Sunteți pe pagina 1din 128

Misterele României

României vol. 2
culese de Grig de pe net

Întotdeauna căutăm misterele în afara graniŃelor acestei Ńări. De ce? Pentru că ceilalŃi
şi le-au promovat din plin, prin filme, cărŃi, emisiuni. Noi, românii, nu ştim nici măcar
în ce Ńară minunată trăim. Nu avem habar că aici, unde ne târâm zilele de la un an la
altul, în vremurile de demult trăia un popor ales care cârmuia destinele Europei. AlŃii
au avut grija ca, în ani, să ne determine să ne privim cu reticenŃă pe noi, ca oameni,
Ńara noastră şi poporul nostru. Aşa că la ora actuală avem impresia că ne tragem din
nişte ciobani care au ajuns întâmplător cu turmele lor de mioare prin zonă.

Cuprins

Vol. 1
ImparaŃii traco-iliri si Străromâni 3
ConspiraŃia anti-dacică: Ascunderea originii dacice a unor împaraŃi romani 9
Testamentul Lupului Alb 16
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic 18
łinutul uriaşilor sau loc de trecere între două lumi ?! 20
Argedava tainuita 24
Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950 29
Uriaşii de ieri 33
Blestemul uriaşilor din creierii munŃilor 35
Oameni din neamul zmeilor 37
Piramidele de la Sona 41
Bozioru-Scăieni 49
Peşterile rupestre din MunŃii Buzăului 53
Călugării carpatini Iconari - sculptori de suflete 56
TăbliŃele cerate de la Roşia Montană 59
TăbliŃele de la Sinaia 65
Misterul tăbliŃelor de la Tărtăria 93
Dacii liberi (A. Păunescu) 96
Misterul balaurilor, călătorii norilor 97
Localizarea Kogaionului 102
Leagănul civilizaŃiilor şi al nemuririi 112
Stema veche şi stindardul Daciei 114
Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu 119
Blestemul focului 122
TradiŃii şi legende româneşti – broasca lui Noe 130
Mitologia Mării Negre 131
Potopul biblic a fost confirmat 136
Românul care aşteaptă potopul 138
Podul uriaşilor 141
Misterele din MunŃii Bucegi 143
Atac în Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! 147

1
Sarcofagele din inima Retezatului 166
În CarpaŃi există o poartă către un alt univers 167
Blestemul dinozaurilor vii 169
Misterul sfincşilor din CarpaŃi 171
Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor 180
Melodii într-o limbă care nu există 183
Copiii diavolului 185
Pericolele de sub Bucureşti 190
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din Romania 198
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti 209
Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? 227
Buzaul, traversat de galerii subterane 234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei 235
Reteaua subterana - Braila 237
Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant 239
Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe „Okazii” 243
Tunelul sfintilor la Straja 245
Lacuri subterane 246
Misterul apelor pierdute din Dobrogea 248
Sculpturile Mării Sarmatice. TrovanŃii 250
TradiŃii magice la români 252
Vol. 2
Casa fulgerelor 5
Trecere între două lumi la Piatra Craiului 11
Locul care a sfidat realitatea 14
PorŃile Raiului în România 20
„Templul Ursitelor” de la Şinca Veche 26
Misterul oamenilor legaŃi de sat 29
Comara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?! 33
Sunt lituanienii urmaşii românilor ? 35
Dealul straniu de la Pădurea Baciului 37
Cei mai bătrâni români 44
Gugulanii 47
Misterul de la Peştera Muierii 51
Polovragi – adevărata peşteră a lui Zamolxis? 54
Pestera Movile 55
Peştera Coliboaia 57
Peştera cu oase 59
Aprodul Purice a existat cu adevărat 64
O enigmă nedezlegată – drumul dobrogean al mătăsii 65
Blestemul capelei de la Banloc 66
Harta zonelor radioactive periculoase din România 68
Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj 70
Ada-Kaleh, insula scufundată 73
Prezicerile lui Nostradamus pentru România 77
Atlantidele româneşti 81
Misterul de la Peştera Tăuşoarelor 90
Sarmizegetusa regia – trecut mare şi prezent trist 95
Costeşti, locul unde duhurile dau cu pietre 104
Biserica din Densuş – misterele trecutului 105
2
Malmaison, locul unde a fost chinuită elita României 110
Cinci locuri din România despre care nu ştiai că există 113
Energii misterioase în Bucegi 117
Zona schitului Sihla 120
Descoperiri la poalele Ceahlăului 123
Râpa Diavolului 126

3
4
Casa fulgerelor

La nici 7 km de Sadu, in plina Marginime a Sibiului, un mic catun ne face sa


insemnam locul pe harta fenomenelor paranormale. Acolo, la Salistea Sadului,
un deal poarta in sine, deopotriva istoria veche si blestemul oamenilor din
zona.

“Le-
“Le-o crapat burta in ele si le-
le-o ars maruntaiele”

De cativa ani de zile, o familie din Salistea Sadului traieste o adevarata tragedie
care a culminat, in urma cu trei luni, cu disparitia celui mai tinar membru al
sau. Totul a inceput in urma cu sase ani, cand casa a devenit tinta predilecta a
fulgerelor. De atunci cateva zeci de fulgere au lovit locuinta... Nimeni nu poate
intelege de ce, pentru ca imobilul are doua paratraznete ridicate mult
deasupra locuintei, tocmai pentru a o feri de astfel de evenimente neplacute.
Vecinii insa spun ca motivul ar fi altul.

Ei sustin ca, pe la mijlocul anilor 1800, in locul unde se gaseste casa familiei
Scheuleac s-ar fi aflat casa unei vrajitoare care-i teroriza pe oameni. In cele
din urma, acestia si-au luat inima in dintI si ar fi mers la mastera acasa unde
au crucificat-o si au dat-o prada focului, cu tot cu casa. Chiar inainte de
moarte, vrajitoarea i-ar fi blestemat pe ucigasii saI si ar fi blestemat locul
mortii sale. De atunci locul a fost ocolit de localnici, iar cei care s-au incumetat
a trece, macar si prin zona, au platit greu indrazneala lor: au murit loviti de
fulgere.

“De cei morti sus pe deal nu cutezau multi sa se apropie. Numai ocnasii erau
adusi sa-i ridice si sa-i ingroape de cealalta parte a dealului, in padurea aia de
colo, fara slujbe sau cele cuviincioase. Nici pe cruce nu le puneau numele, ca
se spunea ca-n felul acesta le elibereaza sufletele lovite de blestem”, spune
doamna Maria Calota, de 52 de ani, casnica. Tot de la dumneaei aflam ca
familia Scheuleac este singura care a cutezat sa sfideze traditiile si sa-si ridice
casa tocmai pe locul blestemat. “Nimenea nu stie nimic de ei, de unde vin sau
ce fac. Ne-am trezit cu ei ca aveau acte pe pamantul acela si au ridicat acolo
casa, ca sa tulbure spiritul vrajitoarei sa ne faca noua rau”. Pentru ca asta cred
oamenii, ca de cand s-a construit casa de pe deal, vrajitoarea s-a trezit din
lumea de dincolo, le tulbura viata. Toti stiu ca “atunci cand fulgera pe deal, se
vor petrece lucruri rele in sat”.

5
“Putini sunt, maica, care sa nu le fi omorit Satana vreun animal sau sa nu le fi
dat foc la casa sau la grajduri sau sa le fi rascolit ograzile si ogoarele”, ne
spune tanti Ileana a lui Patru, femeie la 80 si de ani. “Barbata-miu a fost din
neamul ala, al vrajitoarei. Nu-ti spun ca si mie mi-a traznit doua vaci, in grajd.
Casa a ramas intreaga, da` la vacile alea le-o crapat burta in ele si le-o ars
maruntaiele, ca n-am mai avut nimic alege de pe urma lor”. Si tot ea ne spune
ca intr-o noapte, dupa ce mai bine de doua zile a fulgerat pe casa din deal,
oamenii au gasit mai multe gropi din cimitir rascolite si cu oasele imprastiate.
“Eu la omul meu nu i-am mai gasit teasta si mana dreapta, arza-l-ar focu` pe
ala de le-o luat”, blesteama batrana. Pentru ca in zona se spune ca cel care are
mana dreapta si capul unui mort poate stapani sufletul mortului. Sunt credinte
vechi, din timpuri demult apuse, pierdute sau pe cale de a se pierde in negura
uitarii.

“Lasa copilu` in pace ca nu-


nu-i de tine”

Am reusit sa stam de vorba si cu cei din familia Scheuleac. Oamenii sustin ca,
dincolo de parerile satenilor, nu practica nici o forma de vrajitorie. “Nu stiu nici
macar sa-i descant pe aia mici”, ne spune bunica familiei.

“Anu` trecut au zacut cu fierbinteala 10 zile. Ce le dadeam, pastile si injectii,


de nici unele nu-si faceau rostul. Si mi se rupea inima cand ii vedeam ca
aiureaza si nu puteam sa fac nimica. Ca m-am dus la biserica si m-am juruit la
icoane ca daca-i scapa Dumnezeu, plec eu inaintea lor”, spune femeia cu
obida. “Iar aia din sat spun tot felul de vorbe fara rost despre noi. Avem cele
mai sanatoase vite si ogoarele noastre sunt mai manoase ca ale lor, macar ca
ei le uda si noi nu facem nimica decat ce ne ajuta Cel de Sus. Ca de aia ne-au
iesit vorbe de vrajitorie, dar noi suntem cu totii credinciosi si ne inchinam
Sfintei noastre Treimi, asa sa ne ajute!”

Cand ii intrebam de unde vin si de ce au ales tocmai acest loc, ezita cateva
momente. Ne spune ca locul le-a apartinut din batrani si ca au avut acte pe el
din vechime. Recunosc ca se trag din femeia arsa, dar spun ca vina a fost a
satenilor.

“Buna noastra, saraca, vindeca si ea cu ierburi si cu ce mai stia. Dar oamenii i-


au zis vrajitoare si au omorit-o. Eu nu-i judec, ca numai Dumnezeu e
Judecator, dar satul tot si urmasii lor, pana la a douasprezecea spita, poarta pe
umeri moartea ei. Am venit aici sa ne facem un rost, ca la oras nu mai aveam
de lucru si era pacat de copii”, incheie femeia. Apoi ne povesteste, plingind,
cum, in urma cu doar trei ani, a pierdut pe unul din nepotI, cel mai mare.
6
“Mircea il chema, ca-i puseseram nume de voievod mare. A disparut dintr-o
data de acasa, fara sa spuna cuiva ceva si fara sa lase vreo urma.“

Se trezea noapte urlind si strigind ca a vazut-o si ca vine dupa el. Nu a vrut sa


ne spuna pe cine a vazut, ca se temea, dar l-am descusut noi si ne-am dat
seama ca vorbea de spiritul vrajitoarei. Apoi erau zile cand venea la mine, ma
lua in brate si ma intreba: <Bunica, ce vrea de la mine?! De ce nu ma lasa in
pace?! Am vazut-o in gradina si in pivnita. Mi-e frica, bunica. Are o privire
rea>. Intr-o dimineata, cand ne-am trezit, l-am vazut in mijlocul bataturii, cu
un cutit in mana. L-am strigat cu totii dar parea ca nu ne aude. Numai ce a
intors fata spre noi si ne-am speriat: avea privirea ratacita, ca si cum nu ar fi
fost a lui. Atunci s-a repezit ma-sa la el, l-a scuturat si i-a zis: <lasa copilu`
in pace ca nu-i de tine>; si a cazut Mircea in batatura si nu s-a mai putut
misca pana seara. L-a dus taica-sau in brate pana la pat. Seara nu-si amintea
nimic. L-am dus la doctori, dar toti spuneau ca e lunatic si ca n-au ce sa-i
faca”.

“Au gasit-
gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”

La cateva sate de acolo, locuia o femeie mai in varsta, despre care se spunea
c-ar sti sa dezlege farmecele si facaturile. Au chemat-o oamenii sa le dezlege
farmecele din casa.

“A venit pana la poarta, dar nu a cutezat sa intre. A inceput sa tremure si ne-a


zis cu vocea aproape stinsa, ca daca vrem sa traim cu totii, sa plecam fara sa
ne uitam in urma, ca locul este blestemat. Atat a spus si a luat-o la fuga. Dar
n-a mai ajuns acasa. Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata iar
trupul ii mirosea a putregai”, spune tatal copilului disparut.

Numai ca dupa ce incropisera o gospodarie si cheltuisera tot ce aveau,


oamenilor nu le-a venit sa plece atat de usor. Au chemat un preot sa faca
sfestanie si sa alunge demonii din casa.

“Nu ajunsese parintele la poarta, cand a inceput din senin sa tune si sa fulgere.
Iar cand a dat parintele cu aghiazma peste icoana din odaie, au pleznit
geamurile de la camera de zi si de la odaie, de s-a speriat si sfintia sa”, a
continuat domnul Victor. SI ca un fel de prevestire a ceea ce avea sa se
intample, in noaptea urmatoare le-a disparut cainele, un dulau negru ca
smoala si imens, pe care-l luasera de la o stina unde statea mai mult
nemancat.

7
Toata noaptea si toata ziua urmatoare au fost fulgere. Ba inca in sat s-au
aprins cateva grajduri si-au murit animale. Iar in ziua urmatoare, Lupul
disparuse.

“Nu l-am mai gasit oricit l-am cautat. Numai Mircea nu a putut sa inchida ochii
in noaptea ceea. Spunea ca o vede… si ca-i furioasa si ne va pedepsi pentru ce
am cutezat sa facem. Dar noi spuneam ca-s cuvante fara noima ale unui copil
si n-am luat seama la ele”, spune domnul Victor.

Apoi, la cateva luni dupa seara respectiva, baietelul s-a dus iar la bunica sa.

“Spunea ca vrea sa-si ia la revedere de la mine, ca simte ca o sa i se intample


ceva rau in zilele urmatoare. Zicea: <Bunica, eu nu mai pot. Ma chinuie in
fiecare seara. Imi spune sa-i deschid usa ca oricum ea are sa vina si atunci n-o
sa ma ierte. Dar ce usa sa-i deschid bunica?>. Apoi ma stringea in brate si
zicea: <Bunica, eu sunt nebun? O sa inebunesc? Sa nu ma lasi sa inebunesc,
bunica>, spune batrana doamna si lacrimi ii curg siroaie pe fata. “Intr-o
dimineata nu l-am mai gasit. A disparut si el la fel ca Lupul, de-ar avea
Dumnezeu grija de sufletul lui.

Paratraznete umane

Dar ciudateniile nu se opresc aici. Desi fulgerele lovesc deseori casa si tot ce e
in preajma ei, nici unul nu a afectat serios pe vreunul din membrii familiei
Scheuleac. In schimb, cei care se gaseau, dintr-un motiv sau altul, in vizita, au
avut probleme serioase de sanatate. Acesta este si motivul pentru care nimeni
nu mai calca pragul casei familiei, iar imobilul si-a capatat, pe drept cuvant,
denumirea de “casa blestemata din varful dealului” sau chiar “casa fulgerelor”.

Domnul Victor Rares, specialist in studierea fulgerelor si a fulgerelor globulare


sustine ca exista persoane care, desi lovite de fulgere, nu patesc nimic sau
aproape nimic. Domnia sa nu poate explica fenomenul, dar il pune pe seama
capriciilor naturii.

“Este la fel ca si flacara care coboara la mormintul Mintuitorului si care nu-i


arde pe cei care o ating. Probabil ca in zona in care loveste fulgerul – casa de
care spuneati – exista un anumit magnetism sau chiar o anumita incarcatura
energetica ce are puterea de a izola efectul de fulger. Ca sa fiu mai pe intelesul
tuturor, e ca si cand doi magnetI, pusi fata-n fata pe acelasi pol, se resping. In
acest caz, se neutralizeaza reciproc. Fulgerul loveste, dar in clipa in care atinge
solul, <celalalt magnet> il respinge. SI atunci oamenii loviti de fulger si care se

8
gasesc in zona aceea speciala, nu patesc mare lucru, asupra lor ajungind doar
o mica cantitate energetica - pentru ca ceva ajunge - functie de puterea
fulgerului respectiv. In urma impactului are loc un recul, ca sa-I spun asa.
Acest recul loveste omul, dar voltajul este mult redus”. Din pacate, domnul
Rares nu ne-a putut explica de ce acel recul nu-i afecteaza deloc pe membrii
familiei Scheuleac. Domnia sa sustine ca ar fi vorba doar despre simple
coincidente.

Si tot dumnealui are o explicatie logica despre faptul ca fulgerele lovesc cu


preponderenta satele din vale. Spune ca solul pe care sunt ridicate casele ar fi
compus din granituri care, in urma eroziunii si a miscarilor solului, s-au
transformat in argile. “Sa va spun mai departe? Sa va intreb din ce se fac cei
mai buni conductori electrici? Din argila. Ori in sol exista electricitate naturala.
Fulgerele nu fac decat sa foloseasca solul ca pe un bun conductor. Si de aici la
fenomenele relatate de dumneavoastra nu mai e decat un pas”.

In schimb, domnul Ovidiu Bruma, parapsiholog, crede ca detine explicatia


fenomenului. Dumnealui afirma ca secretul este scris in genomul persoanelor
respective. “Se stie deja ca ADN-ul fiecarei persoane este unic si inregistreaza
capacitatile individuale ale fiecaruia. In cazul pe care mi l-ati descris este clar
ca avem de-a face cu o <scriere> a unor capacitati de rezistenta la loviturile
fulgerelor, transmisa in familie. Oricum, nu e vorba de o respingere a
fulgerului, ci corpul respectiv functioneaza ca un conductor, lasind energia sa
treaca mai departe, fara sa se opuna. Acesta e motivul pentru care acelor
persoane nu li se intampla nimic, dar cei din jur sunt afectati”.

“Am crezut ca iadul s-


s-a deschis si vrea sa ma inghita”

O relatare bizara are si domnul Ticu Radu. Dumnealui spune ca intr-o seara a
mers pe deal ca sa le ceara socoteala celor de acolo pentru ca-i murise o vaca
pe pasune, lovita de un fulger.

“Erau cu totii la masa. Tin minte si acum ca m-a frapat atmosfera din jurul
mesei. Nimeni nu scotea un sunet. Mai mult, in capul mesei, desi erau puse
tacimuri, nu statea nimeni. Doar langa piciorul scaunului era tolanit un caine
imens, negru. Nu stiu de ce, dar in clipa in care am vazut cainele m-a cuprins
un tremur nervos. O frica stranie pusese stapanire pe mine si nu o puteam
controla de nici un fel. Domne, asa sa-mi ajute Dumnezeu dupa cum va spun
eu adevarutl. O data s-a intors cainele ala spre mine si-am simtit ca nu ma
mai pot misca. S-a ridicat si a venit spre geamul pe care ma uitam eu. M-a
privit in ochi si atunci am inteles eu ca animalul ala era Diavolul. A deschis
9
gura si a scos un urlet lugubru, a moarte. Si numai ce s-a pornit o ploaie
deasa, cu fulgere si traznete. Da` ploua numai pe casa ceea si nu alminterea.
Auzeam in jurul meu tipete neomenesti, de-am crezut ca iadul s-a deschis si
vrea sa ma inghita. Apoi un fulger m-a lovit si am cazut la pamant. Cand mi-
am revenit, cateva ore mai tirziu, eram pe pragul casei mele si singura dovada
a faptului erau hainele mele ude”, si-a incheiat povestea nea Ticu.

Numai ca specialistii pe care i-am consultat, sunt de cu totul alta parere. Ei


spun ca exista situatii in care frica autosugestionata poate bloca constientul
unui om, acesta facand lucruri pe care nu si le mai aduce aminte ulterior. In
plus, hainele ude sunt puse tot pe seama senzatiei de frica amplificate de
legendele locale si de autosugestie.

Dincolo de epilog

Pentru a fi impacati cu noi insine, ne-am adresat domnului Cornel Dumitriu,


radiestezist si colaborator mai vechi al nostru. La rugamintile noastre
dumnealui s-a deplasat cu o echipa pentru a efectua masuratori energetice.
Chiar de la inceput, domnul Dimitriu a acuzat o stare de moleseala si o
senzatie de proasta dispozitie. In plus, oricit s-ar fi straduit, ansa nu arata
nimic.

“Daca n-as avea experienta, as spune ca aici, pe deal, nu exista nimic viu,
vizibil sau invizibil. Ori asa ceva este impotriva legilor universale. Pana si ceva
<mort> are energie, darmite un ditamai dealul plin cu padure si animale?!”.

Pentru dumnealui era o singura explicatie: ceva sau cineva bloca ansa.

Indiferent ce spun unii si altii, ceva se petrece pe dealul din Salistea Sadului. E
greu de spus daca e ceva bun sau daca e ceva rau – parerile sunt subiective.
Dar ceea ce se petrece e dincolo de logica umana si de puterea noastra de
intelegere. Si daca nu intelegem, ce facem? Spunem ca nu exista?!...

10
Trecere între
între două
două lumi la Piatra Craiului

Pentru cei mai mulŃi, masivul Piatra Craiului


este doar o pistă de încercare a curajului, a
aptitudinilor de alpinist şi nu în ultimul
rând al simŃului de orientare. Lipsa
cabanelor şi a adăposturilor (care sunt
puŃine) îi descurajează pe cei mai mulŃi sa
se aventureze pe traseele din Piatra
Craiului. Poate că acesta este motivul
pentru care zona a rămas încă necălcată de
“pantofari”, aşa cum sunt numiŃi cu dispreŃ
toŃi cei care merg la munte ca sa bea şi să
se distreze şi nicidecum pentru a intra în
comuniune cu natura. Iar asta este bine,
Piatra Craiului rămânând în continuare o
zona destul de sălbatecă, amintind de
munŃii de odinioară care nu puteau fi
străbătuŃi din cauza copacilor şi a fiarelor
sălbatice care domneau pe aici.

Povestea uimitoare am aflat-o de la un


localnic din Zărneşti şi ne-am putut
convinge cu ochii noştri că este reală. Cei
care ajung la Plaiul Foii pot găsi cu uşurinŃă
cărarea care te duce direct pe munte, spre
Vârf. Cu vreo jumătate de ora inainte de
vârf, ascunsă de privirile turiştilor, se
găseşte poate cea mai ciudată grotă din
România. Se ajunge la ea doar părăsind
traseul marcat şi ocolind mai bine de vreo
200 de metri versantul. Apoi se coboară o stâncă abruptă, înaltă de vreo 30 de
metri. La poalele acestei stânci se găseşte grota ciudată. Unii spun că ar fi
vorba de o peşteră în toată puterea cuvântului, alŃii spun că e doar o grotă
ceva mai mare. Nimeni însă nu a pătruns dincolo de intrare.

Nu ca nu ar fi vrut ci pentru ca nu se poate. Intrarea in grota este strajuita de


un bloc de granit in care apa sau altceva a sapat ferestre inalte dar inguste.
Ferestrele au intre 10-15 cm grosime si sunt suficient de distantate pentru ca
11
nimeni sa nu se incumete, cu un tirnacop, sa le distanteze. Doar cei care vin cu
lanterne puternice pot zari dincolo de pragul grotei. Iar ceea ce se vede, e
fascinant. Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capatul ei, pe un fel
de piedestal necioplit, se poate vedea o statuie de vreo doi metri si ceva
inaltime. Chipul nu se poate vedea foarte bine, pentru ca este intors catre ceea
ce pare a fi fundul grotei, dar se poate vedea aproape perfect ca poarta itari iar
in mana are un fel de sabie curbata. In primul moment esti tentat sa spui ca ai
de-a face cu o grota a vechilor daci, dar apare intrebarea fireasca: cum a ajuns
statuia inauntru? Cine a facut-o si pe cine reprezinta? In Zarnesti sunt doua
legende care incearca sa raspunda la intrebare.

Una este varianta cea mai raspindita,


anume ca este statuia unui stapanitor al
muntilor din primele secole de dupa
Hristos. Alta am aflat-o de la domnul
Marian Udrea, profesor pensionar, care a
cules-o in tineretea sa de la un batran al
satului. “Batranul cela stia povestea din tata
in fiu si chiar daca nu o crede nimenea, eu
o transmit mai departe, asa cum am aflat-
o. Se zice ca barbatul din grota ar fi marele
zeu dac Gebeleizis. S-a retras in aceasta
grota unde era ultimul altar inchinat lui.
A zidit singur gura grotei si apoi s-a
transformat in statuie, promitind ca va
reveni candva la viata. Si acum sa va spun
ceva si mai straniu: stânca aia e cunoscuta de multI ani de oamenii din zona,
dar nimeni nu a vazut grota pana acum vreo sase ani. Din cauza asta oamenii
se tem si unii spun ca e semn ca vechiul zeu s-ar trezi la viata. Unii sustin ca
in preajma stancii li se intampla tot felul de lucruri ciudate. Gheorghe
Turdeanu povesteste:
“Eram cu un prieten din Brasov si mersesem special sa-i arat grota. De cum am
inceput coborirea pe fringhie, am avut impresia ca nu suntem singuri. La un
moment dat am auzit glasuri si am crezut ca sunt turisti prin zona, dar nu am
intalnit pe nimeni. In clipa in care prietenul meu, care venise cu camera video,
a incercat sa filmeze, am auzit din interior un ras inspaimintator. Camera a
pornit de una singura si nu am mai reusit sa o oprim decat dupa ce am plecat
de acolo. SI pentru ca ciudatenia sa fie si mai mare, desi camera a fost pornita,
nu a inregistrat absolut nimic! Ca sa nu mai spun ca timp de cateva saptamani

12
am visat risul acela sinistru si ma trezeam din somn leorca de transpiratie. Nu
stiu ce o fi sau n-o fi acolo, dar lucru curat nu e”.

Grota nu are nume si nimeni nu se incumeta sa ii dea vreunul… Dar grota este
doar una dintre cele trei ciudatenii din Piatra Craiului. Celelalte doua zone sunt
situate nu departe de primul. Ambele sfideaza logica, iar simpla lor existenta
te face sa-tI pui intrebari. Prima ciudatenie este o alta stinca, numita La
Vanturi. Nu pentru ca acolo ar bate altfel vantul ci pentru ca ceea ce se
intampla este contrar tuturor legilor firii. In orice moment al zilei, daca lasi o
bucata de hirtie sa cada de pe stinca, aceasta se va… inalta.

Nu un metru sau doi, ci pana cand dispare din fata ochilor. Fenomenul nu este
unic. In China mai exista un astfel de loc, pe varful Huashan, terasa Jue Wian
Tai (Intalnirea nemuritorilor, n. a.). In vremurile de demult, oamenii mergeau
pe acea terasa si isi scriau dorintele pe hirtie, apoi trimiteau hirtia catre zeii
nemuritori, pentru a li se implini dorintele. La noi lucrurile stau ceva mai
simplu si cu toate ca nimeni nu trimite mesaje zeilor, oamenii au venerat
dintotdeauna locul, considerandu-l ca fiind sfint. “Cand eram mici veneam aici
si inaltam avioane de hirtie. Nu zmeie, ca altii, ci avioane. Era o senzatie
fantastica sa vezi cum avionul construit de tine se inalta si o lua in sus si nu in
jos ca la altii. Era ceva deosebit”, ne spune Marian Toader, in varsta de 45 de
ani.

Doar ca, prin anii `90, un indraznet a vrut sa sara cu parasuta de pe stinca.
“Era convins ca vantul il va ridica si nu va avea nici un fel de probleme. In plus,
era curios pana unde il va inalta. Din pacate, ceva sau cineva a tinut parasuta
inchisa. Poate chiar el, ametit de indrazneala proprie, a uitat sa actioneze
minerul sau chiar a lesinat in timpul saltului, din cauza stresului prea mare.
Ideea e ca parasuta s-a deschis la cativa metri de pamant iar el s-a zdrobit pur
si simplu de stinci. Au pus oamenii o cruce acolo, dar nimeni nu a mai incercat
a doua oara. S-a spus ca muntele l-a pedepsit pe cel care l-a sfidat si a
incercat sa-i descopere tainele, dar eu cred ca altcineva a fost, din interiorul
muntelui”, ne spune tot domnul Udrea, neavand curaj sa rosteasca numele
“vinovatului”.

45.53399 25.20979

13
Locul care a sfidat realitatea

Dintre totI apostolii, cel care i-a influentat cel mai mult pe oameni a fost
Toma. Nu pentru ca faptele lui ar fi fost diferite de ale celorlaltI, ci pentru ca a
cutezat sa ceara dovezi care sa-i intareasca credinta. Ca sa creada, el trebuia
sa vada. Asa suntem noi, oamenii acestui mileniu: avem nevoie de dovezi
pentru a crede ceva ce pare dincolo de puterile noastre de intelegere. Dar ce
se intampla cand primim dovezile cerute? Cum se transforma credinta din noi
si ce se intampla cu noi insine? Cit de mult ne schimba certitudinea unui lucru
despre care nu am crede niciodata daca ni s-ar vorbi despre el?

Sunt intrebari la care incercam sa raspundem in materialul de fata.

Protagonistul intamplarilor de mai jos a fost parintele Alexe Sandru, in


perioada anilor `60, cand bisericile erau darimate iar calugarii si preotii inchisi
sau imprastiatI prin tara. Parintele Alexe a fost dintre cei care au preferat
autosurghiunul, considerand ca este de datoria sa sa duca mai departe
credinta ortodoxa si traditiile mostenite de la inaintasi. Sa-l lasam pe sfintia sa
sa ne impartaseasca din propria experienta.

Satul Căp
CăpăŃânii
ăŃânii

“Dintre toate locurile prin care necazurile mi-au purtat pasii, cel mai mult mi-a
placut in podisul transilvan, acolo unde, departe de tumultul vietii cotidiene,
exista un loc aparte, locuit de o mana de oameni deosebiti. Satul se numeste
Capetia si cuprande in jur de 30 de gospodarii”.
La Capetia, istoria pare a se fi oprit in loc. Oamenii detin pamantul impreuna,
impreuna il lucreaza si impreuna isi impart roadele. Nimeni nu se considera
mai presus de celalalt si oricit de multe bogatii ar avea cineva, continua sa
duca aceeasi viata simpla: munceste si se roaga toata ziua, maninca la ore bine
stabilite, pentru ca “daca nu-i dai trupului de mancare, te pedepseste
Dumnezeu, ca fara putere si vlaga nu poti face lucruri bune pentru cei din
preajma ta si deci nu esti placut Tatalui ceresc”, sustine Aureliu Lungu, unul
din cei 12 batrani care conduc destinele satului. Civilizatia nu a patruns in sat
sau cel putin nu l-a cucerit.
Oamenii se incalzesc cu lemne si gatesc tot cu lemne, iar casele sunt luminate
cu luminari facute de ei insisi, din cea mai curata ceara de albine. Uneori se
intampla ca satul este lovit si de cate un necaz, dar atunci sar totI ca unul sa-l
ajute pe cel cu probleme. Cit despre invidie sau suparare, sunt vorbe

14
inexistentein vocabularul capetenilor. Pentru ca toti duc aceeasi viata si nimeni
nu incearca sa ia din averea vecinilor:
“Avem prea multe nu numai pentru asta viata, ci si pentru altele. Dapai de ce
sa ne calicim la mai mult, ca nu putem termina nici ce ne-a dat Cel de Sus”,
continua mos Relu, asa cum ii spun oamenii. Si tot de la el aflam ca vatra
satului este veche de peste 2.000 de ani. Casele s-au mai schimbat de atunci,
dar oamenii prea putin. Se pare ca satul s-ar fi numit Capatina si ar fi devenit,
in timp, Capetia.
“Nu are nici o legatura cu Golgota (Dealul Capatinii, n. a.), pentru ca in trecut
multe locuri mistice purtau acest nume sau ceva legat de cap. Iar semnificatia
religioasa era simpla: acolo era salaşul zeului local, indiferent de numele pe
care il purta”, incheie nenea Relu.

Lâna
Lâna noastra cea de aur

“Aici e singurul loc unde mi-am gasit linistea. Mai mult, pot spune ca-l simt pe
Dumnezeu prin preajma. Nu e doar credinta ci realitatea de care sper sa ma
bucur de acum incolo”.

Asa isi incepe bizara relatare parintele Alexe, cel care a trait intr-unul din
locurile cele mai ciudate din Romania. Ceea ce l-a frapat de la inceput pe
domnia sa a fost ca totul era diferit de ceea ce cunoscuse el. “Aici toate sunt
altfel. Nu doar animalele, ci si plantele si chiar oamenii. Totul este mai mic. Ieri
am stat de vorba cu ciobanul satului. A fost, pot spune, distractiv. Aveam
impresia ca suntem inconjuratI de o turma de miei. Pana si batalii erau pe
jumatate decat stiam eu”. L-am intrebat pe cioban de ce nu improspateaza
rasa cu oi mai mari, dar acesta a zimbit si mi-a raspuns ca niciodata nu ar
schimba oile lui pe altele.

“Oi mai nazdravane ca astea, nu o sa gasesti niciodata parinte. Dau mai mult
lapte si lana ca oricare alta. Si nici una nu face mai putin de doi miei pe an. Asa
ca de ce sa le schimb? Ca rasa asta noi o avem asa din mosi stramosi, de cand
ne-am pomenit pe aceste pamanturi. Ca spun cei mai batrani de pe la noi, ca
regilor daci nu le lipsea carnea de oaie din rasa noastra, iar vesmintele lor erau
tesute din lana lor”, mi-a spus ciobanul. Mai tirziu, aveam sa aflu ca pe aceste
locuri au trait agatârşii, unul dintre cele mai bogate triburi ale dacilor. Se pare
chiar ca legenda lânii de aur s-ar fi nascut aici, din vremurile pelasge de
dinaintea agatârşilor. Si nu are nimic ciudat in ea, pentru ca in realitate
lucrurile stau cu totul altfel.

15
“Oamenii au denaturat legenda. Niciodata nu s-a vorbit despre vreo oaie cu
lana de aur ci despre lana de aur. Ori traducerea a fost prost facuta. Este ca si
cum ai spune in zilele noastre, despre o persoana care se pricepe sa faca orice,
ca „are miini de aur”. Doar n-o sa te astepti sa vezi niscaiva miini de aur la
omu` respectiv?! Asa a fost si cu lana noastra cea de aur. Era vorba de
calitatea acesteia, de faptul ca toti vecinii o doreau si in special nobilimea si
casele regale. Asta insemna ca lana avea un pret deosebit si ca aducea o
gramada de aur oamenilor de pe aceste meleaguri. Dar nu ca ar fi fost vreo
lana de aur sau ca oile ar fi mancat nu stiu ce minereu de aur si le-ar fi
stralucit lana sau alte nazdravanii de le-am mai citit si noi prin cartI”, imi
spune rizind mos Leandru, un alt venerabil al satului din sfatul celor 12. Atunci
a aflat parintele Alexe ca si gainile din sat, despre care dumnealui credea ca
sunt urgisite de soarta, fac cate 2 – 3 oua pe zi si asta nu doar in timpul verii ci
si in restul anului. Dar desi animalele din sat sunt mai mici ca celelalte,
oamenii de aici sunt toti unul si unul, voinici si plini de vitalitate, iar viata le
este mai lunga ca a mirenilor de rand.

“Toti cei din satul nostru trec de suta de ani cum trec altii de 50”, mi-a spus
intr-o zi mos Leandru.
Capetia nu a avut niciodata primar si oamenii de acolo nu au slujit niciodata
grofilor sau altui nobil. Au incercat ei, mai multi, sa-i supuna pe sateni, din
tagma nobililor, fie unguri fie chiar romani – pentru ca averea nu are
nationalitate – dar toti s-au lasat pagubasi. Ba se spune ca cei care au
indraznit si au ucis cateodata din sateni, ar fi murit subit, iar averea Ii s-ar fi
risipit, ca sa fie cu luare aminte pentru cei care indrazneau sa ridice mana
asupra oamenilor nevinovati.
Nici macar colectivizarea nu i-a atins pe cei din Capetia. E adevarat, comunistii
au incercat sa le ia pamanturile, dar dupa doar cativa ani nici o oficialitate nu
mai avea curajul sa puna piciorul in sat. Nu ca oamenii nu ar fi fost primitori
sau s-ar fi impotrivit noii stapaniri, ci pentru ca se zvonea ca acolo nu s-ar
petrece lucruri tocmai curate. Cert este ca nici comunistii nu s-au atins de
pamanturile capetienilor si nici de traditiile lor.

Poiana care micşoreaza


micşoreaza totul

La nici 20 de minute de sat, pe partea dreapta a dealului, se gaseste o poienita


stranie, unde copacii cresc oblic si sunt verzi in tot timpul anului. Dar nu
verdele copacilor fascineaza, ci ceea ce se petrece in interiorul acelei poienite.
Pentru ca acolo, orice lucru pare mai mic decat este in realitate. La inceput am
crezut ca satenii se distreaza pe seama mea, dar ulterior m-am convins ca

16
totul era adevarat. Am masurat de mai multe ori o caramida, dar oricate
masuratori as fi facut, in poienita caramida avea cu 2 centimetri mai putin”. Si
mai era un fenomen straniu in poienita: trupurile omenesti nu stateau
niciodata drept ci inclinate in fata. Asta era si una din marile distractii ale
localnicilor, care se adunau la anumite sarbatori in poiana si organizau
concursuri distractive. Parintele Alexa a participat la unele din concursuri si s-
a incredintat pe pielea sa ca ceva straniu se petrecea in zona.

“Am incercat sa castig concursul de facut flotari, pentru ca inainte de a intra


calugar am fost acrobat. Mi se parea chiar nelalocul meu sa particip, pentru ca
eram sigur ca voi castiga. Numai ca, in clipa in care am incercat sa pun bratele
pe iarba, am simtit o forta care ma respingea. Eram ca un magnet respins de
un altul, cu aceeasi polaritate. Aveam 110 kg si inca mai aveam ceva muschi,
dar nu am reusit sa ma lipesc de pamant. Asta in timp ce ei, localnicii, faceau
flotari pana spre 100 fiecare, chiar daca eu, privindu-i, la inceput nu dadeam
doi bani pe ei…”

In privanta poienitei, parerile sunt impartite. Desi toti specialistii accepta


existenta unor câmpuri stranii de forte, efectul acestora e considerat diferit.
Ana Maria Damian considera ca nu este nimic straniu si ca doar acceleratia
gravitationala ar fi diferita de cea normala. Din aceste considerente, ochii vad
eronat, la propriu.

“Esta ca si cum ai privi printr-un binoclu intors: ai impresia ca totul este mult
mai departe decat este in realitate. Asta se intampla si cu cei care patrund in
acel loc”, sustine domnia sa.

Nu de aceeasi parere este domnul Timofti Valeriu, un reputat energo-terapeut


din Moldova de peste Prut. Dinsul este sigur ca locatia reprezinta vortex
reversibil, mai exact un câmp sferic de forŃă, cu diametrul pe suprafata
poienitei. Fortele de la suprafata sunt distorsionate de cele din adancime care,
la randul lor, sunt perturbate de liniile de forta telurice creind ceea ce se
numeste un haos disturbator neregulat reversibil. Din acest motiv uneori
oamenii pot sa se incline in fata intr-un unghi de 65 de grade cu pamantul si
sa-si mentina echilibrul, in timp ce, alta data, cei care vor sa treaca prin
poiana, trebuie sa mearga inclinati in fata, pentru a nu fi aruncatI in spate.
Singurul lucru vizibil e comportamentul celor care ies din perimetrul poienitei
si care se manifesta ca niste oameni beti, ametiti, desi nici nu au pus gura pe
bautura.

17
“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”

Cei din Capeteni se mai mandreau cu ceva: spuneau ca ei cunosc secretul


trecerii in lumea cealalta si ca ori de cate ori li se face dor de cate cineva drag
si care a decedat, trec prin poarta respectiva si isi alina dorul.

“Am stat de vorba cu mai multi localnici, dar nici unul nu a vrut sa imi arate
unde e trecerea. Spuneau ca eu nu as putea face asta, ca e periculos pentru
mine si ca nu m-as mai putea intoarce in lumea celor vii. SI chiar daca insistam
si le spuneam ca-mi asum riscul, imi replicau ca ei nu au voie sa puna in
pericol alte vieti si ca nu pot raspunde in fata lui Dumnezeu decat pentru
propria lor viata”.

„Nu te supara pe noi parinte”, mi-a spus unul dintre ei, „dar noi asa am prins
din mosi stramosi si altminterea nu putem face. Asta e datoria noastra dintâi,
sa nu punem in pericol alte vieti si sa pazim adevarata credinta in acest sfint
loc. Putem sa-ti aducem stire de la ai tai de dincolo, dar pe tine nu te trecem,
ca e pacat mare”. “M-am prefacut a accepta situatia, dar am incercat mereu, in
zadar, sa aflu pe unde treceau satenii in lumea de dincolo”.

Trinitatea stranie

Credinta oamenilor este cea ortodoxa, lucru destul de straniu tinind cont de
localizarea lor si de credintele populatiei din jur. Ba mai mult, capetienii se
mandresc ca nimic nu le-a alterat credinta.

“Cand am intrat prima data in biserica lor, am fost extrem de impresionat:


picturile crestine de pe peretii bisericii se impleteau cu sculpturile pagane sau
cu alte simboluri necrestine. Singura deosebire e faptul ca satenii acorda o mai
mare cinste Mariei Magdalena si Sfintului Ioan Botezatorul. Ba, as putea spune
ca Inaintemergatorul Domnului are un loc special in credinta localnicilor, in
fiecare casa fiind cel putin o icoana care sa-l reprezinte. Pe tavanul bisericii e
pictata o trinitate stranie: Dumnezeu Tatal, Sfintul Duh si Sfintul Ioan
Botezatorul. Iisus este pictat doar in dreapta Altarului, iar Maica Domnului si
Maria Magdalena sunt prezentate in cateva icoane prinse in stinga…”.

Biserica mai prezenta si alta ciudatenie in afara simbolurilor: orice mătură,


cazma, lopată sau ceva asemanator, poate sta in echilibru pe coada, fara sa
cada, pana ce e luata din nou in mana. “Credinciosii pun asta pe seama
sfintilor din biserica. Eu nu stiu ce sa spun, dar ceva este acolo, ceva nevazut
si dincolo de puterea mea de intelegere”, continua parintele Alexe.

18
Al 12-
12-lea membru al Sfatului

Casele din Capeteni sunt asezate de-o parte si de alta a unei vai line, care face
un unghi de 20 – 23 de grade. Pana si valea in sine e bizara: oricit de mult ar
ploua sau ar ninge, apa nu balteste niciodata si nici nu se scurge din deal la
vale. Ba mai mult, daca pui o minge in vale si o impingi, ea urca singura pana
la deal, pentru a cobori si a urca din nou. “Nici chiar vantul nu ii poate schimba
traiectoria, ci doar daca e oprita de cineva”, sustine parintele Alexe. Oamenii
spun ca asa a fost dintotdeauna si ca la originea fenomenului ar fi patronul
spiritual al satului respectiv, adica Sfintul Ioan Botezatorul. SI poate influentat
de ei, parintele Alexe a inceput sa creada ca acolo, la Capetia, ar fi fost adus
capul Botezatorului dupa ce a fost retezat.

Cand vremurile s-au mai asezat, parintele Alexe a revenit printre mireni si a
slujit la cateva parohii, pana in anul 1984 cand a dispărut brusc, fara sa lase
nici un semn, fara sa spuna cuiva ceva. De atunci nimeni nu a mai luat legatura
cu el. “Eu aveam 5 ani si nu prea mi-l amintesc asa de bine. Stiu doar ca era un
barbat mare, impunator si cu vocea poruncitoare”, ne spune domnul Daniel
Sandru, nepot, cel care ne-a trimis cateva copii dupa unele foi din jurnal. “Am
incercat ani de zile sa gasesc satul de care spunea bunicul, pentru ca eram
convins ca bunicul este acolo, dar nu am reusit. Si poate ca as fi crezut ca
jurnalul e doar o incercare de roman de-a sa daca nu aveam doua fotografii.
Intr-una era bunicul meu, in fata bisericii din Capeteni, iar intr-alta era el
alaturi de 11 membri din sfatul batranilor. Ani de zile am crezut ca cel de al
12-lea facea fotografia, dar in ultimul timp ma intreb tot mai des daca nu
cumva ultimul membru era tocmai parintele Alexe, bunicul meu?! Cat despre
sat, poate ca inca nu sunt destul de curat ca sa-l gasesc, dar stiu ca e acolo si
intr-o zi voi ajunge acolo.

19
PorŃ
PorŃile Raiului
Raiului din România
România

Se spune ca Răul ar stapani cea mai mare parte a Pământului, folosindu-se de


slabiciunile omenesti si de greselile savarsite de muritori. Si se mai spune ca,
de la an la an, tot mai multe porti ale Iadului se deschid catre lumea noastra si
tot mai multi luptatori ai Intunericului se revarsa prin ele. Cu toate acestea,
lumea nu a fost cucerita de diavoli. Pentru ca oricit de puternici ar fi acestia, li
s-au opus forte mai puternice decit ale lor. Pentru ca la fiecare poarta a
Satanei, o alta poarta se deschide pentru a face loc ingerilor, singurii in stare
sa tina piept raului din lume. Despre trei din aceste porti aflate pe teritoriul
Romaniei vom vorbi in materialul de fata.

"Pe-
"Pe-un pici
picior de plai pe-
pe-o gura de rai"

La poalele Muntilor Fagaras, o apa


miraculoasa atrage mii de
credinciosi in cursul anului.
Bolnavi fara de leac sau fara prea
mari sperante de vindecare, vin sa
bea apa miraculoasa din Izvorul
Tămăduirii. Pentru ca acolo, la
Sâmbăta de Sus, Dumnezeu a
lasat să coboare harul sau divin
pentru ca oamenii sa se bucure de
el si sa preamareasca puterea
Parintelui Ceresc. Desi mostre de apa au fost prelevate si studiate in laborator
de nenumarati oameni de stiinta romani si straini, nu s-a descoperit nimic in
apa miraculoasa care sa justifice efectele sale cu adevarat dincolo de orice
putere de intelegere. Sunt nenumarate marturiile celor care au beneficiat de
miraculoasa apa. Irina M. din Poiana Tapului, suferea de o depresie nervoasa
din cauza stresului prea mare de la serviciu si de acasa. A fost adusa de
parintii sai. Dupa sapte zile, fata si-a revenit complet dar, la sfatul preotului, a
renuntat la serviciul pe care-l avea in favoarea unui alt loc de munca.

Ileana S. o fetita de doar 12 ani din Busteni, bolnava de epilepsie, s-a vindecat
complet dupa ce a venit timp de 12 vineri la rand.

Localnicii din imprejurimi insa, isi au povestile lor. Ei spun ca izvorul vine
direct din Rai si ca din cauza asta puterea sa vindeca aproape toate bolile. Unul
din calugarii manastirii sustine ca nu o data, mireni sau calugari s-au intalnit
20
cu fiinte ce posedau forte supranaturale. Si chiar daca Biserica, in sine, nu a
luat nici o pozitie oficiala, martorii intalnirilor nu se sfiesc sa vorbeasca. Mirea
Niculaie, 53 de ani, spune.
"Ma intorceam de la un unchi pe care-l ajutasem sa-si repare acoperisul. Mai
era putin pana la asfintit si ma grabeam ca sa nu ma prinda noaptea pe drum.
La un moment dat, dinspre o poienita, am auzit o muzica nemaipomenita.
Niciodata nu mai ascultasem asa ceva. Am crezut ca o fi vreo formatie de pe la
Bucuresti sau din strainatate, venita in excursie si m-am apropiat sa-i ascult
mai bine".

Dar desi muzica se auzea tot mai tare si mai clar, domnul Mirea nu vedea
instrumentistii. In schimb simtea o liniste interioara puternica.

Auzeam melodia ca si cum venea din adancul pamantului. Nu exagerez cand


va spun ca aveam impresia ca pot zbura. Simteam ca daca as vrea, as putea sa
zbor, dar ceva mai presus de mine ma oprea sa fac asta. Era ceva care ma
oprea sa folosesc forta pe care o simteam in mine. Niciodata nu am mai trait
ceva asemanator, nici inainte si nici dupa".

Domnul Mirea a ramas ore in sir ascultind muzica divina. Apoi, dintr-o data,
muzica a incetat la fel de straniu iar barbatul si-a vazut de treburile lui.
Localnicii spun ca locul a fost mereu incarcat de energii benefice si ca bolnavii,
din toate timpurile, au gasit leac si alinare nu doar in Izvorul Tamaduirii, ci in
insasi magia locului respectiv. Ei spun ca nu o data, in biserica, alaturi de
calugari, in preajma icoanelor sau inaintea altarului, au fost vazuti ingeri veniti
sa slujeasca Domnului. Calugarii insa, se tem sa vorbeasca deschis despre
asta. Ei spun doar ca puterea lui Dumnezeu e mare si ca totul este posibil. Si
mai recunosc ca in zona se petrec lucruri dincolo de puterea de intelegere a
muritorilor.

45.691454 24.783417

Dincolo de coincidente

O alta zona pe care specialistii in energetica o recunosc ca fiind traversata de


energii benefice, este zona Gradistea, in preajma vechilor cetati. O veche
legenda locală spune chiar ca aici s-ar fi aflat in urma cu 2000 de ani, intrarea
in lumea subterana a lui Zamolxis si ca pe acolo s-ar fi retras ultimii luptatori
din fata armatelor cotropitoare ale Romei. Imediat dupa 1990, o echipa de
specialisti din Basarabia a analizat cetatile vechi, incercand sa descopere
misterul mesterilor de acum doua milenii.
21
Atunci s-a constatat un
lucru, anume ca toate
cetatile au fost construite pe
niste platouri ciudate. In
mostrele de pamant
prelevate s-au descoperit
mici granule de otel pur,
metal care a fost obtinut
doar spre sfirsitul secolului
XX. Mai mult, pe platourile
respective apa nu baltea
niciodata, ceea ce insemna
ca se scurge undeva in
adanc. Din pacate, nu s-a
putut face mai mult, din
lipsa echipamentelor
performante dar si din cauza
lipsei de colaborare cu
autoritatile romane, care la
vremea respectiva aveau cu
totul alte prioritati. Si totusi,
cei care merg in zona,
incercand sa descopere
fabuloasele comori ale
inaintasilor, spun ca simt
prezenta unor entitati
nevazute. Mai mult, cei care
au stat mai multe zile in
zona, spun ca au auzit
zgomote stranii, zanganit de
arme si strigate ce pareau
scoase de doua armate
incleştate intr-o lupta pe viata si pe moarte. Unii au vazut chiar prezente
stranii. In urma cu trei ani si jumatate, membrii unei expeditii arheologice
romano-britanice, au avut ghid, timp de aproape doua saptamini, pe un
localnic. Barbatul avea in jur de 45 de ani si cunostea foarte multe legende si
intamplari deosebite. Florea Damian, profesor de istorie si participant la
expeditie, povesteste:

22
"Am mers la Gradistea ca sa verificam veridicitatea unei harti facute prin 1700
si despre care se spunea ca ar fi fost copiata de pe o harta originala, valaha.
Harta indica locatia exacta a unei cetati subpamantene construita pe vremea
dacilor si in care se spunea ca s-ar fi retras ultimii supravietuitori ai
razboaielor cu romanii. Obtinusem copia dintr-o arhiva austriaca, particulara.
Nu-mi mai aduc aminte cum l-am angajat pe acel barbat, dar stiu ca ne
fascina pe toti cu povestile lui. Din pacate, harta nu mai corespundea cu
modificarile geologice. Cel putin asta am crezut noi si am fost convinsi ca din
cauza asta nu gasim nimic".

Expeditia a fost un esec aproape total, cu exceptia unor monede descoperite, a


citorva varfuri de sageata si a unor bucati de ceramica. Cu toate astea, inainte
de termanarea expeditiei, s-a petrecut un lucru bizar: ghidul a disparut fara
urme.

"A disparut si el si copia de pe harta. Si ca un facut, copia medievala din


colectia privata, a disparut si ea", sustine domnul Damian.

Convinsi fiind ca ghidul le-a furat harta ca sa se imbogateasca, l-am reclamat


la politie. Numai ca raspuncul primit de la autoritati nu a fost cel asteptat: nici
o persoana nu corespundea descrierii lor. Unii membri ai expeditiei au fost
convinsi ca au avut de-a face cu un escroc, dar domnul Damian crede altceva.
"Eu sunt un om de stiinta. Eu nu cred in coincidente, ci doar in fapte. Nu pot sa
cred ca ambele copii ale hartii au disparut, pur si simplu. Cred ca ne-am
apropiat prea mult de adevar si cineva protejeaza acel secret. Dar cine si de ce,
asta nu pot sti".

45.600305 23.149818
45.625872 23.279107
45.605984 23.232673
45.638561 23.134135

"SimŃeam un foc intens şi auzeam o voce puternică"


puternică"

Marius Dragomir, din Bucuresti, a fost martorul unei intamplari miraculoase.


"Era in 1994, intr-un cantonament organizat de maestrul meu. Imediat dupa
antrenament, m-am dus sa ma spal la un izvor si imediat cum m-am aplecat,
am apucat sa vad ceva ca o sageata neagra care se repede asupra mea". Marius
a fost muscat de o vipera cu corn, chiar de git. Nu se mai punea problema
supravietuirii, cand, pe drum a trecut o caruta manata de un batran. Batranul
i-a dat deoparte pe colegii baiatului si a inceput niste descantece bizare.
23
"Colegii imi spuneau ca vorbea incoerent si ca facea tot felul de semne pe
pamant, in jurul meu. La un moment dat, un coleg a inceput sa rida si sa-l faca
nebun, dar in clipa urmatoare nu a mai putut scoate un sunet. Atunci ceilalti
si-au dat seama ca <mosul> are puteri deosebite si l-au lasat sa-si faca
treaba. In timpul descantecului simteam un foc intens si auzeam o voce
puternica. Eram inconjurat de o mare de lumina si urmam vocea fara sa inteleg
ce-mi spune, dar stiind ca ma va scoate de acolo". Marius si-a revenit in
cateva ore, iar despre mos nimeni nu a mai aflat nimic.

"În
"În viaŃa mea nu am văz
văzut femeie mai frumoasă ca aceea"

În timpul unei puternice furtuni de vara, un fulger a lovit un cioban. Tovarasii


acestuia l-au luat si l-au dus intr-o pestera din apropiere. L-au dezbracat
complet si l-au intins pe niste piei de oaie. L-au crestat in podul palmei si cu
sangele lui i-au facut o cruce mare, pe piept si una pe frunte. Au aprins o
cetina de brad si au ars cateva fire din parul victimei. Apoi au taiat un miel, i-
au scos maruntaiele si au pus carnea pe o piatra din interior. A doua zi,
dinaintea pesterei, ciobanul isi astepta tovarasii. Dezbracat, ca stramosul sau
primordial, dar teafar. Astfel de intamplari sunt foarte dese pe Ceahlau,
muntele sfint al românilor. Ciobanii si localnicii sunt obisnuiti cu astfel de
lucruri. Pentru ei nu e nimic ciudat, pentru ca ei s-au nascut si au trait
inconjurati de minuni. Ei spun ca aproape fiecare pestera a muntelui ascunde
secretele sale si nu mai incearca sa dezlege enigmele. Prefera sa se bucure de
beneficiile respective decit sa despice firul in patru si sa vada cine e in spatele
acelor forte necunoscute. Marin Voinea, etnolog din Piatra Neamt, spune ca
zona e plina de povesti cu ingeri.

"Nicaieri in Romania, nu veti gasi mai multe intamplari cu ingeri ca in preajma


Ceahlaului. E ca si cum intreg muntele ar fi locuit de ingeri. Personal eu sunt
fascinat de aceste povesti, pentru ca dau senzatia de real. Culeg toate
povestile de acest gen si stau de vorba cu fiecare martor in parte, incercand sa
analizez situatia la rece si sa verific fiecare amanunt, pentru a inlatura
mistificarea".

Am stat de vorba cu ciobanul respectiv. Om simplu, fara prea multa carte, dar
sincer. Spunea ca isi aduce aminte doar de o femeie foarte frumoasa, care s-a
apropiat si l-a atins cu miinile pe trup, intr-o mingiiere usoara.

"Domnule, eu in viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea. Am


vrut sa o intreb cine este, dar nu puteam sa scot nici un sunet. Apoi a inceput
sa vobeasca, tot mai suierat si am simtit ca explodez pe dinauntru. Mi s-a
24
incetosat privirea si m-am trezit dimineata, tremurand de frig. Am iesit sa ma
tavalesc in roua, ca asa trebuie si noi stim asta bine, din mosi stramosi, ca pe
multi i-a lovit fulgerul de-a lungul timpului si la fel s-au vindecat".

Sihaştrii
Sihaştrii dintre două
două lumi

La randul său, domnul Balko Mirel, medium, pregateste o lucrare despre harta
energetica a Romaniei si rolul tarii noastre in energetica terestra. Domnia sa
spune ca Ceahlaul este al doilea cel mai puternic nod energetic din Romania,
dupa Bucegi. Dar muntele moldav are ceva in plus fata de confratele sau din
Carpatii Meridionali.
“Aici legatura cu oamenii este mult mai puternica. Dar ceea ce oamenii numesc
„ingeri” sunt doar reprezentanti ai unui alt univers, paralel cu al nostru. Mult
mai evoluati, fireste, dar se pare ca destul de legati de noi. Ca si cum sarcina
lor ar fi nu doar sa ne supravegheze ci sa ne si ajute ori de cate ori aveam
reala nevoie de ei”.
Pe seama acestor reprezentanti din universul paralel pune domnul Balko
vandecarile miraculoase si toate intamplarile mai ciudate. Mai mult, domnia sa
sustine ca majoritatea sihastrilor din munti sunt in legatura directa cu cei din
lumea de dincolo, trecand foarte des pragul dintre cele doua lumi, pregatindu-
se pentru evolutia spirituala alaturi de acei „ingeri”, in lumea lor.
“Numai asa se explica faptul ca desi Ceahlaul este „populat” cu sute de
sihastrii, putini sunt turistii care reusesc sa intalneasca vreunul. Acesti sihastri
traiesc mai mult in lumea de dincolo si din cauza asta nimeni nu-i intalneste
cand traverseaza muntele. Pe vremuri chiar am organizat o expeditie, alaturi
de alte persoane ca mine, incercand sa facem o harta a sihastriilor din
Ceahlau. Am batut muntii de la un capat la altul, timp de 10 zile, dar nu am
gasit nici un sihastru. Parca intrasera cu totii in pamant. Si asa si era, doar ca
la vremea respectiva nu puteam simti atat de bine energiile primare si nici nu
aveam inca o cultura energetica”.

25
„Templul Ursitelor” de la Şinca Veche
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi
sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in
prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a
fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are
o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani.Cu toate ca exista numeroase voci care
afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o
parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul
dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche,
acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte
distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de
sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa
o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in
randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni
spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au
auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea
bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii
nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost
cantece in limba daca?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui
Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru
colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste
fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi
gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in
pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre

26
stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca
singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect,
echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase,
au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul
bisericii…
“Templul Ursitelor”: se afla sub Dealul Pleşu, din apropierea satului Şinca Veche
din judetul Braşov. De cum ajungi aici, oboseala piere ca prin farmec sau, din
contra, te apuca un somn căruia cu greu îi rezişti. Se zice că cine doarme macar şi
câteva minute in templu sau in apropierea lui capata forte noi si devine mai
puternic. Grota, scobita in poalele dealului, impresioneaza ochiul prin forma ei
stranie. Locul este impodobit cu icoane, flori de munte si candele care nu apuca sa
se stinga niciodata. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10
metri si seamana cu o turla fara acoperis. Localnicii spun ca pe acolo coboara…
energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la
Cetatea Rasnovului. Batranii satului mai spun ca pana si iarba din jurul
”Templului Ursitelor” face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult si mai
gustos decat celalalte. Daca vreun localnic
sufera de vreo boala, da fuga pana la
templu, unde aprinde o lumanare, bea apa
din izvorul situat in apropiere si se
odihneste cateva clipe. Orice durere
dispare. “Aici se intampla adevarate
miracole!”, crede brasoveanca Sofica
Barbu. Eu am mari probleme de sanatate
si de fiecare data cand vin aici ma incarc
cu energii pozitive. E bine sa nu intri in
templu cu telefonul mobil sau cu orice alt
aparat, daca vrei sa te ajute energiile. Cel mai puternic loc e sub cupola, acolo este
efectul de piramida”. Atrasi de aceste legende, la „Templul Ursitelor” poposesc
oameni din tara, dar si americani, nemti, japonezi sau italieni. In special la
sfarsitul saptamanii aici vine lume stresata din Capitala. Ionel Titu este un prosper
om de afaceri din Bucuresti si impreuna cu familia se duce sa-si „incarce
bateriile” la templul de la Sinca Veche. „E deja o moda la noi in firma. Venim pe
rand, stam cateva ore, respiram aerul curat, ne relaxam. Nu va puteti imagina ce
bine ne simtim”. In vechime, grota Ursitelor a fost transformata in loc de refugiu
si rugaciune pentru calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza si obligati sa treaca
la catolicism. Tot aici, tinerii din zona arunca din varful dealului o roata, careia ii
dau foc, avand credinta ca astfel isi vor afla ursita si se vor casatori pana la
sfarsitul anului. Traditia se respecta de Sf. Gheorghe, la Lasata Secului, inainte de
Pasti si Schimbarea la Fata.
La Sinca Veche se vine pentru legendele si misterul lacasului de cult sapat in
piatra. Acestui lacas i s-a dus vestea de “Templul Ursitelor”, “Manastirea Sapata
in Piatra” sau “Templul de la Sinca Veche”, loc de reculegere, de implinire a
dorintelor bune, dar si de oarece fenomene paranormale.

27
Localitatea in sine se afla in centrul tarii, la 50 de km de Brasov, 25 km de
Fagaras, 30 km nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord, podul peste
paraul Bungetu la vest, iar limita estica e data de dealul Persanilor.
Sinca Veche apare in acte incepand cu sec. al XII-lea si este cunoscuta, pe langa
numeroasele vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului si
filologului roman Gheorghe Sincai, a carui famile isi are radacinile aici.
Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si Imperiul
Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de comunitatile
care s-au perindat in timp pe aici. Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu
precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand
bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de
cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate.
Templul Ursitelor are cateva inscriptii ca Steaua lui David, cu semnul Yin-Yang
incoporat. Preotul de la Sinca Veche spune ca aceste insemne nu au mai mult de
cateva decenii, dar ca atunci cand a intrat in slujba aici (acum mai bine de 30 de
ani) aceste simboluri existau deja.
Biserica este perfect izolata si ascunsa pentru cei din exterior, legatura cu lumea
de afara realizandu-se doar printr-un horn conic de vreo 10 m lungime, prin care
patrunde lumina si care favorizeaza concentrarea. Majoritatea vizitatorilor raman
cu fascinatia cerului de azur sau al celui instelat, al luminii difuze care te afunda
in meditatii.
In 1789 pastorul reformat din Fagaras scria despre manastire: “Manastirea este
taiata in intregime in piatra de cariera si deci nu are acoperis. Este sapata cu
pricepere, cu o munca uriasa, demna de mirare. Ferestrele sunt taiate lateral, atat
de inguste incat calugarii cand slujesc se plimba cu cartile dupa razele soarelui”.
Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a
stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de
arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o
origine crestina. Altii sunt de parere ca in timp peretii s-au surpat si au fost unite
cele doua biserici, care au existat atunci cand comunitatea de monahi si-a marit
numarul. Fenomenele paranormale ce au loc, viziunile si visele premonitorii sunt
dublate de aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere albe, invizibile in
momentul fotografierii.
Manastirea săpată in stâncă are astazi un aspect mai trist si asta datorita
“stradaniei” vizitatorilor de a scrijeli peretii si de a lasa urma trecerii lor pe acolo
prin mult gunoi. Tot vizitatorii s-au ocupat si de modificarea configuratiei, largind
deschiderile si ferestrele. Pacea de odinioara este deseori omorâtă de muzica celor
veniti la gratar la manastire.

45.753998 25.168020

28
Misterul oamenilor legati de sat

Se spune ca e bine, cit esti tinar, sa calatoresti, sa vezi cit mai multe din cele
ce se intampla prin lume, apoi sa te asezi la casa ta si sa-ti intemeiezi o
familie. Daca lucrul asta era usor in secolele trecute, astazi calatoriile sunt
apanajul celor cu bani sau a celor care au un serviciu pe masura si care
necesita deplasari. Si totusi, exista persoane care niciodata in viata lor nu au
depasit hotarul satului natal. Nu pentru ca asa au vrut ei, ci pentru ca asupra
lor a fost aruncat blestemul singuratatii. In materialul de fata vom cunoaste pe
cativa dintre acesti singuratici pe care plecarea din sat ii poate costa viata.
Oare sa fie doar fobii pe care acesti oameni nu stiu sa le controleze? Sau chiar
exista acele forte malefice al caror unic scop este sa distruga viata oamenilor?
Sa fie vorba de “simple” dereglari mentale care transforma complet viata unei
persoane sau diavolul, chemat din strafundurile Iadului de oameni rai, pun
stapanire pe trupurile si pe mintea celor insemnati de blestem? Unde se
termina misticismul si unde incepe realitatea?! Care este granita dintre lumea
reala si cea nevazuta si ce se gaseste acolo? Sunt intrebari pe care le vom
dezvolta in materialul de fata.

Blestem de mama
Cel mai cunoscut caz este al lui Herban Gherasim, de felul lui din Cerbal, un
satuc din Muntii Poiana Ruscai. Pierderea sotului in timpul primului razboi
mondial a determanat-o pe mama lui Gherasim sa-si concentreze toata
dragostea si atentia asupra fiului sau. A facut din acel copil telul si unicul sau
scop in viata, alintindu-l si rasfatindu-l prea mult. Din pacate, copilul s-a
dovedit a fi rau iar purtarea sa i-a scandalizat pe toti consatenii. Isi batea
mama din senin, lovind-o cu ce-i pica in mana si injurind-o. Nu avea inca 23
de ani, cand femeia l-a blestemat sa fie singur, sa nu mai amarasca pe nimeni
altcineva asa cum face cu ea. Apoi femeia a incetat sa mai bea si sa mai
manince, trecand in lumea de dincolo si purtind blestemul pe care-l aruncase
copilului pe care-l purtase in pintece. Iar cum blestemul de mama e crunt,
Gherasim s-a trezit dintr-o data impotent. Mai mult, ajunsese de risul satului
si orice a facut, totul a fost in zadar. Pana la urma s-a dus la o vrajitoare de pe
la ei ca sa-si afle leacul. Si a aflat ca blestemul poate fi invins doar daca va
construi singur un drum, o moara si un zid de jur imprejurul morii. I-a spus
vrajitoarea ca acolo, la moara, pietrele o sa le invirta diavolul care il chinuie pe
el si ca atunci o sa scape si el de necaz.
Ani de zile Gherasim a muncit de unul singur sa construiasca drumul dinspre
Cerbal spre Piriul Zlasti. Oamenii care treceau prin zona il auzeau vorbind cu

29
cineva nevazut: “Gata ma, hai, na, apuca de colea si ridica. Hai ma, sa te vad
cat esti de tare, ca tu ai puterea dracului, ma. Ia-l pe ala mare si cara-l, ma.
Hai, ca de aia nu e nici o muiere pe langa tine, ca esti dat dracului, ma. Da`
lasa, ca dupa ce-om termana aici, o sa ma insor si eu, ma”. Oamenii isi faceau
cruce si plecau mai departe, tematori, fara sa priveasca inapoi, de teama ca
diavolul lui Gherasim sa nu se repeada asupra lor. Dar dupa ce a terminat
drumul, puterile l-au parasit si nu a mai putut construi nici moara si nici zidul
care l-ar fi dezlegat de blestem. A murit singur si chinuit, fara mostenitori si
fara ca cineva sa-i aprinda o lumanare la pat, cum se cuvine oricarui crestin.
Simona Atodiresei din Iecea Mica, judetul Timis, nu stie din ce cauza nu-si
poate parasi satul. Cand incearca sa plece, chiar si la rudele din satele vecine,
o apuca o stare de neliniste din care nu mai scapa decat in momentul in care
isi ia gindul de la plecare. De fiecare data cand a incercat sa-si invinga starea,
rezultatul a fost acelasi:
“Ochii mi se impaienjeneau si vedeam ca in ceata, iar urechile incepeau sa-mi
tiuie. Apoi cadeam dintr-o data intr-un lesin lung”.
Isi revenea doar dupa ce era dusa acasa. Oamenii spun ca de vina ar fi mama
fetei care a apelat la vrajitorie ca sa ramana insarcinata si ca asa a avut-o pe
Simona. Ba unii circotasi sunt gata sa jure ca la nasterea Simonei s-a intunecat
dintr-o data cerul pentru citeva zeci de secunde si ca toti ciinii au inceput sa
urle lugubru, a moarte. Si totusi fata nu are nimic rau in ea. Ba mai mult, se
poate duce la biserica si poarta chiar o cruciulita cu Mintuitorul. Doar ca nici
puterea Divina si nici Iisus nu o pot ajuta pe fata sa depaseasca hotarele
satului.
“E ca si cum, prin fire nevazute, viata ei elegata de locul respectiv. Toata
energia isi are originea in locul nasterii si orice departare de el blocheaza
functiile vitale. E cam la fel ca aria de acoperire a telefoanelor mobile, daca
vreti o comparatie exacta”, sustine Maria T., medium, care ne-a prezentat
cazul.
Tot dumneaei considera ca e posibil ca legarea Simonei de locul natal sa aiba
cauze universale. “Daca la nasterea ei, in chiar locul unde a iesit din pintecele
matern, a avut loc intersectia a doua universuri iar locul nasterii a fost punctul
de tangenta al universurilor, atunci e posibil ca perturbarea cimpurilor de forta
sa fi dus la modificari de ordin nu doar energetic ci chiar si fizic la copilul care
tocmai se nastea. Eca un fel de alergie la alte energii decat energia locului de
nastere”, sustine mediumul M.T. O solutie a problemei nu cunoaste nimeni,
deocamdata.

30
“Avea ochii rai de mi s-
s-a zbarlit parul de pe mine”
Ceva asemanator i se intampla si Anisoarei T. din Buduslau, judetul Bihor. De
fiecare data cand vrea sa plece din localitate, este atacata sistematic de un
câine agresiv. Totul a inceput inca de cand avea trei ani si a vrut sa plece cu
bunica sa la o ruda din satul vecin. Câinele a aparut din senin si a atacat doar
fetita, iar singurul mod de a o scapa pe micuta de furia animalului a fost
intoarcerea acasa. De atunci câinele o urmareste peste tot, oriunde s-ar duce.
“Acum doi ani am fost la Oradea, la niste rude. Traversam strada cand m-am
trezit culcata la pmint si muscata rau de tot. M-au dus oamenii la spital dar
acolo nu au avut ce sa-mi faca”.
Câinele o ataca doar cand este singura si intotdeauna din spate. O singura
data a reusit sa se intoarca exact in clipa cand sarea pe ea.
“Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine. Frica asta mi-a dat putere
sa-l arunc de pe mine si sa o iau la fuga. Am intrat in prima casa si am rugat
pe cineva sa ma insoteasca pana acasa”.
Bizar este faptul ca desi femeia sustine ca a fost atacata de nenumarate ori si
exista chiar si martori pentru unele din atacuri, niciodata nu i-a ramas vreo
urma de pe urma muscaturilor.
“Ma durea tare de tot, zile intregi, unde isi infigea coltii, dar niciodata nu am
vazut vreo rana sau vreo picatura de sange”.

Inchisa de propria mama


Sa-si inchida propria fiica a fost cea mai grea hotarire pe care a trebuit sa o ia
o femeie din Turcesti, judetul Rimnicu Vilcea. Si nu pentru ca ar fi un parinte
denaturat, ci pentru a-si proteja propria fiica de minia vecinilor, care o
considera pe adolescenta incarnarea unui diavol. Desi parintii au dus-o la mai
multi medici, toti au declarat acelasi lucru, anume ca fata este clinic sanatoasa.
Mai mult, fata este in clasa a patra si este foarte buna la invatatura. Din pacate,
o forta rea si nevazuta pune uneori stapanire pe copila si o face sa atace orice
fiinta vie, indiferent ca e alt copil, animal sau pasare. Într-o zi a intrat in
grajdul vecinilor inarmata cu o bita si a omorit in bataie vaca gestanta a
acestora.
“Cand a venit veterinarul sa se uite la animal, a ramas ingrozit. Vitelul era facut
terci in burta ei. Nu mai traia nici unul. Ne-am dus la ma-sa si la ta-su sa
vorbim cu ei si au chemat-o oamenii pe fatuca s-o intrebe de ce a omorit
animalul. Si fara sa-i pese sau sa-i para rau de fapta ei, a spus ca i-a placut
cand auzea mugetele animalului si cand a vazut sangele imprastiat pe jos”.
La ora actuala mica fetita a ajuns sa fie spaima satului, ucigind cu bestialitate
orice animal intalneste in cale. In ograda familiala nu mai exista nici macar o
pasare, pentru ca fetita-demon le-a ucis pe toate.
31
“Le sare cu picioarele pe burta pana le ies matele si le bate cu bita pana le
imprastie creierii” se plinge mama “diavolitei”. De teama ca oamenii din sat sa
nu-si faca singuri dreptate, mama fetei a inchis-o pe aceasta in casa si nu-i da
voie sa mearga nici macar la scoala, fara sa o insoteasca. A fost cu ea si la
preoti si la babe descintatoare, dar nimeni nu a reusit sa-i spuna ce are fetita
ei. Recent, un psiholog din Bucuresti, M. T., impresionat de cazul acesta, le-a
facut o vizita parintilor disperati. Concluzia specialistului a fost stranie, dar
fara echivoc:
”Fata este un caz de personalitate dubla, dar nu am mai vazut asa ceva. A doua
existenta sustine ca a venit sa aduca saminta raului pe Pamant si ca nu e om.
Si cel mai bizar e ca tot ceea ce spune e coerent si are logica. Daca nu se va
gasi mai curind o cale de a izola cele doua personalitati, mi-e teama ca
aceasta a doua personalitate se va suprapune complet peste prima si nu stiu
ce va iesi pana la urma. Mi-e teama ca sunt depasit de situatie”.

“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”


Sunt cuvinte notate in jurnal de o tinara de 35 de ani care in urma cu doar o
vara nu a mai suportat presiunea psihica si a ales moartea ca pe o eliberare.
Tinara R.G. din localitatea Braniste, judetul Dambovita, nu a reusit niciodata
sa-si infringa propriul destin, desi a incercat din rasputeri. A ales sinuciderea
nu din lipsa de respect pentru sfintenia vietii, ci pentru ca a crezut ca in felul
acesta va triumfa asupra celui care ii controla viata. “Pana acum mi-a fost frica
sa spun cuiva. Nimeni nu o sa ma creada. De altfel, mi-a si spus ca in afara de
mine nimeni nu-l vede. Dar vreau ca lumea sa stie adevarul despre mine... stiu
ca se spune despre mine c-as fi o ciudata, dar ei nu vad, ei nu inteleg ca e pe
urmele mele mereu...”... “Ieri a venit din nou la mine. Eram singura si trista.
Mi-a spus sa nu ma mai chinui singura, pentru ca i-am fost lui sortita. L-am
intrebat de cine, dar a inceput sa rida si aplecat”... “A trebuit sa scot toate
icoanele si crucile din camera. La inceput nu am vrut, dar nu mai imi dadea
deloc pace. Ma urmarea si in somn si ma chinuia. A trebuit sa-i fac pe plac, ca
sa nu ma mai chinuiasca...” ...“Astazi am vrut sa ma duc la biserica. Nu am
spus la nimeni, dar cred ca-mi citeste gindurile. Cand am vrut sa ies din curte
a aparut. Era furios si ma ameninta. Mi-a fost teama si m-am intors in casa...”.
Asta a fost ultima insemnare din jurnalul fetei, cu trei zile inainte de
sinucidere. Probabil s-a temut sa ca va fi oprita sa-si duca la capat gestul
fatal.

32
Comoara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?!

Stema Braşovului este o coroana asezata pe un trunchi de copac. Desi multi


incearca sa dea Brasovului o origine saseasca, orasul exista de dinaintea
dacilor, numele lui fiind tradus cu „Orasul lui Cronos” (zeu al Timpului la vechii
greci). Dar nu despre istoria Brasovului vom vorbi acum, ci despre o legenda
cel putin la fel de veche.

La marginea Brasovului, in padure, se gasesc 5 stânci enorme pe care localnicii


le numesc „Între Chetri” sau „Pietrele lui Solomon”.

Legendele zonale spun ca, pe vremuri, imparatul Solomon si-a gasit aici
sfarsitul, incercand sa sara cu calul de pe o stanca pe alta. Mai mult, batranii
spun ca pe una dintre stanci s-ar mai vedea si acum urma copitei calului.
Lasand deoparte legendele si analizand izvoarele istorice, se pare ca, intr-

33
adevar, Solomon ar fi fost un rege maghiar care, invins de bulgari la sud de
Dunare, s-a refugiat la vlahii din Schei (cartier brasovean). Se spune ca la
poalele acelor stanci si-ar fi ascuns Solomon tezaurul si ca pe stanci ar fi
construit o capela. Unii batrani din Schei sustin ca imparatul Solomon, mort in
urma saltului de pe stanci, ar fi fost ingropat in “gradina lui Timan”,
actualmente cimitirul “Sfanta Treime” de Pe Tocile.

Potrivit altor legende locale, Solomon ar fi ocupat tronul dupa ce l-a ucis pe
mostenitorul de drept, care era fratele sau. De durere, mama sa l-a blestemat
ca atunci cand va fi zarit de vreun om, sa moara. Cand un scheian din cei vechi
l-a vazut, i-a anuntat pe toti locuitorii urbei ca un rege e in muntii lor. Dar
atunci Solomon a murit iar coroana i-a cazut de pe cap la radacina unui copac
batran. In slava, “tocuile” inseamna “fuga”, legenda transmutandu-se in
realitatea zilnica sub numele de Tocile. La ora actuala, de sarbatori, brasovenii
se aduna la “Pietrele lui Solomon”, iar unii dintre ei afirma ca fantoma regelui
decedat in urma cu sute de ani ar mai apare, din cand in cand, prin locurile
care-i poarta numele.

45.616886 25.558477

34
Sunt lituanienii urmaşii
urmaşii românilor
românilor ?!

Originea micului popor care avea sa joace un rol important in istoria Poloniei si
a imperiului sau, a preocupat pe o serie de cronicari si cercetatori. Stapanind o
tara destul de mare, cavalerii lituanieni au format esenta razboinicei nobilimi
polone, delimitandu-se totusi, de ceilalti nobili, atat prin cultura pe care o
posedau si spiritul razboinic innascut, cat si prin aceea ca se considerau
urmasii unui popor nobil.

Constransi de invazia slavilor, vlahii s-au retras putin cate putin din fata
invadatorilor, creind un stat puternic de tip militar, care nu a scapat totusi de
influentele baltice.
In anul 1571, Joachim Cureus afirma ca prusienii provin dintr-o radacina
comuna de la Carpati. Polonezul Stanislas Sarnicki afirma si el ca lituanienii
sunt români. Tema originii lituaniene este reluata in anul 1632 de Fridericus
Menius, care, la randul sau, combate originea română a lituanienilor,
prusienilor si livonienilor, in favoarea unei origini valahice. Sa-i lasam pe
cronicari sa vorbeasca...

Iata ce ne spune Peucer: “ Asadar, valahii au stat retrasi atat timp cat au
ascultat in liniste de imparatii Constantinopolului – si, dimpotriva, au iesit la
lumina cand, marindu-si numarul prin alaturarea cu sarmatii, si stârniŃi de
catre acestia, au inceput sa se opuna imperiului.” Sa nu uitam ca sarmatii,
triburi de origine dacica, nu s-au impacat niciodata cu ideea cuceririi de catre
romani a unei parti din Dacia. La mai bine de 1000 de ani de la cucerirea
Daciei de catre romani, sarmatii ii considerau pe bizantini urmasii directi ai
romanilor, deci dusmani neimpacati.

“ Iar că acesti valahi impreuna cu sefii sarmati au umplut de-a valma, prin noi
colonisti, Lituania si de acolo Livonia si Borusia vecina, ne stau marturie
vestigiile limbii celei vechi...” afirma acelasi Peucer.

La randul sau, Joachim Cureus scrie:


“...Locuiau intr-adevar candva, in Prusia, populatii, si sunt pana acum relicve
ale lor – care se foloseau de o limba cu totul deosebita de cea beneta sau
sclavona, precum si de livoniana in multe privinte...”.

Oricum, Cureus afirma ca aceaste populatii “au migrat din Valahia in aceste
regiuni nordice golite atunci de slavi care s-au raspandit ei insisi in Germania

35
si Polonia...”. Prima migratie a valahilor are loc prin 430 din pricina hunilor lui
Atila. Condusi de oameni intelepti, valahii s-au retras din fata hunilor,
ocolindu-i si ocupand teritoriile pe care acestia deja le abandonasera. In felul
acesta, s-a ajuns la paradoxul ca ei sa fie si in fata si in spatele cotropitorilor.
Multi istorici s-au intrebat de ce, dispunand de o tehnica militara deosebita si
fiind in numar foarte mare, valahii nu s-au opus hunilor. S-au retras ei de
frica? Categoric nu. Valahii s-au dat deoparte din fata hunilor, facandu-le loc
acestora, pentru a se razbuna pe romani, pentru a permite hunilor devastarea
Imperiului Roman.

“S-au retras mai tarziu in regiunile vecine ale Budinilor, pe care in parte, insisi
hunii le stapanisera candva – si care astazi se numesc Moscovia, Rusia, Podolia
si Polonia...”

Incercand sa arate originea română a lituanienilor, Menius arata ca insasi


denumirea tarii vine nu de la l`Italai ci de la lituos, niste buciume facute de
valahi din scoarta copacilor...

Daciile din nordul Europei:

Editie din 1482 a unei harti a nordului Europei facuta de Ptolemeu (87-165, e.n.)

36
Dealul straniu de la Pădurea
Pădurea Baciului
Baciului

Dealurile de la Pădurea Baciului au ieşit în evidenŃă în ultimii 20 de ani, prin


numărul mare de obiecte zburatoare neidentificate care au survolat zona şi
prin acŃiunea unor fenomene ce depasesc sfera normalului. Din multitudinea
de dealuri misterioase din jurul Clujului, unul a intrigat in cea mai mare
masura specialistii. Dealul in cauza are forma unui trunchi de con aproape
perfect si este ceva mai mic decat celelalte.

Latura trunchiului de con este de circa 60


– 70 de metri, iar inaltimea nu depaseste
50 de metri. Unghiul de inclinare este
foarte mare, ajungand la 72 de grade,
ceea ce il face foarte greu accesibil. Primul
lucru straniu la dealul in cauza este faptul
ca, privit de la distanta, acesta nu isi arata
forma reala, cea de trunchi de con,
pierzandu-se intre cele din jurul sau.

O alta ciudatenie este data faptul ca orice busola inceteaza sa mai functioneze
normal in locul respectiv, aratand permanent Estul, pe o raza de mai bine de
100 de metri de jur imprejurul zonei, iar telefoanele mobile nu functioneaza
deloc desi display-ul indica semnal maxim. Cei cu spirit de observatie nu pot
sa nu remarce ca, spre deosebire de celelalte dealuri, pe acesta nu cresc decat
cativa copaci si acestia pe poale, iar varful dealului este practic o terasa pe
care apa de ploaie nu balteste niciodata, ca si cum s-ar scurge intr-un imens
rezervor subteran.

Cu toate ca foarte putini au avut curajul sa compare dealul cu un imens


aerodrom, localnicii afirma ca deseori de sub pamant se pot auzi zgomote
stranii, iar oile, animale frecvent intalnite aproape la fiecare pas, ocolesc dealul
ciudat. Ce anume transmite animalelor teama de a ocoli zona, nu se stie.

Ne asteptam sa vedem de la bun inceput copacii crescuti in forme bizare, insa


acestia ni s-au aratat doar dupa ce ne-am pus corturile in Poiana Rotunda si
am inceput sa exploram. Era cald afara. Ziua nu misca nimic in padure si
vantul batea rar. Se putea simti o apasare curioasa precum si prezenta
sporadica a cate unei entitati a padurii. Povestile spun ca padurea Baciu ar
contine o poarta cu destinatie incerta, precum si ca lacul din zona padurii s-a

37
format deasupra unui cimitir. Ce-i drept, se aud multe povesti, dintre care si
cele cu protagonisti de pe alte planete.

Izvorul e cam la inca o ora in plimbare de la Poiana Rotunda, iar de la izvor se


mai face o bucata de drum pana la un loc in cu o intensitate izbitoare, unde se
afla 3 cercuri concentrice (formate prin incretirea pamantului), cu pamant ars
in mijloc. Cercul exterior are 5 puncte marcate pe linia lui de catre 5 copaci,
din care 2 sunt fiecare dubli (adica in loc de un singur trunchi, copacul are
doua, alipite). In pardea nordica, in exterior cercului este o bucata ridicata de
pamant care seamana cu un fel de mormant dar avand in vedere inaltimea
acestuia si faptul ca se afla in partea nordica, ma duce cu gandul ca n-ar fi
exclus sa fi avut rol de altar (nordul fiind de regula punctul cardinal al altarului
in unele ritualuri pagane).

Evenimente stranii se pot intampla atat noaptea, cat si ziua. In cele doua
expeditii la care am participat, lumina ori intunericul nu reprezinta o garantie.

Si totusi, in prima zi, mergand dupa apa, intorcandu-ne de la izvor pe langa


cheile Baciului, dam de un mos care se misca schiopatand incet, foarte incet,
pe drumul de padure. Avea ochii albastru-deschis şi privea in gol, insa ne si
fixa intr-un mod straniu. L-am salutat, crezand ca e cineva de la vre-o stana
din apropiere. El s-a oprit, si ne-a intrebat cu o voce stinsa cum se ajunge in
Cluj. Ni s-a parut ciudat ca nu avea nimic cu el, nici o plasa, nici un rucsac. I-
am explicat cea mai simpla cale de a ajunge: pe urmele masinilor (urmele
lasate de roti in pamant). Era calea mai lunga, dar nu avea cum sa se piarda.
Pentru asta ar fi trebuit sa treaca prin Poiana Rotunda, unde s-ar fi intalnit cu
ceilalti, asa ca nu ne faceam griji ca nu ar ajunge in oras. Batranul ne-a
multumit, si si-a continuat drumul, schiopatand. Cand ne-am intors la corturi,
ceilalti nu vazusera pe nimeni pe drum. Batranul nu a mai ajuns in poiana in
acea zi si nici in cele urmatoare. Urmarindu-ne cursul catre izvor, nu am dat
de el, era ca si cum ar fi disparut. Mai pe seara, cel cu care fusesem la izvor
ne-a povestit ca sub privirea batranului, se simtea privit in toate colturile din
interiorul sau.
Pe parcursul zilei, in poiana a trecut un grup de cercetatori romani si americani
care ne-au avertizat sa nu innoptam in padure. Mai incolo am fost vizitati de
un cuplu cu un copil, cei doi au facut yoga in centrul poienei rotunde. Nu ne-
au deranjat pe noi, noi nu i-am deranjat pe ei. Copilul se dadea cu bicicleta in
imprejurimi. Cand au dat sa plece, ne-au avertizat si ei sa nu stam peste
noapte, din cauza radiatilor padurii si a spiritelor ce salasluiesc acolo. Au
plecat inainte de a se insera. Noi nu le-am ascultat indemnele si am stat 3

38
nopti, in prima expeditie.
A venit noaptea, am facut focul, am mancat bine. In jurul nostru se auzeau
pasi, fosnete ciudate si se vedeau ochisori verzi-luminosi, in padure,
miscandu-se in jurul poienei. Nimeni nu s-a dus sa investigheze. In noaptea
urmatoare, dupa ce doi dintre noi s-au intalnit cu un lup care nu a atacat, s-a
petrecut aceeasi scena, cu ochisorii, insa cu miscari mai intense. Cadeau
ghinzi din copaci fara a fi stejari in preajma. La ora 4, am adormit toti langa
foc. In a treia noapte, pe cand s-a facut bezna, ne-a venit ideea sa ne mutam
la cercurile de pamant, descrise anterior. Ne-am impachetat pe intuneric, cu
ajutorul doar a unei mici lanterne si am pornit-o prin padure. Acea plimbare
nocturna m-a trecut prin toate starile, iar la un moment dat, asta mi s-a parut
a fi o ca o incercare. La miezul noptii am ajuns la destinatie si am pus
corturile. In acea noapte am auzit pasi si un clantanit intens de dinti inafara
cortului. Cand m-am uitat, n-am vazut pe nimeni si nimic. In timpul somnului,
persoana cu care eram in cort ma chema la cercuri, insistand. Am refuzat.
Dimineata, persoana nu-si mai amintea nimic din ce spusese. Ne-am trezit cu
totii cu o durere de cap inexplicabila in intensitate.

A doua expeditie la care am asistat a durat o zi si o noapte, in care am prins o


furtuna apriga. Ziua ne-am plimbat prin padure si am gasit o serie de gropi,
variind de la lungimea unui om matur pana la lungimea unui copil. Nu am
gasit explicatie pentru ele. Am campat tot in Poiana Rotunda, insa de data asta
n-am putut face foc, deoarece seara incepuse deja sa ploua. Patru din noi s-au
refugiat de ploaie in cort, iar eu si inca un ins am ramas afara, pe un nailon
intins pe jos. Dupa o vreme, am intrat si noi in cort. Ploaia s-a oprit, iar cand
am iesit cu totii afara, spre surprinderea noastra, nailonul era rulat sul si
impachetat, ceea ce noi nu facuseram cand l-am lasat in ploaie. Lemnele de
langa tentativa esuata de foc erau mutate cu cativa metri inspre padure, fara a
fi fost suflate de vant (erau lemne mari).

In jurul nostru avea loc acelasi fenomen de ochisori verzi. I-am numarat, erau
aproximativ 10 perechi. Se miscau cu o viteza mult mai mare decat in prima
expeditie. Daca acestia aveau o inaltime aproximativa de un metru, atunci
unica pereche de ochi rosii depistata in padure era la aproximativ doi metri. Ne
simteam priviti, sau mai degraba analizati. Ma gandeam ca sigur cineva se
distreaza de comportamentul nostru, mai ales cand cineva din grup s-a speriat
de un zambet diform pe care l-a vazut atasat de ochisorii rosi. Cerul avea o
luminozitate proprie, asa ca puteam vedea in noapte fara mare dificultate.

39
A inceput iar sa ploua. 4 s-au dus in cort, eu si un ins am ramas afara, sa ne
asiguram ca totul e in regula. La un moment dat, doua sfere imateriale au taiat
o carare bine definita prin iarba si s-au apropiat de noi, una la 1 metru si
cealalta la 3 metri de unde stateam. Au stationat cateva secunde, dupa care au
taiat o noua carare inapoi in padure. Faptul ca ni s-au aratat ne-a entuziasmat
pe noi doi, insa i-a cutremurat putin pe ceilalti patru.

Cum totul se intensifica in jurul nostru, s-a intamplat ceva foarte straniu: cei
care aveau anumite afectiuni interne au semnalat dureri in zona organelor
respective. Asta a durat o vreme buna, pana cand ploaia s-a intensificat si mai
tare si am intrat cu totii in cort. Stand chiar la deschidere, am vazut ceva ce,
dupa parerea mea, a marcat punctul culminant al serii: ceva asemanator cu
ceata, insa de densitatea unui abur, a inceput sa intre in poiana dintr-o parte a
padurii. A umplut jumatate de poiana si tot venea, in pereti mari, verticali. In
jumatate de poiana nu se putea vedea nimic, datorita acestei ceti ciudate, iar
in cealalta se vedea clar. Nu parea a fi ceata deoarece ceata are acel miros
specific, iar abur nici atat deoarece aburul are o densitate care nu era prezenta
in fenomenul la care asistam. Dupa o vreme de acumulare a “cetii” in jumatate
de poiana, deasupra centrului s-a format ca o sfera uriasa din acea materie,
dupa care totul s-a revarsat si in partea poienii care era clara. Nu mai puteam
vedea nimic in jur, iar zgomotele se intensificau. Un ins, totusi, a spus ca vede
zidurile unei cetati deasupra cetei. Intrase intr-o stare dubioasa pentru
circumstantele date. Inca nu ne e clar de ce a vazut ce a vazut. Atunci am decis
ca putem inchide cortul si sa incercam sa dormim. Era deja tarziu. Am inchis
cortul, ne-am inchis ochii, pe cand am inceput sa auzim un marait foarte
ragusit. Eu am crezut ca e din cort, banuind ca cineva are chef de glume.
Ceilalti mi-au spus ca vine de afara. Nefiind sigura, am deschis cortul si am
iesit. Zgomotul venea mult mai intens din lateralul cortului, intr-adevar, de
afara. Privind cu lanterna, n-am gasit nimic. Am adormit cu totii, sperand ca
nu am deranjat spiritul padurii cu nimic asa de tare incat sa se intample
fenomene cu o finalitate mai putin fericita.

A doua zi, totul era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am cautat o ora in
jurul poienii dupa urme in noroi, dar nu am gasit nimic ce sa sugereze trecerea
unor animale sau oameni.

Toate aceste evenimente m-au convins ca padurea Baciu are un spirit al ei, un
spirit care trebuie respectat si care nu trebuie provocat sau invadat abuziv.
Este un loc imprevizibil, care poate sa uimeasca, dar poate sa si sperie. Este o
provocare din care insul poate invata, dar este una care nu trebuie luata lesne.

40
Multi care au fost acolo, povestesc de o chemare neomeneasca ce inca ii
atrage catre padurea Baciu.

In anii ’90 presa abunda de materiale care descriau fenomene


"paranormale" din padurea Baciu. "Gardianul" va prezinta ce a fost adevar
si ce a fost speculatie jurnalistica in legatura cu dosarul “Padurea Baciu".

Situata in partea de Nord-Vest a municipiul Cluj-Napoca, la aproximativ


cinci kilometri de oras, Padurea Baciu nu se deosebeste cu aproape nimic
de celelalte paduri din zona de deal.

In ultimele trei decenii, dar mai cu seama dupa ’89, presa a gasit aici o
serie de fenomene cu totul si cu totul neobisnuite. S-a putut citi despre
OZN-uri, broaste rosii gigantice, cripte negre care se deschid in Noaptea de
Sânziene, disparitii de persoane ca in Triunghiul al Bermudelor.

Manifestarile din padurea de lânga Cluj-Napoca au stârnit si interesul


oamenilor de stiinta. Odata cu mediatizarea unor fotografii cu un OZN
discoidal care a survolat padurea la 18 august 1968, o serie de analize
asupra observatiilor si fenomenelor din zona au fost prezentate la institute
de cercetare din Europa si SUA.

Primul caz, inregistrat in anii cinzeci

Primul care studiat aceste fenomene a fost biologul Alexandru Sift (1936-
1993). La inceputul anilor 1950, plimbându-se in zona padurii, Sift a
observat de mai multe ori forme cu aspect nebulos, pe care un om obisnuit
le-ar fi ignorat sau considerat simple fenomene naturale. Dupa ce a
fotografiat respectivele forme, biologul a constatat ca numarul structurilor
surprinse de emulsia fotografica este mult mai ridicat decât cele vazute de
el cu ochiul liber. A urmat o perioada lunga de cercetari solitare, in care
numarul observatiilor vizuale si, mai ales, cel al imaginilor fotografice
surprinzatoare a crescut considerabil.

Dupa 1970, cercetarile incepute de Sift au fost continuate in mod solitar de


diversi oameni de stiinta din România. In ultimii ani, mai multe echipe de
cercetare din tari precum Franta, Germania si Ungaria au vizitat Padurea
Baciu obtinând de asemenea rezultate remarcabile.

Conf. univ. Adrian Patrut, din cadrul Facultatii de chimie a Universitatii


"Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, presedinte al Societatii Române de
Parapsihologie, se numara printre cei care au studiat manifestarile din zona.
Dupa 32 de ani de cercetari, Patrut sustine ca in Padurea Baciu are loc un
fenomen de natura necunoscuta care interactioneaza cu mintea umana
41
pentru a se manifesta in realitatea fizica.

Fenomenele paranormale afecteaza sanatatea martorilor

Ultima analiza facuta de profesorul clujean arata ca principalele manifestari


si fenomene observate sunt: forme aflate in zbor sau la nivelul solului,
vizibile sau invizibile cu ochiul liber; lumini nocturne, simple sau colorate, in
zbor sau stationare; efecte fizice insotitoare (emisii radioactive, anomalii
magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, emisii de
infrasunete etc.); urme neobisnuite pe sol (vara pe iarba si iarna pe
zapada), asemanatoare cu asa-numitele cercuri si pictograme simple din
lanurile de cereale; efecte biologice asociate, indeosebi asupra vegetatiei
din zona (deshidratari, arsuri, necroze, carbonizari, etc.) dar, mai rar, si
asupra animalelor sau chiar a oamenilor prezenti in zonele active (inrosiri
ale epidermei, arsuri, stari de greata, stari de voma, stari de anxietate,
cefalee, sete excesiva etc.).

Dintre acestea, potrivit specialistului in fenomene paranormale,


manifestarile cele mai caracteristice sunt asa-numitele aeroforme, adica
structuri geometrice zburatoare cum ar fi piramide, sfere, cilindri, conuri,
paralipipede, etc., vizibile sau in majoritatea cazurilor invizibile cu ochiul
liber. "Cele mai spectaculoase sunt probabil aeroformele de tip OZN, proto-
OZN sau cvasi-OZN, care ocupa un loc particular. Prezenta OZN-urilor
invizibile, mult mai numeroase decit cele vizibile, reprezinta o premiera
mondiala," arata Patrut. El spune ca
manifestarile de aici fac parte din categoria
celor "moi", care inca nu pot fi explicate pe
cale stiintifica. Profesorul clujean sustine in
studiul sau ca pe parcursul investigatiilor
facute nu a gasit nici o legatura cu posibile
conexiuni sau explicatii religioase, dar
crede ca tot ce se intâmpla se datoreaza
faptului ca padurea Baciu se situeaza in
zona unei falii cu stres seismic, a unor roci
cu proprietati geomagnetice inversate, dar
si a unui "stres social".

O realitate intermediara

Adrian Patrut este de parere ca fenomenele si manifestarile de tipul celor


observate in Padurea Baciu ar putea proveni dintr-o realitate intermediara,
situata undeva intre realitatea obiectiva a fizicii si realitatea subiectiva a
constiintei. "In acest caz, orice incercare de a le impinge mai mult spre

42
realitatea obiectiva nu face decât sa grabeasca revenirea lor in realitatea
intermediara careia apartin", sublinieaza specialistul in fenomene
paranormale. El concluzioneaza ca Padurea Baciu este o regiune
miraculoasa in care normalul si paranormalul se confunda iar conventionalul
si neconventionalul nu se mai pot diferentia.

In lume, zone cu astfel de manifestari mai sunt in desertul Mojave, zona


Gulf Breeze (SUA), La Spezia, Arenzano (Italia), valea Hessdalen
(Norvegia), Belo Horizonte (Brazilia). Patrut spune ca acest lucru sugereaza
faptul ca ne aflam in fata unui superfenomen planetar foarte complex mult
prea putin cunoscut. "Insa, prin amploarea, varietatea si complexitatea
manifestarilor, Padurea Baciu ramâne, pâna in prezent, cea mai importanta
zona cunoscuta in care se produc relativ sistematic fenomene
neconventionale", afirma cu tarie Adrian Patrut.

El a mai adaugat ca dupa anii dedicatii studierii manifestarilor nobisnuite


poat spune ca in natura exista 2 seturi de legi: un set de legi generale,
normale (legile cunoscute ale fizicii), care actioneaza la scara mare si
permanent si genereaza fenomene normale; un set de legi anomale,
speciale, care sunt discrete si actioneaza la scara mica (local) si pe durata
scurta; ele genereaza fenomene anomale (anomalii), fenomene
neconventionale...

46.789946 23.515422

43
Cei mai bătr
bătrâ
trâni români

Fiecare popor se poate lauda cu mostenirile sale spirituale. Cu oamenii si


obiceiurile sale. Noi, românii, ne mandrim cu batranii nostri, acei batrani verzi
amintiti in legende si de existenta carora nimeni nu a stiut de-a lungul anilor.
Va prezentam doar cativa dintre cei mai batrani romani amintiti in actele
oficiale romanesti din ultimii 200 de ani.

In timpul guvernarii generalului Marcy, se mentiona, intr-un raport, existenta


unui taran roman, PetruŃi Ciortan, din orasul Caransebes, in varsta de 185 de
ani. In acelasi timp, unul din fiii saI din a treia casatorie, avea varsta de .… 90
de ani.

In manastirea Kukus din Cehia, se gaseste o pictura in ulei care reprezinta un


barbat si o femeie foarte batrani. Tabloul are urmatoarea inscriptie, in limba
germana: “Iovas Rovin, de 172 de ani si sotia sa, Sara, de 164 de ani, de rit
grecesc, casatoriti de 147 de ani, amandoi nascutI si domiciliatI in Kodo (c),
din districtul Caransebesului, cu copii adevarati, cel mai tanar baiat de 116 ani
si acesta are 2 stranepotI, unul de 35 de ani si altul de 27 de ani; zugravit in
25 august 1728. “

In 1759, in satul Poiana din judetul


Hunedoara, are loc o mare ancheta
pentru dovedirea notabilitatii familiei
Popa, contestata la vremea aceea de un
nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu
aceasta ocazie sunt ascultatI 54 de
martori dintre care, ultimul, Toader
Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de
ani. Acesta spune: “ Cum sa nu fi
cunoscut pe raposatul popa Stefan,
care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindca
eu sunt un om asa de batran, ca pe
vremea cand, sub imperiul turcesc, s-a introdus in Transilvania darea pe porti,
eu eram atunci deja gospodar cu casa cu fum si am dat eu insumi darea dupa
poarta; cu atat mai sigur a dat popa Stefan. Pe fiul sau, Avram, l-am cunoscut
foarte bine si pe tata lui popa Stefan, pe popa Luca, l-am cunoscut foarte bine,
fiindca am trait impreuna in mare prietenie. Din multi copii ai lui popa Luca,

44
unul, Ioan, s-a asezat ca preot la Bobalna si fiul acestuia, Atanasie, noua
romanilor din Transilvania ni s-a pus episcop…

Deci la varsta de 150 de ani, mos Toader din Voia, da informatii ca un om cu


judecata matura.

In zona Nasaudului, traia un taran in varsta de 120 de ani, Tanase Todoran a


lui Danila, din satul Bicigiu. Acesta avea 120 de ani cand, la 10 mai 1763, pe
platoul Mocirla de langa satul Salva, in prezenta generalului Buccow, a
episcopului de Blaj, Petru Pavel, si a 2 batalioane de infanterie si 8 companii de
cavalerie, chemate sa depuna juramantul ostasesc, a luat cuvantul si a spus:
“De 2 ani suntem catane, adeca graniteri si carte n-am capatat de la inaltata
imparateasa, ca suntem oameni liberi. Ne-am scris iobagi, dam dare, facem
slujbe catanesti, copiii nostri vor merge pana la marginea pamantului sa-si
verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robi, sa nu avem nici un drept, copiii
nostri sa fie tot prosti, or vor invata ceva or ba? Asa nu vom purta armele, ca si
sfanta lege sa ne ciufuluiasca tisturile. Jos cu armele! Alungati afara paganii
din hotarele noastre! Auziti crestini romani – numai atunci vom sluji, cand vom
vedea carte de la inaltata imparateasa, unde-s intarite drepturile noastre; pana
atunci nu, o data cu capul. Ce da gubernia si cancelaria din Beciu, e nimica: is
minciuni goale de azi pe maine.“ Pentru curajul sau mos Toader a fost tras pe
roata. Cu toate astea, cuvintele lui au fost ascultate de batalioanele romanesi
care s-au rasculat impotriva curtii de la Viena. Rascoala a fost innecata in
sange, dar Maria Tereza a fost in cele din urma obligata sa le recunoasca
drepturile. Pentru ca nu mai avea ostasi la marginea de rasarit a imperiului.

In 1839, ziarul de limba maghiara „Erdelyi Hirado” din Cluj, reproducea un


articol despre un batran din Pestis, Ion Groza, in varsta de 120 de ani, care “ar
fi putut traI inca mult timp daca, impiedicandu-se intr-o buturuga, nu s-ar fi
ranit mortal la cap cu coasa ce o avea in mana.“ Batranul Groza lasa in urma lui
un fiu de 100 de ani si un nepot de numai… 80 de ani ”care de 50 de ani este
jude domnesc…”

Un istoric maghiar scria, intr-o monografie a judetului Arad, urmatoarele


cuvinte despre 2 tarani romani: “In 1789, in cursul unei vanatoare in satul
Cuied, un domn a intrat in casa unui taran român. Batranul gospodar insusi
povesteste ca nemtii i-au alungat pe turcii din Boros Ineu; asadar s-ar fi putut
sa aiba 130 de ani. In cursul indelungatei sale vieti, n-a iesit niciodata din
hotarul satului si in viata lui pentru intaia data vede un domn…” …”La 1
ianuarie 1894 moare un pastor din Madrigesti, in varsta de 107 ani, dupa altii

45
de 120 de ani, care in viata lui o singura data a iesit din satul sau, cand a fost
in Gurahont, sa vada trenul, ce fusese pus in circulatie in 1890.”

Papiu Ilarian, povesteste ca in 1852, in muntI inca mai existau oameni de pe


vremea lui Horea. …”intre altii, exista un popa batran care a fost si capitan
sub Horea.” …

L-am lasat la urma pe cel mai batran cunoscut in actele romanesti ale
vremurilor. Este vorba de iobagul Lupu Basa din satul Carpinet, judetul Bihor,
de care aminteste si urbariul domeniului Beius, din anul 1600. Cu ocazia unei
anchete din 9 noiembrie 1619, in care se cerceta daca preotul Parvu este scutit
de slujba ostirii si de dari, conform unui act semnat de insusi imparatul
Sigismund, sunt audiati peste 20 de martori batrani din 6 sate, dintre care cei
mai multi erau trecuti de 100 de ani. Toti depun marturie in favoarea preotului
Parvu, ultimul dintre ei fiind Lupu Basa, a carei varsta, de 225 de ani este
consemnata de 2 ori in documentele intocmite. Mos Lupu aminteste despre
rolul sau in constructia bisericii din Carpinet si depune, la randul sau, marturie
despre actele eliberate de Cancelaria imparateasca si prin care preotul Parvu si
urmasii sai erau scutiti de slujba ostaseasca si de plata darilor pe veniturile
obtinute pe pamanturile bisericii.

46
Gugulanii
În lume există mici populaŃii izolate, ce se consideră a fi urmaşii primilor oameni de pe
Pămînt. Aşa se socotesc multe comunităŃi din Caucaz, bascii din Pirinei şi Quanchii din
Canare, iar exemplele ar putea continua. Dar puŃini ştiu că în Ńara noastră, în preajma
MunŃilor Gagu, din masivul Retezat, trăiesc aşa-numiŃii gugani sau gugulani, păstori
voinici şi foarte înalŃi, cu viaŃă retrasă şi particularităŃi lingvistice destul de stranii, care
se pretind a fi urmaşii direcŃi ai dacilor şi coborîtori din… cei mai vechi oameni din
lume.

Neam de păstori, guganii îşi trag numele şi se cred de-o seamă cu piscul din Masivul
Godeanu, la sud de Retezat, care are 21 de vîrfuri, toate peste 2.000 de metri, dar nici
unul mai mare ca vîrful Gagu (2.291 metri). Anumite particularităŃi lingvistice (dialecte)
în vorbire, destul de stranii, au creat legende şi au făcut din gugulani un izvor de
presupuneri şi ipoteze, care îşi au originea în preistorie. CredinŃa acestor păstori
români, cum că ar fi cei mai vechi oameni de pe Pămînt, este mult mai adîncă decît
legenda, pentru că ajunge tocmai la rădăcina miturilor primordiale ale omenirii.

Se povesteşte, de pildă, că strămoşii ancestrali ai gugulanilor ar fi urmaşii pămîntenilor


din Gigantomachia Elina, care păşeau din munte în munte, cum am călca noi din piatră
în piatră, iar Iovan Iorgovan ar fi nimeni altul decît modelul după care a fost întruchipat
Hercule, lupta acestuia cu balaurul avînd loc la poalele Muntelui Oslea, de lîngă izvorul
Cernei, cum se păstrează în baladele populare din partea locului, şi nu pe Ossa din
Olimp, cum se narează în Odiseea. Probabil că Homer, împreună cu Hesiod, au
strămutat Gigantomachia din łara HaŃegului, leagănul civilizaŃiei româneşti, pe coasta
golfului Thermaios, ca să le fie, probabil, mai la îndemînă. Ideea cu Gigantomachia
Carpatică a fost lansată, cu exemplificări patronimice, de Nicolae Densuşianu (1846-
1911), în opera sa capitală „Dacia Preistorică”, fiind reluată în multe studii de dată
recentă, ce reanimă această poveste care, în nici un caz, nu trebuie uitată!
Numele de giganŃi vine de la Hogigas (Uriaş) care, fiind identic cu Ho geganes, poate
însemna şi „născut pe pămînt”, adică băştinaş. Este, credem, revelator să reamintim
că în textele antice se pomeneşte de localitatea Gigonul (guganul), iar pe harta
geografică a României, lîngă Caransebeşul de astăzi, este menŃionată aşezarea cu
numele de Gagnis, pentru a ne convinge de străvechea etimologie mitică a guganilor.

Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani. Pe ei ii uneste o istorie


construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce
cele mai bune mere. Si mandria. Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de
2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie
de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la
Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea
Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief
predominanta: munte.
Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu
(2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori.
Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere. De
religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar
leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe".
Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel
mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.
47
Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos,
Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar
numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in
"Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972.
Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in
spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni,
dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.

De cand am intrat in Banatul montan, privirile ni s-au lovit de casele fara curte si fara
gard la strada si de storurile de lemn bine trase peste ochiurile de sticla. Casa langa
casa, pe un singur nivel, dar inalt. Parca ar forma o singura cladire, intinsa cat satul.
Peretii "exteriori" se sufoca unii intr-altii, intr-un joc asemanator unui domino pentru
Gulliveri.
Usile, de cele mai multe ori metalice, sunt mari, ca niste porti. Rareori vezi vreuna
intredeschisa, si-atunci nisa oferita cu zgarcenie ochilor curiosi nu-i mai lata de un
deget. Nu poti sa nu te intrebi ce-or avea de ascuns oamenii astia?! Arhitectura este
de sorginte austriaca, dar locatarii sunt gugulani. Mai vezi pe cate unul batran la
poarta, pe bancuta, privind trecatorii.

Copiii, foarte putini, bat mingea pe la vreun colt de strada.


Abia la Turnu Ruieni, la vreo 13 km de Caransebes, am aflat ce adapostesc zidurile
inalte ale gugulanilor. Usa de la strada nu foloseste la intrarea in casa, ci doar
strajuieste un gang care da in curte. "Asta e cea mare", ne spune tanti Ilca Patruta.
Privirile noastre se lipesc de varfurile degetelor ei, care descriu, ca un compas viu, un
48
cerc imaginar peste curtea larga, betonata, dar plina de ghivece cu flori viu colorate. In
orice directie ai privi, "ograda" nu este imprejmuita de gard, ci de ziduri cu ferestre
foarte mari, impodobite cu perdele si pe dinauntru, si pe dinafara.
Stralucitor de albe, de parca femeia asta, care pare sa aiba vreo 55-60 de ani, nu ar
face nimic altceva decat sa le spele toata ziua. Nu-i chiar asa. "Fiica-mea si ginera-miu
is plecati in Spania. Nu-i nima (n.r. – nimeni) in toata casa asta, decat eu, barbate-miu
si nepoata. " La ce folosesc atatea camere, totusi? Cele mari si mai frumoase, de la
strada, sunt pentru oaspeti. Obloanele sunt trase mai tot timpul, sa nu intre praful si sa
nu decoloreze soarele peretii. Gugulanii stau in odaile mai mici, din spate. "Asta nu-i
tot. Haideti sa vedeti si restul!", ne indeamna gazda, pasind in casa, fara grija ca ar
putea murdari gresia lucioasa cu cizmele ei manjite zdravan cu noroi. Facem cativa
pasi pe un hol si nu intram in sufragerie, cum ne asteptam, ci in... grajd! O vacuta ne
priveste nepasatoare, in timp ce trecem iute pe langa ea, chemati de lumina unei alte
curti. Cea de animale.
Din ea se face ce-a de-a treia batatura, de fapt o gradina cu straturi de legume, cativa
pomi si o palma de vie. "Asta-i casa unui gugulan", isi termina prezentarea femeia. Are
o lucire de mandrie in ochi si parca este un pic nerabdatoare sa auda complimentele
noastre.
Suntem insa grabiti sa intram intr-o casa de peste drum de tanti Ilca, sa vorbim cu un
gugulan atat de in varsta, incat si-a castigat multi ani o paine ca-n cantecul
banateanului Achim Nica, mergand cu carul cu mere la targ. In gospodaria lui Ion Albu
nu-ti iau ochii perdelele imaculate, curtea e mai mica si mai dezordonata. Arhitectura
locuintei pare insa a fi la fel.
Batranul a fost angajat in ultimii ani de dinainte de pensie la exploatarea forestiera si la
mina carbonifera Caransebes, dar cea mai mare parte din viata a fost agricultor si a
mers sa vanda mere la targ. "Eram copil cand am plecat prima data cu carul cu mere.
Gugulanii mergeau mai multi, in convoi, de teama lotrilor. Cel mai rau era la Buzias.
Ne potriveam sa nu trecem la ceas de noapte pe acolo, ca era periculos", isi aminteste
batranul cu ochi albastri. Merele le dadea pe porumb, pe grau si alte bucate. Si pe
timpul lui Ceausescu a mai vandut mere.
Doar ca nu le mai cara cu carul, ci cu Dacia, si lua pe ele lei, nu cereale. "Era frumos...
acum ii greu. Nu de bani, ca primesc pensie 3.700.000, da’ nu mai am ortac de 17
ani." "Adica femeie", revine cu o explicatie pe care o ceream din priviri. Dar are un fiu,
un batran mai tanar decat el.

Doar un copil, maximum doi – si atunci accidental – este limita numarului de urmasi in
familiile de gugulani. Natalitatea si mortalitatea se echilibreaza una pe alta printr-o lege
nescrisa, de cand lumea, in Gugulania. Mai mult de unu-doi copii nici n-ar avea loc sa
creasca intr-o casa sufocata de peretii gospodariilor vecine.
Asa, averile raman in familie si nici nu apar certuri pe mosteniri. Gurile celor de la ses
spun despre falosii urmasi ai dacilor de la Varful Gugu ca de zgarcenie nu fac mai
multi copii. Locuitorii acestei tari de sub ochii nostri stiu insa mai bine cum sa-si duca
numele mai departe, asa cum i-a invatat zeul din vechime, Zamolxe.

Gugulanul ar putea fi descris pe scurt ca un om de zona de munte, un iubitor de


frumos, in ciuda naturii aspre, si care pastreaza cu sfintenie traditiile. Pentru ca
gugulanii, cu obiceiurile si felul lor de a fi, ar putea fi descrisi prin elementele de
infrumusetare ale portului si gospodariilor, duse pana la extrem, "din fala", si care
inglobeaza elemente ale culturii de la inceputul lumii si pana acum. Ceapsa si opregul
sunt, astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic. Nicoleta Guma,
directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Garda din
Caransebes, asociaza aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentari de
pe ceramica culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite in tara gugulanilor pastreaza
49
puternice reminiscente ale culturii dacice precrestine.
Motiv pentru care sunt considerati, de multe ori, mostenitorii cei mai vrednici ai
inaintasilor nostri.

EMBLEMA
"Gugulan cu car cu mere
Si cu frumoasa muiere
Ma dusei sa cumpar mere
Si cu ochii-s la muiere
Gugulanu-i om cu minte
El ti-o spune mai ’nainte
«Eu vand mere, eu vand pere,
Dar nu-mi vand a mea muiere»"

50
Misterul de la Peştera Muierii

Putine lucruri atrag atat de mult interesul oamenilor ca pesterile. Poate din
cauza localizarii lor subterane si a intunericului care le stapaneste. Sau poate
din cauza formatiunilor calcaroase de diverse forme care se pot vedea in
fiecare din aceste caverne. Basme si legende venind de dincolo de mitologie
vin sa adauge o umbra de mister acestor adaposturi preistorice ale oamenilor.
De la an la an, noi descoperiri vin sa elucideze aceste mistere.

Undeva, pe traseul turistului ce trece prin judetul Valcea, in imprejurimile


Bailor Olanesti, se gaseste una dintre cele mai vizitate peşteri din Romania –
Peştera Muierii.

O legenda locala spune ca in vremurile vechi aici traia o zana a padurii care-i
ajuta pe toti cei care se duceau la ea. Aducea barbatii plecati de langa neveste,
ajuta sa rodeasca pantecele femeilor sterpe, le ajuta pe fetele batrane sa se
casatoreasca. Intr-o zi, la zana a venit un tanar de o frumusete rapitoare care
isi cauta norocul in lume. Iar zana, calcand traditiile si juramintele sale, s-a
indragostit de tanar. Numai ca acesta a parasit-o intr-o buna zi. Mult l-a plans
zina pe tanar. De durere s-a stins iar trupul ei a fost mistuit de o flacara venita
din pamant. De atunci pestera s-ar numi a Muierii.

51
Dar, dincolo de ceea ce vede turistul grabit si poate obosit din cauza drumului
parcurs pana atunci, mai exista ceva. Mai exista o zona care nu e vizitata decat
de cei care stiu de existenta ei.

Pornind de la descoperirea unui text scris pe o bucata de argila, in limba


romana, si datat in anul 176. d. H., in anul 1992 cativa inimosi arheologi
amatori au descoperit o zona aflata la 20 de metri, sub pestera turistica.
Textul respectiv era parte dintr-o ofranda pe care sotia unui demnitar roman o
aducea unui zeu al fertilitatii. Din cauza deteriorarii placutei de argila, numele
zeului a ramas necunoscut, din el vizibile fiind doar primele doua litere,
respectiv Z si I. Cum in pantenonul dac si cel roman nu se cunoaste un zeu al
carui nume sa inceapa cu “Zi”, s-a presupus ca era vorba de un zeu local al
fertilitatii, stiut fiind faptul ca in perioada respectiva, inca se mai resimteau
urmarile razboaielor dezastruoase din 102 si 106, cand murisera foarte multi
barbati.

Cautarile au durat aproape 2 luni. De multe ori, descurajati, au fost la un pas


de a-si strange lucrurile si a pleca. Pana la urma cautarile lor au avut o
finalitate care a depasit pana si asteptarile lor. La 20 de metri sub zona
vizitabila au descoperit o incapere ciudata. Cu o lungime de circa 25-30 de
metri si o latime de aproape 15 metri, incaperea subterana era diferita de tot
ceea ce vazusera ei inainte. In mijloc, se gaseste o formatiune calcaroasa
asemanatoare unui falus de aproape 1, 5 metri. Ceea ce este extrem de
interesant e faptul ca falusul nu a fost cioplit in calcar ci format de depunerile
din pestera. Mai exact este vorba despre o stalagmita ciudata. Desi in mod
normal stalagmitele “cresc” de jos in sus, dezvoltandu-se pe verticala, de data
asta este vorba despre o stalagmita care s-a dezvoltat pe orizontala.
Circumferinta falusului este de aproximativ 40 de centimetri iar orientarea sa
este catre intrarea in pestera.

Chiar inaintea lui, se mai vad urmele unui altar. Din pacate, din cauza
vicisitudinilor vremii, din altar au mai ramas doar cateva pietre, altarul fiind
cioplit din andezit, roca ce nu se gaseste in zona respectiva. De o parte si de
alta a simbolului falic se gasesc niste intranduri in peretele pesterii, sapate de
mana omului, cate 7 pe fiecare parte. Existenta unor cercei si a altor cateva
podoabe de femeie arata ca in acele intranduri se adaposteau femeile care
veneau sa se roage zeului respectiv. Iar faptul ca aceste podoabe erau din
cositor si bronz si abia cateva din argint, arata ca la serviciile zeului apelau in
special femeile din categoria sociala mai defavorizata. Nu se stie daca preotii
acestui cult erau femei sau barbati dar, tinand cont de similitudinile altor culte

52
cat si de specificul zonei, s-a presupus ca era vorba de barbati. Mergand pe
firul legendei, arheologii au incercat sa refaca, macar in parte, traseul parcurs
de femeile care veneau la pestera.

Femeile nemaritate sau cele fara rod, cele sterile, erau aduse de tatii lor sau de
soti. Imbracate in haine de sarbatoare, acestea erau duse pana la intrarea in
pestera de unde erau preluate de preotii zeului. Dupa ce treceau printr-un
ritual de purificare, erau conduse in fata altarului. Aici fiecare depunea ofranda
sa si facea rugaciunile de rigoare catre zeu. La sfarsitul rugaciunii, marele
sacerdot incepea ritualul prin care ruga zeul sa coboare pe pamant si sa aduca
fertilitatea pentru femeia in cauza. Apoi, ii dadea femeii sa bea o licoare
special pregatata pentru acest caz. Licoarea continea o serie de analgezice si
halucinogene si o adormeau. Inainte de a o adormi era condusa in lacasul din
stanca ce ii era destinat. Sub efectul bauturii femeile traiau intr-o stare de
semiadormire timp de 3 zile.

In tot acest timp, ca urmare a efectului halucinogenelor, aveau impresia ca s-


au intalnit cu insusi Zeul. Se pare, totusi, ca zeul se folosea de preotii sai, de
reprezentantii sai terestri pentru a se impreuna cu femeile. Nu se cunosc
foarte mult amanunte, dar tinand cont de faptul ca lacasul de sub pamant nu a
fost distrus de oameni, inseamna ca cei mai multi erau multumiti de efectele
rugaciunilor si ale ritualurilor.

45.18216 23.753724

53
Polovragi – adevărata peşteră a lui Zamolxis?

Pe malul OlteŃului, într-o ambianŃă de vis, în


mijlocul naturii, ne priveşte ochiul negru al unei
peşteri în care a fiinŃat odinioară însuşi Zamolxis,
Zeul-Om atât de iubit de daci. Numită, printre
altele, peştera lui Zamolxis, Peştera lui Pahomie
sau Peştera Polovragi, formaŃiunea carstică din
munŃii Olteniei ascunde taine nebănuite.
Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte
din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage
din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau
vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa
vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei
magice numita Polovraga, planta disparuta in
zilele noastre. Polovragi este, de asemenea,
pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul
“Memento mori”.
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al
unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe
dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin
pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor
intra in adancuri pentru a iesi peste munti la
cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au
cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de
ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare
umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara
indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in
Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si
aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de
morti tragice in incercarile lor nesabuite de a
tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui
Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie
zecile de cazuri, povestite in popor, despre
ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au
ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si
mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc


zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O
intamplare demna de retinut este aceea care
vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor
Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in
preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura
a sa ramasa in manastire se adauga variantei
neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de
eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai
deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
45.197326 23.786328
45.192941 23.789

54
Pestera Movile

In 1986 un grup de cercetatori romani a realizat una dintre cele mai mari descoperiri
ale secolului, in timp ce facea cercetari asupra solului, in vederea construirii unei
centrale electrice in apropierea Marii Negre.
Descoperirea Pesterii Movila avea sa uimeasca intreaga lume stiintifica o data cu
descoperirea unei lumi subterane ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la
suprafata.
Nu era pentru prima data cand se descoperea
viata intr-o pestera, dar in cazurile anterioare viata
subterana depindea de cea de la suprafata.
Insa la Movila, cercetatorii au descoperit un cerc
complet inchis, un ecosistem in sine, total
independent de suprafata. Acest lucru l-a facut pe
unul dintre cercetatori sa afirme ca daca in urma
unui razboi nuclear viata de pe pamant ar
disparea, acest ecosistem ar fi un supravietuitor.

Se pare ca pestera pastreaza secretul originii


vietii. Au fost identificate mai multe specii de
animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr.
Cristian Lascu vede in acestea fosile vii, care au
reusit sa supravietuiasca milioane de ani. Refugiul
lor in subteran isi are inceputurile in epoca de
gheata.
Una dintre teoriile genezei sustine ca populatia
pesterii a fost izolata in urma cu cinci milioane
jumatate de ani, cand nivelul Marii Negre a scazut
simtitor. In acel timp, cei mai apropiati stramosi ai
omului de azi erau maimutele din sudul Africii.
Ineditul acestei descoperiri consta in existenta
primului ecosistem din lume al carui viata se
bazeaza pe chemosinteza. Printre creaturile
descoperite se afla un miriapod care masoara 10
cm, al carui muscatura este veninoasa.
Cercetatorii au identificat doua spatii cu aer. In
primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute,
insa in cel de-al doilea spatiu au descoperit un
strat ce avea o consistenta laptoasa. Acest strat
era compus din materiale organice. Aerul nu era
respirabil, fiind otravit cu gaze nocive vietii, cum ar
fi hidrogenul sulfurat si dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scazut.
Absenta luminii solare duce la eliminarea posibilitatii de a obtine hrana prin fotosinteza,
de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la conditiile de mediu. Utilizand energia
chimica rezultata din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau
chimiosinteza pentru a-si procura hrana. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu
aspect laptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrana pentru celelalte
animale aflate in pestera, ei fiind ultima veriga a lantului alimentar. Acest sistem
autosustinut nu a fost niciodata intalnit la suprafata Terrei.

Dr. Cristian Lascu nu a gasit dovezi ale provenientei apei din exterior. Teoria elaborata
de acesta este ca apa de la suprafata Romaniei contine un isotop, consecinta a
dezastrului de la Cernobil, iar daca aceasta apa ar fi fost de la suprafata ar fi trebuie sa
55
contina implicit si acest isotop. Insa testele au aratat ca era inexistent. Apa provenea
dintr-o rezerva subterana care se pare ca a fost pastrata aici timp de 2500 de ani.
Neprimind alimentatie din exterior, s-a creat un ecosistem inchis, total diferit de cele
aflate la suprafata. Printre speciile noi de carnivore gasite aici se numara doi
pseudoscorpioni, un miriapod, o specie noua de lipitoare, patru paienjeni si un
scorpion de apa, diferit de rudele sale cunoscute.

Locuitorii subterani au o culoare pala, iar ceea ce ii diferentiaza complet de rudele lor
de la suprafata este lipsa totala a vederii si antenele de proportii gigantice pe care le
folosesc pentru a se deplasa pe intuneric.
Simpla prezenta umana in acest loc, ameninta serios viata ecosistemului, deoarece
simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de
oxigen si de dioxid de carbon din pestera. De aceea, este permisa intrarea a cel mult
trei persoane o data.

Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemanat conditiile de viata din


pestera Movila cu cele de pe Marte. Lemke, care lucreaza la o misiune de cerecetare
a existentei vietii pe Planeta Rosie, crede ca este posibil sa fi existat forme de viata pe
acesta, in urma cu 3,5 bilioane de ani, cand Marte era mai calda. Cazul pesterii Movila
a readus speranta gasirii unor forme de viata incipiente in subteranul planetei, unde
exista surse de apa lichida calda.

Descoperirea acestei pesteri nu i-a inspirat doar pe cercetatori, ci si pe scenaristii


americani, care au scris o poveste plecand de la acesta descoperire, culminand cu
productia filmului “The cave” in 2005, in regia lui Bruce Hunt.

43.823748 28.5608

56
Peştera Coliboaia
Cele mai vechi picturi paleolitice din Europa Centrală, descoperite într-o peşteră
din Bihor

Picturile şi gravurile au fost descoperite de speologii


Tudor Rus de la Clubul Speodava Ştei, Mihai Besesek,
Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura łoiciu din
cadrul AsociaŃiei Speowest Arad şi Marius Kenesz de la
Speo Club Zarand Brad, în timpul unor expolorări
speologice obişnuite, a anunŃat, luni, Viorel Lascu,
preşedintele FederaŃiei Române de Speologie.

„Peştera Coliboaia este străbătută de un râu subteran,


care formează mai multe sifoane, făcând astfel
excepŃională, dar şi dificilă parcurgerea ei. Până acum,
nu i s-a acordat importanŃă, nu a fost inclusă nici măcar
pe lista peşterilor protejate, cu toate că se află pe raza
Parcului Natural Apuseni. Au fost mai multe expediŃii aici,
însă cei cinci speologi au intrat în interior mai adânc
decât alŃii şi au străbătut trei zone complet inundate,
după care au dat peste o galerie înaltă, pe pereŃii căreia
au găsit picturile", a explicat Lascu.

57
Potrivit sursei citate, picturile sunt negre şi reprezintă animale, printre care un bizon, un cal,
posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri. S-a găsit, de asemenea, şi o
gravură, reprezentând un tors de femeie, probabil un simbol. „Pe sol se aflau oase de urs. O
parte a picturilor a fost distrusă de apă, iar o alta de urşii care au stat în peşteră şi se vede că
au zgâriat şi au lustruit pereŃii", a mai spus speologul.

Picturile au fost verificate de o echipă condusă de Jean Clottes, unul din cei mai cunoscuŃi
specialişti în arta de peşteră din lume, echipă din care a mai făcut parte Bernard Gély, şi el
specialist în artă de peşteră, speologii Marcel Meyssonnier şi Valérie Plichon, precum şi Michel
Philippe, paleontolog specializat pe ursul de peşteră, respectiv Françoise Prudhomme,
specialist în preistorie generală.
În urma analizelor, experŃii au confirmat autenticitatea picturilor şi gravurilor. „După factura
acestora, picturile pot fi încadrate ca aparŃinând unei perioade vechi a artei parietale,
Gravettian sau Aurignacian (între 23.000 şi 35.000 de ani). Este pentru prima dată când în
Europa Centrală se atestă artă parietală aşa de veche", a mai arătat preşedintele speologilor
români.
În urma descoperirii, prin grija FederaŃiei Române de Speologie şi a AdministraŃiei Parcului
Natural Apuseni, peştera a fost pusă imediat sub protecŃie, în stare de conservare, sub
autoritatea arheologică a Muzeului łării Crişurilor şi cea administrativă a Consiliului JudeŃean
Bihor, urmând să fie inclusă într-un proiect complex de cercetare multiinstituŃional şi
multinaŃional.
„Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu Sarmisegetuza sau Cucuteni, de
pildă", a mai arătat Lascu.
46.531567 22.595917

58
Peştera cu oase
New Scientist
Peşteră care coboară adânc în trecutul Europei
Acum patru ani, exploratorul roman Ştefan Milota a făcut o desoperire uluitoare, în peşterile,
necunoscute până atunci, din adâncul munŃilor CarpaŃi din Ńara sa: un os de mandibulă care s-a
dovedit a fi cea mai veche fosilă de om modern, gasită în Europa. Şi mai surprinzător, această
mandibulă avea trăsături care sugerau că primii oameni moderni s-au încrucişat cu
neanderthalienii. Împreună cu colegul sau alpinist din clubul de exploratory Pro Acva Grup,
Milota a ajutat oamenii de ştiinŃă să realizeze ruta subterană spre Peştera cu Oase, de-a lungul a
trei sezoane, 10 ore pe zi, multe din ele petrecute căŃărându-se, înotând sau plonjând prin pasaje
înguste. Frederic Heeren i-a urmat prin pasajele sub apă într-o astfel de excursie, pentru a-l
întreba pe Milota cum a găsit rămăşiŃele umane vechi de 35.000 ani.

Când ai început să practice explorarea peşterilor?

În 1996 am fost implicat într-un proiect ecologic pentru a curăŃa un lac din România, care era
acoperit cu sticle şi gunoi. Era un lac carstic, în care eroziunea calcarului a format găuri adânci
şi curenŃi subacvatici. La fundul lacului era o peşteră şi m-am aventurat înăuntru. Aceasta a fost
prima mea plonjare subacvatică într-o peşteră. Dup aceea am plonjat de multe ori, aici, în
peşterile din România.

Şi cum ai descoperit peşterile neexplorate cu fosile?

Am fost cu doi prieteni pe care îi întâlnisem în comunitatea alpiniştilor şi am fost destul de


norocoşi să găsim o parte a sistemului carstic din România, despre care nu ştia nimeni.
Majoritatea peşterilor de aici au fost descoperite cu sute de ani în urmă. Am petrecut doi ani
explorând şi cartografiind acest system. Era o peşteră unde apa intra în munte şi alta, departe,
pe unde apa ieşea. Am căutat joncŃiunea şi am gasit-o şi apoi am început să găsim multe ramuri
şi galerii. La nivele mai adânci se află pasaje submerse denumite colectoare şi ai nevoie de
echipament de scufundare pentru a le explora.

Cum ai găsit galleria pe care ai denumit-o Peştera cu Oase?

În februarie 2002 m-am scufundat printr-un collector îngust şi


lung de cca. 25 metri, sperând că ar putea duce într-un loc nou.
Ducea către o întreagă nouă reŃea de peşteri. Am ieşit la suprafaŃă
într-o galerie şi am mers prin ea până când am văzut un horn care
urca tot mai sus. Am urcat puŃin dare ram singur şi m-am gândit
că, dacă voi cădea, num ă va găsi nimeni. Aşa că m-am întors mai
târziu cu prietenul meu LaurenŃiu Sarcină. El a urcat o parte din
horn şi a privit sus şi l-a putut vedea până în vârful muntelui. Mi-a
zis “oho! E o galerie mare acolo sus”. Data următoare am venit cu
încă un tip, Adrian Bilgar şi toŃi tri aveam echipamentul de care aveam nevoie pentru a escalada
hornul. Astfel am putut ajunge la galleria superioară.

Ce aŃi găsit acolo?

La început am văzut numai câteva oase de urs gigant dispărut, de două ori mai mare decât urşii
de azi. Dar apoi am găsit o mică firidă în care am simŃit un current de aer mai cald. Am săpat şi
am spart piatra în jur până am creat un mic pasaj. Am continuat, pentru că de la curentul de aer
59
am ştiut că în cealaltă parte era ceva mare. Destul de sigur, când m-am băgat în noua galerie, m-
am aflat în faŃa a trei cranii mari de urs. Când m-am ridicat, lampa de cap a luminat întreaga
podea acoperită cu mii de oase, parŃial încastrate în podeaua de calciu.

Această galerie a fost închisă timp îndelungat?

Timp de mii de ani. Urşii au intrat printr-o intrare pe


sus. Am mers cu grijă în jurul oaselor – unele de
capră sălbatică, unele de cerb gigant – şi apoi am
intrat în altă galerie şi am văzut o mandibula umană.
Arăta diferit faŃă de una umană obişnuită. Era
masivă dar am fost aproape sigur că era umană.

Cum era poziŃionată mandibula?

Acesta a fost lucrul cel mai bizar: se afla în vârful


podelei de calciu, fără a fi încastrată în ea ca
celelalte oase. De aceea majoritatea arheologilor nun e-au crezut la început. Am căutat darn u
am găsit altă fosilă umană la acea vizită. Am decis să lăsăm mandibula pe podeaua peşterii, aşa
cum am găsit-o. Când am ieşit i-am căutat pe cercetătorii de la Institutul de Speologie din Cluj
şi am fost puşi în legătură cu arheologul Joao Zilhao de la Universitatea din Bristol, Anglia.
Joao nu a crezut că noi am găsit mandibula în acea poziŃie. El a spus “Nu găseşti pur şi simplu
mandibule umane pe podele”. Aşa că l-a trimis pe Ricrdo Rodrigo, un arheolog din Lisabona,
care face scufundări pentru Centrul NaŃional Portughez de Arheologie Nautică şi Subacvatică,
să mergă cu noi la peştera fosilei.

60
Cum explicit poziŃia mandibulei?

Până la urmă, chiar anul acesta, ne-am dat seama de unde provine mandibula. Chiar deasupra
locului unde am găsit-o este o pantă. Arată ca şi cum în timpuri recente, un animal a săpat o
mică groapă în sediment şi a pus mandibula care s-a rostogolit în josul pantei până în acea
poziŃie ciudată.

Cât de veche era?

O mică bucată din osul mandibulei a fost trimisă pentru datarea cu carbon radioactive. Două
laboratoare au convenit asupra unui rezultat de cca. 35.000 ani, ceea ce o face să fie cea mai
veche fosilă umană din Europa.

AŃi mai găsit alte resturi umane?

Împreună cu Ricardo Rodrigo, am căutat două săptămâni în galerii darn nu am mai găsit vre-un
os uman până în ultima zi. Atunci, am găsit întreaga faŃă a unui alt craniu. Asta se întâmpla pe
la miezul nopŃii. Când am ieşit din peşteră, Ricardo l-a chemat pe Joao de pe telefonul său
mobil. Am sărbătorit cu toŃii. Nimeni nu mai crede că acestea sunt falsuri. De atunci, am
asigurat asistenŃă oamenilor de ştiinŃă timp de trei sezoane. Acum avem un craniu aproape
complet şi alte fragmente de os de la un al doilea craniu, vechi de 35.000 ani. Arheologii nu au
găsit torŃe sau unelte care să arate că aceşti oameni au trăit în peşteri, aşa că se pare că
rămăşiŃele au fost spălate de pe terenul de deasupra.

Ce te face să petreci atâtea ore escaladând şi făcând scufundări în frig şi întuneric?

Nu este doar de dragul scufundărilor în peşteri. Am petrecut o groază de timp acolo. Prea mult.
Am pierdut o prietenă din cauza asta. Lumea vorbeşte de sporturi extreme dar pentru mine nu
este asta. E vorba de descoperiri.

Principalele rezultate

(1) Studiul sedimentologic si stratigrafic al depozitului de resturi fosile de pe Panta


Stramosilor (vezi harta de mai jos) a aratat faptul ca acesta s-a format ca urmare a
doua episoade torentiale de scurta durata in timpul stadiului izotopic (MIS) 3, cu cca.
42.000 ani in urma. Datarea directa a speleotemelor intercalate in depozit a permis
calibrarea si verificarea varstelor obtinute prin metoda radiocarbonului ca si estimarea
duratei oscilatiei climatice respective la cateva sute de ani.

61
(2) In conditiile unui continut de colagen al resturilor fosile umane insuficient de ridicat
pentru a permite datari cu radiocarbon fiabile, datarea cu seria uraniului a
speleothemelor intercalate in depozitul fosil s-a dovedit un element crucial pentru
confirmarea varstei de ~40.5 ka for Oase 1, cel mai vechi rest de Homo sapiens din
Europa (Rougier et al.; Zilhao et al., 2007) (vezi sectiunea de mai jos prin stalagmita
PPL6);

(3) studiul proprietatilor magnetice ale sedimentelor din profilul de 9 m lungime din
cadrul Putului, calibrat cu ajutorul datarilor cu seria uraniului pe o stalagmita si datarilor
ESR pe resturi fosile din sedimente a furnizat o prima inregistrare a parametrilor
climatici si regimului precipitatiilor intre ~16.5 ka si ~120 ka

The Independent

Dezvăluită: faŃa primului european


Fragmente de craniu vechi de 35.000 ani găsite în România sunt acoperite cu carne de către
oamenii de ştiinŃă.
De Steve Connor, Science Editor

Luni, 4 mai 2009


FaŃa primului om modern anatomic care a trăit în Europa a
fost dezvăluită. Ea a aparŃinut unui bărbat – sau femeie –
care a locuit în vechile păduri ale munŃilor CarpaŃi în ceea
ce este acum România, acum 35.000 ani.
ReconstrucŃia artistică – o figură ce poate fi a unui bărbat
sau femeie – se bazează pe un craniu şi o mandibulă
parŃiale, găsite într-o peşteră în care se cunoaşte că
hibernau urşii. Trăsăturile faciale indică afinitatea strânsă
a acestor europeni iniŃiali cu strămoşii lor africani
imediaŃi, deşi încă nu a fost posibilă determinarea sexului persoanei.
62
Richard Neave, artistul forensic care a reconstituit trăsăturile faciale prin acest model din lut, s-
a bazat pe o măsurare atentă a fragmentelor de os şi pe lunga sa experienŃă în privinŃa modului
în care Ńesuturile moi ale feŃei sunt construite în jurul oaselor craniului.
Reconstituirea a fost făcută pentru serialul BBC2 “Incredibila călătorie a omului”, care prezintă
originile şi evoluŃia omului, de la locul nostru de naştere în Africa până la lungile rute
migratoare care ne-au dus să populăm cele mai îndepărtate locuri de pe glob. Este imposibilă
determinarea culorii pielii din analiza oaselor, deşi oamenii de ştiinŃă speculează că aceasta era
probabil mai închisă la culoare decât cea a europenilor din timpurile moderne, reflectând o
origine africană mai recentă.
Capul de argilă al dl. Neave, “primul european modern”, se află
acum pe biroul lui Alice Roberts, antropolog la Bristol
University, care va prezenta serialul BBC, care este programat
să fie difuzat următoarea duminică pe BBC2. "Este într-adevăr
cam bizar. Sunt om de ştiinŃă şi sunt obiectivă, dar privesc faŃa
şi mă gândesc că privesc de fapt la faŃa cuiva de acum 40.000
de ani, şi e ceva ciudat în legătură cu asta”, a spus dr. Roberts la
Radio Times.
"Richard crează cranii a unor oameni mult mai recenŃi şi este
obişnuit să vadă diferenŃele între populaŃii. El a spus că craniul
nu arată a fi chiar european sau asiatic sau african. El arată ca
un amestec între ele. Şi te gândeşti, ei bine, asta este ceea ce ai
fi aşteptat de la cineva care făcea parte din cele mai timpurii
populaŃii venite în Europa.”
Speologii au descoperit mandibula inferioară a primului
european modern în 2002, în Peştera cu Oase, localizată în
partea de sud-vest a munŃilor CarpaŃi. Fragmentele de craniu rămase au fost dezgropate în 2003.
Oamenii de ştiinŃă au datat oasele folosind analiza cu carbon radioactiv ca fiind vechi de 34.000
– 35.000 ani, când Europa era ocupată atât de omul de Neanderthal, care a trăit în zonă timp de
zeci de mii de ani cât şi de oamenii anatomc moderni - Homo sapiens – care sosiseră recent pe
o rută migratorie din Africa via Orientul Mijlociu.
Deşi craniul are multe trăsături comune cu anatomia umană, prezintă şi trăsături mai arhaice,
cum ar fi dantură molară foarte mare, ceea ce a făcut ca unii oameni de ştiinŃă să presupună că
craniul ar putea aparŃine unui hibrid între Homo sapiens şi Neanderthalieni – o idee eliminată
de alŃi experŃi.
Erik Trinkaus, profesor de antropologie la Washington University din Missouri şi unul din
primii specialişti care au studiat în detaliu oasele, a spus că mandibula era cea mai veche datată
direct fosilă umană. “În concluzie, materialul este primul care asigură documentare cu privire la
modul în care arătau oamenii moderni atunci când s-au răspândit în Europa”, a spus el.
Omul de Neanderthal
A trăi în Europa timp de 300.000 ani, supravieŃuind unui număr de ere glaciare înainte de a
dispărea acum 25.000 ani. Nimeni nu ştie de ce. RămăşiŃele fosilelor originale au fost găsite în
1856 lângă valea Neander, lângă Dusseldorf, Germania. Avansat din punct de vedere social, nu
a lîsat nici un semn de artă, decoraŃiuni sau bijuterii. Dar arheologii au descoperit un fluier şi le-
au verificat îndemânarea în producerea uneltelor, sugerând un nivel mai înalt de complexitate
decât s-a crezut iniŃial.
Homo sapiens
A sosit în Europa acum cca. 35,000 de ani, intrând în competiŃie cu omul de Neanderthal timp
de peste 10.000 de ani. Studiile AND arată că cele două specii nu s-au împerecheat. Primele
rămăşiŃe de Homo sapiens – oamenii moderni – au fost găsite în 1868 într-o peşteră din
Dordogne, FranŃa, şi sunt cunoscute ca omul din Cro-Magnon. A lăsat picturi în peşteri la
Chauvet, Lascaux şi Altamira, sugerând o dezvoltare bruscă a artei.

63
Aprodul Purice a existat cu adevarat

Toata lumea cunoaste intamplarea cu Stefan cel Mare si Aprodul Purice cand,
in toiul unei batalii cu un uzurpator sprijinit de turci, marele domnitor isi
pierde calul. Atunci, un paj din garda domneasca (aprod, n.a.), pe numele sau
Purice, descaleca si isi ofera calul. Dar cum Stefan era prea scund pentru a
incaleca fara ajutor, tanarul se ghemuieste pentru a-si ajuta voievodul. “Sarace
Purice, de-oiu scapa eu si tu, atunce ti-i schimba numeli din Purice in Movila”.
Putini stiu ca totul s-a petrecut aidoma celor spuse de cronicar. Batalia s-a dat
cu oastea lui Hroit – Hruet la Scheia, iar dupa lupta domnul Moldovei il face
boier si mare armas pe salvatorul sau. Mai mult, la 26 februarie 1491, Stefan
intareste dreptul lui Purice, numit intre timp spatar, asupra a doua sate,
cumparate pentru suma de 150 de zloti, iar doi ani mai tirziu, il numeste
pircalab. La circa 100 de ani de la acele evenimente, neamul Movilestilor
conduce Moldova iar unul dintre ei, Simion, este chiar domn al Tarii Romanesti
pentru putin timp, uzurpand, cu ajutor polon si tradarea boierilor, scaunul lui
Mihai Viteazul.

64
O enigma nedezlegata - drumul dobrogean al matasii

Multi dinstre istoricii nostri - si nu numai - s-au intrebat de multe ori daca
drumul caravanelor inspre si dinspre Orientul indepartat, respectiv catre China,
nu trecea pe teritoriul de astazi al Romaniei. Citind manuscrisele chinezesti, s-
a constatat ca drumul dinspre China catre Bizant ocolea Marea Caspica,
atingea Mediterana apoi, prin Anatolia, direct la Constantinopol, de unde se
incarcau corabiile pentru Europa. Dar mai era un drum. Acesta trecea peste
Caspica, ajungea in Crimeea si apoi, peste Marea Neagra, ajungand la tarmul ei
rasaritean, de unde mergea tot catre Constantinopol. Multi istorici incearca sa
scoata Dobrogea din circuitul matasii, pe simplul motiv ca tarmul dobrogean
nu apare pe nici o harta. Dar lucrul e de la sine inteles si de bun simt, tinand
cont de vremurile respective. Oare sa nu se fi intrebat nici un mare istoric ce
rol au avut cetatile construite de genovezi pe tarmul Marii Negre? De ce niste
negustori ca genovezii au venit in <pustiul> dobrogean ca sa construiasca
cetati? Ce sa apere? Ce profit scoteau? De ce nu le-au parasit pur si simplu? De
ce, atunci cand turcii au amenintat Chilia si Cetatea Alba, genovezii le-au
predat românilor? Raspunsul este simplu. pentru ca o parte din incarcaturile
pretioase sosite in Crimeea luau drumul dobrogean pentru a ajunge in Europa.
Mai intai tot pe calea marii, apoi, cand turcii au devenit stapani ai Mediteranei
si Bosforului, pe uscat, folosindu-se de avantajele pe care domnitorii români le
acordau negustorilor straini. Iar daca drumul dobrogean nu apare pe vreo
harta e din cauza secretului pe care genovezii l-au tinut despre drumul lor
secret. Poate ca, o data, peste ani si ani, drumul romanesc o sa apara pe
hartile lumii, asa cum i-a fost menirea sute de ani.

65
Blestemul capelei de la Banloc

De multe ori, in scurta noastra viata, suntem martorii unor evenimente


deosebite. Unele din aceste evenimente le traim intens, pe moment, ca o
bucurie sau ca o tristete intensa. Altele le traim, pur si simplu, la nivel de masa
populara, ca popor ce se bucura de diverse realizari sau care impartaseste din
durerile conationalilor sai. Iar altele, pur si simplu, ni le amintim toata viata,
desi nu am fost protagonistii lor ci doar niste martori.

Spre sfarsitul anilor 1700, groful Karatsonyi


construia in apropierea conacului sau de la
Banloc o capela ciudata, in stil egiptean. Acolo
se retragea de fiecare data si facuse un mic
centru spiritual. Vecinii vorbeau ca groful isi
vinduse sufletul Diavolului si ca acolo se intilnea
cu stapanul Intunericului de unde primea
poruncile si bogatiile pentru care se vinduse.
Unii afirmau chiar ca l-ar fi vazut pe Karatsony
stind de vorba cu Satana si ca acesta nu avea
coarne asa cum era zugravit in toate bisericile si
era un barbat deosebit de frumos si bine legat,
cu niste ochi albastrii care pareau ca arunca
fulgere si pe fata caruia puteai citi forta pe care
o reprezenta, forta Infernurilor. Dar spionomania care-i cuprinsese pe toti s-a
sfarsit in ziua in care un nobil ungur venit din Buda si care se intorsese speriat
de la capela, cu o teama cumplita pe chip, luase foc din senin in fata
oamenilor. In chinurile cumplite, barbatul a urlat din toate puterile in
ungureste: “Fii blestemat, Karastonyi.”

“S-a nascut un porc cu cinci picioare la Gospodarie si de sub o closca o iesit un


pui cu cap de serpe. Da’ lumea zicea ca sunt prostii si ca numai fricosii se tem
de asa ceva. Numa’ cit a fost cutremurarea or vazut ca era semn de la
Dumnezeu.” In ziua aceea satul era la cimitir, la un mort.

“Si deodata, a inceput pamantul a se cutremura si a salta, de parca diavolul


incerca sa iasa la suprafata. Tati ne-am spariet si am luat-o la fuga, de-am
crezut ca venise sfirsitul lumii. Numa’ ca nimic nu s-antimplat, doar crisma
s-o surpat peste betivi.” isi aminteste Maria G.. Din vechea capela a mai ramas

66
dupa cutremur doar un turn, marturie a ceea ce a fost inainte acolo si o
gramada de legende care mai de care mai bizare.

Atunci toti au fost convinsi de intelegerea grofului cu Diavolul si nimeni nu s-a


mai incumetat sa traga cu ochiul sau urechea la cele ce se intamplau la Banloc.
Toata viata groful a adunat in capela bogatii nenumarate si a depozitat o serie
de obiecte ciudate de tezaur, picturi bizare si obiecte de cult a caror poveste
nu o stia nimeni. Dupa moartea grofului, capela a ramas in paragina. Putini
erau cei care se incumetau sa calce acolo, mai ales ca se zvonea ca fantoma lui
Karastonyi ar fi bintuit capela. In perioada interbelica domeniul a intrat in
proprietatea reginei Elisabeta a Greciei, fosta principesa romana care s-a
retras aici cu iubitul sau, un general cazac. La propunerea ei, capela a fost
transformata in biserica.

Dupa confiscarea tuturor proprietatilor de catre comunisti, un activist ateu plin


de zel a hotarit ca in incinta fostei biserici sa se organizeze un birt pentru
sateni. Si asta a fost capela egipteana pana in anul 1991 cand, in urma unui
cutremur, s-a prabusit peste betivii din interior. Unul dintre sateni, povesteste
ca inaintea evenimentului, timp de citeva saptamani s-au aratat tot felul de
semne ciudate si oamenii au avut vise prevestitoare.

45.387705 21.138081

67
Harta zonelor radioactive periculoase din Romania

De mai bine de 10 ani Fundatia Hobby Club Jules Verne inventariaza si


marcheaza zonele periculoase radioactive din Romania.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in zona Ştei si CiudanoviŃa


apare o firma germana care exploateaza piatra pentru constructii, pe care o
imbarca in trenuri si o duce in Germania. Din acest moment apar primele
probleme. Piatra nu era nimic altceva decat minereu de uraniu. Dupa pierderea
razboiului, se opreste exploatarea. Dar, nimeni nu a stiut realitatea.
Exploatarea s-a facut in regim de cariera.

Oamenii din zona au inceput sa duca acasa bolovani de acolo, si i-au folosit la
constructia caselor. In perioada Razboiului al-II-lea mondial, exploatarea
stagneaza; dar imediat apar rusii. Aveau documentatie de la nazisti, aveau
nevoie de uraniu, aveau la dispozitie o tara cu multe datorii de razboi. Asa ca
Romania a pus la dispozitie tot teritoriul. S-au creat acele SOVROM-uri
(societati Sovieto-Romane) care exploatau totul. Ei au adus utilaje perfomante
pentru acea perioada, au adus ingineri. Muncitorii erau din Romania. Cand nu
erau suficienti aduceau detinuti politici.

Asa s-a lucrat pana in 1957 cand s-au desfiintat SOVROM-urile, iar inginerii
lor au plecat cu toata documentatia. Romanii au continuat exploatariile
pentru rusi, singuri, dar in 1964 se cam incheie datoriile de razboi si exportul
de uraniu se micsoreaza. Se inchid multe mine. Nici acum nu se ia nici o
masura. Totul se uita. In 1974 Ceausescu se cam cearta cu prietenii din CAER.
Este o perioada de nehotarare.

Exportul de uraniu scade in continuare. Urmeaza un alt val de inchideri.


Nimeni nu lasa documentatie. Ultimul val de inchideri are loc in perioada
1990-1992. Export la rusi nu se mai face, in tarile europene nu este cerere.
Apare controlul international pentru energia atomica. Apare o oscilare de
inchidere-deschidere la cateva exploatari, dar in prezent totul este clar.
Expoatarile facute de Institutiile de Cercetare (Institutul de Studii si Exploatari
Miniere apoi Institutul de Prospectari si Exploatari Geologice) au fost
abandonate, desi aveau plan si la microproductie. Dupa plecarea echipelor de
la Institut, urma sa vina Intreprinderea Miniera. Dar a venit ... revolutia din
1989. Acum nu mai este de gasit nici o Companie miniera,... pentru ca s-au
desfintat. Aceste valuri in exploatare au dus la aparitia multor situri parasite.

68
Inginerii si muncitorii au murit destul de repede, asa ca nu prea a avut cine sa
povesteasa. De la rusi am luat modelul ca toate exploatarile de materiale
strategice (aur, cupru, uraniu) sa fie in subordinea Ministerului de Interne. De
aceea, pana in 1990 era o problema ca sa scrii ceva intr-o lucrare stiintifica,
mai ales sa si publici ceva referitor la aceste materiale. Pana si tezele de
doctorat contineau putine date. Importul de aparatura dozimetrica pentru
masurat radioactivitatea era interzisa (doar cateva laboratoare specializate au
fost dotate, dar nu cu aparatura deosebita). In anul 1997, s-a dat din nou
aceasta lege, pe care nu o respecta insa nimeni! La inceput, cand a demarat
colaborarea cu canadienii, am avut ceva probleme cu Serviciul Secret. Acum
s-au lamurit, ne ajuta chiar, mai ales ca au si ei un serviciu de protectia
mediului (asa cum au cei de la FBI sau CIA). Si acum suntem in NATO, nu este
asa?!

De la canadieni am invatat sa lucram corect. Ne-au trimis multa documentatie.


La inceput si ei au fost putin cam sceptici. Au spus ca ce facem noi este
problema guvernului. Dar, dupa ce au constatat realitatea ne-au ajutat cu tot
ce au avut. Si nu numai atat, dar au implicat si pe alti colegi, unii chiar din
Statele Unite care au cel putin o universitate terminata. De altfel nici voluntarii
nu au viata mai usoara.

Iar la HCJV toti sunt voluntari, nu avem nici un salariat. Finantarile sunt foarte
mici si rare. Norocul este ca ne ajuta institutiile guvernamentale, dar nu cu
bani. Iti dau cateva exemple: forestierii ne dau voie sa folosim cabanele din
munte, Primariile ne ajuta cu mijloace auto pentru deplasare in zona, Protectia
Civila ne imprumuta aparatura dozimetrica (nu prea performanta dar ne
descurcam cu ea) si vin cu noi la masuratori, Institutul de Igiena ne face
analize la probele pe care la ducem, fara sa ne ia bani, Universitatea Tehnica
din Timisoara ne face analize chimice pentru metale grele si ne trimite
studentii in practica, Calea Ferata ne da un vehicul special drezina.

Apar diverse articole in presa scrisa:

Zona radioactiva
Dincolo de saracie, in Ciudanovita pandeste un pericol mult mai mare. Fostele
mine de uraniu din zona au fost inchise necorespunzator, apa contaminata din
puturi se poate infiltra in apa freatica a fantanilor si a izvoarelor din zona.
Inchiderea minelor a inceput in 1992 si a continuat in 1997, dar s-a realizat
doar partial.

69
Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj

Nu de putine ori, arheologii si istoricii patesc ca proverbialul cioban aflat la


gradina zoologica unde, vazand o girafa a exclamat: “Un asemenea animal nu
exista!”. Se intampla ca si cercetatorii sa procedeze identic, cand dau de
artefacte care… nu ar trebui sa existe. Si, pentru ca nu exista nici o explicatie
plauzibila, lucrurile intra in uitare sau sunt discret ascunse sub preş. Doua
asemenea obiecte se gasesc la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Cărări regăsite
Despre ciudatul obiect descoperit la Aiud avea sa scrie Florin Gheorghita, intr-
o carte editata in 1983. Cunoscutul autor informa ca, in vara anului 1973, la o
cariera de nisip de langa Aiud, cupa excavatorului a scos de la o adancime
apreciabila (circa 10 m) trei obiecte acoperite de un strat compact de nisip
pietrificat. Banuind ca sunt vestigii arheologice, seful de santier i-a chemat pe
specialistii din muzeul clujean. In interiorul celor doua obiecte mai mici s-au
gasit oase fosilizate, care ulterior aveau sa se dovedeasca a fi de rinocer lanos
(animal care a trait in acest areal acum 10-18.000 de ani, fiind contemporan cu
omul din Neanderthal). Dar marea surpriza avea sa urmeze: obiectul era din
metal prelucrat! Trimis pentru expertiza la Institutul de Fizica de la Magurele,
raspunsul a fost mai mult decat deconcertant: obiectul era din aluminiu (89%),
cu urme de cupru, nichel, cobalt etc. Aici se incheie relatarea autorului iesean,
caci obiectului avea sa i se piarda urma. Aveam sa-l regasesc, la peste un sfert
de secol, uitat in depozitul muzeului din Cluj.

PuŃină istorie
Aluminiul este un metal descoperit doar cu un veac si jumatate in urma, de
catre chimistul german H. Cr. Oersted. Producerea sa pe scara industriala a fost
posibila abia dupa producerea constanta de energie electrica. Primele prelucrari
industriale au inceput in 1883 in S.U.A. Aluminiul se autoprotejeaza printr-un
strat subtire de oxid, care se ingroasa abia dupa secole sau milenii. Vom vedea
mai jos ce importanta are acest detaliu.
Despre celelalte “ingrediente” continute in aliaj, se poate spune ca au fost
descoperite tot relativ tarziu: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in
1753, iar cobaltul in 1735.
Obiectul gasit la Aiud are forma unui trepied. Talpa nu este plana, avand pe
partea anterioara o deviatie de 15 grade. Pe partea superioara, se afla doua
brate in forma de triunghi. La capatul posterior si cel superior, se afla doua
orificii. La o examinare atenta, pot fi descoperite urme de filet, ceea ce denota
ca obiectul a facut parte dintr-un angrenaj. Toata suprafata este acoperita cu un
strat gros de oxid de aluminiu (pe alocuri de cativa milimetri) de culoare alb-
galbuie. Obiectul are o lungime de 20,5 cm, latime de 12,5 cm, inaltime
maxima de 6,8 cm si o greutate totala de 2,3 kg.

70
Analizele din ElveŃia şi o vechime de necontestat
Inginerul pensionar Marian Pasla a avut ideea de a trimite un fragment din
calota unui laborator din Lausanne (Elvetia). Metalurgistii elvetieni au
confirmat cu exactitate compozitia determinata de colegii lor din Romania. Ei
au adus si o serie de informatii suplimentare: aliajul nu se incadreaza in nici un
tip standard folosit in zilele noastre, fiind definit drept “aluminiu slab”, ceea ce
denota caracterul artificial “ingineresc” creat. Stratul de oxid de aluminiu, gros
si pe toata suprafata, confirma “imbatranirea obiectului”, varsta acestuia fiind
considerata de minimum 300-400 de ani, deci cu mult inainte de prima
producere a aluminiului!
Puse toate aceste informatii cap la cap, putem ajunge la cateva concluzii de-a
dreptul socante: cineva, demult, a “pierdut” acest obiect, undeva pe malul
Muresului. Si asta, cu mult timp inainte de descoperirea aluminiului. Poate
chiar atunci cand pe pasuni pasteau rinoceri lanosi. Vechimea obiectului de la
Aiud este incontestabila, fiind un obiect unic in felul sau pe plan mondial.
Raman insa un mister raspunsurile la intrebarile de genul: cui a apartinut si din
ce mecanism a facut parte?
Deocamdata, obiectul se afla in depozit. Muzeografii evita sa-l expuna, desi ar
atrage mii de curiosi si turisti. Motivul este simplu: nu pot incadra obiectul in
nici o categorie, in nici o perioada istorica. Si poate ca mai exista un motiv
nerostit: uitarea e mai buna cand intalnim ceva atat de insolit, ceva ce ne pune
in incurcatura, cand este vorba de a rescrie istoria tehnologiei si stiintei de pe
mica noastra planeta.

Un pionier al aeronauticii
Despre urmatorul obiect stim cine si cand l-a creat. Se afla expus la sectia de
istorie a stiintei din muzeul clujean. Inventatorul sau a fost un mare pasionat de
aeronautica, Martin Lajos. El s-a nascut la Buda, pe 30 august 1827. Dupa
studii de inginerie, are o destul de lunga cariera militara. In cele din urma,
ajunge la Cluj, in orasul de pe Somes, unde, dupa mai multe functii
administrative si pedagogice, devine rector al universitatii clujene.
Martin era un pasionat al aparatelor de zbor, mai ales al celor mai grele decat
aerul, intr-o perioada cand un asemenea deziderat era de neconceput. In 1856,
face un studiu cu privire la o racheta propulsata cu elice. Ulterior, avea sa
construiasca “aripa plutitoare”, un proiect sortit insa esecului. Duce o
corespondenta bogata cu un alt pionier al aeronauticii, Otto Lilienthal. Moare
la 4 martie 1897, sarac si uitat de autoritati. Totusi, a lasat ceva in urma: “roata
plutitoare”, un obiect insolit, expus la Cluj.

“Roata plutitoare”
Aparatul de la Cluj nu se aseamana cu nici un aparat de zbor conventional. Are
un aspect de-a dreptul straniu. Este construit din doua tije metalice, care se
termina la capete cu cate un set de elice. Nici acestea nu sunt conventionale: se
pot plia si desface succesiv, astfel incat sa nu se atinga in timpul miscarii de
71
rotatie. Intregul angrenaj este pus in miscare de doua pedale, legate de pale
printr-un sistem complex de roti dintate din cupru.
“Pilotul” se aseza intre cele doua pedale si, apasand vartos, facea ca elicele sa
se invarta, sa creeze un vector liber si sa se ridice aparatul in aer.
Cronicile vremii spun ca aparatul s-a ridicat in aer la 4 metri inaltime, in data
de 30 august 1896, pilot fiind vajnicul comandant de pompieri al urbei. Peste
cateva zile, fiul inventatorului avea sa repete isprava.
Acest zbor a avut loc in fata mai multor martori demni de incredere. Inginerul
inventator, prin deschiderea succesiva a elicelor, dorea sa imite bataile aripilor
pasarilor, reinventand natura intr-un mod ingenios.
Martin Lajos a fost un vizionar. Intr-un studiu, avea sa scrie: “cucerirea aerului
este doar o problema de timp” si avionul va fi “o inventie care va transforma
societatea si sistemul social”. Si a mai scris: “Se vor lichida acele bariere care
desparteau popoarele si statele unele de altele, iar societatea se va asigura prin
noi tratate si intelegeri internationale. Dreptul international va fi nevoit sa se
acomodeze noii situatii, iar pe langa dreptul maritim, se va dezvolta un alt
drept - dreptul aerului. Dar sa nu creada nimeni ca avionul ne va face sa ne
putem dispensa de calea ferata sau de vasul maritim. Avionul, ca nou factor de
locomotie, va mari circulatia, o va inviora, dar nu o va absorbi.” Si cata
dreptate avea!
“Roata plutitoare” se afla intr-o stare aproape perfecta. Trebuie inlocuite cateva
elice, angrenajul metalic gresat, pedalele intarite. Pana acum, nimeni nu a
incercat sa faca aceste lucruri care cer un efort fizic si material mai mult decat
insignifiant. Nu de altceva, dar poate un ins curajos, la fel ca si capitanul de
pompieri, ar trebui sa incerce sa reediteze zborul de acum 105 ani. Si daca
acest lucru s-ar intampla, mai mult ca sigur ca istoria aeronauticii va trebui
rescrisa din temelii.

In loc de epilog
Cele doua stranii exponate din muzeul clujean sunt numai cateva exemple de
pe o lunga lista de obiecte inexplicabile. Si alte muzee sau colectii particulare
contin asemenea artefacte neconventionale. Dar, de cele mai multe ori, sunt
uitate, ignorate, minimalizate. Si toate acestea, dintr-o absurda comoditate de a
gandi si, in special, a regandi istoria cunoasterii umane. Cu mai multa atentie,
cu mai mult nonconformism in gandire si fapte, s-ar putea deschide noi porti
spre autocunoastere, noi brese cu privire la rolul si la locul stiintei umane in
acest straniu univers.

72
Ada-Kaleh, insula scufundata

Numai cei mai în vârstă îşi amintesc, poate, de farmecul inegalabil al petecului de pământ
terasat şi de arşiŃa soarelui, de trandafiri, gutui, leandri uriaşi, smochini şi viŃă-de-vie, situat pe
Dunăre, la circa trei kilometri în aval de Orşova. Ostrovul, care a cunoscut alternanŃa
vremurilor de război şi de pace, a fost rebotezat de ocupanŃii turci, în 1788, Ada Kaleh, ceea ce
se traduce drept „FortăreaŃa Insulei” sau „Cetatea Insulei”. În 1971, turnul minaretului geamiei,
locul de rugăciune a celor aproximativ 1000 de musulmani vorbitori de română, a căzut
spulberat de dinamită, pentru a face loc apelor supraînălŃate din cauza construirii barajului
Hidrocentralei PorŃile de Fier, vedeta, un covor imens cu motive orientale (15×9 m) şi o
greutate de 480 kg, dar al sultanului Abdul Hamid al II-lea (1876-1909), umplându-se de praf.
A căzut sub privirile uimite ale bătrânelor care încă mai purtau feregea şi chioşcul frumos de la
intrarea în geamie, unde credincioşii mulsulmani îşi spălau ritual mâinile şi picioarele, aceştia
luând în cea mai mare parte calea Turciei, iar o mână de oameni pe cea a Orşovei, a Turnului
Severin etc. Ada Kaleh a dus sub ape multe regrete, dar şi multe secrete, ce merită să fie scoase
la lumină. ExpediŃiile lui Hercule, ale argonauŃilor şi ale barbarilor.
Ada Kaleh s-a format din depozitele de prundiş cu nisip amestecat cu mâl cărate de Cerna şi
Dunăre peste blocurile stâncoase de la bază, având 1750 metri lungime şi 400-500 lăŃime, cam
aceleaşi dimensiuni fiind menŃionate cu 2500 de ani mai înainte de părintele istoriei, Herodot,
despre insula numită pe atunci Cyraunis.

73
Izolată în mijlocul bătrânului Danubiu şi înconjurată de amfiteatrul munŃilor Alion şi Damoglet,
insula inspira multă linişte. Datorită rolului strategic de trecere dintr-un bazin hidrografic al
Dunării în altul, de la linişte la război nu a fost decât un pas. Grecii antici numeau insula
Continusa, adică patria măslinului sălbatic, un astfel de arbust fiind luat de aici de Hercule ca
să-l transporte în templul tatălui său, Jupiter. Poetul Ovidiu menŃionează însă că Hercule, după
ce a cucerit Ńara uriaşului Geryon şi a fraŃilor săi, de pe insulă, le-a luat învinşilor faimoasele
cirezi de boi. În poemele epocii doriene, insula, denumită Continusa, este prezentată ca un
tărâm fermecător, de unde cei 15 fraŃi ArgonauŃi au adus în patrie olivul simbolic. Prin
apropierea insulei vor intra în secolul I romanii în Dacia şi, mai târziu, hoardele vizigoŃilor,
ostrogoŃilor şi hunilor, urmaŃi de revărsarea slavilor.

Tunelurile de sub Dunăre, secretul neelucidat


Iancu de Hunedoara a ordonat ridicarea
primelor fortificaŃii pe insula măslinilor în
1444 pentru a o apăra de expansiunea
turcilor, dar după dispariŃia regatului ungar la
1526, otomanii au devenit stăpânii zonei
peste un secol şi jumătate. Pentru a face faŃă
confruntărilor cu austriecii, otomanii au adus,
în 1716, 4000 de lucrători din łara
Românească să ridice fortificaŃii pe insulă.
Inutil, deoarece, în anul următor, armatele
prinŃului Eugeniu de Savoia ocupă insula,
denumită pe hărŃile vremii Carolina. PrinŃul a hotărât ridicarea unei puternice fortificaŃii în stilul
cunoscut după numele arhitectului Vauban, fortăreaŃa fiind prevăzută în colŃuri cu bastioane,
legate de două redute extreme prin galerii subterane. Neobositul călător M.T. Romano
menŃionează că, în perioada interbelică, se vedeau încă pe malul sârbesc al Dunării, urmele
unde răspundeau tunelurile. Romano mai dezvăluie că, după spusele localnicilor, o altă galerie
comunica cu malul românesc, concluzionând că o astfel de lucrare trebuie să fi ridicat multe
dificultăŃi. Cert este că zidurile cetăŃii, cu o grosime maximă de 25 de metri, au rezistat, în
1737, timp de 69 de zile, la două asedii turceşti. În 1810, pe ziduri, pentru scurtă vreme, au fost
ridicate steagurile ruseşti ale batalionului de panduri condus de Tudor Vladimirescu. Prin
74
înŃelegerile dintre Poartă, care stăpânea insula Ada Kaleh după Tratatul de la Berlin (1878), şi
Viena, puterea protectoare, populaŃia turcească insulară – cu o constituŃie vonică şi înaltă ca
statură – au primit privilegii importante, printre care cel de a importa orice fel de mărfuri, în
orice cantitate, fără nici o taxă vamală, situaŃie ce a durat până în 1918. FortăreaŃa şi cazematele
încep să se surpe treptat, după ce, în 1885, prin decretarea de către Austro-Ungaria a statutului
insulei Ada Kaleh drept „garnizoană deschisă”, autorităŃile au retras tot ce au considerat
recuperabil din fortificaŃii. Astfel că, acestea nu au jucat niciun rol când, la 19 august 1916,
două companii româneşti au ocupat vremelnic insula. Prin Tratatul de Pace semnat de Bucureşti
cu Turcia în 1923, Ada Kaleh cu ruinele ei impozante de cetate au revenit României, aceste
ruine fiind înghiŃite definitiv de ape prin inundarea artificială a insulei în anii ’70, iar proiectul
ceauşist de reconstruire a vechii cetăŃi pe ostrovul Şimian, la 5 km, în aval pe Dunăre, de Tr.
Severin, nu a fost dus la bun sfârşit. Urme ale civilizaŃiei insulare se mai găsesc la muzeul
Regiunii PorŃile de Fier.

Mischin Baba, prinŃul cu însuşiri paranormale


G. Lungulescu scria în „Universul” din 13.08.1932 despre minunile ultimului prinŃ Samanid din
vechea dinastie de Uzbec, care, în 1786, a renunŃat de bunăvoie la tron, plecând din Buhara,
după cum i se ceruse în vis, pe insula socotită sfântă de la Dunăre. PrinŃul Mischin Baba, foarte
credincios şi învăŃat, a ajuns după multe peripeŃii în Ada Kaleh, stabilindu-se în hrubele cetăŃii
unde a dus un trai foarte modest. A rămas în memoria localnicilor prin faptele sale paranormale,
printre care redarea sănătăŃii fiului caimacamului, Osman Bey, bolnav de nervi, şi umplerea
butoaielor goale cu vin dintr-o cârciumă, printr-o simplă atingere. A decedat la vârsta de 95 de
ani, fiind îngropat la dorinŃa sa expresă în solul nisipos din insulă, mormântul său devenind loc
de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume musulmană. Mormântul său, ca şi o parte a
cimitirului musulman cu cea mai veche piatră, a fost strămutat cu prilejul lucrărilor
hidroenergetice amintite pe ostrovul Şimian.

Carol al II-lea a băut la „Moka” o cafea ”la nisip”


Hogea, preotul musulman şi cu atribuŃii de învăŃător, H. Uzeyir, i-a relatat ziaristului G.
Lungulescu că Sfântul Baba l-a sfătuit în vis pe Ibrahim Ali, cel mai netot om din Ada Kaleh,
care râdea tot timpul, că, în a patra zi a lunii mai a anului 1931, va veni în insulă mai marele
Ńării, care va reda locuitorilor musulmani privilegiile pierdute. Visul s-a adeverit cu exactitate,
Carol al II-lea vizitând inopinat insula, însoŃit de primul-ministru N. Iorga. Regele a ascultat
într-o stare de bună dispoziŃie, păsurile insularilor în timp ce sorbea tacticos dintr-o cafea făcută
„la nisip” din ceaşca din care băuse pe vremuri tatăl său, Ferdinand I. În anii ’80, după miezul
nopŃii, la restaurantul „Popasul Căprioarelor” din Neptun un bătrân cu fes roşu, pe numele Papa
Ali, oferea dintr-o cafetieră spectaculoasă clienŃilor spre vânzare o excelentă cafea preparată în
nisipul fierbinte. Carol al II-lea le-a declarat solemn oficialităŃilor insulei că localinicilor li se
vor reda privilegiile, ceea ce s-a materializat prin scutirea de vamă pentru tutun străin, zahăr
autohton, băuturi spirtoase, obiecte de suvenir etc., în anumite limite. Deoarece pământul este
impropriu agriculturii, majoritatea locuitorilor se îndeletniceau cu comerŃul, centrul de
rezistenŃă fiind bazarul oriental şi uliŃele din jur presărate cu cafenele şi două restaurante ce
erau ticsite de clienŃi, mai ales după ce Ada Kaleh a fost declarată, în 1932, staŃiune climaterică.
Circa 40.000-50.000 de turişti români şi străini poposeau anual în insulă atraşi de pitorescul
locului, de vestitul rahat cu alune turceşti lokum, de halviŃă, acadele, dulceaŃă de smochine şi
trandafiri, sau de inegalabila băutură răcoritoare braga, obŃinută, printr-o reŃetă secretă, se pare,

75
prin fermentarea fasolei în apă. La Orşova, mai există o doamnă care vinde bragă preparată
după reŃeta kalehiană.

Casa regală britanică prefera Ńigarete ”made in Romania”


În urma vizitei pe insulă a primului ministru A. Averescu, în 1921, şi cu concursul deputatului
T. Ioanid, s-a înfiinŃat pe Ada Kaleh, în 1927, o fabrică de Ńigări sub egida Regiei
Monopolurilor Statului, care a absorbit vreo 120 de lucrători. În perioada interbelică, a luat
avânt fabricarea Ńigărilor de foi, care concurau vestitele havane cubaneze, pe care tradiŃia le
atribuie ca rulate pe pulpă de fecioară. În atelierele RMS din Ada Kaleh se produceau şi Ńigarete
fine, preferate de unii membri ai casei regale britanice şi de regele Carol al II-lea, un înrăit
fumător. Cele mai scumpe Ńigarete de acest tip se numeau „Cabinet”, înlocuite, în anii ’50, de
regimul dejist cu fabricarea mediocrelor „CarpaŃi”.

76
Prezicerile lui Nostradamus pentru Romania

In 100 de catrene, Nostradamus a prezis evenimentele care aveau sa se


intample pana in anul 3797. Pentru ca profanii sa nu le poata intelege, el
si-a redactat oracolele folosind modalitatile sintaxei latine, cu inversiuni,
antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franta, Norlaris
pentru Loreni etc.), calambururi, metafore, cuvinte celtice, romane,
spaniole, latine, grecesti si ebraice.

1.1 Interpretarile Centuriilor

Unul dintre cei mai importanti interpreti ai profetiilor lui Nostradamus a


fost Vlaicu Ionescu, un roman emigrat in anii 1960 in SUA. Acesta a
incercat sa demonstreze ca Nostradamus ar fi prevazut, printre altele,
caderea regimului comunist, dezmembrarea Uniunii Sovietice, precum si
puciul de la Moscova in 1991. Aceste interpretari au fost publicate in mai
multe carti cu mult inainte de a se intampla, fapt ce i-a sporit lui Vlaicu
Ionescu credibilitatea. S-a sustinut ca Nostradamus a prezis masacrul din
noaptea Sfantului Bartolomeu a anului 1572, incendiul Londrei din 1667,
instituirea Premiului Nobel, criza economica din 1929-1933, o intalnire
Hitler-Franco-Mussolini, revolutia din Ungaria din 1956, asasinarea
fratilor Kennedy, razboiul din Golful Persic, caderea comunismului si
sfarsitul lumii, atentie, in anul 3755, dupa altii, 3797. Nu este data explicita
a parjolirii planetei, ci doar presupusa data a incheierii previziunilor sale.

1.2 Nostradamus si-a prezis propria moarte


Deosebit de limpede este prezicerea de catre Nostradamus a propriei sale
morti regasita in mai multe catrene. De obicei, exprimarea sa este
impersonala, dar intr-unul din catrene, el trece dramatic la persoana intai:
,,Intors din misiune, dar al regelui, tinut in loc, nu va mai face nimic. Se va
intoarce la Dumnezeu. Prietenii mei apropiati si cei din sangele meu. Ma
vor gasi mort intre pat si masa de lucru.”

Nostradamus a fost gasit exact in locul indicat de el unde, incercand


pesemne sa se ridice din pat, a cazut in noaptea de 1 spre 2 iulie 1566.

1.3 Romania, limita a frontului estic

Norneigre, Dacia si Insula Britanica vor fi atacate de fratii cei uniti.


Un cap la Roma nascut din sange Galic.
Si armatele lor vor fi respinse pana la paduri.

77
Aici este vorba de operatia numita “metaplasma”: din doua nume se ia
cate o parte, se pun laolalta si se formeaza un nou termen, care exprima
sinteza primelor doua.
Intelesul catrenului deseneaza cu claritate limitele pana la care au ajuns
Puterile Centrale, in Primul Razboi Mondial, pe cele trei fronturi: la apus
Anglia, la sud Italia si regiunea nordica a Iugoslaviei, iar la rasarit
Romania.

1.4 Marile raiduri din 1944

Patruzeci si cinci de grade cerul va arde


Focul se va apropia de marea cetate noua:
Intr-o clipa, flacari mari vor izbucni si se vor intinde,
Atunci cand se va planui sa fie pusi la incercare cei din Normandia.

Orasul Ploiesti e indicat aici prin paralela 45, care trece, intr- adevar, cu o
mare precizie pe langa aceasta localitate. Nici un alt oras de o anumita
insemnatate din Europa nu se afla pe aceasta paralela.

Al doilea vers ne spune ca focul bombardamentelor se va apropia de


“marea cetate noua”. Expresia se potriveste bine cu cetatea lui Bucur, care
e una din cele mai recente capitale din Europa. Ea devine capitala doar
dupa ce, la 1600 (un secol dupa moartea lui Nostradamus), Targoviste e
distrus de turci.
Sa remarcam acum exactitatea datelor acestui catren. Avioanele anglo-
americane au bombardat, intr-adevar, mai intai Ploiesti, pentru a cobori
apoi spre Bucuresti, unde au bombardat Gara de Nord: “Focul se va
apropia de marea cetate noua”.
Al treilea vers arata cum incendiul a izbucnit deodata (instant) si cum s-a
intins subit pe o mare intindere (flamme esparse sautera).
In sfarsit, pentru a nu ramane nici o indoiala asupra circumstantelor
istorice ale acestor atacuri, ultimul vers ne spune ca acestea se vor face
cand se va planui tentativa din Normandia. Si intr-adevar, dupa cum am
aratat, suprimarea sursei de petrol romanesc a fost printre principalele
masuri strategice care trebuiau sa preceada invazia din Normandia.

1.5 Invazia sovietica din august 1944

Insula franca va fi poluata de Arnani,


Banda nesfarsita prin muntele Adrian:
Raul va fi trecut Hutin prin pod de plute,
Vor intra Bayonne toti strigand “Bichoro”.
78
Romania, aceasta insula latina izolata in oceanul slav (isle franque), va fi
intinata si profanata (tholoser) de sovietici (Arnani=Nanari), acesti
descedenti ai prostitutiei revolutionare comuniste.

Hoardele nesfarsite (bande infinite) vor trece muntii Transilvaniei, tintind


catre Germania de rasarit si Austria, regiunea muntilor unde s-a nascut
Hitler (par le mont Adrian).

Ele vor trece Nistrul (passer rivier) pe la Hotin (Hutin) printr-un pod de
barci si scanduri (par pont la planque) si vor intra ca intr-o tara inamica,
cu baionetele trase si cu strigatul de lupta: “catre Bucuresti!” (tous Bichoro
criant).

1.6 Romania Mare si drama Regelui Mihai

In anul cand fratii crinului vor fi in varsta,


Unul dintre ei va detine Romania Mare:
Muntii sai se vor cutremura, trecerea Latina fiind deschisa,
Mahnit va fi pentru a fi admis marsul contra puternicului din Armenia.

Se stie ca intre dinastiile din Europa se stabilisera legaturi de rudenie in


cursul secolelor. Astfel, Casa de Hohenzollern poate fi privita ca sora a
Capetienilor, ea insasi de origine germanica si indicata in catren prin
semnul ei heraldic: crinul.

Iata cum confirmarea acestei interpretari data printr-o enigma pe cat de


ingenioasa, pe atat de neasteptata. Ea e continuta in expresia “ouvers
Latin passage”.

Ceea ce ne-a sugerat ca e vorba de un joc de cuvinte este schimbarea lui


“t” final din “ouvert” in “s” si, de asemenea, faptul ca “latin” e scris cu
litera mare, sugerand un nume propriu. Se vede astfel ca e vorba de o
scurta anagrama: -s LATIN = STALIN.

Dar iata ca o noua confirmare ni se prezinta in ultimul vers. Aici Stalin e


numit “fort d’Armee”, e o varianta a expresiei “le grand duc d’Armee”,
cum e numit in extraordinarul catren V-94, a carui solutie in extenso se
afla in paginile 504-510 din prima noastra lucrare (1976) si la paginile 303-
310 ale celeilalte (1987).

In sfarsit, ni se spune ca regele Mihai va fi “suparat”, ceea ce in limbajul


nostradamian implica o grea lovitura sau o nenorocire. Mihai a fost
obligat, dupa cum se stie, sa abdice, de catre Stalin in 1947, dupa ce el este
cel care, impotriva planului lui Antonescu, rupe alianta cu Germania si
79
lasa libera trecerea fortelor sovietice prin tara. Faptul de a fi participat la
agresiunea lui Hitler impotriva Uniunii Sovietice nu i s-a iertat totusi.
Faptul de a fi “marcher contre fort d’Armee” a fost, dupa profet, cauza
caderii sale.

1.7 Stalin si teroarea PCR

Toti aderentii care vor fi sustinut partidul


In favoarea celui al carui nume va fi dur si taios, vor fi condamnati la
moarte, striviti si distrusi.
Bunurile le vor fi luate prin confiscari publice, pauperizare generala,
Niciodata poporul roman nu va fi fost atat de ultragiat.

Majoritatea aderentilor care vor fi sustinut “Partidul”: aservit lui Stalin


(qui auront tenu party pour Rude) vor fi condamnati la moarte (mis mort)
si exterminati in inchisori si lagare de munca.

Mai toate valorile vor fi distruse (grand neanty) si toate posesiile vor fi
confiscate si “nationalizate” (biens publiee par fisc).

Niciodata in trecutul sau poporul roman nu va fi fost atat de umilit si


urgisit (onc Romain peuple ne fut tant outrage).

1.8 Colapsul blocului socialist dupa 1989

Inainte de conflict marele zid va cadea,


Un cap de stat va fi dat mortii, o moarte prea saubita si deplansa.
Noul nascut semi-perfect: caci majoritatea va inota:
Aproape de fluviu, pamantul va fi patat de sange.

Inaintea conflictului dintre seful reformator din Moscova si Ceausescu,


ramas fidel totalitarismului stalinian (avant conflict), Zidul din Berlin va
cadea.

Marele (tiran) roman va fi executat (le grand mort). Moartea sa, dupa doar
trei zile de la arestare (mort trop subite), va fi mult regretata (plainte).

Noul guvern (nay) va fi doar jumatate din ceea ce revolutia populara va fi


voit (miparfaict), caci majoritatea activistilor de partid se vor mentine la
putere (la plupart nagera).

La Timisoara si la Bucuresti, doua orase apropiate de Dunare (aupres du


fleuve), va fi pamantul patat de sangele revolutionarilor romani (de sang
la terre teinte).
80
Atlantidele romanesti

Legende venite parca de dincolo de timp, vorbesc despre pamânturi sfinte


aflate pe locul unde acum domina Marea Neagra. Unii cercetatori afirma
ca aici este localizata stravechea Atlantida, cu templele sale, in special
Templul lui Apollo, zeul soareluri, a carui origine hiperboreana incepe sa
capete un contur tot mai precis. Din stravechea Atlantida a ramas doar
Insula Serpilor.

La ora actuala, Insula Serpilor


nu mai apartine stapinilor de
drept, adica noua romanilor. Si
desi s-a bagat in fata motivul
marilor rezerve de petrol
existente in zona, realitatea
este cu totul alta. Insula
Serpilor a fost un teren mistic,
un loc de trecere intre doua
lumi. Aici, pe colturile de
stinca acum pustii, se ridica pe vremuri un superb templu care a fost
inchinat solarului Apollo. Apele marii ii protejau pe preotii solari de
vizitele curiosilor si ale profanilor. Oare stie cineva din cei ce citesc aceste
rinduri de unde isi trage numele Marea Neagra?

Unii ar spune ca e din cauza lipsei, la anumite adancimi, a florei si faunei,


din cauza toxicitatii apelor. Altii vor spune ca numele vine de la valurile
care altadata scufundau corabiile care se avintau sa o strabata. In schimb,
istoricii misticii, in special ai istoriei atlante, stiu ca numele provenea de la
stapinitorii marii. Cei care au fost cunoscuti sub numele de Cavaleri Negri
si ai caror urmasi au dat Tarii Romanesti si Moldovei, pe cei mai de seama
descalecatori, intre care si Negru Voda.

45.254774 30.203292

Multi vor fi uimiti sa afle ca printre cei care cunosteau secretul misticei
Atlantide a Marii Negre a fost si Mihai Eminescu, care a vorbit in versurile
sale de enigmaticul tarim magic.

81
RecitiŃi <Memento mori>:

“Din Fundul Marii Negre, din inalte-adance hale


Dintre stance arcuite, din gigantice portale
Oastea zeilor Daciei in lungi siruri au iesit…
Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale
Se reped pe trepte nalte si cobor in sure hale
Cu lumina, ei ingroapa a lor trai intunecos
Dara ea, infiorata de adanca ei durere
In imagini de talazuri cant-a Daciei cadere
Si cu-albastrele ei brate tarmii mangaie duios.”

”Marele Diodor amintea in scrierile sale Insula Serpilor, cunoscuta ca


Insula Leuky: “In fata tinutului celtilor, in partile Oceanului, este o insula
numita Leuky, adica Alba. Latona, mama lui Apollo, s-a nascut aici si din
cauza asta Apollo este mai venerat aici decat ceilalti zei… Aceasta insula
era numita si Helixea (Felicia) sau <nesos makaron>, Insula Preafericitilor.
Nu departe de acolo erau muntii Riphei (Carpati)…”

Preafericitii sau Blajinii erau urmasii atlantilor, cunoscuti si sub numele de


ramani. Despre ei textele vechi amintesc ca locuiau pe langa apele cele
mari in care se varsa toate apele, iar folclorul romanesc spune ca in acele
taramuri isi are Dumnezeu cetatea de unde guverneaza toate ale lumii,
bune si rele. Ipoteza existentei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mari
Negre a fost imbratisata si de Robert Ballard. Acesta sustine ca in urma cu
circa 7.000 de ani, fisia de pamint care separa Mediterana de lacul Marii
Negre a cedat sub presiunea apei. Revarsarea acesteia a fost catastrofala
pentru civilizatia momentului respectiv. Forta apei a distrus totul in calea
ei, iar egalizarea celor doua nivele s-a facut abia dupa 40 de zile. O serie
de constructii ciudate au fost depistate, cu ajutorul sonarului, pe fundul
marii. Sa fie oare vorba despre Atlantida?!…

O cetate antică de pe vremea grecilor s-ar afla scufundată în


mare, în dreptul Mangaliei
» Arheologii spun ca situl scufundat in mare, langa Mangalia, a fost intemeiat de grecii
dorieni in secolul al VI-lea inainte de Hristos. Cercetarile din ultimii 50 de ani au
evidentiat ca fortareata are dimensiuni impresionante – aproape doua mile in largul
marii si tot doua mile de-a lungul tarmului actual.

» Relatari despre orasul scufundat in Marea Neagra exista inca din secolul XV, cand
un navigator burgund a vazut "zidurile care ieseau din mare" in dreptul portului
Panguala (Mangalia).

O cetate antica s-ar afla in acest moment pe fundul Marii Negre, scufundata in dreptul
82
orasului Mangalia. De acest lucru sunt convinsi mai multi arheologi si scafandri romani
si straini care incearca acum sa obtina o finantare europeana pentru a continua
cercetarile si a scoate la lumina orasul de sub mare. Este vorba despre cetatea
Callatis, intemeiata de grecii dorieni in secolul al VI-lea inainte de Hristos. Toata
aceasta constructie s-a scufundat in timpuri imemoriale, cea mai plauzibila explicatie a
oamenilor de stiinta fiind cutremurele, din cauza carora au avut loc rupturi succesive
ale malurilor. Asa s-au dus la fund zidurile, dar si alte amenajari din incinta cetatii – de
la strazi pana la diverse edificii cu caracter civil sau militar. Conform cercetarilor din
ultimii 50 de ani, fortareata antica si portul aferent se intind pana la aproape doua mile
in largul marii.

83
De-a lungul uscatului, cetatea atinge tot doua mile marine. De remarcat ca toate
constructiile antice incep de la cativa metri de malul actual al marii. Desi presa a mai
relatat despre aceste descoperiri, pana acum autoritatile nu au facut nimic pentru
scoaterea la lumina a vestigiilor de langa Mangalia. Ultima speranta a cercetatorilor a
ramas obtinerea unei finantari europene.

Strada antică
Suntem pe faleza Mangaliei, in dreptul statiei meteorologice. Din zona aceasta incep
zidurile cetatii antice Callatis. E partea doriana a constructiei, cea mai veche. "Cum
intri in mare, la cativa metri distanta, dai de ruine", ne spune arheologul Liliana Vioiu,
de la muzeul local. Mai departe, in dreapta noastra, vedem actualul port Mangalia.
Acolo se afla, tot scufundate, alte ziduri ale cetatii, ceva mai "moderne", din perioada
romanilor. Strabatem repede strazile pustii, de noiembrie, ale orasului, ajungand la un
hotel de patru stele, in apropiere de portul turistic.

Intram in cladire si coboram spre


subsol. Aici avem ocazia sa mergem pe
o strada antica. La extinderea hotelului,
cu vreo zece ani in urma, s-au facut
sapaturi in urma carora au fost
descoperite vestigii de o valoare
inestimabila. Cladirea cea noua
pastreaza astfel in pantecele sale o
farama de istorie. Calcam pe pietrele
atent slefuite ale unei strazi antice, lata
de cativa metri. Pe marginea caii de
acces se intinde sistemul de canalizare.
Toate au fost facute de romani. "Daca cercetarile ar continua, s-ar vedea ca strada
aceasta se intinde spre vechea cetate, care acum e sub apa", ne explica arheologul
Liliana Vioiu.

"ColŃii" uriaşi ai Mangaliei


Exista descrieri din diverse epoci ale zidurilor scufundate in mare, dupa cum ne
povesteste Sorin Colesniuc, directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia. Calatorul
burgund Walerand de Wawrin noteaza, in 1445, ca ajungand in portul "Panguala" –
una dintre diversele denumiri de peste timp ale Mangaliei – a vazut ziduri de mari
dimensiuni care ies din mare, in largul portului cel nou de la vremea aceea. Din
aceeasi sursa se stie ca multe corabii s-au scufundat dupa ce s-au lovit de acei "colti"
uriasi. Peisajul lugubru l-a impresionat, in 1652, si pe negustorul turc Evlia Celebi,
referindu-se la orasul "Mankalia", iar un fracez – Xavier Hommaire de Hell – vorbeste
in 1928 despre "ziduri vechi iesind din rapa argiloasa unde e asezat orasul, ceea ce
arata ca marea a invadat toata aceasta parte a litoralului". O harta a Mangaliei, din
1924, prezinta zidul de nord al cetatii antice, o constructie care se prelungeste in largul
Marii Negre. Harta este rodul studiilor incepute in 1901 de Pamfil Polonic.

Scafandrii militari au studiat Callatisul


Cercetari de anvergura asupra cetatii Callatis au fost demarate abia in 1962, fiind
desfasurate, timp de zece ani, de capitanul-comandor Constantin Scarlat, o figura
emblematica pentru Marina Militara. El a infiintat prima unitate de scafandri din Armata
Romana. Datorita lui exista azi o harta detaliata a cetatii scufundate. Cu toate astea,
Constantin Scarlat arata, intr-un articol publicat in 1973, ca pana la momentul respectiv
fusesera descoperite cel mult 20% din totalul vestigiilor submarine din dreptul
84
Mangaliei. Investigatiile au fost reluate abia in 1994, de data asta sub auspiciile
Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a colaborat, pana in 1998, cu cercetatorii
italieni de la "Cooperativa Metambuco" din Padova. Dupa ei au venit, in 2007,
specialistii de la "Octopus Archeological Research Association" din Budapesta si de la
Centrul de Scafandri "Carpatica" din Bucuresti.

Cercetări pe bani proprii


Un alt mare pasionat de povestea Callatisului este Jeno Szabo. El a infiintat in judetul
Covasna unicul centru din Romania in care se pregatesc scafandri arheologi. Jeno a
facut parte din echipa lui Jacques-Yves Cousteau. Dupa tot ce a vazut in lumea
intreaga, Jeno Szabo ne spune ca cetatea scufundata de langa Mangalia e unica in
lume. "E unica tocmai prin intinderea sa", zice romanul, care a inceput sa studieze
cetatea Callatis inca din 2004, in colaborare cu Muzeul de Arheologie din Mangalia.
Pentru ca nu avea cine sa-l ajute cu bani, Jeno Szabo a scos din propriul buzunar
peste 20.000 euro.
Avea nevoie de bani pentru combustibil, cazare si masa pentru oamenii de stiinta.
Noroc ca au mai venit sponsorizari de la colegii sai din strainatate, pentru acoperirea
unui buget total de 75.000 euro, cat a costat intreaga operatiune de la acea vreme,
care insemna folosirea unor echipamente sofisticate, inclusiv a unui minisubmarin.
"Am batut pe la multe usi, pe la ministere, sa obtin bani pentru continuarea cercetarilor.
Toti te asculta, promit, dar pana la urma nu fac nimic", e mahnit interlocutorul nostru.

Directorul-scafandru
Poti merge pe "strazi", vezi peste tot pavaje, mai sunt resturi ale unor constructii –
coloane si capiteluri, la care se adauga fragmente din vase ceramice. Se vad ziduri din
caramida antica, dale din piatra. Toate acestea pot fi observate si atinse pe fundul
Marii Negre, in dreptul Mangaliei. Asa ne povesteste Sorin Colesniuc, directorul
Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a imbracat, cu cativa ani in urma,
echipamentul de scafandru si a studiat zona, cu ochiul arheologului, pana la o
adancime de 12 metri. "Potentialul turistic al acestui sit arheologic este de neimaginat.
O cercetare amanuntita ar scoate la lumina valori inestimabile", spune directorul
muzeului.

Ambasadoarea ONU a vizitat cetatea scufundată


Toti cei pe care i-am cunoscut cu aceasta ocazie sunt pesimisti. Cel mai transant a
fost Jeno Szabo. El a spus clar: "Nu se va face nimic". Tocmai il intrebasem cum vede
viitorul Callatisului in materie de turism. Ne spune apoi si motivul dezamagirii sale: in
2007, a invitat-o la Mangalia pe ambasadoarea Organizatiei Natiunilor Unite in
Romania, Soknan Han Jung. Oficialul a facut chiar o scufundare, sa vada cu ochii ei
ruinele de pe fundul Marii Negre.

La intoarcerea pe mal, ambasadoarea a promis ca va trimite o scrisoare autoritatilor de


la Bucuresti, cerandu-le sprijinul atat pentru continuarea cercetarilor, cat si pentru
amenajarile ulterioare, astfel incat cetatea submarina sa devina o atractie turistica.
"Nici pana azi nu s-a primit un raspuns la acea scrisoare", zice Jeno Szabo. Daca a
vazut cum merg treburile, omul nostru a vrut sa stranga singur banii necesari. Din
pacate, a venit criza economica, asa ca speranta unor sponsorizari a disparut.

Ultima speranŃă – un proiect european


Dezamagit de aceasta situatie este si directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia,
Sorin Colesniuc. Ne povesteste ca a facut si el solicitari la nenumarate foruri din
Bucuresti. Nimic concret n-a obtinut. Dar inca mai spera intr-o minune – un proiect
85
european pe care a inceput sa-l puna pe hartie. Calculele estimative arata ca ar fi
suficiente 180.000 euro pentru cercetari amanuntite asupra cetatii. "Am putea scoate
de sub apa valori culturale inestimabile", e convins directorul. El crede ca nu e nevoie
decat de trei luni de cercetari, in care sa fie folositi cel mult opt specialisti, atat
arheologi, cat si scafandri. Cu tot cu dotarile necesare – echipamente autonome
pentru scufundare, sisteme de comunicatii, un sonar, aparate de fotografiat si de filmat
subacvatice, un minisubmarin si un mecanism pentru ridicarea la suprafata a
diverselor obiecte cu valoare istorica.

Tot in acest buget ar fi incluse si agregate speciale, ca niste aspiratoare. Cu ajutorul


lor ar fi scoase in relief zidurile si restul constructiilor de pe fundul marii, prin
indepartarea malului. Turistii vor putea in acest fel sa "citeasca" mai usor o buna parte
din istoria incatusata de ape. Desi suntem pe malul Marii Negre, arheologul Liliana
Vioiu ne spune, la sfarsitul vizitei noastre, ca "aici, la Mangalia, stam pe un munte de
miracole". Dar intrebarea de baza e urmatoarea: pe cine intereseaza acest lucru?…

PORTUL CETĂłII TOMIS

MulŃi dintre constănŃeni nu ştiu faptul că pe o distanŃă de 300 de metri în largul


falezei Cazinoului se află ruinele subacvatice ale portului vechii cetăŃi tomitane. Ele
au fost cartografiate de cel considerat a fi părintele scafandreriei româneşti,
Constantin Scarlat. Docuri, depozite de mărfuri şi alte structuri antice stau cuminŃi,
îngropate în uitare, aşteptând zile mai bune pentru arheologia românească. De
asemenea, actuala Mangalie, vechea Callatis, are o bună porŃiune sub apă. Cetatea
subacvatică se întinde pe multe hectare, susŃine Evghenii Mărăşescu. "De la Mangalia
până la 2 Mai, mergând în larg până la 900 de metri sau chiar mai mult, se află un
oraş antic subacvatic. PorŃiuni de pavaj şi urme de ziduri sunt vizibile şi acum. Ar
mai fi o variantă susŃinută de specialişti. Conform acesteia, o parte din ruine sunt
ale vechii cetăŃi Callatis, iar o parte sunt urmele aşezărilor aflate pe nişte insule
care formau un fel de port natural", a spus Mărăşescu.

EPAVE MEDIEVALE

Epavele antice şi medievale se odihnesc în mâlul Mării Negre, dar scafandrii susŃin că
nu le pot determina vechimea, acesta fiind apanajul arheologilor. Cel puŃin patru
epave considerate medievale se află în sudul litoralului. "Două sunt la Mangalia, una
la Costineşti şi una la Eforie. Din ele se mai zăresc doar coastele şi chila. Pot fi zărite
şi ancore sau amfore, dar alte obiecte mai mici sau comori nu există, pentru că în
Marea Neagră s-au tranzacŃionat doar bunuri de consum, nu ca-n Marea Caraibilor,
pe unde erau transportate comorile Americii de Sud", a precizat Evghenii Mărăşescu.

AGATELE DE LA 2 MAI

Instructorul de scufundări a povestit că, dacă ar exista o legendă a comorilor,


aceasta ar fi legată de golful de la 2 Mai. Potrivit legendei, o navă romană care a
venit în Marea Neagră încărcată doar cu balast l-a aruncat când a luat marfă pentru
pieŃele imperiului. Însă balastul era sol vulcanic din zona Neapolelui, iar acesta
conŃinea agate scoase de vulcanul Vezuviu. Cu timpul, apa mării a spălat solul
vulcanic, rămânând doar pietrele semipreŃioase, despre care unii spun că le-au găsit
86
pe plaja golfului de la 2 Mai.

POTOPUL A FOST AICI

Cea mai fascinantă realitate a Mării Negre este scăderea constantă a nivelului
salinităŃii, ceea ce indică, împreună cu urmele de locuire descoperite pe platforma
continentală, la aproximativ 200 de metri adâncime, faptul că la origini ea a fost un
lac cu apă dulce. Marea Mediterană s-a revărsat în lacul cu apă dulce şi a luat
naştere Pontul Euxin. Pentru locuitorii din antichitate, evenimentul a reprezentat un
veritabil potop, acesta putând fi sursa poveştilor numeroase din vechime, inclusiv a
celei biblice. "Când eram eu mic, apa avea o salinitate de 17 la mie, iar acum
salinitatea e de 11,12 la mie. Dacă în 30, 40 de ani a scăzut cu atât, e clar că are
tendinŃa de a reveni la starea iniŃială, însă legătura directă cu Mediterana o va
împiedica. Deci eu cred că experŃii, cum ar fi celebrul Robert Ballard, au avut
dreptate când au spus că aici a fost un lac ale cărui maluri au fost locuite", a
încheiat Mărăşescu.

Cei care ajung sa vada ruinele Histriei raman uimiti inaintea constructiei
in sine. Pentru ca, inca de la intrare, ochiul specialistului depisteaza o
“anomalie” a tehnicii vechi. Este vorba despre un sistem de coloane
orizontale peste care a fost construit zidul propriu zis. Pentru cei care nu
sunt specialisti le spunem doar ca astfel de constructii folosesc, la ora
actuala, arhitectii japonezi pentru a atenua socul cutremurelor. Este
celebrul sistem de “cladiri pe role” care asigura siguranta inaintea
cutremurelor de orice fel. De unde cunosteau grecii veniti aici, pe tarmul
Marii Negre, aceasta tehnica? Si daca o cunosteau, de ce cetatile din patria
lor si din alte zone colonizate, nu au fost construite in acelasi mod?…

44.54667 28.772815

Dar asta nu e tot. Printre o serie de descoperiri bizare se numara si


izvoarele cu apa termala din mlastina Mangaliei. Nu pentru ca izvoarele
ar fi fierbinŃi, ci pentru ca nimeni nu a reusit sa dea un raspuns exact

87
asupra originii lor. Initial geologii au zimbit si au spus ca izvoarele
fierbinti nu sunt unice in lume si ca se formeaza simplu, prin parcurgerea
unui platou calcaros, trecand prin niste concretiuni carbonice mai ciudate.
Mai exact, izvoarele existau sub vechea Mare Sarmatica, cea care acoperea
in urma cu milioane de ani teritoriul Romaniei. Depunerile sedimentare
le-au acoperit si le-au conservat pentru mai tirziu, iar schimbarea
reliefului marin intr-unul de câmpie, ar fi adus la suprafata si vechiul fund
al marii si o data cu el izvoarele termale.

Ca fierbinteala este data de depunerile in adancime ale carbonatului de


calciu. “Numai ca explicatia asta nu tine”, afirma domnul Marius Toader,
profesor de geografie si pasionat geolog. “Pentru ca in nici un alt loc
identic, nu exista ape termale”, spune domnul Toader. Si atunci, cum au
aparut izvoarele din mlastina Mangaliei? Toate cele 20 – 30 de izvoare,
curg prin niste concretiuni sub forma de trunchi de con care prezinta un
orificiu central. Iar trunchiul de con este realizat artificial, ceea ce
inseamna ca avem de-a face cu un sistem de incalzire centrala vechi de mii
de ani.

Undeva, pe cel mai inalt deal dintre Ceahlau si Urali, se gasea pana nu
demult, singura cetate acoperita din lume.

Pornindu-se de la importanta
constructiei, s-a ajuns la concluzia ca,
in vremuri indepartate, dealul
Catalina, apartinand judetului Iasi,
indeplinea, pe langa un rol de aparare
in fata navalitorilor si unul initiatic,
fiind un perimetru sacerdotal
important. Avand o vechime de peste
3000 de ani, cetatea era protejata de un
acoperis care se ridica la o inaltime de
aproximativ 30 de metri. Dar, daca motivatia construirii zidurilor a fost
una de ordin strategic si militar, pentru existenta acoperisului nu s-a gasit,
deocamdata, nici o explicatie logica si acceptabila de marea majoritate a
specialistilor. Si totusi…

In anii `70, inca mai exista un basorelief in care apareau aparatorii cetatii
care luptau cu niste inamici nevazuti din aer. Dar cine sa atace din aer
acum 3000 de ani? Se spune ca triburile care locuiau in zona au construit-o
de teama zeilor care isi pedepseau din cand in cand supusii, ori de cate ori
acestia nu-si aduceau prinosul pe altarele lor. Dar cine erau acei zei, acei
luptatori care se puteau deplasa prin aer?
88
Arheologii care s-au ocupat in urma cu 22 de ani de studierea ramasitelor
cetatii, au constatat ca, pe o raza de aproximativ 600 de metri fata de locul
constructiei pamantul nu era deloc fertil, iar la o adancime de aproximativ
80 de centimetri exista o pelicula de pamant carbonizat cu o grosime de
circa 25 de centimetri. Concluzia a fost stranie si inacceptabila pentru
istoricii de atunci: urme de ardere pe o adancime asemanatoare putea lasa
doar o arma… atomica de putere medie. Cu toate acestea, cetatea nu a fost
mistuita de foc, ceea ce demonstreaza ca aparatorii sai aveau arme cel
putin la fel de redutabile cu ale atacatorilor.

Mihailesti, judetul Arges. Ani de zile, localnicii au dezgropat trunchiuri


de copaci, fara sa stie ca in sobele lor ardea lemn multi-milenar. Padurea
de la Mihailesti este ingropata la o adancime cuprinsa intre 25 – 30 de
metri si contine soiuri disparute de mult de stejar, gorun, fag si tei, toate
cu o vechime cuprinsa intre 10.000 – 12.000 de ani. Copacii au fost extrem
de bine conservati din cauza compozitiei sarate a nisipului care i-a
acoperit.

Cercetarile extinse au aratat ca pe linia Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti,


Mihailesti-Cornetu, se gaseau locuri asemanatoare, totul trecand granita
catre Bulgaria. Dar nu descoperirea in sine a fost bizara, cit mai ales
compozitia nisipului, care i-a determinat pe specialisti sa emita o ipoteza
fascinanta: nisipul a fost depus de un val seismic cu o inaltime ametitoare
de circa 150-200 metri si care ar fi maturat zona Europei de sud, inclusiv
actualul teritoriu al Romaniei.

Urme de valuri seismice uriase au fost descoperite peste tot in lume si


producerea lor a fost pusa, pe seama caderilor de meteoriti, functie de
marimea lor si a exploziilor vulcanice. Un astfel de meteorit a generat si
uriasul val care a maturat Romania si care, in mod sigur, a distrus tot ce
exista in urma cu 10-12.000 de ani.

89
Misterul de la Peştera Tăuşoarelor

Nişele ciudate

Situata in sud vestul Muntilor Rodnei, pe versantul sting al Vaii Izvorul


Tausoarelor, la o altitudine de aproape 1000 m, Pestera Tausoarelor
fascineaza nu doar turistul care reuseste sa obtina aprobare pentru vizitarea
sa, dar chiar si pe speologi, oameni care au vazut multe asemenea drumuri
subterane care brazdeaza muntii. O multitudine de galerii si patru râuri
subterane care apar de mai multe ori si se pierd sub stinci, vin sa
infrumuseteze locul, dindu-i un aer misterios.

Descoperita in 1955 de catre


invatatorul Leon Barte din
Parva, pestera suscita si acum
interesul nu doar al speologilor
ci si al cercetatorilor din mai
proaspatul domeniu al
ocultismului si evenimentelor
paranormale. Si asta pentru ca
in zona, de-a lungul timpului
s-au petrecut evenimente care
nu au putut fi explicate prin logica omeneasca. Prima descoperire ciudata a
fost facuta in anul 1967 de Marin Teodoru, un invatator pensionar pasionat de
speologie.

Acesta a remarcat in ceea ce se va numi


Sala Ursului de caverna trei nişe cu
diametrul de circa 15 cm, dispuse sub
forma unui triunghi cu baza in sus si
avand o distanta de aproape un metru si
jumatate intre virfuri. Daca primele doua
firide aveau o adincime de circa 30 – 35
cm, terminindu-se brusc, cea de a treia,
varful, parea mult mai lunga.

“Tata povestea ca a luat bastonul de care se folosea si l-a bagat pe nisa, dar
nu i-a dat de capat. A fost convins ca dincolo de acel perete se mai gaseste
ceva”.

90
Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic despre descoperirea celor
trei nise pe care, mai mult, le-a astupat cu pietre si calcare din pestera.

“Se temea sa nu le vada si altii si sa sape acolo, sa distruga pestera. Pentru ca


el era convins ca in partea cealalta se ajungea printr-o galerie pe care a
cautat-o cativa ani buni”.

In cele din urma a gasit o mica galerie subterana de trecere. Ce a vazut


domnul Teodoru in pestera, nu se stie. Nu a vrut sa le povesteasca nici macar
copiilor sai.

“Ne-a spus doar ca pesterile din munti ascund adevarata civilizatie. Parea de-
a dreptul fascinat de ceea ce vazuse acolo. La un moment dat nu a mai rezistat
si a scris o carte pe care a publicat-o inca prin 1978. Doar ca era scrisa sub
forma unor povestiri fantastice. Spunea ca nu vrea sa afle comunistii ce e
acolo, ca ar distruge totul. A lasat in urma lui un manuscris pe care trebuia sa
il publicam noi peste mai multi ani, cand românii ar fi fost in stare sa inteleaga
unele lucruri”.

Dar manuscrisul a pierit intr-un incendiu care a distrus casa la cateva


saptamini dupa decesul domnului Teodoru, fara ca cineva sa fi aflat secretul
pesterii.

Sanctuar primitiv sau intamplare?!

Ceea ce i-a uimit pe primii speologi a fost descoperirea unor schelete de ursi
din doua specii: ursus arctos si ursus spealeus. Cele doua specii se pare ca au
convietuit impreuna in acele galerii subterane, lucru care contravine tuturor
cunostintelor despre aceste doua specii.

In plus, oasele erau dispuse intr-un mod ciudat, circular, partea de nord spre
nord vest si sud fiind ocupata de ursus arctos si cea de nord spre nord est si
sud, de ursus spealeus. Cum este putin probabil ca ursii sa fi murit
intamplator in acele pozitii, se presupune ca ei au fost asezati de cineva intr-
un anumit scop. Arheologii spun ca poate fi vorba despre un cult al omului
primitiv inchinat ursului.

Dar chiar si aceasta ipoteza pare subreda in fata existentei celor doua specii
alternativ asezate. Aproape imediat dupa descoperirea ei pestera a fost inchisa
circuitului public, vizitarea acesteia putindu-se face doar cu acceptul unui
custode care indruma turistii sau alti doritori sa viziteze locul. Unii spun ca in

91
felul acesta s-a incercat ascunderea anumitor galerii si sali care nu trebuiau
vazute de public si nici facute cunoscute, ca vizitatorii trebuiau indepartati de
anumite locuri din pestera, sub aspectul indrumarii.

Bilele de Tău
Tăuşoare

O altă descoperire bizară o constituie “bilele de Tăuşoare”, despre care nimeni


nu poate afirma cu exactitate cum s-au format. Bilele se găsesc încastrate în
peretele calcaros şi în podeaua părŃii din peştera căreia i-au împrumutat
numele, Sala Bilelor.

Unii dintre cei care au vizitat locul afirma


ca uneori, daca asculti atent, poti auzi
murmure ce par a veni din interiorul
bilelor. L.T., speolog, afirma:

“Prima data cand am auzit murmurele


eram cu alti doi colegi. Am crezut ca
vorbesc ei, iar ei au crezut ca vorbesc eu.
Apoi am crezut ca dincolo de perete mai e
cineva si ca se aude ecoul. Numai ca, lipindu-mi urechea de mai multe bile, am
constatat ca murmurele sunt diferite, nu apartin acelorasi persoane. Ca si cum
fiecare din acea bila ar fi un tranzistor si ar transmite posturi diferite de radio.
Niciodata nu am putut descifra ceva clar in acele murmure, dar sigur erau
omenesti, pentru ca se auzeau si barbati si femei si chiar voci de copii. Numai
ca nu intotdeauna se aud acele zgomote. In 21 de vizite pe care le-am facut
acolo, de-a lungul anilor, uneori de mai multe ori pe an, le-am auzit doar de
cinci sau sase ori”.

Unii, mai reticenti la spusele domnului L.T., afirma ca murmurele, sunt in fapt
zgomotele produse de riurile subterane de acolo si care dau impresia unor
dialoguri. Dar ipoteza cade intrucit zgomotele s-ar auzi permanent, nu doar
din cand in cand.

“Am ispitit forŃe mai presus de înŃelegerea


înŃelegerea oamenilor”

Domnul G. S. din Timisoara a fost martorul unui eveniment pe care nici acum
nu si-l poate explica. Intr-o seara de august a anului 1987, domnia sa s-a
strecurat, efectiv in Sala Bilelor. Auzise despre murmurele de acolo si era
convins ca numai noaptea pot fi auzite. Era pregatit si cu un mini-casetofon
Sharp ca sa inregistreze orice zgomot.

92
“M-am infasurat intr-o patura si am asteptat pe intuneric. Si la un moment dat
le-am auzit. Am dat drumul la casetofon”. Murmurele se inmulteau si cresteau
in intensitate, acoperind toata sala. Indraznetul a fost cuprins de panica si… a
lesinat. Cand s-a trezit era dimineata si se gasea in fata pesterii.

“Dar ciudatenia vine de acolo ca nu eram la pestera mea ci la cea a Ialomitei,


din Bucegi. Cand m-a vazut calugarul care avea o chilie in gura pesterii, a fost
uimit. Nu intelegea ce e cu mine infasurat in patura si lungit in fata pesterii.
Am incercat sa-i explic si a inceput sa rida. Dar nu radea ca nu m-ar fi crezut,
ci pentru ca lui i se parea ceva normal. Atunci mi-a povestit parintele Teofil –
asa il chema, Dumnezeu sa-l ierte – despre vocile din pesteri si despre faptul
ca eu, in infumurarea mea am ispitit forŃe mai presus de intelegerea
oamenilor”.

De casetofon nu a mai dat, chiar daca s-a intors in ziua urmatoare la


Tausoare. Poate ca l-a luat un turist, bucuros ca pestera i l-a dat cadou. Sau
poate ca s-a pierdut pe drumul dintre Rodna si Bucegi. Domnul G.S. este
convins ca acele bile sunt, in fapt, un dispozitiv de teleportare.

“Altfel nu pot sa-mi explic cum am ajuns intr-o clipita la o distanta atit de
mare. Timpul o sa-mi dea dreptate”.

Cu toate acestea, chiar daca de atunci a mai incercat de citeva ori


experimentul, nu a mai auzit nici murmurele din sala si nici nu s-a mai trezit
cine stie pe unde. Multe sunt pesterile pe care speologii – si nu numai ei -
incearca sa le scoata din circuitul turistic. Ei afirma ca pentru a proteja acele
comori inestimabile. Si sunt de acord ca multi turisti nu au respect pentru
acele tezaure naturale fantastice ascunse in adincurile pesterilor. Cu toate
acestea, uneori protectia depaseste o anumita limita si ajunge pana la a
ascunde unele descoperiri care ar trebui cunoscute de toata lumea. Pentru ca
nu o data, acolo, in subteran, se gaseste istoria trecuta si viitoare si radacinile
noastre spirituale.

O echipa de speologi români a descoperit o cascadă subterană de 15 metri


înălŃime
înălŃime

O echipa de speologi a descoperit o cascada de 15 metri inaltime in Pestera


Izvorul Tausoarelor, cea mai adanca pestera din Romania, situata in apropierea
varfului Barlea din Muntii Rodnei, informeaza Mediafax. Cascada, cea mai
spectaculoasa descoperire in Pestera Izvorul Tausoarelor a unei echipe de sase
speologi, debuseaza intr-o sala mare aflata la peste 4,5 kilometri distanta de
93
intrarea in pestera. In cadrul expeditiei s-au mai descoperit si trei sute de
metri de galerii active, strabatute de rauri subterane, necunoscute pana in
prezent, a declarat, ieri, custodele pesterii, Crin Triandafil Theodorescu.

Echipa de speologi, din care au facut parte si Mihai Vargoschi, Calin Bult, Florin
Marica, Adrian Silvestru si Liliana Jarda, a inaintat spre unul dintre punctele
terminus ale pesterii, cautand sa depaseasca limitele cunoscute ale acestui
mare labirint subteran. Explorarea a fost intrerupta din cauza epuizarii fizice a
speologilor si pentru ca se impunea folosirea unor echipamente speciale de
alpinism.

"Am ajuns la baza unei splendide cascade, dar nu o vom putea urca decat
folosind tehnica taberelor de baza, ca pe Everest. Va fi nevoie de instalarea
unei tabere de bivuac in subteran, pentru ca traseele dure, distanta foarte
mare fata de intrare, ca si conditiile din ce in ce mai periculoase ale explorarii
pot pune in pericol viata speologilor. Cu aceste noi descoperiri ne apropiem de
20 de kilometri de galerii si sali si suntem din ce in ce mai aproape de
realizarea jonctiunii cu pesterile Zalion si Maglei", a explicat Theodorescu.

Expeditia de explorare a fost dublata de realizarea de schite in vederea


intocmirii documentatiei necesare aprobarii de catre Academia Romana si
Institutul de Speologie "Emil Racovita" din Cluj-Napoca a unor noi echipari de
siguranta pe trasee din pestera circulată des de oamenii de stiinta, in special
pe Galeria Gipsului care duce spre Sala Oaselor de Urs, sit care contine un
depozit fosil de oase de Ursus Speleos si Ursus Arctos.

Pestera Izvorul Tausoarelor din apropierea varfului Barlea din Muntii Rodnei
este cea mai adanca pestera din Romania avand 478,5 m, galeriile subterane
din interiorul sau ajungand la 16,5 km. Pestera are un sistem hidrografic
subteran interesant, rar intalnit si o fauna variata ce ii confera o mare valoare
stiintifica.

94
Sarmisegetuza Regia – trecut maret si prezent trist
HoŃii de comori de la Sarmizegetusa Regia fură tezaure cu ajutorul unor
hărŃi realizate chiar de statul român. In 1993, România demara o amplă
campanie de punere în valoare a cetăŃilor dacice de la Grădiştea. Un
studiu multidisciplinar efectuat la faŃa locului a pus în evidenŃă faptul că
sub ceea ce este acum decopertat există un uriaş ansamblu arhitectonic, un
ansamblu militaro - civil compact, cu mai multe nuclee, întins pe o
suprafata de 200 de km patrati. Acest oras ingropat este predacic si, se
pare, foarte bogat in aur. Specialistii români au intocmit niste planuri de
detaliu cu siturile subterane pe care le-au strâns intr-un dosar. Cu ajutorul
acestor date cetatile de la Gradistea au putut fi incluse pe listele UNESCO
in 1998. O copie a planurilor a ajuns si la cautatorii clandestini de comori,
cu relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate
unde sa caute. In acest moment ei duc o lupta incrancenata pentru
scoaterea cetatilor dacice de pe listele patrimoniului mondial, pentru a
putea fura in liniste. Scandalul brăŃărilor dacice in care sunt implicate
nume de demnitari nu este intamplator. “Cineva incearca sa vanda
Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie pentru ceea ce se intampla”, este
de parere Alexandru Mironov.

UNESCO nu elimina ce a acceptat

Vestigiile dacice din Muntii Orastiei ar putea fi scoase de pe lista


UNESCO, din cauza proastei administrari. Stirea a aparut in cursul lunii
februarie a acestui an, dar nu e prima amenintare de acest fel. In anul
2003, fostul secretar de stat Ioan Opris anunta acelasi lucru: cetatile dacice
ar putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori. Interesant este ca
Alexandru Mironov, secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei
pentru UNESCO, spune ca acest lucru nu se poate intampla: “Odata intrat
pe listele UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce inseamna
nebunia asta?”. Explicatia acestei nebunii poate fi extrem de simpla.
Cineva din Romania are un interes deosebit pentru radierea cetatilor
dacice din circuitul mondial de valori.

In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fi scoase de


pe lista UNESCO, coincide cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice.
Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii
de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele
Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat
oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior
statul roman le-a recuperat si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele

95
Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei
doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure
sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia. In total 15 bratari dacice
de aur.

Orasul subteran

Despre ce este vorba? Intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor


dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline,
pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica.
Rezultatele, care nu au fost date oficial publicităŃii, sunt uluitoare.
Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile
muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro - civila montana, cu
mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de km patrati. Majoritatea
vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Cercetările au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul


Culturii şi Ministerul Cercetării. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a
complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si
chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor
preistorice de la Gradistea. Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze
ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea,
conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica
nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din
partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori
etc.

Planurile au ajuns pe mana hotilor

Dosarul cu planurile siturilor arhaice nedecopertate a fost multiplicat in


patru exemplare ce au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus,
Ministerul Culturii si UNESCO.

Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se


initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si realizare a unui
centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale
dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Altfel cum
reusesc acestia sa caute, pe un teritoriu atat de mare si sa mearga la punct
ochit, punct lovit?

Singurul impediment este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la


Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca
cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. “Nu se scoate nici un

96
obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa
vanda si Sarmizegetusa. Asta e singura explicatie”, este de parere
Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine
le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, comorilor de
la Sarmizegetusa?

Mega-asezarea regilor

Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe


masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul
Transilvaniei intre raurile Sebes si Strei.

“La inceput ne-am pus intrebarea cum a fost posibil ca timp de cinci ani
dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum
era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul din cei mai buni
strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata
locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil.
Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un
zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea
directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km.
In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu
latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau
mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo
incat fiecare cvartal al unei aglomerati urbane mai mari era la randul lui
aparat de un zid propriu. In studiu eu numesc modul fiecare aglomerare
urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva
hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai
multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la
alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari
de la un nucleu fortifical la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare
aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la
Sarmizegetusa Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista
insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi
decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste
tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200
de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de
drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o
jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla.
Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este
facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de
fortificatii a fost neglijarea laturii sud - estice, considerandu-se ca panta
abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a

97
fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a
atacat fortificatiile de sus in jos”, ne-a spus Vasile Dragomir.

Zona Gradistei scanata de satelitii Rusiei

Prima faza a cercetarilor a demarat in 1993.

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost


sondat din satelit de catre rusi, pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau
despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei.
Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau
ca dacii au taiat si au zidit muntii, MLPAT si Ministerul Culturii au format
o comisie pentru aflarea adevarului. Din comisia formata au facut parte
specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin
magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri
constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a
confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in
multe locuri, pe asezari mai vechi.

Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul


grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie.
Geodezul, generalul de divizie in retragere Vasile Dragomir, cauta zonele
de relief transformate pentru utilitati militare. Al doilea, instala
magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta
elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz
sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite
constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au
uluit pe cercetatori.

Tunelele de la Vartoape

Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele


subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru
km patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu
diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte
paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte.
Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre
ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste
incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial
prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmizegetusa Regia,
unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma
masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se
98
afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare,
constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa.
Conform studiului intocmit, acest oras subteran si constructiile de la
suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmizegetusa Regia, au
constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului
regilor daci.

Conducte subterane de apa

Arheologii din zona sunt mai putin entuziasti in legatura cu aceasta


descoperire si mai laconici pana la inceperea sapaturilor arhelogice
propriu-zise. “Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar
culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau
aspectul unor pesteri de dimensiuni modeste. Pe micile platouri de la gura
catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice”, sustine arheologul
Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca
terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare
terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat si atelierele de
fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile.
Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterana aveau,
din loc in loc, chiar decantoare.

Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca acesta asezare, uriasa pentru


antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult,
comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada
clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca
romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai
gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Din cartea “De bello dacico” – jurnal de război al lui Traian, tradus şi
comentat de Simion Lugojan şi editat la Editura de Vest din Timişoara:

“… (cetatea) nu era mare şi se întindea pe culme în felul vechilor cetăŃi etrusce,


având o lăŃime mai mare la bază şi îngustându-se în partea ei superioară, unde
se află cu 50 de picioare mai sus decât baza. În porŃiunea ei joasă se află singura
poartă de acces în faŃa căreia ne aflam noi. Dincole de aceată poartă, drumul
continuă spre partea opusă, unde printr-o altă poartă, ieşea afară din cetate
coborând la locul sfânt al dacilor, unde se aflau templele. Deasupra acestei porŃi
se găsea dăltuit în piatră simbolul Daciei, sub forma unui soare străpuns de un
spic de grâu şi străjuit de doi balauri. Sarmisegetusa în limba dacilor înseamnă
“Vatra Neamului Dacic”, pentru că această cetate era aici din timpuri străvechi
şi mult cinstită, nu pentru că a fost şi reşedinŃa regilor, căci regii daci avea

99
dintotdeauna reşedinŃe în mai multe locuri din Ńara lor, ci pentru că era Ńinută ca
loc sfânt, după cum arătau şi templele pe care le avea, de către întreg neamul
dacic, precum ne vom convinge şi noi ceva mai târziu”…

“Locul sfânt al dacilor se compune din două terase, pe terasa cea mai joasă
aflându-se un templu mic iar pe terasa superioarî unul mare. Templele erau
susŃinute de stâlpi groşi de lemn, aşezaŃi pe discuri de piatră, cu acoperiş de
şindrilă şi pereŃi din bârne cioplite. Pe terasa superioară se aflau mai multe
lucruri ciudate din piatră, atrăgându-mi atenŃia mai ales un cerc mare, de peste
400 de paşi, alcătuit din pietre şi bârne, al cărui rost nu l-am înŃeles. Cele două
terase erau protejate de un turn fortificat, care nu permitea pătrunderea în cetate
din această parte. În această incintă se desfăşurau ceremonii în diverse perioade
ale anului, legate de activitatea oierilor daci. Cum am aflat mai târziu, la cercul
de pietre şi la celelalte construcŃii, preoŃii dacilor urmăreau mersul soarelui şi
stelelor, stabilind timpul la care să urce şi să coboare oile la munte şi altele
asemenea de trebuinŃă. Cu toate că dacii cred în diferiŃi zei, cărora li se închină
la anumite prilejuri, nu-i Ńin în cinste deosebită, apelând rar la bunăvoinŃa lor,
pentru că acela căruia îi dau cea mai mare consideraŃie este Jupiter, Tatăl zeilor,
pe care ei îl numesc Zeu al Lumii, ferindu-se să-i pronunŃe adevăratul nume. La
acest Zeu apelează pentru cererile lor, pe care nu i le fac direct, ci prin
intermediul unui străvechi învăŃător ce le-a descoperit tainele divine şi i-a
învăŃat să cinstească şi să se roage Zeului Lumii. Acesta, numit de daci
Zamolxes, face oficiul de intermediary al oamenilor pe lângă Zeul Lumii,
înfăŃişând marelui zeu necazurile şi dorinŃele celor ce i se închină. De aceea
Zamolxe este cinstit în aceeaşi măsură ca şiZeul Lumii, fără însă a-l confunda cu
acesta. Dacii nu-şi prezintă zeul sub un anume chip, ci îl cinstesc, întocmai ca
parŃii, sub forma unei flăcări ce arde pururi în templele lor. Din cauza
respectului deosebit ce îl arată zeului şi proorocului lor, dacii îi Ńin la mare
cinste şi pe preoŃii acestui Zeu şi nu ies din cuvântul lor. Aceştia le dau
învăŃături practice şi îi instruiesc chiar şi pe linie militară. Pentru ca populaŃia
de rand să memorize mai uşor, ei le predau cântând aceste învăŃături şi reguli
de viaŃă.” …

“La ivirea zorilor, în Sarmisegetusa domnea o linişte deplină. Bănuind o nouă


viclenie a lui Decebal am dispus mărirea atenŃiei ostaşilor, pentru a
preîntâmpina orice surpriză din partea duşmanului. SituaŃia durând destul de
mult, soarele fiind bine ridicat de acum deasupra zării, am trimis o centurie care
să încerce forŃarea zidurilor. Spre marea noastră uimire, în Sarmisegetusa ne se
mai găsea nimeni, dacii retrăgându-se complet din cetate, după ce au luat cu ei
nu numai răniŃii dar chiar şi pe cei morŃi. N-am înŃeles la început cum au putut

100
efectua această retragere darn e-am dat seama că au suit muntele din spatele
cetăŃii, despre care credeam că este un obstacol destul de serios pentru o astfel
de manevră.”

Primele ştiri despre cetăŃile dacice (sec. XVI - începutul sec. XIX)

* 1540 / 1551 - potrivit relatărilor lui Wolfgang Lazius, nişte Ńărani au găsit
în apele râului Strei, în zona localităŃii Sântămărie Orlea, în apropierea
oraşului HaŃeg, un tezaur de 40.000 de monede cu efigia regelui
Lysimachos; tezaurul ar fi intrat iniŃial în posesia cardinalului Giorgio
Martinuzzi, primul cancelar al principatului Transilvaniei, iar mai apoi o
parte (cca. 10.000 de monede) ar fi fost trimisă de către generalul imperial
Giovanni Castaldo pentru colecŃia imperială de la Viena. Cu aceeaşi ocazie
ar fi fost descoperite şi două statuete de aur, oferite de asemenea
împăratului Carol al V-lea, dar despre care ulterior nu mai există nici o
ştire.

* 1575 - în cronica lui Gáspár Heltai - Chronica az magyarocnak dolgairol -


există menŃiunea că: "... nu departe de Orăştie şi acolo se afla în munte un
oraş frumos, ale cărui fundamente se mai păstrează toate. Incinta acestui
oraş era şi ea din piatră cioplită ...“.

* mijlocul sec. XVII (1639 - 1686) - mărturii ale cronicarului sas Mathias
Miles, asupra aceleiaşi descoperiri fabuloase de la mijlocul secolului al
XVI-lea, precizau că ar fi fost vorba doar despre 20.000 de monede de aur.

* a doua jumătate a sec. XVII - începutul sec. XVIII (1663 - 1732) -


informaŃii despre tezaurul din apele râului Strei apar în cunoscuta lucrare
a lui S. Köleséri - Auraria Romano-Dacica; în această versiune, tezaurul ar
fi fost descoperit în anul 1545, o parte a sa fiind trimisă de către cardinalul
Giorgio Martinuzzi împăratului Ferdinand I, iar o altă parte ajungând în
proprietatea principelui Ioan Sigismund.

* 1785 - Ńăranul David Albu din Chitid (oraşul Călan) îi povesteşte


preotului Dumitru Cerbiceanu, că-n anul precedente avusese un vis în
care la Grădişte apăreau comori. Toponimele precum "Grădişte",
"CetăŃuie", "CetăŃuia Înaltă", "Blidaru", "Cetatea Bolii", "Piatra Roşie",
cunoscute cu certitudine din secolul al XVIII-lea, dovedesc că legendele
despre comori fabuloase în zona munŃilor Orăştiei frământau de mulŃi ani
imaginaŃia localnicilor.
101
* 1787 - preotul Dumitru Cerbiceanu, împreună cu o seamă de cunoscuŃi,
urcă la ruinele de la Grădişte, cu speranŃa că va găsi comorile ce se
arătaseră în visele lui David Albu. Din relatările preotului, se cunoaşte
astăzi, că atunci nu au fost descoperiŃi decât "... nişte stâlpi rotunzi de
piatră ... " sau "... butoaie de piatră ...", precum şi "... nişte vechituri într-o
ascunzătoare şi multe figuri, un câine ce părea dulău cu gura deschisă ...".

* 1802 - la începutul lunii septembrie - aşa cum va consemna mai târziu


ancheta oficială - doi băieŃi, unul dintre ei fiu al iobagului Arimie Popa,
din satul Vîlcelele Bune, păscând porcii pe înălŃimea "Ceata" [zisă astăzi a
Comărnicelului, com. Orăştioara de Sus, sat Grădiştea de Munte
(Muncelului)], pe locul numit la "Dealul Anineşului", au descoperit un
tezaur de monede de aur (peste 500 de monede) Lysimachos.

* 1803 primăvara - zvonurile despre descoperirea tezaurului în toamna


anului trecut, declanşează o febrilă căutare de comori pe înălŃimea "Ceata"
de către Ńăranii din Ocolişul Mic.

* 1803 iunie - începerea unei anchete oficiale de către Paul Török,


procuratorul domeniului fiscal Hunedoara, în legătură cu descoperirile de
monede de aur. În ciuda acesteia, tatăl celui de-al doilea băiat, porneşte şi
el în căutarea comorilor şi după toate probabilităŃile, găseşte în zona
proriu-zisă a Grădiştei Muncelului (după identificările actuale în zona
teraselor IX sau X de la Sarmizegetusa Regia), şi nu pe înălŃimea "Ceata",
un nou tezaur conŃinând cca. 450 de monede de tip Koson. Vestea despre
descoperirea noului tezaur se răspândeşte cu repeziciune în toată zona,
astfel că o mărturie din epocă consemnează: "... locuitorii din aproape
toată regiunea au alergat pe munte să caute aur", "... era o mulŃime mai
mare poate decât şase sate laolaltă şi toŃi căutau bani".

* 1803 iulie - redactarea unui raport de către Paul Török, care semnalează
pentru prima dată importanŃa istorică a ruinelor de la Grădiştea de
Munte, necesitatea de a fi întreprinse în zonă cercetări arheologice, dar
propune şi instituirea unei paze militare care să împiedice extinderea
căutărilor de comori de către Ńărani. În urma acestui raport, Bernand
Aigler, supraveghetor de mină, şi Iosif Bodoki, inspectorul hutei fiscului
din Sibişel, încep la 21 iulie, primele săpături sistematice în perimetrul
ruinelor antice de la Sarmizegetusa Regia (după identificările actuale în
zona teraselor IV şi XI), cu scopul de a clarifica natura ruinelor, pentru a se
102
putea decide dacă merită sau nu să se cheltuiască bani pentru continuarea
săpăturilor.

* 1803 august / septembrie - nou raport redactat de către Paul Török, cu o


amplă descriere a ruinelor de la Grădiştea Muncelului, precum şi a altor
vestigii de pe vârfurile "FeŃele Albe", "Muchea", "La Vârtoape", "Sub
Cununi", "Blidaru", precum şi din alte puncte de pe Apa Grădiştei, platoul
Luncanilor (Cetatea de la Piatra Roşie). Documentul mai propunea
întocmirea unei hărŃi detaliate a ruinelor de la Grădişte, organizarea în
continuare a săpăturilor, tăierea pădurii în zona respectivă pentru o mai
bună desfăşurare a cercetărilor, paza ruinelor împotriva căutătorilor de
comori prin pădurari ai ocolului silvic.

* 1804 primăvara / vara - descoperirea unui nou tezaur de monede de aur


Koson (987 de piese), în zona Grădiştea. Acest fapt determină reluarea, în
vara acelui an, a săpăturilor sistematice, sub conducerea lui Iosif Molitor,
intendent pensionar de mină. Probabil numirea unui alt comisar al
Tezaurariatului Cameral în locul lui Paul Török, precum şi descoperirea
unui nou tezaur de monede de aur de către căutătorii de comori au
determinat ca ideea unor săpături sistematice conduse de către
Tezaurariatului Cameral să fie abandonată în favoarea celei prin care
căutătorii de comori particulari urmau să-şi desfăşoare activitatea în zonă,
prin acordarea unei autorizaŃii pentru săpături de către Tezaurariat.
Decizia acestuia a fost aprobată de Curtea aulică de la Viena, care a dispus
încheierea săpăturilor efectuate pe cheltuiala fiscului.

* 1805 - maiorul de geniu M. Pechy de Péchújfalu, în calitate de director al


serviciului de fortificaŃii, cunoscut însă şi drept cel mai bun arhitect
neoclasic al Transilvaniei, vizitează ruinele de la Grădişte şi întocmeşte un
nou raport către superiorii săi. Principalele date ale acestui document sunt
următoarele: fortificaŃiile din zona Grădişte aveau caractersitici de aşezare
urbană, o descriere a sanctuarului circular, a zidului de incintă şi a
apeductului, precum şi a ruinelor termelor romane de la sud de cetate,
propunerea de a identifica ruinele de aici cu antica localitate Acquae,
după datele furnizate de Claudios Ptolemaios. În urma acestui raport,
maiorul Pechy a fost considerat o bună perioadă de timp, în literatura de
specialitate drept iniŃiatorul cercetărilor sistematice de la Grădiştea
Muncelului, în dauna lui Török, Aigler, Bodoki şi Molitor.
103
Costeşti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul
dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si
filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate.
Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei
familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite
dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o
spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele
sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de pietre a continuat a
doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de
sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare
seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul
fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si
distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc.
Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre
aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara.
Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a
venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare
Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga
durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa
aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie
1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in
alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile,
crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria.
Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici.
Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat
unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui
fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o
femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici.
Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu
pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie
crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei
i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in
casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…

104
Biserica din Densuş – misterele trecutului
Biserica din Densuş este unică în România datorită faptului că e probabil
cea mai veche biserică din Ńară în care se mai Ńin slujbe, singura de o
asemenea vechime în care s-a slujit fără întrerupere din momentul
înfiinŃării până în prezent. Este amplasată în Ńara HaŃegului, zonă
considerată de mulŃi istorici drept leagănul ortodoxiei româneşti, aici
aflându-se mai multe biserici ridicate pe ruinele unor temple romane (în
secolele XIII-XIV).

Biserica din Densuş are un


aspect inedit, multe dintre
elementele de construcŃie fiind
chiar capiteluri, marmură,
fragmente de statui, pietre
funerare, coloane, cărămizi cu
inscripŃii romane, tuburi de
canalizare… aduse din Ulpia
Traiana Sarmisegetusa aflată la
doar câŃiva kilometri distanŃă.
Naosul ei este pătrat iar
pronaosul este cu adevărat aparte, deoarece nu are acoperiş.

Trecutul lăcaşului de cult se pierde în negura timpului şi este destul de


controversat, căci cu privire la acesta există diverse teorii: fie că a fost la
origine mausoleul generalului Longinus Maximus (ucis de daci), fie că
este vorba de o biserică amplasată pe ruinele unui templu roman închinat
zeului Marte, fie că datează din secolul al XV-lea (Nicolae Iorga), fie din
ultimul sfert al secolului al XIII-lea (istoricul de artă Vătăşeanu). Cea mai
interesantă ipoteză îi aparŃine istoricului Nicolae Densusianu, care afirmă
că dacii ar fi construit aici un templu creştin înainte de a fi cuceriŃi de
romani şi că aceştia au transformat ulterior lăcaşul de cult într-un templu
închinat zeului Marte. Ipoteza este neconfirmată, elementul de inedit fiind
ideea că dacii ar fi avut o etapă de creştinare înainte de cucerirea romană
şi astfel templul iniŃial creştin ar fi fost convertit de romani, pentru ca
imediat după retragerea acestora, să (re)devină biserică.

Cert este că sub pardoseală s-au găsit obiecte de cult dacice, că masa
altarului este o piatră funerară romană (pe care se mai păstrează
inscripŃiile latine), că altarul însuşi este situat mai aproape de sud decât de
est şi că deasupra altarului se află doi lei de piatră – cel mai probabil
elemente romane, deoarece un astfel de animal nu le era familiar dacilor.
Biserica a trecut prin numeroase transformări (cele mai multe în secolul al
105
XIII-lea), iar în secolele XIV-XV i-au fost adăugate o serie de încăperi
anexe. Se spune chiar că este o copie a bisericii San-Nicoară din Curtea de
Argeş (din care nu au mai rămas decât ruinele): au acelaşi hram (Sf.
Nicolae), iar pictorul (Ştefan) este venit din łara Românească. De altfel se
pare că reprezentarea Sfintei Treimi realizată de acesta la Densuş este una
dintre cele mai frumoase din lumea ortodoxă.

Biserica cu hramul “Sfantul Nicolae”, dar si a prorocului Eremia, din


Densus este una dintre cele mai vechi din tara. Situata in apropierea
capitalei Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, biserica din Densus
este construita din pietre de rau, caramizi cu inscriptii romane, pietre
funerare, capiteluri si apeducte romane. Prima marturie scrisa despre
biserica dateaza din anul 1360, dar istoricii considera ca aceasta a fost
ridicata pe un templu al lui Zamolxe, peste care s-a ridicat unul al
generalului Longinus.

Parintele paroh Alexandru Gherghel afirma ca lacasul este unul dintre


cele mai vechi din tara. Se spune ca in secolul al II-lea p. Chr. aici se faceau
jertfe, iar turnul servea drept cos de evacuare a fumului din templul
generalului roman Longinus. Stalpii bisericii de azi sunt construiti din opt
pietre funerare romane, puse una peste alta, intre ele si cea lui Longinus,
ridicata de sotia sa, dar si altele, avand ca insemn un cal, aratand astfel ca
raposatii fusesera cavaleri din armata romana. In interior gasim si o
multime de inscriptii. Un amestec de stiluri impresioneaza pe oricine calca
pragul acestei minunate bisericii. Inainte de intrare, o piatra funerara sub
care isi doarme somnul de veci un preot din Maceu. Povestea lui e una
trista: in timpul Revolutiei de la 1848 a fost prins si batut cu bestialitate,
dupa ce fusese prins de loitrele carului. A fost salvat in cele din urma si a
mai trait noua ani dupa acea groaznica experienta.

“A rezistat prin voia lui Dumnezeu!”


Parintele Gherghel slujeste de peste opt ani ca
paroh la biserica din Densus. Stie istoria fiecarei
pietre de aici. “Primele date scrise despre
biserica din Densus si satul cu acelasi nume sunt
din 1360. Acestea atesta ca un preot, Dalc, slujea
la biserica. Actele amintesc si despre familia
Manjina sau Mujina sau Musat, precizandu-se ca este mai veche decat cele
106
consemnate”, spune preotul Alexandru Gherghel. El continua istorisirea:
“In ceea ce priveste biserica, istoricii laici au fixat data constructiei in
secolul al XIII-lea. Unii spun ca pietrele au fost aduse de la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, dar nu exista dovezi scrise in acest sens, ci doar ipoteze.
Altii vorbesc despre faptul ca intai a existat un templu dacic al lui
Zamolxe si ca ulterior au venit romanii si au plantat templul lor si apoi au
plecat. O alta teorie sustinuta de istorici acrediteaza ideea ca pietrele au
fost in zona si ca in secolul al II-lea aici a fost un templu pagan inchinat
zeului Marte, transformat un secol mai tarziu in biserica crestina, unde tot
din acea vreme se fac slujbe. De fapt, sfintii Andrei si Filip au predicat
Evanghelia in Dobrogea si au sfintit episcopi si preoti si diaconi si toate
capistele sau templele pagane s-au transformat in biserici si Densusul este
dovada vie in acest sens. Biserica este printre cele mai vechi din Romania,
dar dovezi scrise in acest sens nu exista, pentru ca poporul roman a trecut
prin multe. Din secolul al X-lea si pana in 1918 au fost pe aici, vremelnic,
ungurii, turcii, carora le-am platit tribut 150 de ani, si austro – ungarii. Au
fost vremuri in care Biserica Ortodoxa si parintii nostri au fost tolerati in
tara lor. Intai, ungurii au venit cu puterea Bisericii romano – catolice. Au
vrut ca Biserica lor s-o inghita pe a noastra. N-au reusit. In 1556, principele
Transilvaniei a trecut la Reforma. A fost alt val pagubitor peste Biserica si
peste neam, cand toti romanii, care aveau pamanturi multe si nu treceau
la Reforma, erau omorati. Dumnezeu a randuit ca biserica sa fie salvata!”.

“Sfintii de la Densus vad!”


Au urmat vremurile in care in biserica din Densus au slujit atat un preot
ortodox, cat si unul calvin. Parintele Gherghel isi continua povestea:
“Toate bisericile au fost stricate de catre calvini, in special picturile. Avem
o stire din 1701 – 1702, cand in biserica din Densus erau doi preoti care
faceau slujba alternativ, un preot calvin si unul ortodox. Cand oficia cel
dintai, icoanele erau intoarse cu fata la perete. Cand slujea celalalt,
credinciosii le intorceau la loc. Toate picturile din biserica au fost stricate
si apoi varuite. In biserica au intrat si turcii. Acestia, la randul lor, au
stricat picturile si au dat foc materialului lemnos. Ochii sfintilor au fost
scosi, dar sa stiti ca sfintii de la Densus vad!”. In biserica de la Densus sunt
cunoscute numele tuturor preotilor care au slujit aici din 1360 si pana in
prezent. “Au fost martiri sau preoti, ale caror nume nu le cunoastem.
Avem sirul celor care au slujit din 1360. Numele celor pe care nu ii
cunoastem sunt scrise in ceruri, dar noi ii pomenim. Pe ei ii cunoaste doar
Dumnezeu!”, mai adauga parohul.
107
Alte teorii
Sunt istorici care considera ca biserica a fost construita de goti. “Parintele
– profesor Sesan de la Sibiu spunea ca ea a fost ridicata in secolul al VI-lea.
S-au facut sapaturi arheologice in anul 1961, iar Puscasu credea ca biserica
este mai veche de secolul al X-lea, dar n-a putut sa-si publice cercetarile.
Istoricii nostri laici au fixat secolul al XIII-lea drept data la care a fost
inaltata, dar exista si alte teorii care arata ca ea a construita fie in 1280, fie
in secolul al XII-lea. Pictura dateaza din secolul al XV-lea. Vasile Dragut a
descifrat o inscriptie din biserica ce arata ca pictorul ªtefan (despre care
stim din “Arhanghelul de la Ribita” ca a fost din Moldova) a pictat la
Densus in 1443. Ştefan a pictat in lumina, in har si in darul lui Dumnezeu.
Un istoric scrie ca, intre secolele al XIII-lea si al XV-lea, cei care ne-au
condus au dat edicte de alungare si de ucidere a preotilor ortodocsi.
Atunci, ma intreb cum era posibil ca o biserica sa fie construita in secolul
al XIII-lea si sa fie pictata peste doua veacuri?! Sub acele vremuri, Biserica
si parintii nostri au fost tolerati, dar si-au pastrat identitatea. Ar trebui sa
ne descaltam de la poarta pentru ca noi calcam pe urmele mosilor si
stramosilor nostri, care si-au pastrat credinta, dandu-si sufletul pentru
ea”, adauga parintele paroh. La 30 de metri de biserica, spre rasarit, exista
o constructie subterana. Preotul spune ca o cercetatoare a facut respectiva
constatare, dar ca pana acum nu s-au executat sapaturi ca sa fi stabilit
exact despre ce este vorba. Parohul adauga ca de jur imprejurul bisericii
exista constructii romane: “La trei kilometri de sfanta biserica, pe valea
bisericii, era un turn roman rutier, la iesirea din Densus spre Pesteana –
ruine romane, la Hartagel, in unele locuri caramizi romane, apoi villa
rustica a generalului roman Longinus, dupa cum spun unii. Mai mult,
cand s-au facut sapaturi arheologice, la 70 de centimetri adancime, in
interiorul bisericii, a fost descoperita o bucata de ulcior. Pe ea scria Koson,
adica numele regelui dac, care a batut moneda”.

Post si lumina
Alexandru Gherghel spune ca toti credinciosii sunt incantati de ceea ce
vad cand ajung la Densus: “Cei care vin parca nu mai vor sa paraseasca
biserica. Unii plang si nu isi explica de ce. Spun ca plang de bucurie ca au
ajuns aici. Sa va dau un alt exemplu. Doi credinciosi din Caransebes au
venit la biserica cu o icoana a Sfantului Nicolae, pe care ne-au donat-o.
Inainte sa ajunga la noi, au trecut pe la manastirea Prislop, la mormantul
parintelui Arsenie Boca. Pe drum, icoana a inceput sa vibreze. Au crezut
ca s-a intamplat ceva la motor, dar cand au oprit masina au constatat ca ea
vibra in continuare. Cum sa nu se intample asa, doar Sfantul Nicolae
venea la biserica lui! Fetele sfintilor de la Densus sunt imbracate in lumina
lui Dumnezeu. Cat despre post, acesta e facut sa ne indreptam calea si sa
108
ne impacam cu parintii, fratii si surorile noastre. Si postul mai inseamna sa
dai o haina celui care nu are si sa cercetezi pe oamenii din spitale, pe cei
din inchisori si sa ai grija de toata lumea. Dupa Sfanta Liturghie, Sfintii
Apostoli serveau la mese. Apoi, au aparut diaconii, care au slujit si noi
trebuie sa ducem mai departe slujirea lor. Credinciosii s-au rugat mereu si
au postit. In a treia sa vizita in Transilvania, imparatul
Iosif al II-lea a trecut si prin Densus si chiar a intrat in biserica. Parintele
George Densusianu a consemnat spusele imparatului, care a zis ca n-a
vazut atata saracie cata era in Transilvania de cand l-a facut mama lui. E
adevarat, parintii nostri erau saraci cu trupul, dar au fost tari in suflet. Au
postit. Se posteste si acum, dar este ispita cea mare, pentru ca s-au facut
tot felul de mancaruri care se aseamana cu cea de dulce. Treptat, treptat
este o inselaciune, pe care omul trebuie sa n-o accepte si sa treaca pe
legume, pe fructe, pe seminte. Este un lucru minunat cand postesti, pentru
ca te intaresti sufleteste si trupeste si poti sa te rogi mult mai mult lui
Dumnezeu. Trebuie sa fim curati, plini de lumina si de dragoste, pe care le
primim de la Biserica, prin Iisus Hristos si de la sfintitii nostri episcopi,
preoti si diaconi”, declara Alexandru Gherghel.

45.58242 22.80527

109
Malmaison, locul unde a fost chinuită elita României

BUCUREŞTIUL CONCENTRAłIONAR ● Puşcãria cu nume de palat

Pe Calea Plevnei, la numărul 137A,


în spatele unor garduri vopsite în
verde, se află Iprochim, o instituŃie
încă de stat şi o grădiniŃă pentru
copiii angajaŃilor din Ministerul
Apărării NaŃionale. PuŃină lume ştie
însă că în anii ’40-’50, în locul
banalelor instituŃii sus-menŃionate,
aici s-a aflat un loc de detenŃie,
unde au fost chinuiŃi şi încarceraŃi
din motive politice foarte mulŃi
oameni.

Am mers vizavi de Spitalul Militar


Central să vedem dacă mai găsim vreo urmă de istorie, vreo amintire a faptelor
petrecute aici în timpul regimului comunist.

CAZARMA LUI CUZA.

În secolul al XIX-lea, în locaŃia cu


pricina funcŃiona principala cazarmă
a trupelor de cavalerie menite să
apere Bucureştiul. Denumirea de
Malmaison provine, după toate
probabilităŃile, din timpul lui Cuza,
când domnitorul a botezat aşa zona
după un domeniu favorit al
nefericitului împărat francez
Napoleon al III-lea. Francezul care
se proclamase din preşedinte
împărat a fost unul dintre susŃinătorii
externi activi ai lui Alexandru Ioan
Cuza (amândoi erau masoni) şi domnitorul "Unirii mici" a vrut să-l flateze botezând
principala cazarmă a Capitalei după reşedinŃa imperială. În timpul secolului al XIX-lea
şi în prima parte a secolului al XX-lea, la Malmaison s-au diversificat genurile unităŃilor
militare care îşi aveau sediul acolo.

Printre altele a funcŃionat şi un tribunal militar, care era deservit de un loc de detenŃie
pentru infractorii în uniformă. Asta a previzionat rolul macabru pe care îl va avea
clădirea începând din anii ’40 ai secolului trecut. Mai întâi, în timpul mareşalului
Antonescu, aici au fost cercetaŃi mai mulŃi inşi bănuiŃi de legături cu sovieticii, printre
care şi viitorul premier Petru Groza. Regimul comunist proaspăt instalat după război nu
avea atâtea spaŃii de detenŃie câŃi "duşmani de clasă" erau. Cazarma Malmaison şi
anexele sale au fost transformate în închisoare de tranzit şi centru de anchetă al
SecurităŃii.

110
LOTUL TĂMĂDĂU.

Printre primele victime importante ale bolşevicilor care au trecut pe aici au fost membrii
"Lotului Tămădău", adică toată conducerea PNł arestată în 1947, după încercarea
eşuată de fugă din Ńară cu un avion a lui Ion Mihalache (de fapt, o capcană a
comuniştilor), însoŃiŃi de un grup de demnitari Ńărănişti. Iuliu Maniu, Ion Mihalache,
Nicolae Penescu şi Corneliu Coposu au fost anchetaŃi cu duritate la Malmaison. Se
pare că aici, prin bunăvoinŃa unui gardian, a avut loc la sfârşitul anului 1947 ultima
întâlnire dintre Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Până la începutul anilor ’60, aici s-au perindat pentru anchete mai toŃi politicienii şi
oamenii de cultură care nu au vrut să devină obedienŃi regimului Dej. łărănişti, liberali,
social-democraŃi, legionari sau sionişti au trecut cu toŃii prin malaxorul de la
Malmaison. Aici anchetau cu brutalitate Pantiuşa, Nicolski şi ceilalŃi capi ai SecurităŃii.
Căpitanul Brânzaru, o brută semi-oligofrenă, s-a specializat în mutat fălci tot la
Malmaison. În 1958, tot în acest loc a fost anchetat grupul Noica-Pillat, din care făcea
parte şi Nicolae Steinhardt.

În perioada "comunismului liberal" mimat de Nicolae Ceauşescu, Securitatea a


încercat să şteargă urmele. Locul desfăşurării anchetelor a fost transformat în mod
ironic în grădiniŃă, iar celularul a redevenit cazarmă. În 1977, MApN a cedat clădirea
cazărmii, mai puŃin anexa devenită grădiniŃă a întreprinderii Iprochim, un institut de
proiectare şi cercetare în industria chimică.

ÎN CELULÅ.

Domnul inginer Cristinel Dumitrescu este preşedintele AFDPR – filiala Bucureşti. În


1956 a fost implicat într-un complot anticomunist pus la cale de un grup de ofiŃeri activi
din armată (despre acest eveniment veŃi citi un interviu cu dl Dumitrescu într-un număr
viitor al ziarului). A trecut şi dânsul prin anchetă la Malmaison. Îşi aduce aminte că
pentru cei aflaŃi în cercetare erau două tipuri de celulă, cu pat şi masă de beton, cu
toaletă şi un fel de duş situate după un paravan, într-un colŃ. Singurul loc în care nu
puteai fi observat de gardieni era toaleta turcească, de unde deŃinuŃii încercau să
comunice între ei prin bătăi în perete sau în Ńeava duşului.

Pe culoar, când mergeau la anchetă, cei cercetaŃi erau plimbaŃi cu ochelari negri la
ochi. Unele celule de 2,5 m pe 1,5 m aveau două paturi de beton aşezate în formă de
L, altele, tot cu capacitate de două persoane, proveneau probabil din adaptarea unor
săli mai mari, fiindcă plăcile de beton ale paturilor comunicau între ele prin pereŃi.
Corneliu Coposu a stat în celula numărul 12, pentru "periculoşi", unde în plus faŃă de
cele relatate de dl Dumitrescu era un perete de sticlă dublat cu sârmă ghimpată, făcut
pentru supravegherea permanentă a arestaŃilor.

PERICOL.

În intervalul imediat următor, Iprochim se va privatiza. Nu se ştie pe mâinile cui va


ajunge clădirea. Un metru pătrat de teren în zona aceea costă imens. Deja există în
proximitate un precedent, fostele grajduri regale care au fost demolate ca să facă loc
unor clădiri de birouri şi unor construcŃii noi şi luxoase pentru locuit. În jurul fostei
cazărmi se construieşte în draci. Din motive care ne scapă, Malmaison nu este
înregistrată ca monument istoric, deşi are toate datele. E posibil ca viitorul proprietar
să pună jos, fiindcă aşa vor muşchii lui, fosta puşcărie. Asta ar însemna să dispară, cu
misterele ei cu tot, una dintre cele mai încărcate cu istorie construcŃii din Bucureşti.
111
Misterul beciului

Fosta clădire a cazărmii se află într-o stare destul de avansată de degradare. Iprochim
este încă instituŃie de stat, aşa că nu au prea fost bani pentru renovarea clădirii după
1989. Ne-a ghidat prin fosta cazarmă-puşcărie domnul Daniel Chirici, care este
administrator al clădirii încă din 1977. Ne-a spus că la preluarea imobilului a găsit în
presupusele birouri ale anchetatorilor nişte cârlige ciudate în pereŃi şi a presupus că
erau folosite pentru legarea şi torturarea deŃinuŃilor în timpul interogatoriilor. Ne-a mai
arătat că pe actualele culoare de acces sunt urmele unor sobe, dar şi grilaje cu gratii.
Un mare mister însă îl constituie beciul. Când a preluat Iprochim clădirea, atât cele
două intrări din interior, cât şi cea din curte erau cimentate. Până în 1989, Securitatea
nu a permis nimănui să umble la beci. Domnul Chirici nu a primit niciodată un plan al
clădirii, în ciuda cererilor sale repetate, aşa că atunci când se sparge o Ńeavă trebuie
să o ia pe bâjbâite. Printre salariaŃii Iprochim circulă chiar legenda că fosta puşcărie ar
fi bântuită de fantome, fiindcă din subsolul blocat se aud deseori zgomote suspecte.
Putem opina că la subsol se află o groapă comună a victimelor comunismului sau că
Securitatea a îngropat o arhivă, ceva acolo. O altă ipoteză de lucru ar fi că din subsol
exista un tunel secret către Palatul Cotroceni şi Ceauşescu ar fi vrut să-l înfunde din
motive de siguranŃă. În orice caz ar trebui cercetat misterul tunelului.

112
Cinci locuri din România de care nu ştiai că există
1. Catedrala catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia

Catedrala Sfântul Mihail, situată în interiorul cetăŃii Alba, este cel mai important
monument de arhitectură romanică din România. Construită între secolele XI –
XIII, a rezistat marii invazii tătare din 1240 – 1241 şi serveşte în momentul actual
drept catedrală a Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. În interior se află
sarcofagul guvernatorului Ungariei, Iancu de Hunedoara, al fiului său preferat,
Ladislau de Hunedoara, precum şi cel al Regelui Ungariei Ioan Sigismund.

2. Pădurea Caraorman

Pe un teren nisipos de origine marină a crescut o pădurea de stejari denumită şi


azi Caraorman (Pădurea Neagră în turcă). Numele vine de la stejarii vechi care
fac o umbră atat de deasă pământului încât există locuri foarte întunecoase.
Curiozitatea o reprezintă lianele care împreună cu alte plante agăŃătoare (viŃa-de-
vie sălbatică, iedera, hameiul şi curpenul) oferă acestei păduri un aspect
subtropical.

113
3. Lacul Ochiul Beului

Ochiul Beului este un lac natural în apropierea Cascadelor BeuşniŃei de pe pârâul


Beu, în Parcul NaŃional Cheile Nerei-BeuşniŃa. Este alimentat de un izvor
submers, este aproape mereu albastru şi nu îngheaŃă niciodată.

Se spune că aceste locuri au fost stăpânite odată de un paşă hain ce avea un fiu de
o rară frumuseŃe. Se zice că ochii acestuia erau atât de albaştri încât te pierdeai în
ei. Aflat la vânătoare în Poiana Florii a văzut o frumoasă fată de valah ce era cu
oile la păscut: privirile li s-au întâlnit şi s-au îndragostit pe loc unul de celălalt.
Paşa, aflând că fiul său s-a îndragostit de o fată de valah, şi-a trimis imediat
slugile să o omoare. Când tânărul bei o găseşte pe fată fără suflare îşi pune capăt
zilelor, iar, din lacrimile şi jertfa lui, a apărut un lac pururi albastru si cristalin
precum ochii şi sufletul său.

44.864287 21.213541

4. Mlaştina de la Peşteana

114
Mlaştina de la Peşteana este inclusă în Geoparcul Dinozaurilor „łara HaŃegului”.
Cu o suprafaŃă de 2 ha, se află pe teritoriul satului Peşteana, comuna Densuş, fiind
una din cele mai sudice mlaştini oligotrofe din România, în flora căreia s-au
identificat populaŃii de Drosera rotundifolia (Roua cerului) – un adevărat relict
glaciar şi singura plantă carnivoră din România.

Mlaştina are şi o legendă proprie. Se spune că în apropiere a fost castelul unui


grof care a fost omorât, împreună cu familia sa, de răsculaŃii conduşi de Horea,
Cloşca şi Crişan. Fata lui, Ilona, s-a aruncat în lacul din pădurea de lângă castel
urmărită fiind de ceata de rasculaŃi. Cum lacul nu era adânc sătenii au sărit
înăuntru după ea dar fundul lacului s-a lăsat deodată şi toŃi au început să strige
după ajutor. Apa a început să fiarbă iar cozi uriaşe de codai cu mustăŃi şerpeşti şi
ştiuci cu dinŃii ca iataganele au început să-i atace pe Ńărani. Se spune că toŃi Ńăranii
au murit, dar de atunci locul a rămas blestemat şi nimeni nu se mai apropie de
lac.

45.543358 22.806308

5. Peştera Piatra Altarului

Peştera Piatra Altarului este situată în MunŃii Bihorului. Este împărŃită în patru
mari galerii: Palatul, Paradisul, Geoda şi Altarul Urşilor. Palatul este o sală
imensă de 30 de metri, urmată de galeria “Baldachinul”care ia forma unei
catedrale gotice, înalte şi înguste înconjurate de coloane de 15-20 metri înălŃime.

Paradisul este o sinteză a întregii peşteri. Dispune de spaŃii imense sprijinite pe


coloane şi discuri şi de depuneri diafane de ace fenomen unic în peşterile din
România. Aceasta galerie se termină la un pârâu de “mondmilch” (lapte de lună),
o pastă de culoare albă ce izvorăşte dintr-o crăpatură a calcarului.
Galeria “Altarul Urşilor”, denumită şi “Cimitirul Ursilor” datorită faptului că aici

115
se pot observa un numar mare de cranii de urşi de cavernă.
Unii dintre speologi spun că ar fi printre cele mai frumoase peşteri din Europa.

Intrarea in pestera se face printr-un culoar


ingust de 3-4 m in care trebuie sa-ti scoti
tot aerul din plamani.Apoi ajungi intr-o sala
de dimensiunea unui teren de fotbal cu un
ecou fantastic.
Mergand in continuare ajungi intr-o galerie
intr-atat de alba incat primii exploratori si-
au dat jos echipamentul de pe ei si au
inaintat in ciorapi. Acum se intra in trening
si adidasi cu talpa alba ca sa nu se
murdareasca galeria.
In continuare pestera aduce cu o catedrala gotica, flancata de coloane de 15-20
metri inaltime.
La final pestera se termina cu un peisaj de o diversitate exceptionala,
modificandu-se la fiecare cativa metri.
Pestera insumeaza patru mari galerii:Palatul, Paradisul, Geoda si Altarul Ursilor.
Intrucat a fost vandalizata de cateva ori pestera are trei porti. Prima, formata din
mai multe bare de fier, a fost montata de la inceput. Intrucat a fost smulsa cu
usurinta, dupa 1989 s-a mai pus una. Desi era un mecanism foarte complex, un
speolog roman, fotograf de pesteri, a trecut si de aceasta a doua poarta. Ultima
poarta a fost montata in urma cu 4 ani si a fost infailibila. Sistemul de inchidere
presupune o succesiune de operatiuni ce trebuie facute in ordinea stabilita. "Un
surub daca il deschizi mai tare sau mai slab nu se desface," explica Daniel
Carlugea.

116
Energii misterioase în Bucegi

Cu toate că noi am mai relatat despre unele locuri încărcate cu diferite energii, multe lucruri nu
s-au schimbat. In acele locuri energiile se manifestă, chiar dacă locurile sînt vizitate la diferite
intervale de timp.

De exemplu, pe 23 mai 2009, la Valea Albă, în


locul numit „La stîncă”, în prezenŃa a patru
persoane, la aparatul digital (Canon A520, cu
baterii alkaline LR6), se reseta ora, lucru care,
din punct de vedere tehnic, nu se poate fără a
acŃiona anumite setări ale aparatului. După ce
am părăsit zona, şi-a revenit. Aparatul, Sony
Dsc-H2, cu acumulatori de 2.800, nu a putut fi
pornit, chiar dacă i-am înlocuit acumulatorii cu
unii noi.

45.42492 25.498845

La 23 octombrie 2009, am plecat spre cabana Gura Diham (circa 4,2 km de Buşteni) şi de
acolo, pe drumul forestier din stînga cabanei, care duce spre vechiul observator de urs. După
aproape 20 de minute de mers, pe partea stîngă am observat (eram cu SteluŃa Tudose, colega
noastră) o piatră în formă de paralelipiped, care semăna foarte bine cu una funerară. La circa
şase metri mai sus, pe pantă, era alta, care parcă indica o placă de mormînt (care, de obicei, se
pune la cap). Pînă aici nimic interesant.

Ne-am oprit lîngă ea la ora 13.25 şi nu am reuşit să facem decît două fotografii, deoarece toŃi
acumulatorii (opt la număr) s-au descărcat, inclusiv bateria telefonului, încărcat în seara
dinaintea plecării, adică pe 22.10.2009. Şi asta într-o fracŃiune de secundă. Piatra are 330 cm
lungime, 120 lăŃime şi 66 grosime. La ora 13.34 am plecat şi, după circa cinci minute,
acumulatorii funcŃionau normal. Mai mult, atît noi, cît şi SteluŃa am simŃit că parcă ceva sau
cineva ne golea de energie, ea avînd ameŃeli, pierderi de echilibru, chiar o apăsare pe piept timp
de o oră, după care şi-a revenit. Parcă ne aflam într-o capsulă ce se învîrtea cu noi. La ora 13.37
am ajuns la un pîlc de copaci, în interiorul cărora se aflau „pietrele calde”, vreo şapte-opt la
număr, dintre care numai una era rece. Deşi pe drum adia un vînticel destul de rece, în interiorul
pîlcului (format din brazi, molizi şi fagi) adia un vînt foarte cald. Ne-am mirat foarte tare, dar,
cînd ne-am uitat mai bine, într-o parte a pîlcului se afla o piramidă de pămînt de circa 1,5-1,8 m
înălŃime, cu diametrul de circa trei-patru metri. Acest lucru se întîmplă numai aici, deşi zona
este plină de asemenea pîlcuri. In urma celor simŃite, văzute şi trăite cu o săptămînă în urmă, am
decis să formăm o echipă mai numeroasă şi să mergem în acelaşi loc, unde am găsit o stîncă
ciudată. Echipa a fost formată din şapte oameni, unii „pregătiŃi” din punct de vedere al unor
fenomene, alŃii cîrcotaşi, care nu cred pînă nu văd sau sînt sceptici: SteluŃa Tudose, Iuri Floroiu,
doi prieteni ai SteluŃei, Radu şi soŃia, doi prieteni ai lui Iuri, Horia şi LuminiŃa Ionescu, şi
Cristian Pompei.

117
Sîmbătă, 30 octombrie 2009, pe un frig cumplit, cu vînt tăios şi burniŃă, pe la ora 11.30, am
plecat spre locul indicat. După ce am parcurs cei aproximativ şase kilometri (ce bun era
minicarul pentru măcar o parte din drum), am ajuns. In cîteva minute, ne-am pregătit
echipamentul şi am purces la studiu. Cum ne-am apropiat de piatră, acumulatorii din aparat,
după trei fotografii, au căzut, la fel ca şi bateria de mobil. Acelaşi lucru li s-a întîmplat şi
celorlalŃi. BineînŃeles, toate aparatele şi-au revenit după ce ne-am îndepărtat de piatră. Am
scos busola şi am aşezat-o pe piatră, constatînd că este orientată perfect spre cele patru puncte
cardinale, cu laturile mici ale dreptunghiului spre N şi S. Am urcat spre cealaltă bucată, care
părea a fi monumentul de la capătul pietrei (aflată la circa şase metri de piatra mare). Acolo
perturbaŃiile nu au avut loc, dar aparatul lui Radu, aflat la gît şi deschis, s-a declanşat singur,
făcînd o fotografie cu bliŃul, deşi acesta nu era activat. Ulterior, am constatat că poza, deşi era
făcută din lateralul pietrei de „căpătîi”, reprezenta piatra încadrată perfect, ca şi cum ar fi fost
făcută din faŃă. De jos, curioasă, dna LuminiŃa şi-a pus mobilul pe piatra mare şi ne-a strigat că
acolo nu are semnal. Cum a luat mobilul de pe piatră, semnalul a revenit. Acelaşi lucru l-am
constatat şi la formaŃia de pietre de mai sus. Ele sînt aşezate într-o formă ciudată şi par a fi
turnate, avînd forme perfect regulate, pe care le găsim numai în geometrie (cub, paralelipiped,
semicerc, trapez, tetraedru). Toată zona este înconjurată parcă de un zid. Oare a fost o aşezare,
un templu, o cetate? Deocamdată nu ştim. Acumulatorul camerei lui Iuri a scăzut în cîteva
minute (deşi a filmat maximum şapte minute) de la 700 la 612 minute. A doua zi, el ne-a spus
că soŃia lui Horia, LuminiŃa, a avut aceleaşi simptome ca şi SteluŃa anterior, adică i-a fost rău şi
a avut o stare continuă de disconfort, fiind singura dintre femei care a atins piatra. Oare ce se
întîmplă?

Intrebările continuă
La întoarcere, în interiorul unui pîlc de copaci, am descoperit o piramidă din pămînt, avînd circa
doi metri înălŃime şi diametrul de 3,5-4 metri. Temperatura din această zonă este simŃitor mai
ridicată, iar cele cîteva pietre din jurul piramidei sînt calde. Din cauza umidităŃii strînsesem
camera video, dar am făcut totuşi cîteva fotografii. Una dintre acestea este tulburătoare. In
dreapta piramidei pe care s-a căŃărat Radu este perfect vizibilă o apariŃie fantomatică.
BineînŃeles, ca şi alte forme energetice pe care le-am mai fotografiat, şi aceasta a fost sesizată
doar după descărcarea fişierelor în computer, apărînd doar într-o singură imagine. Este exclusă
deci o defecŃiune a aparatului sau vreo pată apărută pe lentilă…
Pentru a completa documentarul nostru, am revenit în Bucegi şi, într-o zi de primăvară, ne-
am luat inima în dinŃi şi, cît se poate de bine echipaŃi, am urcat din nou pe munte. Ca de obicei,
ne-am verificat acumulatorii. Cel al camerei video folosite indica 479 de minute disponibile, iar
Cristian avea trei perechi de acumulatori pentru aparatul foto. Primul obiectiv: Capul de
dinozaur, despre care, din povestirile locale, am aflat istorii interesante. Se spune că ciobanii şi
proprietarii de vite sau cai evită să treacă pe lîngă stîncă, deoarece aceasta îşi cere jertfa şi, mai
devreme sau mai tîrziu, vor pierde un animal. Poveste sau nu, ceva se întîmplă! Cristian a rămas
fără acumulatorii foto, iar cel video a scăzut vertiginios. Mai mult, în mod anormal şi pentru
prima oară de cînd o foloseam, motorul camerei parcă avea sincope în funcŃionare. Este clar că
anomaliile geotelurice sînt deosebit de puternice şi că pot afecta, pe lîngă aparatură, şi sistemele
vii. Aceasta poate fi cauza reală a apariŃiei miturilor despre jertfele cerute de uriaşul dinozaur
pietrificat, a cărui privire parcă ne urmăreşte. Ninsoarea este tot mai deasă, însă niciun fulg de
zăpadă nu se depune în ochiul fiarei. Oare de ce?
Inaintînd cu greu, am ajuns la stîncile piticilor, unde tot legendele spun că există nişte porŃi spre
118
o lume feerică, în care sălăşluiesc spiritele pădurii. Piticii, milenarii paznici ai acestor intrări, îi
determină să plece pe toŃi cei veniŃi cu gînduri ascunse. Peisajul este fantastic, noi ne simŃim
excelent, iar oboseala urcuşului ne-a dispărut ca prin farmec. Chiar şi aparatele se simt bine.
Incredibil, dar acumulatorul de la cameră, deşi a fost intens solicitat, s-a încărcat şi ne indică
482 de minute disponibile, o valoare mai mare chiar decît la începutul expediŃiei! Busola… îşi
face de cap şi creează o frumoasă bulă. CoincidenŃă?
Plecăm mai departe şi găsim şi filmăm o altă stîncă, în jurul căreia se manifestă aceleaşi
curioase şi deja obişnuite perturbări de cîmp electromagnetic, pe care nimeni nu a reuşit încă să
le explice. Şi aici remarcăm acea zonă bine delimitată în care zăpada refuză să se aşeze…
Sînt multe întrebări. Sîntem capabili să descifrăm aceste mesaje? Am ajuns oare la acel nivel de
cunoaştere, de elevare spirituală care să ne permită descifrarea acestor taine, ce ne conduc,
poate, spre informaŃia primordială a creaŃiei, spre scînteia divină? Vom încerca, iar dacă vom
reuşi, veŃi şti şi dumneavoastră…

119
Zona schitului Sihla
Nu voi face referire decât la un singur loc din România, un loc situat dincolo de Timp si SpaŃiu,
şi anume zona dintre Schitul Sihla si Râpa lui Coroi. În acest loc binecuvântat de Dumnezeu
au vieŃuit şi şi-au avut chiliile, colibele si bordeiele mulŃi pustnici sfinŃi, dintre care îi putem
aminti pe: schimonahia Isidora Pustnica, ieroschimonahul Pavel, ierodiaconul Cristofor
Sihastru şi Sfânta Teodora de la Sihla. În tradiŃia locului se vorbeşte despre o zonă tăinuită de
Dumnezeu pe care nimeni nu o poate vedea, afară de cei aleşi si iubiŃi de Duhul Sfânt. Aici s-ar
afla aşezămintele si moaştele sfinŃilor pustnici care sunt ascunse de privirile celor nedesăvarşiŃi.
Iată ce povesteşte protosinghelul Ioanichie Bălan despre un trăitor al acelor locuri misterioase si
minunate, ierodiaconul Cristofor, sihastru întalnit şi de Părintele Cleopa:

“Între anii 1930-1933 se liniştea în pădurile din jurul schitului Sihla un ierodiaconul străin de
acele locuri, numit Cristofor. Era cu metania din Mânastirea Frasinei. Fiind student la teologie,
în fiecare vacanŃă se retrăgea la Sihla şi se nevoia singur în munte, într-un mic bordei din
pădure, la 1 km. depărtare de schit. Pe atunci se aflau mai mulŃi călugări sihaştri în munŃii
Sihlei. Odată treceau cu oile prin aceste păduri neumblate doi fraŃi din Mânăstirea Sihăstria,
Vasile si Constantin (Cleopa) Ilie. Unul din ei obsearvă uşa unui bordei pustinicesc şi bătu
încet:

– Binecuvântează, părinte! Dar nimeni nu-i


răspunse. Atunci observă că uşa era încuiată cu
un rătez de care atârna o sfoară. Trase uşor de
sfoară şi uşa se deschise. Înăuntru, o încăpere
mică sub o stâncă de gresie. Pe jos cetină de brad
si bureŃi, iar alături, un fel de masă cu un ceaslov
pe ea şi o bucată se hârtie pe care scria: ”Aici
locuieşte jivina pământului, D.C.”. Atunci a zis
unul dintre fraŃi:

– Câti robi ascunşi are Hristos în pădurile


acestea! Dacă am şti cine este, i-am aduce
mâncare de la stână. Apoi, inchizând uşa, au
plecat după oi. După câteva zile sosi într-o seară
la stana mânăstirii un părinte striăn. Era slab,
înalt si purta ceva in spate.
- FraŃilor, a zis el, vă cunosc de când aŃi fost la
chilia mea cu oile. V-am văzut din desişul
pădurii. Eu sunt “jivina pământului, ierodiaconul
Cristofor!”

- Dar ce aveŃi în această traistă cu semnul crucii


pe ea? l-au intrebat fraŃii.

– Este craniul unui sfânt pe care l-am aflat în pădure. DuceŃi-mă în mânăstire, la părintele
egumen sa-i descopăr taina aceasta.

Deci, ducându-l la protosingherul Ioanichie Moroi, egumenul mânaătirei Sihăstriei,


ierodiaconul Cristofor i-a spus urmatoarele:

– În vara aceasta, de ziua Sfantului Ilie, după ce am slujit Sfânta Liturghie la Sihla, mă
întorceam la bordeiul meu din pădure. Pe cale, fiind obosit, am adormit puŃin într-o poiană.
120
Deodată, însă, o mână nevăzută m-a întors cu capul în locul în care îmi erau picioarele.
Socoteam că este o nălucire diavolească. M-am închinat şi am adormit din nou. Apoi, iarăşi,
aceeaşi mână m-a deşteptat. În clipa aceea am văzut la inalŃimea brazilor, un călugar foarte
cuvios. Era îmbrăcat în rasă de şiac, cu capul descoperit, cu părul alb pe spate, cu barba
potrivită, cu faŃa luminată, purtând metanii de lemn in mână. Deci, mi-a zis cu glas liniştit:

– Nu te teme, parinte Cristofor. Sunt un smerit rob al lui Hristos, care m-am nevoit de mult in
locul acesta mulŃi ani de zile, neştiut de nimeni, şi am adormit aici. Oasele mele însă, au rămas
până acum neîngropate. Deci, scoală-te, zi marturisirea de credinŃa crezul, apoi fă la dreapta o
sută de paşi şi vei găsi lângă o stâncă osemintele mele. Să iei de binecuvântare numai capul
meu şi să-l porŃi cu tine toată viaŃa, oriunde vei merge, ca iŃi va fi de mare ajutor. Iar oasele
mele să nu indrazneşti a le lua, ci să le îngropi acolo sub pământ!

- După ce a dispărut acel cuvios din ochii mei, continuă ierodiaconul Cristofor, întai m-am
rugat să nu fie o nălucire de la vrajmaşul. Apoi am numărat o sută de paşi la dreapta. Deodată
am aflat, sub o stâncă scobită, osemintele acestui mare cuvios. Erau galbene ca ceara şi bine
mirositoare. M-am închinat, am făcut trei metanii şi m-am aplecat să împlinesc porunca. Gândul
însă mă ispitea să iau toate oasele. Deci, am aşternut rasa jos, dar, o minune! Cum mă atingeam
de oase ele se făceau fierbinŃi in mâna mea, încat mă frigeau la degete. Apoi unul câte unul
dispăreau în pământ. Atunci, cerând iertare sfântului că am călcat porunca, am luat cu mine
craniul şi am venit la bordei. Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg si cu
rugăciunile lui sunt izbăvit de orice ispită şi primejdie.

– Parinte Cristofor, l-a întrebat egumenul, ştii cumva numele acestui cuvios?

– Multă vreme nu am ştiut numele lui. Deci m-am rugat la Dumnezeu cu lacrimi să-mi
descopere numele cuviosului. Iar într-o noapte, pe când făceam utrenia în bordei, deodată îmi
apare înainte acel cuvios minunat şi îmi zice:

– Părinte Cristofol, nu te necăji că nu ştii cum mă cheamă. Mă numesc ieroschimonahul Pavel.


Să mă pomeneşti la sfintele rugăciuni! Şi îndată s-a făcut nevăzut.

– Da acesta era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla, a spus egumenul sihăstriei. El a trăit în
schitul Sihastria pe la sfarsitul sec.XVII. Apoi s-a retras la pustie şi a răposat acolo.

Deci a zăbovit ierodiaconul Criostofor trei zile in Schitul Sihăstria, slujind zilnic Sfânta
Liturghie împreună cu protosingherul Ioanichie Moroi. In acele zile capul Cuviosului Pavel
ieroschimonahul a stat tot timpul pe Sfânta Masă, de unde răspândea în biserică o bună
mireasmă duhovnicească. Apoi, sărutând părinŃii acel cap, ierodiaconul Cristofor l-a pus în
traistă, ce purta pe ea semnul Sfintei Cruci, şi a plecat spre schitul Sihla. Din ziua aceea nimeni
nu l-a mai întâlnit pe ierodiaconul Cristofor. Se crede că s-a retras în adâncul codrilor din
muntii Sihlei si acolo s-a săvarşit, slăvind pe Dumnezeu.
Zadarnic au încercat părinŃii din Sihăstria să-i găsească măcar bordeiul. Nimeni nu l-a mai aflat.
Se vorbeşte în tradiŃia locului că între Schitul Sihla si Râpa lui Coroi din apropiere este un loc
tăinuit de Dumnezeu, pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul
veacurilor mulŃi sihaştri sfinŃi. Poate acolo să fi adormit si Părintele Cristofor cu craniul
Cuviosului Pavel în braŃele sale.” (Protosinghel Ioanichie Bălan, Patericul românesc, p.529-
531).

Schitul Sihla (com. Vânători-NeamŃ) este situat la 25 km de Târgu NeamŃ. Aici se poate ajunge
pe drumul care merge spre Mănăstirile Secu şi Sihăstria. Înainte de a ajunge la poarta Sihăstriei,
pe partea stângă, şoseaua se bifurcă cu un drum forestier, ce permite accesul la Sihla cu masina,
dupa 6 km. Pelerinii care vor să urce pe jos, pot scurta distanŃa la jumătate, traversând pădurea,
121
pe o cărare marcată cu triunghi albastru, ce urcă până la peştera Cuvioasei Teodora, continuă pe
lângă “biserica dintr-un brad” şi coboară la
Schitul Sihla.
La jumătatea drumului forestier, un indicator
arată o poteca ce duce spre alt lăcaş sfânt din
inima pădurii, în locul numit Râpa lui Coroi,
unde se afla Schitul Daniil Sihastru, de unde
porneşte o cărare mult mai anevoioasă ce duce la
Sihla. Se mai poate ajunge la Sihla cu maşina şi
din spatele Mănăstirii Agapia, parcurgând un
drum forestier de 8 kilometri, iar cei care vor sa
ajungă pe jos, tot de la Agapia, urca până la
Agapia din Deal, de unde continua traseul spre
Sihla, pe coama muntelui.

47.150574 26.181088

122
Descoperiri la poalele Ceahlăului
Un OZN si o copie in miniatura a Sfinxului din Bucegi, descoperite la
poalele Ceahlaului [08.12.2008]

Muntii Neamtului ascund taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat.


Descoperirile facute una dupa alta, de un profesor din zona, au avut darul sa
stârneasca largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in
centrul atentiei, transformând-o intr-un tinut al misterelor de nepatruns. Aici
au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme, care s-ar putea dovedi a fi
forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici au fost descoperite
structuri ciudate din piatra, unul semanând izbitor cu un OZN, altul cu un urias
craniu de extraterestru si ultimul cu celebrul Sfinx din Bucegi. In situl arheologic
deschis la poalele masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau, istoricul si
profesorul Dumitru Ionita a gasit, la doar o jumatate de metru sub pamânt, o
ciudata structura din piatra semanând izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca
obiectul, având greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si
circumferinta de aproape un metru, nu e o creatie intâmplatoare a naturii, ci, in
mod clar, un produs construit in mod inteligent. OZN-ul din Ceahlau este
compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un
material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavârsire necunoscut.

“Nu este ciment, nici argila si nici vreun


alt adeziv cunoscut si folosit de-a lungul
istoriei pâna azi. Probabil ca respectivul
liant, de o duritate extrema, nici nu are
corespondent pe Terra”, a spus
profesorul Ionita. La o prima examinare,
straniul obiect a fost datat cu o vechime
de cel putin 2.000 de ani. Restul
misterului va fi elucidat doar daca
specialistii vor reusi sa stabileasca atât
provenienta si menirea obiectului
descoperit, cât si compozitia adezivului
necunoscut, folosit la constructia lui.

La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Ionita a avut
surpriza sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel
de misterios. De data aceasta, era vorba de o structura aducând pregnant cu
profilul celebrului Sfinx, din masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5
kilograme si, in mod ciudat, cu exact aceeasi inaltime de 14 centimetri, ca si
OZN-ul pomenit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creatie produsa in mod
constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic
piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramânând deocamdata la
123
fel ca si in cazul precedent, cu desavârsire necunoscute. Conform primelor
concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime
oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani,
iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult.
Asemanarea izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o
ipoteza care, ani la rând, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea
ca si binecunoscutul Sfinx, la rândul lui, a fost sculptat in mod constient, cu
scopuri inca necunoscute, servind mai apoi drept model pentru unele copii
facute de civilizatiile existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul actual al tarii
noastre.

„Descoperirile facute in acelasi perimetru nu pot fi doar simple coincidente.


Ceahlaul era considerat, cu mii de ani in urma, munte sfânt si salas al zeului
Zamolxis. Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau chiar extraterestre, ne-au
lasat mesaje pe care trebuie acum sa le descifram”, a spus profesorul Dumitru
Ionita.

Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani.

Anul trecut, exact in acelasi sit arheologic de la Vadu Rau, profesorul Ionita a
mai gasit un obiect pietrificat, cu greutatea de 6 kilograme si inaltimea de 37 de
centimetri, care seamana leit cu craniile extraterestrilor ce au facut obiectul
controversatului si mult-mediatizatului incindent petrecut la 7 iulie 1947 la
Roswell, in New Mexico, SUA. Tot in situl de la poalele Ceahlaului, Dumitru
Ionita a mai descoperit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars, inscriptionate
cu simboluri protoliterate - imagini reprezentând forme primitive de scriere ale
populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul
Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 I.H. si sunt identice, ca
forma si mod de exprimare, cu cele de la Tartaria (judetul Alba), din Insula
Pastelui si din anticul Sumer. Deosebirea uimitoare este insa aceea ca tablitele
sumeriene, considerate pâna recent a constitui prima forma de scriere din
istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite in
Neamt.

Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in


localitatea nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de stiinte socio-umane, la
liceul din Borca. In palmaresul descoperirilor sale - pe care, de altfel, le-a si
strâns intr-o impresionanta si inestimabila colectie - sunt incluse sceptrul
voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui
Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail
Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia pe
globul pamântesc. Profesorul a mai descoperit, pe raza localitatii sale de
bastina, o conducta medievala de aductiune a apei, construita din olane de
ceramica, cea mai lunga de acest tip si cu aceasta vechime, din tara. Pentru

124
activitatea sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice
de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un „Hrisov al
recunostintei”, distinctie cu care foarte putine persoane din tara se pot lauda.

125
Râpa Diavolului
Legenda locului

Situata intr-o zona deluroasa impadurita, Râpa Diavolului apare ca un loc plin de magie
si mistere. Este un loc situat pe coama unui deal, care consta intr-o panta abrupta de
cativa zeci de metri. Localnicii, care au creat o adevarata legenda cu privire la acest loc,
vorbesc cu oarecare frica si reticenta despre acest loc. Candva, aceasta zona a fost
bantuita de haiduci. Dar locul are o istorie mult mai bogata. Cu mult inainte de formarea
poporului roman, aici existau cateva triburi dacice. La Râpa Diavolului, preotii daci
efectuau ritualuri si invocau fortele naturii si se aflau in legatura permanenta cu spiritele
din subtil, care le ofereau ghidare si protectie.

Incercarea de a innopta in acest loc este un adevarat act de curaj. Se considera ca este
bantuit de duhuri necurate. Ciobanii vorbesc despre flacarile albastre care ard deasupra
acestui loc in anumite nopti ale anului. Ei cred ca locul ascunde un adevarat tezaur
national, care consta in obiecte din metale pretioase ce au fost aduse de haiducii care au
ingropat aceste bogatii si le-au blestemat sa nu mai iasa niciodata la iveala. Exista doar
anumite conditii care faciliteaza accesul la aceasta comoara. Cea mai buna metoda este
sa dormi acolo. Visul reprezinta probabil cea mai buna cale prin care ti se poate dezvalui
ce trebuie sa faci pentru a scoate comoara. Dar faptul de a ramane peste noapte implica
riscuri, caci duhurile se dovedesc razbunatoare şi îşi apără cu înverşunare comoara.

Drumul spre Râpa Diavolului


Trei preoti au incercat sa exorcizeze locul

Localnicii vorbesc despre ce au patit cei care au incercat sa dezgroape comoara. Multi
au innebunit sau au ratacit timp de zile intregi, fara sa stie incotro merg si au fost gasiti
la zeci de kilometri departere, zgariati, cu hainele sfasiate si cu privirea pierduta. Multi
au vorbit despre niste creaturi ciudate in chip de oameni cu cap de taur care si-au facut
aparitia atunci cand au incercat sa dezgroape comoara. In ciuda acestor obstacole,
oamenii si-au incercat norocul in continuare. Satenii din localitatile invecinate au
inceput sa priveasca cu suspiciune acest loc si au cazut de acord ca locul trebuie sfintit
de un sobor de preoti.

Era inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial. In lumina asfintitului cei trei
preoti au inceput slujba de exorcizare. Deşi tămâia, rugăciunile şi moliftele Sfântului
Vasile aveau rolul de a curati locul si a alunga duhurile blestemate care bantuiau aceasta
râpă, lucrurile au luat o alta intorsatura. Cei trei preoti au trecut printr-o adevarata
tragedie, caci ciudatele duhuri au aparut din nou si si-au indeplinit misiunea pentru care
erau menite. Preotii si-au pierdut mintile si au alergat asemenea unor nebuni timp de trei
zile fara sa stie ce s-a intamplat cu ei. Unul dintre ei a fost gasit in intr-o padure, la 30 de
kilometri de locul in care s-a oficiat slujba. Era descult, zgariat, cu privirea pierduta si
nu a putut sa-si aminteasca decat de aparitia duhurilor inspaimantatoare. Ceilalti doi au
fost gasiti in comunele din apropierea râpei.

126
Codrii de la râpă
Expeditie la locul cu pricina

Mânat de dorinta de a afla mai multe despre acest loc, am pornit o expeditie alaturi de
alte cinci persoane catre misteriosul loc. Satenii se ofera bucurosi sa vorbeasca despre
acest loc, dar nu uita sa iti aminteasca riscul pe care ti-l asumi daca te hotarasti sa
innoptezi acolo si sa dezgropi comoara. Cu totii stiu despre acest loc si despre povestea
celor trei preoti. Cei mai batrani iti pot spune chiar numele celor care au incercat sa
dezgroape comoara si care au ramas cu sechele pentru totdeauna. Sunt gata sa jure ca nu
este doar o legenda si cred cu inversunare in toate aceste lucruri.

Drumul din satul Poiana Treistiei si pana la râpă se


dovedeşte anevoios, caci dupa ce traversezi izlazul
satului trebuie sa cobori prin padure o panta inclinata
pentru a lua pieptis un alt deal, destul de abrupt, in
varful caruia se afla locul cu pricina. Suntem
atentionati ca exista doua rape. Cealalta se afla tot pe
coama dealului, la mai putin de 100 de metri de Rapa
Diavolului si este mai abrupta. Ne luam puncte de
reper la marginea izlazului, acolo de unde se pot
vedea in departare, ca doua mici puncte albe, cele
doua rape.

Ajunsi la fata locului, remarcam prezenta unei cruci


care aminteste de moartea unui om, probabil vreun
ghinionist care si-a incercat norocul si a vrut sa
dezgroape comoara. Langa cruce se afla trei gropi,
care arata ca si cum cei care au sapat pentru ele le-au
abadonat inainte de a termina treaba. O data cu
lasarea serii, asteptam infrigurati aparitia duhurilor.
Ne gandim ca lipsa dorintei de a sapa dupa comoara
va imbuna spiritele, care nu vor incerca sa se
manifeste asa cum au facut-o in cazul celor care au
cautat comoara. Locul pare inconjurat de magie si
sunete nedeslusite au inceput sa se auda in jurul
corturilor. Evident, pot fi doar miscarile frunzelor in
bataia vantului.

Prin padure
Duhurile isi fac simtita prezenta

Pana la miezul noptii am stat linistiti, caci parea ca


totul se incadreaza in limitele normalului. Lucrurile
au luat, insa, o alta intorsatura in momentul in care
zgomotele au inceput sa se intensifice. In mod clar, se
auzeau pasi apasati in frunzisul padurii si frunzele se
miscau ca si cum ar fi fost miscate de forte nevazute. Lumina lanternei nu dezvaluia
nimic. Zgomotele pareau sa se accentueze si locul devenea din ce in ce mai straniu.
Senzatia unor prezente invizibile staruia cu putere si am cazut de acord ca rugaciunile ar
127
putea imbunatati lucrurile. Speriati de intorsatura pe care au luat-o evenimentele, ne-am
hotarat sa ne retragem in corturi. Manifestarile au capatat o amploare si corturile au
inceput sa fie miscate usor de maini nevazute. La intervale regulate corturile erau
zguduite de batai ritmice si zgarieturi, care nu puteau fi puse in nici un caz pe seama
vantului. Din fericire lucrurile nu s-au agravat. Am reusit sa adormim cu greu, treziti din
cand in cand de persistenta cu care se manifestau aceste batai.

Dimineata ne-a rezervat alte surprize. Desi cerul era senin am fost scuturati de o ploaie
scurta. O umbra ciudata s-a proiectat pe cort si a disparut ca si cum nu ar fi existat. Am
incercat sa gasim o explicatie pentru aceste lucruri, dar totul parea sa aiba sens, daca
luam in considerare prezenta duhurilor bizare. Lucrurile au intrat in normal. Unul dintre
noi a povestit ca a avut un vis destul de bizar. O creatura ciudata, in chipul unui satir,
privea de pe marginea rapei catre noi, ca si cum ar fi supravegheat locul. Aparea ca un
om cu cap de capra, cu copite si o coada bifurcata la varf. In jurul corturilor se aflau o
multime de omuleti mici, caraghiosi, care trageau de corturi si bateau cu bete in
frunzisul padurii. Incercarea de a-i convinge pe ceilalti sa ramanem inca o noapte a
esuat. Toti au trait cu senzatia ca oamenii nu sunt doriti acolo si lucrurile vor lua
amploare daca vom mai ramane inca o noapte.

Ipoteze cu privire la manifestarile de la Rapa Diavolului

Raman multe intrebari cu privire la manifestarile ce au loc la Rapa Diavolului. In mod


clar, locul prezinta o legatura destul de puternica cu lumea astrala, cu lumea unor duhuri
care vor sa fie lasate in pace. Probabil ca este vorba de blestemele haiducilor sau de
energiile inglobate aici ca urmare a ritualurilor preotilor daci. Entitatile din visul amintit
ne duc gandul la goblinii si satirii despre care vorbesc ocultistii atunci cand fac referire
la spiritele naturii. Se stie ca spiritele naturii sunt protectoarele padurilor si a ale
comorilor si la nevoie isi pot schimba infatisarea. Rapa Diavolului ramane unul din
locurile pline de magie ale tarii noastre, ale caror mistere vor fi dezlegate, probabil, in
viitor.

45.143141 25.866044

128