• Degajările şi depresajul

• După realizarea stării de masiv, exemplarele speciilor arborescente trec de la

existenţa izolată specifică fazei de seminţiş la existenţa gregară (în grup), constituind
un nou arboret, cu toate atributele şi funcţiile sale specifice.

• În arboretele amestecate, unele specii, datorită vigorii sporite de creştere în

tinereţe, tind să le copleşească pe celelalte, între ele începând să se manifeste o
concurenţă intensă pentru spaţiu şi hrană, atât în sol, cât şi în atmosferă. În mod
naturl, fără intervenţia omului, din această concurenţă nu ies întotdeauna
învingătoare speciile cele mai valoroase din punct de vedere economic.

• Astfel, este necesar să se intervină în procesul natural de autoreglare a

arboretului, prin înlăturarea parţială sau integrală a speciilor sau exemplarelor
copleşitoare.

• Lucrarea de rărire a arboretului prin care se realizează acest obiectiv se

numeşte degajare, are un caracter de selecţie în masă şi se execută în faza de
desiş, având ca scop salvarea de copleşire şi promovarea exemplarelor valoroase ca
specie şi conformare.

• În arboretele pure, regenerate pe cale naturală şi excesiv de dese, aflate în

aceeaşi fază de dezvoltare, se execută depresaje (operţie de selecţie negativă şi
educaţie colectivă), prin care se urmăreşte rărirea convenabilă a acestora, precum şi
dirijarea raporturilor dintre exemplarele sănătoase, viabile şi cele preexistente,
vătămate sau provenite din lăstari.
• Cele două genuri de lucrări se pot executa în pădurile nou întemeiate,
regenerate pe cale naturală sau artificială, după constituirea stării de masiv pe
întreaga suprafaţă sau numai pe anumite porţiuni. Aplicarea lor durează până când
începe producerea elagajului natural şi arboretul trece în faza de nuieliş.

• În cazuri speciale, dacă s-a întârziat cu executarea degajărilor, se poae

recurge la intervenţii şi la începutul fazei de nuieliş, caz în care sunt denumite
degajări întârziate.

• Obiectivele urmărite prin aplicarea degajărilor pot fi, după împrejurări,

următoarele:

• dirijarea competiţiei interspecifice, prin ţinerea în frâu a exemplarelor din speciile

invadante, repede crescătoare, care ar putea copleşi (elimina), parţial sau integral,
specia sau speciile valoroase;

• dirijarea competiţiei intraspecifice, prin ţinerea în frâu sau înlăturarea din masiv a
preexistenţilor, a lăstarilor, a exemplarelor vătămate şi promovarea exemplarelor
viabile şi sănătoase;

• ameliorarea compoziţiei şi desimii arboretului şi crearea unor condiţii mai favorabile

de creştere şi dezvoltare a desişului din specia sau speciile de valoare;

• ameliorarea mediului intern specific;

• menţinerea integrităţii structurale a arboretului (k≥0,8).

• Tehnica de lucru. Prima degajare se execută la puţin timp după constituirea stării de
masiv a noului arboret. În cazul aplicării unor tratamente cu regenerare sub adăpostul
arboretului matur (parental), degajările pot începe, cu caracter parţial, în porţiunile cu
starea de masiv deja realizată, chiar înaintea înaintea încheierii recoltării urltimilor
arbori remanenţi. Următoarele intervenţii se succed în funcţie de ritmul creşterii şi
dezvoltării arboretului, până la trecerea în stadiul de nuieliş urmărindu-se cu
consecvenţă rezolvarea obiectivelor propuse.

• În cazul foioaselor, pentru a slăbi producerea lăstarilor şi a nu modifica mediul

natural al arboretului, vârfurile exemplarelor copleşitoare se frâng sau se taie de la o
înălţime astfel aleasă încât cel puţin jumătate din înălţimea arborelui de protejat să
rămână liberă.

• În cazul rrăşinoaselor, exemplarele de extras se taie de jos. Aceeaşi metodă

se tecomandă şi în situaţia degajărilor întârziate, a renişurilor de salcie (în care
mlădiţele rezultate se pot valorifica) sau pentru preexistenţi care însă, dacă pot
provoca vătămări la doborâre exemplarelor din jur, trebuie secuiţi şi lăsaţi pe loc.

• Prin degajări nu se intervine asupra speciilor de amestec şi arbuştilor, dacă

aceştia se menţin sub vârful exemplarelor valoroase şi nu împiedică executarea
lucrărilor, ori în porţiunile de arboret unde speciile de valoare lipsesc.
• Degajările se pot executa în diferite moduri şi anume:

• a.Degajări mecanice, realizate fie manual, fie folosind unelte tăietoare uşoare:
cosoare, topoare, foarfeci de grădină, foarfeci cu amplificatoare de forţă pentru arbori
cu diametre până la 40-45 mm.

• Degajările mecanice se pot executa:

• pe întreaga suprafaţă, a doua şi următoarele degajări precum şi în cazul

amestecurilor neregulate sau când speciile copleşitoare sunt neuniform distribuite în
masa arboretului;

• parţial (pe suprafeţe reduse), acestea se execută numai pe anumite coridoare sau
benzi, cu lăţime de 1-3 m, în jurul rândurilor cu specii principale de bază;

• b.Degajări chimice. Constau din folosirea unor substanţe chimice care administrate
în pădure, produc vătămarea şi uscarea masei exemplarelor din speciile nevaloroase.
Substanţele respective acţionează prin contact sau sistemic.

• Sezonul de executare a degajărilor depinde de metoda aplicată, de speciile

existente, precum şi de condiţiile de vegetaţie. La aplicarea degajărilor manuale,
deşi se consideră ca optimă perioada 15 august – 30 septembrie, totuşi este de
preferat ca lucrările să se execute diferenţiat. Astfel, în arboretele amestecate,
degajările se recomandă să se aplice doar în timpul sezonului de vegetaţie, când
arborii sunt înfrunziţi şi speciile se pot recunoaşte mai uşor. În arboretele pure de
răşinoase sau în amestecurile cu puţine specii, lucrarea se poate executa şi în timpul
repaosului vegetativ, primăvara devreme, înainte de apariţia frunzelor, sau toamna
târziu, după căderea lor.
• Degajările chimice se pot executa la începutul sezonului de vegetaţie, imediat
după înfrunzirea speciilor secundare şi înainte de intrarea în vegetaţie a răşinoaselor.

• Intensitatea degajărilor se exprimă prin raportul dintre numărul exemplarelor

înlăturate (Ne) şi numărul de exemplare din arboretul iniţial (Ni), exprimat în procente:

• In = Ne/Ni * 100

• Periodicitatea (intervalul de timp dup care se intervine cu o nouă degajare pe

aceeaşi suprafaţă) acestor lucrări depinde, de asemenea, de natura speciilor, de
condiţiile staţionale, de starea şi structura pădurii. În general, periodicitatea
degajărilor variază între 1-3 ani, fiind mai mică în arboretele constituite din specii
repede crescătoare, cu temperament de lumină, ca şi în amestecurile situate în
condiţiile staţionale cele mai prielnice.
 Periodicitatea degajărilor

Formaţia forestieră Periodicitatea intervenţiilor

(ani)
Molidişuri 2-3
Brădete 2-3
Amestecuri de fag şi răşinoase 1-3
Făgete 2-4
Goruneto-făgete, şleauri de deal cu gorun 1-3
Gorunete şi stejărete 1-3
Şleauri de câmpie, şleauri de luncă, şleauri de deal cu 1-2(3)
stejar pedunculat
Teişuri 1-3
Cerete, gârniţete, amestecuri cu predominarea cerului şi 2-3
gârniţei
Salcâmete 1-3
• Amplasarea (alegerea suprafeţelor de parcurs anual cu degjări sau depresaje)
se face numai pe baza observaţiilor de teren şi după stabilirea stării exacte a
arboretelor aflate în faza de desiş din fiecare unitate de producţie. În raport cu Planul
decenal al lucrărilor de îngrijire, adoptat prin amenajament şi care trebuie actualizat,
precum şi cu Borderoul întocmit anual pentru acest gen de lucrări, degajările sau
depresajele se execută numai în arboretele cu consistenţă plină (K≥0,9). Dacă există
un număr de astfel de arborete, se va acorda prioritate (vor fi parcurse mai devreme)
amestecurilor complexe situate în condiţiile staţional cele mai favorabile, precum şi
culturilor în care speciile valoroase sunt în mai mare măsură expuse copleşirii de
către cele pioniere sau de mai mică valoare economică.

• Executarea degajărilor şi depresajelor trebuie făcută cu muncitori cunoscători

ai tehnicii de lucru, precum şi a problemelor specifice de tehnica securităţii muncii.
Instruirea forţei de muncă se recomandă a se face în suprafeţe demonstrative, în
general de 1000 mp, de către specialişti cu o bună pregătire şi experienţă în
domeniu.