Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iuliu Maniu
Iuliu Maniu
Iuliu Maniu a fost un jurist, unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din
istoria României, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919. Având o
carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-a numărat printre
marii oameni de stat ai ţării noastre, luptând cu perseverenţă împotriva tendinţelor
autoritare ca un adevărat apărător al democraţiei.
S-a implicat activ în realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, iar din
funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent a reuşit integrarea rapidă a administraţiei
din Transilvania în cea a României reîntregite. Calitatea care l-a consacrat în prim
planul scenei politice a fost moralitatea ireproşabilă, motiv pentru care era numit
„sfinxul de la Bădăcin”, locul unde a copilărit şi unde la maturitate se retrăgea pentru
a se odihni. Cu toate acestea, Iuliu Maniu a rămas în conştiinţa publică drept liderul
permanent al opoziţiei, teren pe care nu a putut fi egalat. A dus o luptă neîncetată
împotriva asupririi austro-ungare asupra Ardealului românesc, împotriva dominaţiei
lui Ionel Brătianu în viaţa politică şi împotriva sovietizării ţării de către autorităţile
comuniste. Deşi, la început, din ambiţie politică, s-a numărat printre susţinătorii
principelui Carol şi a revenirii acestuia pe tron, când noul rege a manifestat tendinţe
autoritare împotriva principiilor democratice, nu a ezitat să se angajeze într-o nouă
luptă de opoziţie.
Pentru a ilustra crezul politic a lui Iuliu Maniu este semnificativ un episod din
1946, din timpul procesului întocmit de autorităţile comuniste împotriva lui Ion
Antonescu. Adversari de idei, Maniu nu a ezitat să îi ia apărarea mareşalului în faţa
completului de judecată, motiv pentru care se insinua că i-ar fi sprijinit politica
dictatorială. La acestea, Iuliu Maniu a dat o replică memorabilă: „Oamenii politici
sunt adversari, iar nu canibali”.
Iuliu Maniu a absolvit cursurile şcolii primare la Blaj, judeţul Alba, iar cele
secundare la Liceul reformat din Zalău, judeţul Sălaj. În perioada următoare, Maniu
urmează cursuri universitare la Facultăţile de Drept din Cluj, Budapesta şi Viena, iar
în anul 1896 obţine doctoratul în ştiinţe juridice. El debutează în activitatea politică
încă din vremea studenţiei, devenind membru al Partidului Naţional Român în 1891,
la vârsta de 18 ani . În perioada aceea, s-a numărat printre susţinătorii „Replicii”
iniţiată de Aurel C. Popovici, ca răspuns la adresa tineretului universitar maghiar prin
care acesta căuta să justifice pactul dualist din 1867. De asemenea, Maniu este
membru fondator şi ales preşedinte al Societăţii Academice „Petru Maior” (1892) şi al
Societăţii studenţilor români, sârbi şi slovaci din Budapesta (1894). Tot în vremea
studenţiei a participat la numeroase congrese ale studenţilor români din Ardeal,
militând pentru unitatea naţională a tuturor românilor.