Sunteți pe pagina 1din 3

Povestea Martisorului

Mărţişorul celebrează venirea primaverii. Dăruit de 1 martie,  este un obicei specific românesc. 
Tradiţional, mărţişoarele sunt formate dintr-un şnur împletit roşu cu alb,  cu care se leagă 
simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar. Apărut în mediul rural, mărţişorul a
fost preluat la oraş sub formă de  monedă de argint sau aur, atârnată de un şnur.  Aici a suferit
diverse transformări -  a fost asimilat rapid la  un breloc cu şnur rosu-alb şi purtând semne de
noroc sau de dragoste : trifoi cu patru foi, carte de joc, inimă. Treptat,  obiceiul s-a schimbat,
astfel că, în prezent, obiectul care atârnă de şnur s-a diversificat. Poate fi  mărgea cu pene, scoici,
animale,  zodiace, iniţiale ale numelor,  flori, animale, etc.

Mărţişorul este un obicei specific românesc, pe care nu îl regăsim la alte popoare.,. Astăzi,
obiceiul este deosebit de răspândit şi  la vecinii bulgari.

Mărţişor, numele popular al lunii martie,  este de origine latină – Martius. La romani De 1 martie
se sarbatorea Matronalia .În această zi aveau  loc serbările lui Marte – zeul forţelor naturii, al
primăverii şi agriculturii, ocrotitor al câmpului şi turmelor. Zeul Marte era zeu al razboiul
reprezentat de culoarea rosie si al vegetatiei. Aceasta dualitate este remarcata in culorile
martisorului alb- simbolizand pacea si rosu- simbolizand razboiul. Primele amulete colorate in
alb si rosu asemanatoare martisoarelor au fost descoperite in urma cercetarilor arhelogice datand
din perioada dacilor .

La sfârşitul secolului al XIX-lea, mărţişorul era primit de copii, fete şi băieţi deopotrivă, de la
părinţi, în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. De firul mărţişorului se agăţa
o monedă metalică de argint sau aur şi se purta la mână, prins în piept sau agăţat. În funcție de
zona etnografică, el era scos la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paşte) sau la
înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi, şi agăţat de ramurile înflorite. Se credea că purtătorii
mărţişorului nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile,
plăcuţi, drăgăstoşi, bogați şi norocoși, feriţi de boli .

Martisorul e sarbatoareaprin care se celebreaza venirea primeaverii si sfarsitul iernii. De aceea


firul martisorului este colorat cu alb – primavara , puritate si rosu – iarna, razboiul. (Triumful
pacii al primaverii asupra iernii) .Martisorul simbolizeaza astfel Victoria binelui impotriva raului
. astfel martisorul este considerat ca fiind aducator de noroc , sanatate si bunastare.

O alta semnificatie atribuita martisorului este :  Culoarea albă semifica focul, sângele și soarele și
era atribuită femeii – deci vieții. Albul, semnificând albul norilor și limpezimea apelor care era
asociat cu înțelepciunea masculină. Șnurul mărțișorului semifica tocmai împletirea inseparabilă a
celor două principii, feminin și masculin.

1
Legendele martisorului

legenda spune ca Soarele a venit pe Pamant in chip de fata preafrumoasa, dar un zmeu a inchis-o
in palatul lui. Pamantul a ramas, astfel, fara Soare, iar pasarile au incetat sa cante, copiii au uitat
de joaca si veselie, si lumea intreaga a cazut in mahnire. Pentru a salva Pamantul, un tanar
curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A gasit palatul, s-a luptat cu
zmeul si l-a invins, eliberand fata.

Astfel, Soarele a ajuns din nou pe cer, dar tanarul luptator a ramas ranit pe zapada din curtea
palatului. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, iar acesta a murit. In locurile in care zapada s-a
topit, au rasarit ghiocei, considerati vestitori ai primaverii. Se zice ca de atunci lumea cinsteste
memoria tanarului curajos legand cu o ata doua flori: una alba, alta rosie. Culoarea rosie
simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a
ghiocelului, prima floare a primaverii.

Legenda Babei Dochia

Dochia, care traia cu foarte mult timp in urma pe acest Pamant. Aceasta avea o nora careia ii
cerea fel si fel de lucruri imposibile: sa-i aduca fragi numai buni de mancat in luna februarie, sa-i
prefaca lana de culoare alba in lana de culoare neagra si, de fiecare data, fata era ajutata de
diferite personaje de poveste (Domnul Zeu, Sanpetru, Martie). Inraita de situatie, Baba Dochia a
hotarat sa plece cu oile in munti, luand cu ea si noua sau doisprezece cojoace. Mergand prin
padure, in timp ce torcea lana din furca cum facea de obicei, ea vazu un ban vechi, ii facu o
gaura si il lega cu un fir de lana. Astfel a aparut obiceiul martisorului, care s-a pastrat pana in
zilele noastre. In mitologia populara Baba Dochia moare in fiecare an pe 1 martie si reinvie pe 9
martie.

De atunci, de ziua Babei Dochia nu se munceste, doar lana poate fi toarsa. Daca se lucreaza in
ziua de 1 martie se spune ca Baba Dochia se supara tare si isi scutura cojoacele timp de
noua zile. Datorita legendei, in zilele de inceput a lunii martie se considera ca se dezlantuie
energii negative, ca perioada este incarcata de sacralitate negativa, de care ar fi vinovat Soarele

2
primavaratec. Martisorul inchipuit ca un banut mic de argint, protejeaza pe cei care il poarta
contracarand puterea soarelui orbitor de primavara.

In cultura populara sunt imbinate respectul si teama fata de razele soarelui care strica
frumusetea fetelor si femeilor. Acestea pentru a fi protejate obisnuiau sa arunce spre cer
martisoare in primele zile ale lui martie, odata cu sosirea primaverii. Ele rosteau un descantec si
apoi purtau martisoarele pana cand pomii infloreau si agatau firele impletite in alb si negru de
ramurile acestora.

În trecut era credința că cei care poartă mărțișor vor avea noroc tot anul, drept urmare, fetele îl
purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr și-l țineau astfel până la
sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom. După aceea, cu șnurul legau creanga pomului,
iar cu banul respectiv își cumpărau caș, pentru ca tot anul să le fie fața frumoasă și albă.