiscal. Funcţionarii publici ai organului
Codul fiscal prevede o serie de principii generale de conduită fiscal, chiar şi după încetarea acestei calităţi, trebuie să păstreze, cu
în administrarea veniturilor bugetului general consolidat. Aceste excepţiile prevăzute de lege, secretul asupra informaţiilor fiscale
principii generale sunt: privind contribuabilul, informaţii de care a luat cunoştinţă în
> principiul aplicării unitare a legislaţiei. Este o obligaţie a îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
organului fiscal; > principiul bunei-credinţe. Relaţiile dintre contribuabili şi
organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe buna-credinţă.

192 193
3.3. înregistrarea fiscală 3.4. Acte procedurale şi operaţiuni de constatare a obiectelor
impozabile şi taxabile, de calcul şi individualizare
Persoanele cu drepturi şi obligaţii fiscale sunt înregistrate fiscal,
primind un cod de identificare fiscală care va fi: Declaraţia fiscală, act distinct de declaraţia de înregistrare
-pentru persoanele fizice - codul numeric personal; fiscală, se depune de contribuabil la termenele prevăzute de lege sau
- pentru persoanele juridice, altele decât comercianţii, precum de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Se întocmeşte pe formular pus
şi pentru entităţi fără personalitate juridică - codul de înregistrare la dispoziţie de organul fiscal şi trebuie însoţită de documentaţia
fiscală atribuit de organul subordonat ANAF; cerută de prevederile legale. Stă la baza calculului obligaţiei fiscale.
- pentru comercianţi, inclusiv pentru sucursalele celor care au Pot fi corectate de contribuabil, din proprie iniţiativă. Declaraţia
sediul principal al comerţului în străinătate - codul unic de fiscală poate fi redactată de organul fiscal, dacă, din motive
înregistrare; independente de voinţa contribuabilului, acesta este în imposibilitatea
- pentru persoanele fizice plătitoare de T.V.A. - codul de de a scrie. Se depune fie direct la registratura organului fiscal, fie prin
înregistrare fiscală atribuit de organul subordonat ANAF. scrisoare recomandată, prin mijloace electronice sau prin sisteme de
In cazul persoanelor plătitoare de T.V.A., codul de înregistrare transmitere, la distanţă.
fiscală este precedat de litera „R". Stabilirea impozitelor, taxelor şi altor sume cuvenite bugetului
Codul de înregistrare fiscală se menţionează obligatoriu pe consolidat se face prin:
facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise. - declaraţia fiscală, depusă de către contribuabil;
Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 - decizia de impunere, emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
zile de la data înfiinţării sau eliberării actului legal de funcţionare, la > în scopul stabilirii obligaţiilor fiscale şi a stării de fapt
organul A.N.A.F. Se întocmeşte pe formular tipizat, pus la dispoziţie fiscale, contribuabilii sunt obligaţi să ţină evidenţe fiscale, potrivit
de A.N.A.F., care cuprinde: datele de identificare ale contribuabilului, legii.
ale împuternicitului, categoriile de obligaţii de plată, datele privind
sediile secundare, datele privind situaţia juridică şi alte informaţii 3.5. Actul administrativ fiscal
necesare administrării sumelor cuvenite bugetului consolidat.
Certificatul de înregistrare fiscală se eliberează de organul Actul administrativ fiscal face parte din categoria actelor
A.N.A.F., pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală, fiind scutit de juridice, fiind o manifestare expresă de voinţă, făcută în scopul
taxele de timbru. Comercianţii care desfăşoară activitate de comerţ sau stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
prestări de servicii către populaţie trebuie să afişeze certificatul de Se emite numai în formă scrisă şi trebuie să conţină următoarele
înregistrare fiscală la locurile unde desfăşoară activitatea. elemente: denumirea organului fiscal emitent; data emiterii, data la
care îşi produce efectele; datele de identificare a contribuabilului;
Registrul contribuabililor se ţine de organul fiscal al A.N.A.F.
obiectul actului; motivele de fapt; temeiul de drept; numele şi
şi conţine datele de identificare ale contribuabilului, categoriile de
semnătura persoanei împuternicite de organul fiscal; calea de atac,
obligaţii, denumite vector fiscal, şi alte informaţii necesare
termenul de depunere şi organul la care se depune contestaţia;
administrării obligaţiilor fiscale.
ştampila organului fiscal competent.
Comunicarea actului administrativ fiscal se poate face: direct
contribuabilului, la organul fiscal, sub semnătură; prin poştă, cu
scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin fax sau e-mail

194 195
dacă poate fi confirmată primirea. Când contribuabilul sau altă legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, atât în conţinutul,
persoană îndreptăţită lipseşte sau refuză să primească, comunicarea se cât şi în cuantumul lor.
face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian central de largă > Creanţele fiscale pot fi:
circulaţie şi/sau într-un cotidian local ori în „Monitorul Oficial", - creanţe fiscale principale, constând în dreptul de a percepe
Partea a IV-a. Comunicarea se consideră făcută în a cincea zi de la impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume cuvenite bugetului general
data publicării anunţului. consolidat, dreptul la rambursarea TVA şi dreptul de restituire a
Opozabilitatea. Actul administrativ fiscal produce efecte de la impozitelor, taxelor şi a altor sume care constituie venituri ale
data comunicării sau de la o dată ulterioară, menţionată în acesta. bugetului general consolidat. Aici, Codul fiscal este inconsecvent,
Nulitatea. Actul administrativ fiscal este lovit de nulitate pentru deoarece, la obligaţiile fiscale, enumera numai obligaţiile
lipsa unuia din următoarele elemente: contribuabilului, în timp ce creanţele fiscale au în vedere drepturile
- numele, prenumele, calitatea şi semnătura împuternicitului atât ale organului fiscal (de a percepe), cât şi ale contribuabilului (de
organului fiscal; rambursare şi de restituire);
- numele şi prenumele contribuabilului; - creanţe fiscale accesorii, constând în dreptul de a percepe
- obiectul actului administrativ. dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu. > Titlul de creanţă fiscală este actul prin care se stabileşte şi
> îndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente
se poate face la cererea contribuabilului sau din oficiu. Actul corectat sau persoanele îndreptăţite potrivit legii.
se comunică contribuabilului. Titlurile de creanţă fiscală pot fi:
- titluri de creanţă fiscală explicite - sunt actele întocmite în
3.6. Colectarea creanţelor fiscale scopul de a constata obligaţia fiscală a unui contribuabil,
individualizând această obligaţie. Sunt astfel de titluri declaraţia
> Obligaţiile fiscale, potrivit Codului fiscal, sunt doar fiscală, decizia de impunere, declaraţia de impunere ş.a.;
obligaţiile contribuabililor, constând în: - titluri de creanţă fiscală implicite - sunt actele întocmite cu alt
- obligaţia de declarare a bunurilor şi veniturilor impozabile scop , dar care conţin şi individualizează o creanţă fiscală. Sunt astfel
sau, după caz, impozitele, taxele şi alte sume cuvenite bugetului de titluri: documentele de plată a salariilor, a drepturilor băneşti pentru
consolidat; colaboratori, a dividendelor, procesul-verbal de constatare şi sancţio­
- obligaţia de calculare şi înregistrare în evidenţele finale şi nare a contravenţiilor.
contabile a sumelor cuvenite bugetului consolidat; > Titlul executoriu este titlul de creanţă ajuns la data la care
- obligaţia de plată a sumelor cuvenite bugetului consolidat; creanţa fiscală devine scadentă (este exigibilă) prin expirarea
- obligaţii de plată accesorii constând în dobânzi şi penalităţi termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal ori
aferente sumelor datorate cu titlu principal bugetului consolidat; în alt mod prevăzut de lege.
- obligaţiile de virare şi vărsare ale plătitorilor pentru veniturile Pe lângă datele pe care trebuie să le conţină orice act
bugetului consolidat supuse stopajului la sursă. administrativ fiscal, titlul executoriu trebuie să conţină codul de
In sens larg, obligaţiile fiscale sunt şi cele ale organului fiscal. identificare fiscală, domiciliul fiscal şi orice alte date de identificare
In sens restrâns, obligaţia fiscală desemnează şi suma de plată ale debitorului, cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate,
(cuantumul acesteia) pentru care Codul fiscal foloseşte termenul de temeiul legal al puterii executorii a titlului.
creanţă fiscală, definită a fi drepturile patrimoniale care, potrivit
196 197
> Stingerea creanţelor fiscale. Deşi Codul fiscal face vorbire Poate fi aprobată şi de conducătorul organului de executare,
numai de stingerea creanţelor fiscale, în doctrină se discută şi despre atunci când cheltuielile de executare, exclusiv cele de comunicare prin
modificarea creanţei fiscale, fapt care corespunde realităţii, fiind poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite.
numeroase situaţii în care cuantumul obligaţiilor fiscale se modifică, Sunt anulate şi creanţele fiscale aflate în sold la data de
urmare a unor căi de atac, intervenţiei prescripţiei extinctive, 31 decembrie a exerciţiului bugetar respectiv, care sunt mai mici de
modificării unor acte legislative, amnistiei fiscale etc. 100.000 lei. Acest plafon se stabileşte anual prin hotărâre a
Creanţele fiscale se sting: prin încasare (plată); prin compensare; Guvernului.
prin executare silită; prin scutire; prin scăderea din evidenţă pentru Stingerea creanţelor fiscale prin prescripţie. Prescripţia se
insolvabilitate; prin anulare; prin prescripţie. aplică distinct în ceea ce priveşte dreptul de stabilire şi în ceea ce
Stingerea creanţelor fiscale prin plată. Aceasta se efectuează priveşte executarea silită.
de către debitori, pe-fiecare impozit, taxă ş.a., inclusiv dobânzi şi Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de
penalităţi de întârziere. Se poate face plata în numerar, prin mandat 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-
poştal, prin decontare bancară, prin anularea timbrelor fiscale mobile. a născut creanţa. In cazul faptelor penale, se prescrie în termen de 10
Stingerea creanţelor fiscale prin compensare. Compensarea ani de la data săvârşirii faptei care constituie infracţiune. Aceste
se poate face între creanţele administrate de Ministerul Economiei şi termene se suspendă sau se întrerup, potrivit dreptului comun. Se mai
Finanţelor, sau de alţi titulari de bugete publice, şi creanţele suspendă între momentul inspecţiei fiscale şi cel al emiterii deciziei de
debitorului asupra bugetului public în cauză, constând în sume de impunere, ca urmare a inspecţiei fiscale.
rambursat sau de restituit, până la concurenţa celei mai mici sume. Nu Dreptul de a cere executarea silită şi dreptul de a cere compen­
se poate face compensare între sume aparţinând unor bugete diferite sarea sau restituirea se prescriu în 5 ani calculaţi începând cu data de 1
(de stat, locale sau al asigurărilor sociale de stat). ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul. Codul
Scăderea creanţelor, urmărite de organele de executare, din fiscal prevede cazurile în care se întrerupe sau se suspendă prescripţia.
evidenţă se face în cazul în care debitorul este în stare de Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită. Atunci când
insolvabilitate, aplicabilă în următoarele situaţii: debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale, se procedează
- când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile; la executarea fiscală, în baza titlului de creanţă, devenit titlu
- când, după epuizarea executării silite a debitorului, rămân obligatoriu. Executarea silită începe numai după ce organul de
debite neachitate; executare îi transmite debitorului înştiinţarea de plată, prin care i se
- când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere; comunică suma datorată, iar după înştiinţare, au trecut 15 zile de la
- când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunos­ comunicare.
cut şi, la acesta ori în alte locuri, unde există informaţii că a avut Executarea silită începe prin comunicarea unei somaţii, însoţită
avere, nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile; de un exemplar al titlului de creanţă. Somaţia cuprinde, în afara
- când, potrivit legii, debitorul, persoană juridică, îşi încetează datelor cerute pentru actul administrativ fiscal, următoarele elemente:
existenţa şi au rămas creanţe fiscale neachitate. numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe
Anularea creanţelor fiscale. Poate fi aprobată prin hotărâre de executarea silită; termenul de plată şi indicarea consecinţelor neres-
Guvern sau de autorităţile deliberative la nivel local, în cazuri pectării somaţiei.
excepţionale şi pentru motive temeinice (exemplu: calamităţi naturale, Executarea silită poate fi:
catastrofe). - prin poprire;
- prin executarea bunurilor mobile;
198 199
- prin executarea bunurilor imobile. Competenţa de soluţionare revine:
In timpul executării silite a bunurilor imobile, creanţa fiscală - organelor abilitate constituite la nivelul direcţiilor generale ale
mai poate fi stinsă şi prin darea în plată, care constă în trecerea în finanţelor publice de la domiciliul sau sediul contestatorului, pentru
proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, impozite, taxe ş.a., inclusiv accesorii, în cuantum situat sub 5 miliarde
după caz, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, a ROL (500.000 RON);
bunurilor imobile supuse executării silite. - organelor centrale, pentru creanţe mai mari de 5 miliarde ROL
(500.000 RON);
3.7. Soluţionarea contestaţiilor formulate - organelor locale, pentru creanţele administrate de acestea.
împotriva actelor administrative fiscale Soluţionarea contestaţiei se face prin verificarea motivelor de
drept şi de fapt, în raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale
Actele administrative fiscale, incluzând titlurile de creanţă, sunt
invocate şi probele administrate. Soluţionarea se face în limitele
supuse căilor de atac, în două faze:
contestaţiei, fără a se putea crea contestatorului o situaţie mai grea în
- faza administrativă;
propria cale de atac.
- faza în justiţie.
Retragerea contestaţiei poate fi făcută de contestator până la
Contestaţia este calea administrativă de atac şi nu înlătură
soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare emite o decizie prin care
dreptul la acţiune. Titular al dreptului este numai cel care se consideră
ia act de retragere.
lezat în drepturile sale prin actul administrativ fiscal sau prin lipsa
Prin decizie, contestaţia poate fi admisă, în totalitate sau în parte,
acestuia. Pot fi atacate şi deciziile de impunere prin care nu sunt
ori poate să fie respinsă.
stabilite impozite, taxe sau alte sume datorate bugetului general
Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi
consolidat. In cazul deciziilor de stabilire a bazei de impunere,
este alcătuită din:
contestaţia poate fi depusă de orice persoană care participă la
- preambul, care cuprinde denumirea organului învestit cu
realizarea venitului.
soluţionarea, datele de identificare ale contestatorului, numărul de
Forma şi conţinutul contestaţiei. Contestaţia se formulează în
înregistrare a contestaţiei, obiectul cauzei, sinteza susţinerii părţilor
scris şi trebuie să conţină:
atunci când organul competent să soluţioneze contestaţia nu este
- datele de identificare a contestatorului;
organul emitent;
- obiectul contestaţiei, care îl constituie numai sumele şi măsu­
- considerentele cuprind motivele de fapt care au format
rile înscrise în titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat, cu
convingerea organului de soluţionare în soluţia pe care o dă
excepţia contestaţiei privind refuzul nejustificat de emitere a actului
contestaţiei;
administrativ fiscal;
- dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac,
- motivele de fapt şi de drept;
termenul în care se exercită şi instanţa competentă.
- dovezile pe care se întemeiază;
Decizia se semnează de conducătorul direcţiei generale, direc­
- semnătura contestatorului sau împuternicitului. în cazul per­
torul general al organului competent la nivel central, conducătorul
soanelor juridice, se aplică şi ştampila.
organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau înlocuitorii
Contestaţia se depune, în termen de 30 zile de la comunicarea
acestora.
actului, la organul fiscal sau vamal emitent al actului. Când competenţa
Decizia poate fi atacată la instanţa de judecată (secţia de
de soluţionare nu aparţine organului emitent, acesta înaintează
contencios administrativ şi fiscal).
contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului competent.
200 201
b ) . omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele
Capitolul 4 contabile, ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate;
EVAZIUNEA FISCALĂ c) evidenţierea, în actele contabile sau alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile,
memorii ale aparatului de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de
alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri
4.1. Evaziunea fiscală sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau
După 1990, evaziunea fiscală a făcut obiectul mai multor
vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu
reglementări legale succesive, specifice şi conexe.
privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
In prezent, sediul materiei îl constituie Legea nr.241/2005 pentru
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care a abrogat Legea
de către terţe persoane a bunurilor sechestrate, în conformitate cu
nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură
în doctrină, sunt autori care disting între evaziunea fiscală legală
penală.
şi evaziunea fiscală frauduloasă:
Una din căile prin care contribuabilii pot să diminueze sumele
- evaziunea fiscală legală este făcută la adăpostul legii, prin
plătite bugetului este cea a companiilor ojfshorre înfiinţate în
interpretarea legilor fiscale în favoarea contribuabilului, faptă care nu
aşa-zisele paradisuri fiscale. Termenul offshorre se traduce prin „în
constituie infracţiune. Aceşti autori încadrează aici inclusiv investirea
larg", dincolo de ţărm.
profitului în achiziţii de maşini şi echipamente pentru care statul acorda
Paradisurile fiscale sunt state cu un regim fiscal relaxat.
reduceri de impozit pe venit;
Contribuabilul înfiinţează o firmă într-un „paradis fiscal", unde
- evaziunea fiscală frauduloasă sau frauda fiscală constă în
impozitele şi taxele sunt foarte mici. Apoi, prin firma din ţara de
disimularea obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului
rezidenţă, intră în relaţii comerciale cu firma offshorre şi procedează
materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata
de aşa manieră încât să-şi externalizeze profitul (contracte de
sumelor cuvenite bugetelor publice.
consultanţă, studii, proiecte sau chiar produse pentru care plăteşte
Nu împărtăşim această distincţie. Evaziunea fiscală este o
preţuri foarte mari).
încălcare a legii şi, prin urmare, nu poate fi şi legală, ci numai
Sunt astfel de paradisuri fiscale:
frauduloasă.
- Andorra - situată la graniţa dintre Franţa şi Spania, cu o
Legea română nu dă o definiţie a evaziunii fiscale, ci stabileşte
suprafaţă de 468 km şi o populaţie de 70.000 locuitori, şi unde
2

numai latura obiectivă a acestei infracţiuni.


firmele nu plătesc impozit pe profit. Pentru aflarea titularilor
Legea nr. 541/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
conturilor bancare este necesară o hotărâre judecătorească. Condiţia
fiscale, la art. 9, stabileşte infracţiunile de evaziune fiscală, respectiv:
este ca 2/3 din capital să fie deţinut de rezidenţi sau cetăţeni ai
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
Andorrei;

202 203
- Elveţia - unde evaziunea fiscală este privită ca o „infracţiune Potrivit articolului 31 din Codul fiscal al României, având titlul
civilă", iar autorităţile nu au permisiunea să colaboreze cu serviciile marginal credit fiscal, se deduce - din impozitul pe profit al persoanei
fiscale străine; juridice române care obţine venituri dintr-un stat străin prin
- Republica Irlanda - cu o cotă unică a impozitului pe profit de intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu
12,5%; reţinere la sursă şi veniturile în cauză sunt impozitate atât în România,
- Liechtenstein - cu o suprafaţă de 160 km ,situată între Elveţia
2
cât şi în statul străin - impozitul plătit în statul străin. Deducerea se
şi Austria, care percepe doar unele taxe în cuantum foarte redus asupra aplică numai dacă persoana juridică română prezintă documente
capitalului companiilor; justificative.
- Malta - unde profiturile companiilor offshorre sunt impozitate Prin urmare, creditul fiscal este deducerea impozitului plătit într-un
cu 5%. stat străin pentru veniturile care sunt supuse impozitării în statul de
In afara celor mai sus enumerate, situate în spaţiul european, în origine al contribuabilului.
lume sunt o mulţime de alte state cu regim fiscal relaxat, printre care: Pentru evitarea dublei impuneri, România are încheiate
Bahamas, Bahrain, Belize, Bermude, Costa Rica, Liberia, Panama, convenţii bilaterale cu peste 70 de state, convenţii intrate în vigoare
Singapore ş.a. înainte de aderarea la Uniunea Europeană.
Pierderile fiscale aferente activităţilor desfăşurate în străinătate
4.2. Evitarea dublei impuneri şi creditul fiscal sunt deductibile numai pentru veniturile obţinute din străinătate.
Dubla impunere poate să apară în cazul companiilor care
4.3. Cazierul fiscal
desfăşoară activităţi aducătoare de venituri/profituri în două sau mai
multe state. Regula în materia impozitării este a locului obţinerii Sediul materiei îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001
venitului. Statul de origine al companiei poate să nu recunoască privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, a cărei ultimă
impozitele plătite pentru activităţile desfăşurate în afara teritoriului modificare s-a făcut prin Legea nr. 9172007.
său şi să le impoziteze împreună, prin însumare, cu cele desfăşurate în Cazierul fiscal a fost instituit în scopul prevenirii şi combaterii
interiorul graniţelor sale. O astfel de politică fiscală este de natură să evaziunii fiscale, ca mijloc de evidenţă şi urmărire a disciplinei
ducă la diminuarea cooperării economice internaţionale. financiare a contribuabililor.
Pentru evitarea acestui fenomen, între state se încheie convenţii Este organizat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, la nivel
de evitare a dublei impuneri. central şi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale competente -
în acest domeniu distingem, în cazul României, două situaţii: direcţiile generale ale finanţelor publice, Direcţia generală de
- cea a activităţilor desfăşurate în statele membre ale Uniunii administrare a marilor contribuabili şi administraţiile financiare ale
Europene; municipiilor reşedinţă de judeţ, precum şi ale sectoarelor Municipiului
- cea a activităţilor desfăşurate în alte state decât cele membre Bucureşti.
ale Uniunii Europene. Cazierul fiscal poate fi:
în cazul statelor membre ale Uniunii Europene sunt aplicabile a) naţional - la Ministerul Economiei şi Finanţelor;
cele patru libertăţi fundamentale: libera circulaţie a mărfurilor; libera b) local.
circulaţie a serviciilor; libera circulaţie a capitalurilor; libera circulaţie în cazierul fiscal se înscriu datele privind:
a persoanelor. Veniturile sunt supuse impunerii în ţara de sursă a a) sancţiunile aplicate contribuabilului pentru fapte sancţionate
acestora. de legile financiare, vamale şi cele privind disciplina financiară;
204 205
b) măsurile de executare silită.
Datele din cazierul fiscal se scot din evidenţă dacă:
Capitolul 5
- faptele nu mai sunt sancţionate de lege;
- a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească, constatată
C O N T R O L U L F I N A N C I A R ŞI F I S C A L
printr-o hotărâre judecătorească;
- contribuabilul nu a mai săvârşit fapte de natura celor care se
înscriu în cazierul fiscal într-o perioadă de 5 ani de la data rămânerii
definitive a actului prin care au fost sancţionate asemenea fapte;
- la decesul, respectiv radierea contribuabilului.
Cazierul fiscal este cerut la înfiinţarea societăţilor comerciale,
asociaţiilor, fundaţiilor, la autorizarea exercitării unei activităţi Formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor publice sunt
independente, la cesiunea părţilor sociale/acţiunilor de către supuse unei game ample de forme de control:
asociaţi/acţionari. - control politic, realizat de:
Certificatul de cazier fiscal se eliberează în 10 zile de la 1. Parlament, cu ocazia aprobării bugetului de stat şi
solicitare şi este valabil 15 zile de la emitere. bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a contului general
anual de execuţie;
2. Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-
teritoriale la aprobarea bugetului şi a contului de execuţie;
- control jurisdictional, exercitat de instanţele de judecată cu
ocazia soluţionării contestaţiilor împotriva actelor de impunere şi
control;
- control financiar şi fiscal, cu cele două componente ale sale:
a) controlul financiar, exercitat asupra utilizării resurselor
financiare publice, în care includem: controlul financiar preventiv
propriu, controlul financiar preventiv delegat, controlul ulterior al
Curţii de Conturi;
b) controlul fiscal, exercitat asupra ajungerii la bugetele din
sistemul unitar de bugete a sumelor cuvenite acestuia şi în care
includem: inspecţia fiscală, controlul Gărzii Financiare.

5.1. Definirea şi clasificarea controlului financiar

Definiţie. Controlul financiar şi fiscal este operaţiunea de


stabilire a concordanţei cu realitatea a înregistrărilor în evidenţa
financiar-contabilă a operaţiunilor materiale şi încadrării acestora în
prevederile legale privind veniturile şi cheltuielile bugetului general

206 207
consolidat, formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume cuvenite bugetului
financiare publice. general consolidat.
Controlul, în funcţie de sfera vizată, poate fi: Proceduri de control:
••• Control financiar, constând în: - p r i n sondaj;
- controlul Ministerului Economiei şi Finanţelor; - inopinat;
- controlul financiar preventiv propriu; - încrucişat.
- controlul financiar preventiv delegat; Perioada supusă controlului:
- controlul financiar al autorităţilor administraţiei publice locale; - pentru contribuabilii mari - perioada începe de la sfârşitul
- controlul Curţii de Conturi. perioadei controlate anterior situată în cadrul termenului de prescripţie
• Control fiscal, constând în: de a stabili obligaţii fiscale;
- inspecţia fiscală; - pentru ceilalţi contribuabili - asupra creanţelor născute în
- controlul Gărzii Financiare; ultimii 3 ani fiscali, dar se poate extinde pe perioada prescripţiei dacă
- controlul administraţiei publice locale, există indicii de încălcare a obligaţiilor fiscale.
care priveşte sumele cuvenite bugetului general consolidat. Avizul de inspecţie fiscală. înaintea controlului, contribuabilul
In funcţie de momentul în care se execută, controlul financiar şi este avizat despre control. Avizul trebuie să cuprindă temeiul juridic al
fiscal poate fi: inspecţiei, data de începere, obligaţiile fiscale şi perioadele controlate,
- anticipat (preventiv); posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere, solicitare care
- concomitent (operativ-curent); poate fi acordată o singură dată pentru motive justificate. Avizul se
- ulterior (posterior). comunică înainte cu 30 zile pentru contribuabilii mari şi înainte cu 15
In funcţie de organul care îl execută, poate fi: zile pentru ceilalţi contribuabili.
- intern sau propriu; Inspecţia se desfăşoară de regulă în spaţiile de lucru ale
- extern.' contribuabilului, la sediul organului fiscal sau în alt loc stabilit de
In funcţie de volumul controlat, poate fi: comun acord cu contribuabilul, care trebuie să asigure şi logistica
- control financiar total; necesară controlului. Contribuabilul poate desemna o persoană care
- control financiar prin sondaj. să-1 reprezinte.
Contribuabilul va fi informat pe toată durata efectuării
5.2. Inspecţia fiscală controlului asupra constatărilor, iar la final, poate să prezinte punctul
de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale.
Este reglementată de Codul de procedură fiscală. Durata nu poate fi mai mare de 3 luni şi se efectuează o singură
Cuprinde ansamblul activităţilor care au ca obiect verificarea dată pentru fiecare impozit, taxă ş.a.
bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, Raportul de inspecţie fiscală. Rezultatul inspecţiei se
corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către consemnează într-un raport scris în care se prezintă constatările
contribuabili, stabilirea diferenţelor de plată şi creanţelor accesorii. inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal. Raportul va sta la baza
Se execută de A.N.A.F., prin organele locale. deciziei de impunere pentru diferenţele constatate în minus.
Sunt supuse inspecţiei fiscale toate persoanele, indiferent de Pe baza deciziei controlului, contribuabilul are dreptul de a
forma de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a beneficia de asistenţa de specialitate sau juridică, să i se comunice
data, ora şi locul prezentării concluziilor.
208 209
In prezent, Garda Financiară este reglementată de O.U.G.
5.3. Controlul Gărzii Financiare nr. 91/2003, modificată prin O.G. nr. 8/2005 şi H.G. nr. 1538/2003.
Garda Financiară este o instituţie publică de control cu
Istoricul Gărzii Financiare
personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat, cu
Reapărută în aparatul financiar al statului român după Revoluţia
excepţia controlului fiscal, privind prevenirea, descoperirea şi
din decembrie 1989 prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi
combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi
funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, Garda
vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală. Este organizată ca
financiară este o instituţie cu o îndelungată tradiţie în ţara noastră.
organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea
în Ardeal şi Bucovina, anterior Marii Uniri din anul 1918, în
Ministerului Economiei şi Finanţelor (A.N.A.F.).
administraţia finanţelor publice exista un număr de 2000 funcţionari
Garda Financiară este condusă de un comisar general - fucţionar
organizaţi milităreşte, care formau corpul aşa-numit al finanţilor.
public, numit prin ordin al ministrului, în condiţiile legii. Comisarul
Atribuţiile corpului de control al „finanţilor" erau următoarele:
general este ajutat de trei comisari generali adjuncţi care, în absenţa
- controlul fabricaţiei şi desfacerii spirtului şi băuturilor
comisarului general, angajează şi reprezintă Garda Financiară pe baza
spirtoase, precum şi al tuturor produselor supuse taxelor de
mandatului expres dat prin decizie a comisarului general.
consumaţie;
Potrivit legii, Garda financiară are atribuţii de control operativ
- controlul producţiei şi desfacerii bunurilor care constituiau
şi inopinat cu privire la;
monopolul statului;
• respectarea actelor normative în scopul prevenirii,
- paza graniţelor şi controlul vamal.
descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise;
După 1918, corpul „finanţilor" a fost preluat sub numele de
• respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea,
Gardă financiară, iar în 1927 aceasta a fost desfiinţată. în 1930, prin
legea spirtului, a fost reînfiinţată, dar cu o sferă de activitate mult mai depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;
restrânsă, ţinând doar de fiscalitatea şi comercializarea spirtului şi • modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a
băuturilor alcoolice. Prin Legea Monopolului Alcoolului din 18 mai bunurilor, în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea
1932, un număr de 200 soldaţi grăniceri a fost detaşat la Ministerul agenţilor economici;
Finanţelor şi însărcinat cu paza drumurilor şi barierelor oraşului. în • participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale
anul 1933, prin legea organizării Ministerului Finanţelor, Garda altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi
financiară a fost ataşată Secretariatului General, iar atribuţiile ei au combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune
fost extinse şi la alte impozite din domeniul sectoarelor de producţie, şi fraudă fiscală.
comercializare şi prestări servicii. în aprilie 1941, soldaţii grăniceri în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, comisarii Gărzii
care activau în Garda financiară sunt disponibilizări frontului şi se Financiare au dreptul:
reduce altfel volumul activităţii. Prin Decretul nr. 325/1984, Garda > să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se
financiară se desfiinţează. depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi
în toată această perioadă, Garda financiară a fost o instituţie ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare, cu privire la
militarizată, caracter pe care şi 1-a păstrat şi la reînfiinţarea ei, în anul prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt
1991. Legea de atunci o definea ca fiind „un corp de control financiar, interzise de acestea;
militarizat, neîncazarmat, care funcţionează, potrivit legii, în cadrul > să verifice respectarea reglementărilor legale privind
Ministerului Finanţelor Publice". circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi
210' 211
fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, > să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile
zone libere, precum şi alte locuri în care se desfăşoară o asemenea corespunzătoare, conform competenţelor atribuite de lege;
activitate; > să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind
> să verifice legalitatea operaţiunilor desfăşurate, existenţa şi rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale
autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării
prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi constatărilor;
comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea > să oprească, în condiţiile legii, mijloacele de transport pentru
integrităţii bunurilor; verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor
> să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condiţiile transportate;
legii, a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere > să solicite instituţiilor financiar-bancare de asigurări-
sunt ilicite, precum şi a veniturilor realizate din activităţi comerciale reasigurări date sau documente, în vederea instrumentării şi
sau prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar- fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte ce
contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor contravin legislaţiei în vigoare;
sau, după caz, a infracţiunilor; > să poarte uniforma, să păstreze, să folosească şi să facă uz de
> să solicite, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură armamentul de apărare din dotare, în caz de autoapărare sau stare de
penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în necesitate;
localuri publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini - , > să utilizeze mijloace de transport auto purtând însemne şi
dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri dispozitive de avertizare sonore şi luminoase specifice.
sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda Actele de control întocmite de comisarii Gărzii financiare sunt
fiscală; acte administrative de control operativ şi inopinat şi se comunică
> să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se
frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale află sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea
în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz.
luarea de măsuri asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca Pentru exercitarea controlului preventiv şi inopinat, comisarii
debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori risipească Gărzii financiare prezintă ordinul de serviciu, care este, de regulă,
averea şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală; general, cu caracter permanent, şi care indică numele comisarului şi
> să solicite, administratorilor unităţilor controlate şi competenţele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna.
persoanelor implicate, explicaţii, lămuriri, precizări verbale şi/sau în
scris, după caz, cu privire la faptele constatate; 5.4. Controlul financiar preventiv
> să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele
originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre etc., necesare Sediul materiei îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999
finalizării actului de control ;
50
privind auditul intern şi controlul financiar preventiv în aplicarea
căruia au fost emise Normele metodologice privind cadrul general al
atribuţiilor şi exercitării controlului financiar preventiv popriu,
5 0
Analiza şi examinarea probelor, eşantioanelor şi mostrelor se fac în
aprobate prin Ordinul hr. 123/06.02.2001 al ministrului Finanţelor
laboratoare de specialitate, cheltuielile privind efectuarea ;estora fiind
Publice.
suportate din fondurile special alocate în bugetul de venituri şi cheltuieli al
Gărzii Financiare.
212 213
Conţinutul controlului preventiv este alcătuit din operaţiunile de pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei, datoria publică şi alte
verificare a proiectelor de operaţiuni ce fac obiectul acestuia. operaţiuni specifice.
Sunt operaţiuni supuse controlului preventiv. Această formă de control este prealabilă aprobării operaţiunii de
- angajamentele legale şi bugetare ale instituţiilor publice şi către ordonatorul principal de credite şi se acordă de către persoana
unităţilor administrativ-teritoriale; împuternicită să exercite controlul prin viză numai dacă operaţiunea
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare, precum şi respectă întrutotul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în
modificarea acestora în condiţiile legii; limitele angajamentelor bugetare aprobate.
- efectuarea de plăţi din fonduri publice şi de încasări în Concret, viza de control financiar preventiv constă în semnarea,
numerar; la rubrica anume destinată, de către persoana împuternicită şi aplicarea
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din sigiliului personal.
domeniul public sau privat al statului sau unităţilor administrativ- Cu ocazia controlului financiar preventiv propriu, persoana
teritoriale; desemnată să exercite acest control verifică proiectele de operaţiuni cu
- alte operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului Economiei şi privire la următoarele aspecte:
Finanţelor. - legalitatea - dacă sunt respectate toate prevederile legale
Controlul financiar preventiv este organizat şi exercitat în aplicabile;
următoarele forme: - regularitatea - constând în respectarea ansamblului
- controlul financiar preventiv propriu; principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice aplicabile;
- controlul financiar delegat. - încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate.
Sunt supuse controlului financiar preventiv propriu următoarele
5.4.1. Controlul financiar preventiv propriu (intern) proiecte de operaţiuni:
- angajamentele bugetare (cererea de deschidere de credite,
Controlul financiar preventiv propriu (intern) se execută de dispoziţia bugetară de repartizare a creditelor bugetare, modificarea
organele proprii ale instituţiilor publice, respectiv de contabilul-şef sau repartizării pe trimestre a creditelor bugetare, virările de credite,
persoanele împuternicite de acesta, cu aprobarea ordonatorului de începând cu trimestrul III, de la un capitol la altul al clasificaţiei
credite, cu precizarea limitelor împuternicirii. Persoanele bugetare şi între subdiviziuni);
împuternicite de contabilul-şef trebuie să fie din subordinea sa. - proiectele de angajamente legale din care derivă, direct sau
Controlul se exercită prin viza de control preventiv, operaţiunile indirect, obligaţii de plată (contracte sau comenzi de achiziţii publice,
supuse controlului neputând fi efectuate fără această viză. contracte de concesionare sau închiriere, în care instituţia publică este
Se organizează la entităţile publice (Administraţia Prezidenţială, concesionar sau chiriaş, angajarea şi avansarea personalului, acordarea
Parlament, Guvern, ministere şi alte instituţii publice), la companiile salariului de merit, numirile temporare pe funcţii de conducere,
naţionale, regiile autonome, organizaţiile neguvernamentale, precum acordarea oricăror altor drepturi salariale, a diurnelor pentru deplasări
şi la orice alte persoane juridice care gestionează fonduri publice cu şi detaşări);
orice titlu şi/sau care administrează patrimoniul public, referitor la - concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din
gestionarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public în patrimoniul entităţilor publice (contractul de vânzare în care instituţia
cauză, precum şi la agenţiile de gestionare a fondurilor publice publică este vânzător, procesul de predare-primire pentru transferul
provenite din finanţări externe. La Ministerul Economiei şi Finanţelor fără plată al bunurilor, contractul de concesionare sau închiriere, în
se organizează pentru operaţiunile Fondului naţional de preaderare, care instituţia publică este concedent sau locator);
214 215
- plăţi din credite bugetare sau alte fonduri publice (ordinul de neconsumate în perioada anterioară celei pentru care se solicită
plată pentru achiziţii publice, destinate activităţii curente şi de creditele respective;
investiţii, deconturi pentru acţiuni de protocol sau cheltuieli pentru - concordanţa documentaţiei de fundamentare cu cerinţele
manifestări specifice, cotizaţii, contribuţii, taxe la organisme cadrului normativ specific, scadenţa obligaţiilor de plată, corectitu­
internaţionale, ordinele de plată pentru transferuri, subvenţii, prime dinea calculelor;
sau alte plăţi din fondurile publice acordate agenţilor economici sau - completarea corectă a formularului şi existenţa semnăturii
altor beneficiari legali ş.a.); persoanelor autorizate*
- documentele privind scăderea din gestiune a unor pagube care 2. Dispoziţia de plată (ordinul de plată) pentru repartizarea credi­
nu se datorează vinovăţiei unor persoane. telor bugetare sau borderoul centralizator al acestor documente trebuie să
Pentru obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu, fie însoţit de fundamentarea sumelor înscrise şi se verifică asupra:
proiectele de operaţiuni semnate de conducătorii compartimentelor de - încadrării sumelor înscrise în totalul creditului bugetar, aprobat
specialitate în scopul certificării în privinţa legalităţii şi realităţii, şi deschis pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare;
însoţite de documentele justificative corespunzătoare, se prezintă - concordanţei creditelor înscrise în dispoziţii cu prevederile din
contabilului-şef sau şefului compartimentului contabil cu atribuţii de bugetele aprobate;
ţinerea contabilităţii, de exercitare a controlului financiar preventiv şi - completării corecte a formularelor.
de evidenţă a angajamentelor sau, după caz, persoanei desemnate să 3. Documentul pentru modificarea repartizării pe trimestre a
îndeplinească aceste atribuţii. Proiectele de operaţiuni se înregistrează creditelor bugetare are ca document justificativ fundamentarea
şi se datează în registrele de evidenţă a documentelor de la propunerii şi trebuie verificat cu privire la:
respectivele documente. - încadrarea propunerilor de modificare în prevederea bugetară
Controlul se face, mai întâi, cu privire la aspectele formale — anuală aprobată pe capitole;
controlul formal - după care se face verificarea de fond. Controlul - concordanţa propunerii de modificare cu obligaţiile ce decurg
formal are în vedere încadrarea operaţiunii în categoria celor supuse din acţiuni şi sarcini noi sau din angajamentele asumate;
controlului, completarea documentelor, conform rubricilor acestora, - existenţa semnăturilor persoanelor autorizate.
existenţa semnăturilor şefilor compartimentelor de specialitate şi a 4. Documentul pentru virările de credite, de la un capitol la
documentelor justificative. Dacă documentele prezentate nu respectă altul, începând cu trimestrul III, trebuie însoţit de fundamentarea
această cerinţă, ele se restituie emitentului, fâcându-se menţiune în propunerii şi de verificarea concordanţei propunerii cu obligaţiile
acest sens în „Registrul proiectelor de operaţiuni prevăzute să fie decurgând din acţiuni şi sarcini noi şi existenţei semnăturilor
prezentate la viza de control financiar preventiv propriu". persoanelor autorizate.
La verificarea de fond, în funcţie de operaţiunea supusă vizei, se Verificarea de fond, în principiu, priveşte aceleaşi aspecte şi în
controlează: cazul documentului pentru efectuarea virărilor de credite între
A. în cazul angajamentelor bugetare: subdiviziunile clasificaţiei bugetare şi dispoziţia bugetară de
1. Cererea de deschidere de credite bugetare, însoţită de nota retragere şi cea de repartizare între unităţile subordonate sau
justificativă şi fundamentarea pe baza normelor specifice fiecărui borderoul centralizator al acestor documente.
ordonator principal de credite, pentru cheltuielile cuprinse în cererea de B. în cazul proiectelor de angajamente legale din care
deschidere a creditelor bugetare, se verifică sub următoarele aspecte: derivă, direct sau indirect, obligaţii de plată.
- încadrarea sumelor solicitate pe capitole, subcapitole şi titluri, Fac parte din această categorie contractul sau comanda de
în volumul creditelor aprobate prin buget, cu luarea în seamă a celor achiziţii publice, inclusiv pentru achiziţii publice finanţate integral sau
216 217
parţial din credite externe acordate statului român de organisme sau numire a comisiei de evaluare, raportul de evaluare a bunurilor care
organizaţii internaţionale, instituţii financiar-bancare sau direct de urmează a fi vândute, documentaţia licitaţiei cu strigare. Se verifică de
furnizori, acordurile subsidiare de împrumuturi, contracte de fond: respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea
închiriere sau concesionare, când instituţia publică este chiriaş sau procedurii de valorificare prin licitaţia cu strigare, stabilirea termenilor
concesionar, protocoalele de afiliere, convenţii, acorduri de participare contractuali, în concordanţă cu cadrul normativ, existenţa vizei
la organisme internaţionale, acorduri de schimb de experienţă sau compartimentului juridic, precum şi a semnăturilor autorizate din
documentare, pe bază de reciprocitate, fără transfer de valută şi alte compartimentele de specialitate.
documente de angajamente legale de plăţi. Acestea se verifică, după Sunt supuse controlului preventiv şi plăţile din credite bugetare
caz, cu privire la: şi din alte fonduri publice.
- încadrarea achiziţiilor publice în limitele fizice şi valorice, în In cazuri deosebite, persoana care acordă viza de control
lista de achiziţii, respectiv de investiţii sau dotări; preventiv poate solicita şi alte documente justificative şi, în mod
- respectarea prevederilor legale privind întocmirea contrac­ expres, viza compartimentului juridic.
tului/comenzii de achiziţii; Dacă în urma verificării se constată că documentele corespund
- înscrierea valorii contractului în limita creditelor aprobate cerinţelor legale, persoana împuternicită acordă viza prin semnătură şi
acelei subdiviziuni a clasificaţiei bugetare; aplicarea sigiliului. In situaţiile de refuz de viză, acesta se comunică,
- respectarea prevederilor legale pentru atribuirea contractului; spre ştiinţă, compartimentului de audit intern al instituţiei publice în
- viza compartimentului juridic şi semnătura persoanelor autorizate. cauză. In situaţia în care conducătorul instituţiei dispune, pe proprie
C. Concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din răspundere, efectuarea unei operaţiuni care a primit refuz de viză,
patrimoniul instituţiilor publice contabilul-şef are îndatorirea de a informa în scris Ministerul Economiei
1. Contractul de concesionare sau închiriere trebuie să fie şi Finanţelor şi, după caz, organul ierarhic superior. Inspecţia pentru
însoţit de următoarele documente justificative: studiul de oportunitate, auditul intern din Ministerul Economiei şi Finanţelor va efectua
caietul de sarcini, actul normativ de aprobare a concesiunii, inspecţia de audit în toate cazurile în care sunt sesizate de contabilul-şef
documentele licitaţiei, documentaţia procedurii de negociere directă. în legătură cu efectuarea operaţiunii pe proprie răspundere de către
Se verifică de fond: încadrarea obiectului contractului în lista ordonatorii principali de credite. Pentru ceilalţi ordonatori de credite,
cuprinzând bunurile care, potrivit legii, pot fi concesionate sau inspecţia de audit a operaţiunilor efectuate pe proprie răspundere se
închiriate, respectarea procedurii de licitaţie sau negociere directă şi efectuează de inspecţiile de audit din cadrul direcţiilor generale ale
atribuirea contractului, stabilirea termenilor contractuali în finanţelor publice şi controlului financiar de stat.
concordanţă cu cadrul normativ, existenţa vizei compartimentului
juridic şi a semnăturii autorizate din compartimentele de specialitate. 5.4.2. Controlul financiar preventiv delegat
2. Procesul-verbal de predare-primire (transferul bunului fără
plată) are la bază următoarele documente justificative: referatul de Se organizează şi se exercită de Ministerul Economiei şi
disponibilizare, adresele către instituţiile publice care doresc să utilizeze Finanţelor, prin controlorii delegaţi.
bunul. Se verifică de fond respectarea prevederilor legale referitoare la Controlul preventiv la ordonatorii principali de credite a fost
desfăşurarea procedurii de redistribuire a bunurilor şi existenţa instituit prin Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
semnăturii persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate. Conturi nr. 94/1992. în cadrul Curţii de Conturi exista o structură
3. Contractul de vânzare-cumpărare, când entitatea publică are specializată, secţia de control preventiv.
calitatea de vânzător. Documentele justificative sunt: decizia de
218 219
Prin Ordonanţa Guvernului nr. 119/31 august 1999 privind • sunt supuse controlului financiar preventiv delegat numai
auditul intern şi controlul financiar preventiv, atribuţiile de control operaţiunile peste o anumită limită valorică, aceasta putând diferi de la
preventiv la ordonatorii principali de credite au fost încredinţate o instituţie la alta;
fostului Minister al Finanţelor Publice. • controlul preventiv delegat este un control extern;
Controlul preventiv delegat se exercită de către unul sau mai • controlul preventiv delegat se exercită numai de instituţiile
mulţi controlori delegaţi, numiţi prin ordin de ministrul Economiei şi publice al căror conducător are calitatea de ordonator principal de credite;
Finanţelor, pentru fiecare instituţie publică în care se exercită funcţia • controlul preventiv delegat se exercită asupra proiectelor de
de ordonator principal de credite al bugetului de stat, bugetului operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv
asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, propriu.
precum şi pentru operaţiuni privind datoria publică şi pentru alte Controlorii delegaţi sunt funcţionari publici, angajaţi ai
operaţiuni specifice Ministerului Economiei şi Finanţelor. Ministerului Economiei şi Finanţelor. Aceştia trebuie să aibă studii
Operaţiunile supuse controlului financiar preventiv delegat sunt superioare economice sau juridice şi o vechime efectivă în domeniul
stabilite potrivit prevederilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa finanţelor publice de minimum 7 ani. Funcţia de controlor delegat este
Guvernului nr. 119/1999, prin norme metodologice aprobate prin incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia
ordin al ministrului Finanţelor Publice. Aceste operaţiuni sunt, în funcţiilor didactice din învăţământul superior. Controlorii delegaţi nu
principiu, aceleaşi cu cele supuse controlului financiar preventiv pot face parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice
propriu şi sunt grupate, după cum urmează: cu caracter politic.
- angajamente bugetare; Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se
- proiecte de angajamente legale din care derivă, direct sau indi­ refuză în scris, pe formular tipizat, şi trebuie să poarte semnătura şi
rect, obligaţii de plată în sarcina statului; sigiliul personal al controlorului delegat competent.
- concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al In situaţia în care controlorul delegat intenţionează să dea refuz
statului; de viză, acesta este obligat să-1 informeze în scris pe ordonatorul
- plăţi din credite bugetare, deschise şi repartizate; principal de credite, făcându-i cunoscute şi motivele. Ordonatorul
- alte documente de operaţiuni, cum sunt: contractele de vânza- principal de credite, la rândul său, poate să prezinte, în scris,
re-cumpărare a locuinţelor şi spaţiilor cu altă destinaţie construite din argumente în favoarea efectuării operaţiunii pentru care se
fondurile unităţilor bugetare, referatele privind scăderea din intenţionează refuzul de plată. în acest caz, controlorul delegat, înainte
contabilitate a unor pagube care nu se datorează vinovăţiei unor de a înregistra refuzul de viză, trebuie să consulte opinia neutră
persoane, precum şi ordinul de plată pentru cheltuieli ce se efectuează formulată de o echipă de 3 controlori delegaţi de la alte instituţii
din mijloace băneşti primite de la persoane juridice sau fizice prin publice. Opinia neutră se formulează şi motivează în scris, având însă
transmitere gratuită. numai un rol consultativ, soluţia finală fiind de competenţa exclusivă
Tot prin norme metodologice, potrivit legii, sunt stabilite a controlorului delegat competent.
limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv în toate cazurile, refuzul de viză trebuie să fie motivat în scris.
delegat, pe tipuri de operaţiuni, documentele justificative şi modul în Regimul refuzului de viză este diferit în cazul instituţiilor
care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru publice aparţinând administraţiei centrale. în cazul acestor instituţii
fiecare tip de operaţiune. publice, operaţiunea refuzată la viză poate fi efectuată numai dacă este
Din aceste prevederi legale desprindem caracteristicile care autorizată prin hotărâre a Guvernului. Instituţia publică iniţiatoare a
diferenţiază controlul financiar preventiv propriu de controlul proiectului de hotărâre a Guvernului trebuie să îi informeze despre
financiar preventiv delegat, respectiv: aceasta pe ministrul Economiei şi Finanţelor şi pe controlorul
financiar şef şi să le transmită o copie a proiectului de hotărâre,
220 221
însoţită de nota de fundamentare, cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţa stat de către organele centrale şi judeţene, controlul execuţiei
Guvernului. Guvernul trebuie să se pronunţe în termen de 15 zile de la bugetului de stat şi balanţei de încasări şi plăţi externe, precum şi
data depunerii proiectului hotărârii la Secretariatul General al legalitatea bilanţurilor contabile ale organelor centrale ale adminis­
Guvernului, cu ascultarea în şedinţă a punctului de vedere al traţiei de stat. El prezenta, lunar, primului-ministru, concluziile
controlorului preventiv delegat, prezentat de controlorul financiar-şef. controlului efectuat şi, la sfârşitul anului, contul general de încheiere a
în cazul celorlalte instituţii publice, ordonatorul de credite poate exerciţiului bugetar.
dispune, pe propria răspundere, efectuarea operaţiunii pentru care s-a Constituţia din 1991 a reintrodus Curtea de Conturi între
refuzat viza de control financiar preventiv propriu sau delegat, numai instituţiile fundamentale ale statului de drept. Prin Legea nr. 94/1992 a
dacă prin aceasta nu se depăşeşte angajamentul bugetar aprobat. fost reînfiinţată Curtea de Conturi ca organ suprem de control şi
jurisdicţie asupra modului de formare şi întrebuinţare a resurselor
5.5. Controlul Curţii de Conturi a României financiare ale statului şi sectorului public, având şi atribuţii de
jurisdicţie. Prin Legea nr. 204/1999 (M. Of. nr. 646/30 decembrie
5.5.1. Istoricul Curţii de Conturi a României 1999), termenul de organ suprem a fost înlocuit cu acela de instituţie
supremă, în prezent fiind definită ca „instituţie supremă de control
Are o istorie de peste 140 de ani. în 1864 a fost înfiinţată înalta financiar asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a
Curte de Conturi, desfiinţându-se Ministerul de Control. înalta Curte resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public". Funcţionează
de Conturi era organism independent de jurisdicţie şi organ auxiliar al pe lângă Parlamentul României şi îşi desfăşoară activitatea în mod
Parlamentului, cu sarcina de a pregăti lucrările controlului legislativ. independent, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale şi legile ţării.
Din punct de vedere organizatoric, înalta Curte era alcătuită din două Iniţial, potrivit legii sale organice, Curtea de Conturi s-a compus din:
Secţiuni: - două secţii de control ulterior;
- una pentru cercetarea socotelilor de venituri şi credite, precum - Secţia jurisdictional;
şi pentru lichidarea conturilor administraţiei generale, administraţiilor - Colegiul jurisdictional al Curţii de Conturi;
districtuale şi comunale; - Camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti;
- cealaltă avea ca sarcină examinarea şi controlul cheltuielilor, - Secretariatul general al Curţii de Conturi.
precum şi cercetarea registrelor datoriei publice şi pensiunilor. Camerele judeţene de conturi se compuneau din compartimente
Prin Legea din 1929, înalta Curte de Conturi a fost reorganizată. de control financiar şi Colegiul jurisdictional.
Conform Constituţiei din 1923 şi Legii organice din 1929, Curtea de Pe lângă Curtea de Conturi au funcţionat un procuror general
Conturi avea atribuţii de control preventiv, control de gestiune şi financiar şi procurori financiari.
atribuţii jurisdicţionale. Prin modificări legislative succesive, Curţii de Conturi i-au fost
Prin Legea nr. 2/1973 a fost constituită Curtea Superioară de luate atribuţiile jurisdicţionale şi cele de control preventiv, aceasta
Control, ca organ al Consiliului de Stat, care avea atribuţii de control dând şi descărcare de gestiune ordonatorilor principali de credite.
financiar preventiv şi ulterior, precum şi atribuţii jurisdicţionale. Aceste modificări de competenţă erau fireşti, deoarece modul în
în februarie 1990, prin Decretul nr. 94/1990, Curtea Superioară care a fost reînfiinţată şi competenţele care i-au fost acordate au făcut
de Control Financiar a fost desfiinţată. Litigiile aflate în curs de ca natura juridică a Curţii să încalce principiul separaţiei puterilor
judecată la Colegiul de Jurisdicţie al Curţii au fost trecute, spre statului. Curtea de Conturi funcţiona pe lângă Parlamentul României
soluţionare, instanţelor judecătoreşti. Prin acelaşi Decret a fost (legislativul), exercita activitatea de control financiar preventiv,
înfiinţat Corpul de control economico-financiar al primului-ministru al putând chiar bloca operaţiuni financiare ale ordonatorilor de credite
Guvernului. Acesta avea atribuţii de control financiar preventiv prin refuzul de viză, operaţiunile refuzate putând fi efectuate numai ca
privind legalitatea şi eficienţa cheltuielilor efectuate de la bugetul de urmare a emiterii unei hotărâri a Guvernului (deci, lua parte la actele
222 223
executivului) şi exercita şi atribuţii jurisdicţionale (puterea judecă­
torească).
Curtea Constituţională, cu ocazia soluţionării unei excepţii de
neconstituţionalitate, a decis, privind Curtea de Conturi, că aceasta nu
este instanţă de judecată în sensul legii, că jurisdicţia sa este una
administrativă, că judecătorii Curţii de Conturi sunt judecători
administrativ-jurisdicţionali şi că hotărârile Curţii de Conturi
pronunţate în procedura jurisdicţională sunt supuse controlului pe
calea contenciosului administrativ. In acest sens, ulterior, Constituţia
revizuită, la art. 140 alin. (1), teza finală, a prevăzut: „In condiţiile
legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se
soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate".
Aşa cum am arătat la secţiunea afectată contului general de
execuţie al bugetului de stat, conform art. 140 alin. (2) din Constituţie,
„Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra
conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul
bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate".
Conducerea Curţii de Conturi este exercitată de Plenul Curţii,
alcătuit din consilierii de conturi, numiţi pentru un mandat de 9 ani
care nu poate fi prelungit sau înnoit. Aceştia sunt independenţi în
exercitarea mandatului lor şi sunt inamovibili pe toată durata acestuia.
Controlul Curţii de Conturi este un control financiar ulterior
extern. De aici se desprind caracterele acestui control:
- control financiar, deoarece priveşte creditele bugetare,
legalitatea şi regularitatea utilizării acestora;
- control extern, fiind efectuat de un organ extern instituţiei
controlate;
- control ulterior, fiind exercitat asupra unor acte după
efectuarea lor.
Sunt supuse controlului instituţiile publice, finanţate din
bugetele care alcătuiesc sistemul unitar de bugete, dar şi alte persoane
juridice care au fluxuri financiare cu bugetul de stat, care beneficiază
de garanţii de stat, ajutoare de stat.
Curtea de Conturi este abilitată să exercite controlul şi cu privire
la fondurile europene.

224