PATOLOGIE ODONTALĂ ŞI

PARODONTALĂ

LP 8
 PATOLOGIE ODONTALĂ

• Cariile dentare
• Pulpite
• Abcesul apical
• Granulomul apical
• Chistul radicular
 CARIA DENTARĂ
= proces distructiv al ţesuturilor dure dentare caracterizat prin:
 evoluţie cronică ireversibilă
 demineralizarea componentei anorganice
 proteoliza componentei organice
 formarea unei cavităţi neregulate – cavitatea carioasă
Evoluție uzuală spre pulpită
Caria smalţului - proces distructiv al elementelor anorganice şi organice ale
smalţului (prisme şi substanţa interprismatică)
Caria dentinei – secundară cariei de smalţ
CARIA DENTARĂ
Etiopatogenie – 3 factori:
1. Microorganisme = dezechilibru floră
comensală-floră cariogenă
- Streptococcus mutans
- Lactobacillus
- Actynomices
2. Gazda
- Rolul protector al salivei
- Susceptibilitate diferită dinți temporari-
dinți permanenți
- Igienă deficitară
3. Alimente cariogene
- Glucidele - !! scad pH în placă
 CARIA DE SMALŢ
Etapa primară a cariei dentare
 Iniţial se demineralizează smalţul apoi se alterează
matricea organică
 Formă conică

Etape:
• formarea plăcii dentare = masă gelatinoasă ce
conține bacterii
• alterarea peliculei dobȃndite (cȃştigate) a smalţului
• progresia florei bacteriene de-a lungul tecilor
prismatice  demineralizarea matricei anorganice,
alterarea matricei organice, cu distrugerea
(fragmentarea şi dezintegrarea) prismelor → caria
primară
• progresia spre joncţiunea smalţ-dentină → caria
secundară
 Localizare:
- zone de retenție de la suprafața dinților- șanturi, fisuri
- suprafeţe netede
 CARIA DE SMALŢ

Microscopie
- Formă conică:
 zonă de distrucţie a smalţului cu
vârful spre joncţiunea smalţ-dentină
 cavitatea carioasă conţine: floră
microbiană, resturi alimentare şi
structuri demineralizate, necrozate
ale smalţului
 CARIA DE DENTINĂ

• Secundară:
– cariei de smalţ
– cariei de cement radicular
• poate fi și primară în defecte ale
joncțiunii smalț-cement

Evoluţie rapidă - mineralizare redusă a

dentinei
• dureri spontane sau provocate
• galben-brună macroscopic
Complicaţii:
– Leziuni pulpare
– Leziuni parodontale
 CARIA DE DENTINĂ
Microscopie
Zonă de dezintegrare:
Superficial (strat necrotic)
floră microbiană
resturi alimentare
dentină necrozată
Profund – tubuli dentinali dilataţi

Zonă de invazie:
- tubuli dentinali invadaţi de floră microbiană
- strat de dentină afectat (pătura de demineralizare)
- dentina peri-tubulară demineralizată/intra-tubulară puțin
afectată
Zonă de scleroză± Zonă de dentină reacţională
- Tubuli dentinali îngustaţi, obliteraţi (calciu)
 Pulpite
= Afecțiuni inflamatorii ale pulpei dentare
Clasificare - Parțiale - Deschise
– Pulpită acută: - Totale - Închise
• Seroasă
• Purulentă
– Pulpită cronică

La dinţii cu carii profunde

– Parţială – coronară
– Totală - coronaro-radiculară
 PULPITA ACUTĂ SEROASĂ
• Exudat seros (subacută parțială)
• PMN
• Congestie vasculară
• Odontoblaste cu leziuni degenerative:
– degenerescenţă hidropică
 PULPITA ACUTĂ PURULENTĂ
Inflamaţie acuta purulenta a pulpei dentare
– Localizată – abces
– Generalizată – flegmon pulpar
Microscopie
 exudat purulent, congestia capilarelor pulpare, edem (aspect spongios) → evoluție
spre necroză pulpară
 PULPITELE CRONICE

• Pulpitele cronice închise - au o simptomatologie redusă,

evoluţie îndelungată şi sunt consecutive pulpitelor care
evoluează cronic de la început

• Pulpitele cronice deschise - consecutive unor carii penetrante

care permit drenarea exudatului inflamator, dar favorizează
suprainfectarea pulpei cu floră microbiană din cavitatea orală

!! Morfologic = inflamație mononucleară, țesut de neoformație,

fibroză
 PULPITELE CRONICE

Microscopie
• Pulpa dentară fibrozată, cu arii de
hialinizare şi calcificare

• infiltrat inflamator limfoplasmocitar

• vase cu pereţii îngroşaţi şi lumen trombozat

• odontoblaste cu leziuni degenerative

(atrofie)

• camera pulpară se îngustează prin

depunerea dentinei secundare de iritaţie
 Pulpita cronică hiperplazică
Polip pulpar
Formă particulară = pulpită cronică deschisă caracterizată prin formarea de țesut de
granulație exuberant într-o cameră pulpară deschisă (epitelizat prin alunecarea
epiteliului gingival de vecinătate).

muguri de consistenţă moale, culoare

roşie, sângerânzi

Pulpita cronică hiperplazică = rezultatul cariilor acute agresive în dinţii tineri

care ajung repede la pulpa înainte de a deveni complet necrotică
 Histopatologie periapicală
Inflamaţii apicale acute şi cronice produse frecvent
prin propagarea infecţiei pulpare prin foramenul
apical (vârful rădăcinii) → abces apical → granulom
apical → chist radicular.

ABCESUL
GRANULOMUL APICAL
CHISTUL RADICULAR
 Histopatologie periapicală
ABCESUL APICAL - proces supurativ (purulent) localizat al parodonţiului apical,
cu evoluţie acuta sau cronica
Exudatul purulent:
se poate evacua în cavitatea orală prin camera pulpară deschisă
se poate acumula în submucoasă – abces gingival = parulis
- asimptomatic prin fistulizare / simptomatic, dureros, asociat cu mobilitate dentară
 Histopatologie periapicală
GRANULOMUL APICAL - Parodontită cronică nespecifică, circumscrisă situată la
apexului unui dinte nevital
Macroscopic: masă moale, sesilă/pediculată, roșie/gălbuie

Central:
•ţesut de granulaţie=vase de neoformaţie
•celule inflamatorii
•fibroblaste
Periferic:
•fibroză, vascularizație redusă
!! Evoluție: formarea unui chist (fără tratament)
 Histopatologie periapicală
CHISTUL RADICULAR - sechelă a granulomului apical → resturile epiteliale din interiorul
granulomului (resturile Malassez) stimulate de inflamaţie proliferează şi duc la formarea unei cavităţi
chistice delimtată de epiteliu scuamocelular fară keratinizare.
Macroscopic : masă sferică moale, cu conținut gălbui
Microscopic: cavitate + perete

1. Centrală = cavitate chistică tapetată de epiteliu scuamocelular fără keratinizare.

Conţinutul chistului –masă necrotica amorfă palid-eozinofilă cu celule inflamatorii,
cristale de colesterol, celule xantice
2. Perete la interior = epiteliu scuamocelular fară keratinizare; periferie = tesut fibros cu
infiltrat inflamator limfo-plasmocitar ± PMN, cristale de colesterol, celule xantice,
hemosiderină
 PATOLOGIE PARODONTALĂ

• Gingivite

• Hiperplazii gingivale localizate - Epulis

Boala parodontală
2 tipuri de leziuni:
1.Leziunea inițială = gingivita
2.Parodontita

Gingivita
= inflamația acută/cronică a gingiei
± proliferare/recesiune gingivală
Gingivita cronică

• tumefacţie şi culoare roșu intens -

violacee a mucoasei gingivale
• consistență scăzută, netedă,
lucioasă
• inflamaţie iniţial în papila
interdentară → restul mucoasei
gingivale

Microscopie
În corionul mucoasei:
• edem
• infiltrat inflamator difuz
ly-plasmocitar, macrofage
• fibroză, hemoragie
leziuni cu aspect pseudotumoral, caracterizate prin
mărirea în volum a mucoasei gingivale cu caracter
generalizat sau localizat
Hiperplaziile gingivale (HG)
1. Inflamatorii
2. Fibroase
3. Idiopatice
4. Medicamentoase - fenitoin, ciclosporine

HG localizate = epulis
1. vascular (gravidic)
2. fibros
3. cu celule gigante

!! TRATAMENT = CHIRURGICAL
 HG localizate - epulis
= proces reactiv secundar iritaţiilor şi traumatismelor cronice

• EPULIS – epi - pe, ulon – gingie

 leziune pseudotumorală localizată pe gingie
 reprezintă proliferarea în exces a parodonţiului marginal

Macroscopie:
• formaţiune nodulară, sesilă; unică sau multiplă
• moale sau dură, uneori ulcerată, culoare roz
• în vecinătatea coletului dentar, pe faţa vestibulară sau în zonele de edentaţie
 EPULIS FIBROS

Macroscopie:
• formaţiune fermă, roz, cu
aspect rotunjit
• frecvent la nivel interdentar

Microscopie
• masă nedelimitată de țesut
conjunctiv bogat in colagen
dispus în mănunchiuri groase
• fibroblaste
• infiltrat limfocitar perivascular
(se diferențiază de fibrom)
GRANULOM PERIFERIC CU CELULE GIGANTE
EPULIS GIGANTOCELULAR

• Leziune hiperplazică reactivă,

nodulară, parţial acoperită de
mucoasă gingivală
• Este asociat cu traumatisme sau
iritaţii anterioare
• Localizată pe gingie în ţesuturile
interdentare
• Leziune agresivă, creşte rapid
• Afectează ţesutul osos subjacent
• Recidivează dacă nu este corect
excizat chirurgical
GRANULOM PERIFERIC CU
CELULE GIGANTE
EPULIS GIGANTOCELULAR

Microscopie
• ţesut conjunctiv fibros, fibroblaste
• stromă intens vascularizată cu
capilare de neoformaţie
• celule gigante osteoclast-like în
plaje, grupuri
– citoplasma eozinofilă
– nuclei multipli dispuşi
dezordonat în citoplasmă
• focare de hemoragie, pigment de
hemosiderină
MORFOPATOLOGIA MAXILARELOR
Chisturi și pseudochisturi
Tumori

LP 9
 CHISTURILE DE MAXILAR
• Reprezintă cavităţi intraosoase care au originea în ţesuturile
sistemului dentar sau în resturile epiteliale localizate în fisurile
maxilarelor în cursul dezvoltării fetale.

• Tipuri:
- odontogene (inflamatorii și de dezvoltare)
- neodontogene.

• Majoritatea sunt captuşite de epiteliu

 Chisturile odontogene inflamatorii
• Formațiuni în al căror mecanism de producere sunt implicate:
lamina dentară, organul smalţului sau resturile epiteliale ale lui
Mallasez în urma unui stimul inflamator de vecinătate.
• Mult timp asimptomatice, ulterior se exteriorizează în terirtorii
unde întâmpină rezistență mică – vestibul, palat

• Entităţi:
– Chistul apical (radicular)
– Chistul periapical rezidual
– Chistul lateral periodontal inflamator
 Chist radicular/apical/periodontal
50-70% din chisturile maxilare (60%
mandibulă, 40% maxilar)
Frecvent – incisivii, molarii

Macroscopic
– structură chistică atașată de
foramenul dintelui neviabil
– peretele în general gros
– conținutul reprezentat de un fluid
apos, gălbui sau semi-solid,
maroniu de consistență păstoasă.
Chist radicular/apical/periodontal

!!! precedat de granulom inflamator

periapical
• Cavitate chistică tapetată de epiteliu
scuamocelular fără keratinizare, cu grosimi
variabile

• La periferie – perete fibros cu infiltrat

inflamator limfo-plasmocitar
± PMN, cristale de colesterol, celule xantice,
hemosiderină

• Conţinutul chistului – din masă amorfă

palid-eozinofilă cu celule inflamatorii,
cristale de colesterol, celule xantice, rari
corpi hialini RUSHTON
 Keratochistul
• Localizare: în unghiul și pe ramul mandibular
ascendent al mandibulei
• Macroscopic: cavitate chistică, unică sau multiplă,
uni sau multiloculară pe secțiune.
 KERATOCHISTUL

Microscopic:
• Cavitate chistică tapetată de
epiteliu scuamocelular keratinizat

• La periferie - perete fibros fără

inflamaţie (capsulă conjunctivă),
uneori cu resturi epiteliale ce
explică recidivele

• Conţinutul chistului – keratină,

detritus necrotic
 TUMORI

Odontogene/ neodontogene

• benigne / maligne
• epiteliale/ conjunctive
• primare / secundare
 AMELOBLASTOMUL
• Tumoră odontogenă benignă, epitelială, local invazivă, distructivă, cu
tendinţă la recidivă, localizată intraosos.

• Origine:

- resturi ale organului smalțului

- resturi din lamina dentară

- epiteliul chisturilor odontogene

- celulele bazale ale mucoasei orale

• Localizare: frecvent mandibulă

• 20-50 ani, F=B

• Rx: baloane de săpun /fagure de miere

 AMELOBLASTOMUL

• Macroscopic

– aspect nodular, neîncapsulată

– pe secțiune zone solide și chistice,

– culoare alb-cenuşie, cu zone dure ce

alternează cu arii gelatinoase.

!!! dezvoltarea intraosoasă va determina

erodarea corticalei, cu infiltrarea ulterioară a
țesuturilor perimaxilare
 AMELOBLASTOM
MAXILAR
Microscopie:
 Plaje / insule tumorale epiteliale rotunde
sau alungite compuse din celule epiteliale
– Le periferie – celule cubice sau
cilindrice dispuse în palisadă, polaritate
nucleara inversata
– Central – celule poliedrice, stelate
 În unele insule se formează
chisturi (din degenerescenţa
hidropică a celulelor tumorale)
 Stromă conjunctivă