Doppler vascular

Examen ecografic (bazat pe utilizarea ultrasunetelor) destinat explorării arterelor şi venelor

(ecografia bidimensională, Doppler arterial şi eco-Doppler cu codaj de culori).
Examenul Doppler vascular facilitează studiul mişcărilor sângelui în arterele sau în venele
organismului. Cuplarea examenului Doppler cu ecografia permite vizualizarea formei structurii
anatomice examinate (arteră, inimă), realizându-se o vedere în secţiune simultan cu fluxul sangvin ce o
traversează. Prin folosirea unor tipuri diferite de sonde şi variaţia frecvenţei se realizează observarea
structurilor vasculare mai aproape de suprafaţă sau mai adânci.
Eco-Dopplerul vascular comporta trei modalitati diferite: ecografia bidimensionala, Doppler
arterial si eco-Doppler cu codaj de culori.
- Ecografia bidimensionala face apel la o sonda ecografica care permite, atunci cand este aplicata pe
piele in fata unei artere, sa se vada peretele anterior al acestei artere, apoi lumenul ei (volumul interior)
si in sfarsit peretele posterior. Ecografia bidimensionala permite, de asemenea, punerea in evidenta a
placilor de aterom si a ingustarilor care pot sa se formeze in grosimea peretelui arterial. In acelasi mod,
este posibil sa fie vizualizate venele si sa se verifice existenta unui cheag.
- Dopplerul arterial utilizeaza o sonda Doppler. Existenta unei ingustari localizate intr-o artera
provoaca o accelerare a fluxului sangvin in acest loc si o diminuare a fluxului arterial in aval de
ingustare. Analiza curbelor inregistrate la diferite niveluri arteriale (carotidian, femural etc.) permite
cunoasterea cu precizie a starii retelei arteriale. In acelasi mod, inregistrarea Doppler a fluxului venos
permite punerea in evidenta a opririi sau incetinirii fluxului sangvin, cauzate de prezenta unui cheag in
interiorul venei examinate, in cazul unei flebite.
- Eco-Dopplerul cu codaj al culorilor, este o tehnica mai recenta, curenta, care
permite vizualizarea pe ecran a fluxului arterial sau venos colorand in mod arbitrar fluxul sangvin in
rosu, daca el se indreapta spre captor, in albastru daca se indeparteaza de el.
Efecte secundare - Eco-Dopplerul vascular este un examen nedureros, a carui durata nu
depaseste 40 minute, care nu necesita spitalizare si nu antreneaza vreun efect secundar.

Avantaje și dezavantaje
Principalele avantaje ale examenului ecografic în patologia vasculară sunt că este neinvaziv,
accesibil, flexibil și oferă informații dinamice.
Neinvazivitatea acestei metode de examinare o face metoda preferată în numeroase circumstanțe:
 pacienți tineri 
 paciente însărcinate 
 urmărire de lungă durată pre sau postoperatorie
 pacienți cu insuficiență renală cronică 
Accesibilitatea examenului ecografic îi înlesnește utilizarea în situații diverse.
Flexibilitatea: avantajul examenului ecografic Doppler în chirurgia vasculară de a putea
oferi informații dinamice, spre deosebire de un examen computer tomograf angiografic.

Dezavantajele examenului ecografic sunt următoarele:

 rezultatul este dependent de experiența ultrasonografistului;
 nu oferă imagini reconstruibile tridimensional și prin urmare poate necesita în diverse cazuri
completarea cu un alt examen radiologic (o situație întâlnită des în practică);
 unele examene ecografice necesită un timp îndelungat de scanare;
  rezultatele sunt limitate în anumite zone anatomice.
În chirurgia vasculară, aplicabilitatea ecografiei este foarte vastă. O folosim așadar în toate patologiile
arteriale și venoase. Iată câteva exemple clasice:
 diagnosticul trombozei venoase profunde, în special la nivelul membrelor;
 diagnosticul insuficienței venoase cronice (superficiale sau profunde);
 diagnosticul arteriopatiei obliterante cronice precum și urmărirea postoperatorie;
 diagnosticul ischemiei acute de membru superior sau inferior;
 diagnosticul și urmărirea pre și postoperatorie a anevrismului aortic/iliac/popliteu;
 diagnosticul și urmărirea postoperatorie a stenozei carotidiene;
 diagnosticul stenozei de arteră renală;
 pregătirea preoperatorie înainte de realizarea unei fistule arteriovenoase;
 ghidajul ecografic al procedurilor endovasculare;
 tratamentul pseudoanevrismelor de arteră femurală comună prin compresie ghidată
ecografic și/sau injecție de trombină.

Oscilometria

Este un test de apreciere a permeabilitatii trunchiurilor arteriale principale la nivelul

membrelor. Indicele oscilometric sau oscilatia pulsatorie maxima corespunde diferentei maxime in
diametru sistolo-diastolic al arterei si depinde de mai multi factori: debitul cardiac; presiunea arteriala;
rezistenta periferica; elasticitatea vasculara.
Valori normale:
Se exprima in unitati relative (indice oscilometric I.O.) si variaza functie de nivelul
segmentului de membru explorat:
- brat = 2-12;
- antebrat: sub cot = 1-10, deasupra pumnului= 0,2-2;
- coapsa, deasupra genunchiului = 4-16;
- gamba: sub genunchi = 3- 10, deasupra gleznei = 0,2-9.
Indicele oscilometric nu poate fi comparat la doua persoane sau chiar la aceeasi persoana in
examinari diferite, decit daca sint indeplinite conditii standard de examinare.
Valorile normale nu exclud leziunile anatomice, valorile subnormale confirma existenta
leziunilor dar nu stabilesc cauza acestora (organica sau functionala).
Valorile anormale sint considerate diferentele de peste o unitate intre I.O. al unui segment si cel
al segmentului controlateral. 
Utilitate clinica:
Testul este utilizat in principal pentru:
a) determinarea permeabilitatii trunchiurilor arteriale principale in zonele in care nu se poate palpa
artera (coapsa, gamba);
b) sindromul de coasta cervicala (variatia I.O. la membrul superior in raport cu miscarea capului).

Pulsoximetria
Pulsoximetria este metoda standard destinata masurarii saturatiei in oxigen a sangelui arterial,
este una dintre cele mai uşoare si mai fiabile măsurători pentru depistarea hipoxemiei, se poate folosi
la măsurarea SaO2 pentru toţi pacienţii cu boli acute, cu dispnee severă
O2 este prezent in sange sub doua forme : dizolvat si legat de Hb.
Hb poate fi functionala si nefunctionala :
- Hb functionala leaga si transporta O2 sub forma de HbO2. O molecula de Hb poate lega
maximum 4 molecule de O2 ( 1,39 mL oxigen/1g Hb )
- Hb nefunctionala nu este capabila sa transporte O2, si se gaseste sub forma a doi compusi
stabili: HbCO si Met-Hb
PaO2 = presiunea partiala a O2 dizolvat in sangele arterial
SaO2 = saturatia procentuala a O2 legat de Hb din sangele arterial
SpO2 = SaO2 atunci cand este masurata cu ajutorul pulsoximetrului

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE
Hb si HbO2 absorb in mod diferit spectrul luminii .
Pulsoximetrul utilizeaza doua diode emitatoare de lumina pentru fiecare lungime de unda ( R -
rosu si IR - infrarosu ) si un fotodetector pentru ambele lungimi de unda.
Aceste fotodiode se activeaza si se dezactiveaza de cateva sute de ori pe secunda pentru a
inregistra absorbtia de lumina in timpul fluxului de sange pulsatil si nepulsatil .
O dioda emite in spectrul rosu la 660 nm, fiind cunoscut faptul ca rata de absorbtie a R-Hb este
mai mare la lungimi de unda intre 600-800 nm .
Cealalta dioda emite in spectrul IR la 940 nm, deoarece rata de absorbtie a HbO2 este mai mare
in intervalul 800-1000 nm.
Microprocesorul analizeaza absorbtia luminii in tesuturi la fiecare lungime de unda pentru a
determina concentratia de Hb oxigenata si neoxigenata .
Este comparata rata absorbtiei in timpul fluxului sangvin pulsatil si nepulsatil, pentru a stabili
absorbtia luminii corespunzatoare sangelui arterial si pentru a determina saturatia O2 in sangele
arterial .
In practica, variatiile de absorbtie sunt de 1-2% in timpul unui ciclu cardiac.
Pulsoximetrul inlatura componenta constanta si analizeaza semnalele variabile pentru lumina
rosie si infrarosu , masurand ulterior raportul intre cele doua lungimi de unda .
Pe baza informatiilor analizate, microprocesorul pulsoximetrului determina concentratia de
HbO2 si R-Hb, calculand apoi procentul de HbO2, si afiseaza saturatia in O2 a Hb din sangele
arterial .
SpO2 = HbO2/ HbO2 + R-Hb.
Pulsoximetrul ofera date calitative si date cantitative prin afisarea unei unde pulsatile ce
corespunde fluxului sangelui arterial si a saturatiei in O2 si frecventei pulsului.
UTILIZAREA CORESPUNZATOARE:
Zona de electie trebuie sa fie bine perfuzata, relativ imobila si usor accesibila .
Comun folosite sunt lobul urechii si degetele membrelor superioare .
In cazul perfuziei periferice scazute, poate fi utilizat si obrazul, nasul sau limba.
Pentru nou nascuti, aplicarea se face la nivelul membrului superior drept, deoarece in cazul
unei eventuale persistente de duct arterial, sangele care ajunge la nivelul M.S. drept este cel mai
oxigenat, fiind mai putin diluat.
LIMITELE METODEI
Erori de pozitionare:
• pozitionarea incorecta a pulsoximetrului astfel incat lumina de la ambele diode nu reuseste sa ajunga
la fotodetector, sau numai lumina emisa de o singura dioda traverseaza tesuturile.
Limitari legate de intensitatea pulsului arterial :
• orice factor care reduce pulsatia arteriala va reduce si abilitatea instrumentului de a detecta si analiza
semnalul si de a calcula saturatia arteriala in oxigen .
• hipotermia, hipotensiunea ( TA< 50 mmHg), si utilizarea vasopresoarelor care actioneaza prin
descresterea pulsatiilor arteriale la nivelul degetelor utilizate pentru pulsoximetrie, pot contribui la
scaderea acuratetii cuantificarilor.
Miscarile necontrolate ale corpului pacientului :
• Orice tip de miscari care pot cauza modificari intermitente ale absorbtiei, pot afecta citirea
rezultatelor .
• Tremuraturile, spasmele musculare, miscarile corpului pacientului cauzate de vibratii in timpul
transportului cu ambulanta sau elicopterul.
Dishemoglobinemiile: prezenta in sangele arterial a methemoglobinei si carboxihemoglobinei
duce la erori de citire deoarece aceste substante produc modificari de absorbtie a luminii .
Carboxihemoglobina absoarbe lumina cu lungime de unda de 660 nm, la fel ca si HbO2 .
Methemoglobina absoarbe si ea lungimea de unda de 660 nm ca si R-Hb, si cea de 940 nm intr-
o masura si mai mare .
• in anemii rezultatele se inregistreaza la valori ale Hb mai mari de 5 mg/dl .
• anemia sicliforma prin prezenta unei Hb modificate care poate cauza erori de masurare a saturatiei in
oxigen;
Bilirubinemia crescuta induce valori false ale oximetriei; ea absoarbe energie cu lungimea de
unda folosita in CO-oximetrie si nu absoarbe energie cu lungima de unda utilizata in PO.
Concentratia mare de lipide in sange poate duce la interferente cu pulsoximetria.

Analiza gazelor din sânge

Gazometria arteriala reprezinta masurarea nivelului oxigenului si dioxidului de carbon in

sangele arterial.
Aceste niveluri reflecta hematoza (imbogatirea sangelui in oxigen si epurarea dioxidului de
carbon din el prin plamani). Prelevarea sangelui se face plecand de la o artera superficiala, in
general artera radiala de la incheietura mainii.
Rezultatul, obtinut in citeva minute, este exprimat in „presiune partiala” arteriala: PaO2 pentru
oxigen (in mod normal de la 11,3 la 13,3 kilopascali, adica de la 85 la 100 milimetri coloana in vechile
unitati, aceste valori micsorandu-se cu varsta); PaC02 pentru dioxidul de carbon (in mod normal de la
4,9 la 5,7 kilopascali, adica de la 37 la 43 milimetri coloana de mercur, valoare care nu se modifica cu
varsta).
Aceste masuratori sunt facute intotdeauna cuplat cu cele ale altor parametri de importanta
fiziologica considerabila: pH (reflecta concentratia sangelui in ioni bicarbonat si in dioxid de carbon);
procentul de hemoglobina oxigenata (de la 97 la 100% in sangele arterial); cantitatea de hemoglobina
sangvina; nivelurile de bicarbonati sangvini.
Plecand de la totalitatea acestor elemente, este posibil sa se evalueze situatia respiratorie a unui
bolnav, sa se aprecieze perturbatiile echilibrului acido-bazic, sa se determine, atunci cand se cunoaste
debitul cardiac, cantitatea de oxigen pe care inima si plamanii le furnizeaza tesuturilor periferice.
Examinarea gazelor din sange face parte din explorarea functionala respiratorie. Ea permite
evaluarea gravitatii unei insuficiente respiratorii si determinarea cauzei sale, fiind in acelasi timp utila
pentru interpretarea perturbatiilor de echilibru acido-bazic sangvin (acidoza, alcaloza), pentru
evaluarea aportului si utilizarii oxigenului.
 De asemenea, gazometria arterială este utilă în evaluarea pacientilor cu apnee în somn, a
pacienților cu obezitate hipoventilație.