Leac pentru ficat

28.06.2010, 00:00
Autor:
Se amestecă 500 ml ceai de sunătoare, 500 ml ulei de măsline, 500 g miere
naturală, 100 ml suc de lămâie sau fructe de cătină albă şi se lasă la macerat
timp de 8 zile, agitîndu-se sticla de 2-3 ori/zi. Se ia dimineaţa, pe stomacul
gol, câte 100 ml de amestec, cu 30 de minute înainte de micul dejun. După
administrarea amestecului, se stă culcat pe partea dreaptă. Se respectă strict
şi regimul alimentar. Acesta este un leac verificat de mulţi suferinzi, care au
scăpat de dureri.

Ceai pentru tratamentul extern al psoriazisului

28.06.2010, 00:00
Autor:
Se face un amestec din: 40 g coajă de salcie, 40 g scoarţă de stejar, 20 g
seminţe de in, 20 g flori de arnică, 20 g flori de gălbenele, 20 g flori de
ventrilică, 20 g flori de lumânărică, 20 g rădăcină de scai şi 20 g fructe de
ienupăr. Se pune o lingură de amestec în 300 ml apă clocotită. Se lasă 15
minute la infuzat. Se strecoară. Se înmoaie bucăţi de tifon în infuzia călduţă,
se storc şi se aplică pe zonele afectate. Compresele se schimbă o dată la 30
de minute.

Crăiţele, bune pentru creşterea acuităţii vizuale

28.06.2010, 00:00
Autor:
Plante ornamentale cultivate prin parcuri şi grădini, crăiţelor li se mai spun şi
vâzdoage. În scop medicinal, de la crăiţe se utilizează doar florile, intens
colorate în portocaliu. Dintre substanţele active prezente în petalele de
crăiţe, cele mai bine reprezentate sunt cele carotenoide, şi anume heleniena
şi un ester al luteinei. Aceste principii cresc capacitatea de adaptare a
ochiului la întuneric sau în condiţii de luminozitate scăzută. Preparatele din
crăiţe sunt indicate în tratamentul hemeralopiei, pentru ameliorarea vederii
pe timp de noapte a ochiului miop dar şi pentru îmbunătăţirea vederii
nocturne a ochiului normal. Aceste preparate sunt utile şi acelor categorii
profesionale a căror vedere este solicitată intens.

Frunzele de frasin - indicate în afectiuni renale

28.06.2010, 00:00
Autor:
Ca acţiune farmaceutică, prin principiile active conţinute, atât coaja, cât şi
frunzele de frasin au efect sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, laxativ,
antiinflamator intestinal, antigutos, antireumatismal, diuretic şi astringent.
Sunt indicate în caz de colecistite, angiocolite, ulcer, afecţiuni intestinale,
diaree, afecţiuni renale, gută, reumatism, boli de piele. Coaja se recoltează în
aprilie-mai, de pe crengile şi rădăcinile tinere (de cel mult 4 ani). Frunzele se
adună vara şi, dacă se folosesc imediat, proaspete, se pot recolta în orice
timp al anului. Uscarea lor se face la umbră. Infuzia se prepară dintr-o
linguriţă de frunze la 250 ml apă clocotită. Se infuzează 3 minute, se
strecoară şi se beau 2-3 căni/zi. Din scoarţă se face decoct: 50 g scoarţă,
uscată şi mărunţită, la 1 l apă; se fierbe 4 minute, apoi se infuzează 10
minute. Se beau 3 căni/zi. Decoctul este foarte eficient în tratarea gutei şi
reumatismului.

Lapte tonifiant pentru cei anemici

28.06.2010, 00:00
Autor:
Într-un vas de sticlă se pun următoarele ingrediente: jumătate de litru de
lapte dulce, 4 linguri drojdie de bere, o ceaşcă de lapte praf degresat şi o
lingură miere de albine. Drojdia de bere folosită, trebuie să fie proaspătă. Se
amestecă bine, până se dizolvă mierea. Se adaugă apoi încă jumătate de litru
de lapte proaspăt. Se bea o cană între mese şi una seara, înainte de culcare.
Cantitatea preparată ajunge pentru 2 zile de tratament. Tratamentul durează
10 zile, apoi se face o pauză de 10 zile.
Uleiul de soia previne crizele cardiace
28.06.2010, 00:00
Autor:
În medicina naturistă este recunoscut faptul că soia are o valoare
terapeutică deosebită.
Astfel, soia are un conţinut ridicat de grăsimi polinesaturate, dintre care
lecitina este cea mai importantă. De asemenea, conţine toţi aminoacizii
esenţiali şi aproape 80 la sută din ceilalţi. Aceşti acizi au un rol important în
creşterea şi reînnoirea ţesuturilor, precum şi în prevenirea tulburărilor
cardiovasculare. Lecitina descompune şi ajută la eliminarea colesterolului,
prevenind astfel formarea de depozite pe pereţii arterelor. Întrebuinţarea în
alimentaţie a uleiului de soia duce la o scădere cu 14 la sută a procentului de
colesterol. Acelaşi ulei previne formarea cheagurilor de sânge şi apariţia
crizelor cardiace. Boabele de soia sunt bogate în enzime, în vitaminele A, C,
D, E, F, K, o bună parte din complexul B şi coenzima Q10. Vitamina C,
aflată în cantităţi mari mai ales în germenii boabelor de soia, contribuie la
reducerea procentului de colesterol din ficat, creier şi inimă.

Prepararea siropului de pătlagină

28.06.2010, 00:00
Autor:
Frunzele de pătlagină, spălate şi mărunţite, se pun în straturi cu zahăr
nerafinat într-un borcan, se îndeasă, iar în zilele următoare se mai adaugă
straturi până se umple borcanul. După ce se închide ermetic, borcanul se
îngroapă în pământ şi se lasă la macerat timp de 3 luni. După ce se scoate,
conţinutul se stoarce prin strecurător de fructe (nu prin tifon), iar sucul
obţinut se pune să dea câteva clocote, după care se răceşte şi se trage în
borcane care se închid cu capac. O altă reţetă, mai rapidă, este din 4 mâini de
frunze, spălate, care se trec prin maşina de tocat carne. Se obţine un terci, la
care se adaugă puţină apă, iar pentru a se întări, se adaugă 300 g de zahăr
nerafinat şi 250 g miere de albine. Se pune totul la fiert, la foc mic,
amestecând continuu, până se formează un lichid vâscos, care se toarnă
fierbinte în borcane şi se păstrează la frigider. Siropul de pătlagină este
foarte util în cazuri de tuse uscată, de răceli, gripe, bronşite sau alte afecţiuni
respiratorii dar şi pentru curăţirea sângelui de unele toxine. Se ia câte o
lingură (copiii câte o linguriţă) înaintea fiecărei mese.
Untul de sunătoare alină durerile reumatice
28.06.2010, 00:00
Autor:
Sunătoarea, plantă medicinală cunoscută şi sub numele de pojarniţă,
este una dintre cele mai utilizate în medicina populară.
În afară de clasicul ceai preparat din planta întreagă, verde sau uscată, cel
mai cunoscut leac pe bază de sunătoare este "untul", un extract obţinut din
flori şi ulei. Variantele moderne de obţinere a preparatului sunt mult mai
rapide dar şi produsul obţinut este mai puţin concentrat şi mai puţin eficient.
Totuşi, dacă nu avem la dispoziţie prea mult timp, puteam realiza un ulei de
sunătoare acasă, din 4 linguri de flori proaspete sau uscate, umezite cu două
linguri de alcool de calitate, lăsate 24 de ore în vas acoperit, apoi fierte (în
baie de apă) cu ulei, timp de 2-3 ore, ca să se evaporeze alcoolul. După ce se
răceşte, uleiul se filtrează, se păstrează şi se utilizează ca şi "untul" obţinut
prin metoda veche. În comparaţie cu preparatul obţinut prin metoda clasică,
cel în variantă modernă are culoarea roşie mai puţin intensă, iar eficienţa sa,
deşi nu poate fi contestată, este diminuată de faptul că, prin tratare termică, i
se schimbă uşor compoziţia chimică. Intern, untul de sunătoare se poate
administra în doze de câte 6-10 picături, de 2-3 ori pe zi, cu zahăr, fiecare
doză având aceleaşi efecte ca şi o cană cu ceai din această plantă. Are efect
protector şi vindecător asupra stomacului, ficatului, plămânilor, circulaţiei,
rinichilor. Se utilizează cu succes şi drept calmant, în depresii severe, însoţit
de insomnii şi stare de nervozitate accentuată.