Holter ECG

Măsurătorile în domeniul timp

 Frecvenţa inimii (HR) Se ştie că inima are o activitate ritmică, cu o frecvenţă medie în jurul
valorii de 70 bătăi/minut.
 Deviaţia standard a tuturor intervalelor RR ( Standard deviation of the NN interval - SDNN)
pe o înregistrare de 5min. sau 24h
 Deviaţia standard pentru media intervalelor RR normale (Standard deviation of the averanges
of NN intervals - SDANN) pentru fiecare 5 min din înregistrare, aceasta fiind în legătura cu SDNN.
 Rădăcina medie pătratică a diferenţelor succesive dintre bătăile normale ale inimii (The
square root of the mean of the squarea of differences between adjacent NN intervals RMS-SD)
Analiza în domeniul frecvenţă foloseşte transformata Fourier rapidă şi urmăreşte trei semnale periodice:
 componenta spectrală de joasă frecvenţă (low frequency-LF)- 0,04-0,15 Hz, caracterizând
maximumul activităţii simpatice si parasimpatice,
 componenta spectrală de înaltă frecvenţă (high frequency-HF)- 0,15-0,40 Hz, exprimând
influenţa inervaţiei parasimpatice,
 componenta spectrală bazală (basal frequency-BF)-l -1,5 Hz.
 Unii autori au mai semnalat o componentă spectrală, de foarte joasă frecvenţă (very low
frequency-VLF)- 0,02 -0,04 Hz, influenţată probabil de mecanismele termoreglatoare şi de activitatea
sistemului renină-angiotensină.
Electrocardiograma prin mediere de semnal (signal- averaged-ECG)
 Durata totală a complexului QRS filtrat în milisec;
 LAS 40 – Low Amplitude Signals = durata porţiunii finale a QRS în msec, atunci când
amplitudinea semnalelor este sub 40 V ( specifice PVT). LAS 40 are valoare crescută în prezenţa PVT şi
cu cât creşte LAS 40 creşte şi riscul aritmiilor ventriculare.
 RMS-40 (Root Mean Square) = amplitudiea în V a semnalelor întegistrate în ultimile 40 msec ale
complexului QRS filtrat. RMS-40 scade în prezenţa PVT- potentiale ventriculare tardive.
 Pentru a confirma prezenţa PVT trebuie ca minim 2 parametrii să aibă valori patologice (25,30):
 QRSt + LAS 40;
 QRSt+ RMS 40
 LAS-40 + RMS 40.
Cardiografia de impedanţă I.C.G
 Se mai numeşte bioimpedanţă electrică toracică – TEB.
 Este o tehnologie care converteşte modificările impedanţei toracice la schimbari în volum în
funcţie de timp.
•Debitul cardiac
•Rezistenţa vasculară sistemică
•Conţinutul de fluid toracal
•Proporţia sistolica în timp
•Perioada de preejectie

Plasarea senzorilor în cardiografia de impedanţa:

Doi senzori plasaţi deasupra claviculei fiecare pe o parte a gâtului, la acelaşi nivel cu sternul;
Doi senzori pe fiecare parte a toracelui, la nivelul xifoid şi în conformitate cu linia medioaxilară.
Există o interacţiune strânsă între debitul cardiac, consumul de oxigen şi respiraţie.
Astfel, dacă un curent alternativ de frecvenţă înalta este transmis prin piept, ICG masoară
impedanţa de baza (Z0) a curentului împreună cu variaţiile induse de respiraţie şi de debitul cardiac.
Semnalele de impedanţe simţite, dZ, sunt apoi procesate şi analizate împreună cu derivata în timp
dZ/dt, semnalul pulsând sub formă de undă.

Magnetocardiografia
• Tehnică de explorare a activități electrice a inimii
• Înregistrează intensitatea câmpului magnetic al inimii
• Complet non-invazivă
• Primul MCG – 1963
• Magnetocardiograful înregistrează acest câmp magnetic, detectând vectorul magnetic al inimii
• Pe baza măsurătorii se poate determina activitatea electrică a inimii
• Aceasta este de ordinul pT (10-12 T)
• Ca și comparație:
• Magnet de frigider: circa 5 mT (5x10-4 T)
• Câmp magnetic terestru la ecuator: 31 µT (3.1×10−5 T)
• Elementul principal al unui MCG este magnetometrul
• În prezent se utilizează două tipuri: magnetometre SQUID si magnetometre SERF
• Semnalul rezultat va fi captat și filtrat și în final se va obține magnetocardiograma

Aplicații
• MCG poate fi folosit cu succes în diagnosticul timpuriu și non-invaziv al ischemiei cardiace și al
altor patologii
• Sensibilitatea îl face util și in monitorizarea activității cardiace fetale

Avantaje ale MCG

• MCG poate detecta anomalii pe care ECG-ul nu le detectează
• Senzorul nu intră în contact cu pielea
• Permeabilitatea magnetica a țesutului este foarte mica, astfel țesuturile din jurul inimii nu afectează
măsurătorile la fel de mult ca și in cazul ECG-ului
• Se pot capta semnale din partea posterioară a toracelui, obținând astfel informații despre partea
posterioară a inimii fără a folosi electrozi esofagiali

Dezavantaje ale MCG

• Momentan, cel mai mare dezavantaj este prețul
• Este nevoie de un magnetometru performant (SQUID sau SPECT), uneori de heliu lichid și/sau
mediu cu cât mai puține interferențe
• În prezent, măsurătorile MCG sunt mai complicate decât cele ECG

Fonocardiograma
Z1 are:
- frecventa de 30-40 Hz,
- durata de 0,12-0,15sec;
 - debuteaza la 0,02-0,04 sec dupa unda Q;
- se asculta cel mai bine in sp 3-4 parasternal sting
Z2 are:
- frecventa de 50-70Hz,
- durata de 0,08-0,10sec,
- tonalitate mai inalta,
- Debuteaza la sfirsitul undei T,
- se asculta cel mai bine in sp.2 parasternal,
Z3 are:
- vibratii de frecventa joasa,
- durata de 0,04sec,
- care survine in diastola, la 0,10-0,12 sec dupa Z2,
- corespunde umplerii rapide ventriculare si se datoreaza vibratiilor peretilor ventriculari si ale
coloanei de singe care apar la trecerea de la relaxarea activa ventriculara la distensia ventriculara.
Z4 are:
- ca un grup de vibratii cu frecventa joasa,
- amplitudine redusa,
- precede Z1,
- datorindu-se sistolei atriale care imprima o accelerare coloanei de singe spre ventricul, la sfirsitul
diastolei.

Pletismografia de volum
Pletismografia inregistreaza modificarile de volum ale unui segment anatomic in raport cu regimul
sistolo- diastolic de curgere a singelui prin acel segment.
Pletismografia poate fi folosita pentru detectarea modificarilor volumului pulsului la nivelul
extremitatilor membrelor (degete)
Studiul volumului de puls indica gradul de permeabilitate a trunchiului arterial principal din deget.
Amplitudinea pulsului este data de diferenta intre fluxul arterial de intrare si cel venos de iesire din
deget, in timpul unui ciclu cardiac.
Prezinta modificari spontane de amplitudine in raport cu respiratia, tonusul vasomotor si rezistenta
periferica. Un puls amplu corespunde unei artere relaxate; un puls mic corespunde unei artere spastice sau
obstruate.
Volumul pulsului este un indicator al activitatii vasomotorii (influentat de durere, excitare, frica,
emotie, respiratie adinca, etc.).
Daca toti ceilalti factori se mentin constanti, volumul undei pulsatorii depinde de cantitatea de
tesut inchis de pletismograf. Pentru a se putea compara cifrele de la un bolnav la altul, datele obtinute
trebuie raportate la un volum de deget mediu (se considera arbitrar ca fiind de 4 ml).
Valori normale:
 - peste 6 - 8 mm 3 /4 ml deget = normal;
 - sub 4 mm 3 /4 ml deget = diminuarea fluxului sanguin.
 Limita inferioara a normalului in conditii de vasodilatatie este de 4 mm 3 /4 ml deget. In situatia
diminuarii fluxului arterial periferic, nu se poate diferentia etiologia spastica (functionala) de cea
stenozanta (organica), decit prin examenul suplimentar, de vasodilatatie indusa.
Considerente tehnice:
Senzorul se compune din doua diode: un LED infrarosu,si o dioda receptoare de radiatii
infrarosii.LEDul emite radiatie infrarosie care va fi absorbita de catre sangele din tesut intr-o mai mare sau
mai mica masura in functie de cantitatea de fluid,ritmul cardiac dar si de caracteristicile celorlalte
componente ale sistemului circulator(artere,vene,valve) si reflectata de catre osul degetului.
Radiatia reflectata va fi culeasa de dioda receptoare care o va transforma intr-o tensiune variabila.

Indici de performanță cardiacă

2 decalaje ale ciclului cardiac:
Sfigmograma centrală (carotidograma) se diferenţiază de cea periferică atât ca formă, cât şi ca moment de
apariţie (mai rapid în raport cu traseul periferic).
Faza sistolica incepe cu punctul e (E), ce corespunde deschiderii sigmoidelor aortice, la debutul ejectiei
VS, care survine la 0,06-0,09 sec dupa debutul Z1. Cuprinde :
• unda anacrota, cu o ascensiune rapida pina la un virf notat B, care este atins in 0,10-0,12 sec, ce
reprezinta timpul de ascensiune;
• unda catacrota - portiunea incepind de la punctul B pina la incizura dicrota I (se datoreaza
inchiderii valvelor sigmoide aortice si survine la 0,02-0,03 sec dupa componenta A a Z2).
Faza diastolica cuprinde unda dicrota, de reascensiune, datorata ciocnirii singelui de valvele sigmoide
inchise, care are tendinta de reflux spre VS in acest moment.
Calcularea timpilor sistolici ai ventricolului stâng
• Perioada de preejecţie a ventricolului stâng (PPE) se măsoară între începutul depolarizării
ventriculare (unda q sau R de pe ECG) şi debutul ejecţiei ventriculare stângi, reprezentate de
punctul e de pe carotidogramă (debutul pantei ascendente, anacrote).
PPE = PM + PCI
 Perioada de mulaj: (PM)=Q-M, se măsoara de la începutul undei Q până la componenta M a Z1;
 Perioada de contractie izovolumetrica (PCI): se măsoară de la componenta M a Z1 până la
punctul e, sau scăzând din sistola mecanică M-A2 - PE.
– Sistola mecanică se măsoară pe fonocardiogramă ca fiind intervalul M-A2, de la
componenta M a Z1 până la componenta A a Z2.
– Sistola electromecanică se măsoară ca interval Q-A2, de la începutul undei Q până la
componenta A a Z2.
• Perioada de ejecţie a ventricolului stâng (PE) se determină între punctele e şi i (incizura dicrotă)
de pe carotidogramă;

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A APARATULUI RESPIRATOR

1. Volumele pulmonare statice

2. Volumele pulmonare dinamice
3. Testele bronhomotorii
4. Debitele ventilatorii instantanee maxime

VOLUMELE PULMONARE STATICE

Capacitatea vitală cu componentele sale (CV)
 Volumul inspirator de rezervă (VIR)
 Volumul curent (VT)
 Volumul expirator de rezervă (VER)
Capacitatea reziduală funcţională (CRF)
• Volumul rezidual (VR)
Capacitatea pulmonară totală (CPT)

Spirometria
• cu ajutorul spirometrului
• volumele de aer inspirate şi expirate de către subiect – înregistrate ca o funcţie de timp

Determinarea
• dimineaţa, pe nemâncate
• pacientul nu are voie să fumeze cu cel puţin o oră înainte de investigaţie
• subiectul, după ce i se aplică o clemă nazală este cuplat la spirometru şi lăsat să respire
normal timp de 1 min apoi este solicitat să execute un inspir maxim urmat de un expir cât mai lent
şi mai complet posibil
• volumul curent (VT = tidal volume) = volumul
de aer vehiculat în cursul respiraţiei de repaus
• capacitatea vitală (CV) = volumul expulzat din plămâni în cursul expirului maxim
• volumul inspirator de rezervă (VIR) = volumul de aer care poate fi introdus suplimentar în
plămân, de la sfârşitul unui inspir de repaus
• volumul expirator de rezervă (VER) = volumul de aer care poate fi expulzat suplimentar din
plămân, de la sfârşitul unui expir de repaus
• volumul rezidual (VR) volum de aer care nu poate fi expulzat din plămâni nici după un efort
expirator maxim mijloace de investigaţie mai complexe
Se ia în considerare cea mai mare valoare a volumului pulmonar măsurat obţinută după trei
determinări = valoarea actuală sau reală a pacientului (exprimată în litri sau mililitri)
 • se preferă exprimarea procentuală a valorii reale faţă de valoarea ideală a volumului pulmonar
măsurat
• valoare teoretică, calculată cu ajutorul unor formule de regresie în funcţie de rasă, sex, vârstă şi
înălţime
• valori normale: CV = 80-120% din CV ideal
• Mai putin de 80% CV = SINDROM RESTRICTIV
• capacitatea reziduală funcţională (CRF) volumul de aer conţinut în plămâni la sfârşitul unui expir
normal
• măsurarea CRF – prin mai multe metode -
 metoda diluţiei heliului
 metoda pletismografică

VOLUMELE PULMONARE DINAMICE

• se face pe expirograma forţată obţinută cu ajutorul spirometrului
• aceleaşi condiţii ca la determinarea CV, se efectuează un inspir maxim după care se expiră cu toată
forţa şi rapid întreaga capacitate vitală (expir maxim forţat)
• volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expiraţiei maxime forţate care urmează
unui inspir maxim = volumul expirator maxim pe secundă = FEV1
valori normale: VEMS = 80-120% din VEMS ideal
• Sub 80 % VEMS = SINDROM RESTRICTIV, SINDROM OBSTRUCTIV
• indice de permeabilitate bronşică (IPB) = indice Tiffneau
IPB = FEV1/ CV X 100
valoare normală = 70% - 85%
• Sub 70% IPB = SINDROM OBSTRUCTIV
• ventilaţia maximă - performanţa maximă a pompei toraco-pulmonară şi implicit capacitatea de
adaptare la efort
• volumul maxim de aer care poate fi ventilat intr-un minut
• V max. ind = FEV1 x 30
• scaderea V max. ind. cu mai mult de 20% din valoarea ideală este patologică

DISFUNCŢIE VENTILATORIE RESTRICTIVĂ

• CV scazuta
• IPB normal sau crescut
• FEV1 si Vmax ind scazute
cauze:
• Parenchimale: pneumoconioze, sarcoidoze, TB pulmonara
• Extraparenchimale: cifoscolioze, obezitate, spondilita
anchilozanta, paralizie a diafragmului, distrofii musculare, miastenia gravis

DISFUNCŢIE VENTILATORIE OBSTRUCTIVĂ

• CV normală
• IPB scazut
• FEV1 şi V max. ind scazute
cauze:
• astmul bronşic • Corpi straini intrabronsici
• BPOC • mucoviscidoza
• Tumori • Bronsiolita acuta

DISFUNCŢIE VENTILATORIE MIXTĂ

CV scazuta
• IPB redus
• FEV1 şi V max. ind f reduse (sub 30% val. teoretice)
• diagnostic CERT: reducerea CPT
cauze:
• TBC pulmonar asociat cu bronşită cronică, pneumoconioze

TESTELE BRONHOMOTORII
• utilizate frecvent in clinică
• apreciază efectul bronhomotor indus de diferite substanţe administrate sub formă de aerosoli
• pe baza modificărilor FEV1
Testele bronhoconstrictoare - de provocare a obstrucţiei
• efectuate cu acetilcolină, methacolină, histamină sau diverşi alergeni
• la indivizii asimptomatici la care suspectăm anamnestic un astm bronşic
• testul este semnificativ dacă VEMS scade cu mai mult de 15 - 20%
Testele bronhodilatatoare
• efectuate cu medicamente b-adrenergice cu acţiune rapidă sau cu parasimpaticolitice inhalatorii
• la pacienţii cu sindrom obstructiv deja constituit
• fie în scop diagnostic (evidenţierea originii spastice a obstrucţiei)
• fie în scop terapeutic (eficacitatea medicaţiei)
• testul este semnificativ dacă VEMS creşte cu mai mult de 10 -15%

DEBITELE VENTILATORII INSTANTANEE MAXIME

• se poate face cu ajutorul buclei flux-volum determinată cu ajutorul spirometrelor prevăzute cu
traductor de flux
• înregistrarea se face în cursul unui ciclu respirator maxim şi forţat
• bucla flux-volum - analiza grafică a fluxului de aer generat în funcţie de volumul de aer mobilizat
• debitul expirator maxim instantaneu de vârf (PEF = peak expiratory flow )
Scaderea PEF cu mai mult de 35% faţă de valoarea de referinţă apare în sindromul obstructiv dar şi
în cel restrictiv
• debitul expirator maxim instantaneu la 50% din CV ( MEF50%) = debitul expirator
instantaneu din momentul cand a fost eliminata 50% din CV fortata
• Scaderea MEF50% cu mai mult de 35% faţă de valoarea de referinţă apare în sindromul
obstructiv distal chiar inainte ca alti parametri ( FEV1) sa fie modificati

Indicaţiile spirometriei
• Diagnostic;
• Monitorizarea pacienţilor;
 Evaluarea eficienţei tratamentului administrat;
  Aprecierea progresiei bolilor care afectează funcţia respiratorie;
 Monitorizarea persoanelor expuse la factori nocivi (fumat, risc ocupaţional);
 Monitorizarea reacţiilor adverse ale medicamentelor cu toxicitate pulmonară cunoscută.
• Evaluarea dizabilitaţilor;
 Aprecierea riscului preoperator;
 Evaluarea prognosticului;
 Evaluarea statusului clinic inainte de inceperea programelor de activitate fizică intensă;
 Evaluarea pacienţilor in cadrul programelor de reabilitare; Evaluarea indivizilor in situaţii
cu implicaţii medico-legale
• Screening-ul indivizilor cu risc pentru boli pulmonare.

Contraindicaţii
• Infarct miocardic recent (<1 lună);
• Anevrism cerebral/toracic;
• AVC
• Hemoptizie de cauza necunoscuta;
• Pneumotorax sau trombemolism pulmonar recent;
• Intervenţie chirurgicală recentă (toracică, abdominală, oculară).

Complicaţiile şi riscurile procedurii

• Pneumotorax;
• Dureri toracice;
• Tuse;
• Bronhospasm
De evitat inainte de testare:
• fumatul;
• consumul de alcool;
• efortul fizic intens;
• haine ce impiedica expansiunea toracelui/abdomenului;
• consumul unei mese importante;
• administrarea de bronhodilatatoare.
Conditii
• Expiraţia trebuie sa inceapa fara ezitari;
• Inspiraţie completa, maximala;
• Fara scurgerea aerului pe langa piesa;
• Accesul de tuse in prima secunda invalideaza testul;
• Fara ezitari care pot determina intreruperea fluxului de aer;
• Durata minima a expirului de 6 secunde şi sub 50ml in ultimele 2 secunde;

• Cele mai bune 2 determinari trebuie sa indeplineasca criteriile de reproductibilitate:

• Se considera valorile cele mai mari ale CVF şi FEV1 obţinute in urma a trei determinari validate;
• Diferenţa intre cea mai mare şi următoarea valoare obţinută pentru CVF şi VEMS trebuie să fie
sub 5% sau sub 150 ml.
• Dacă cele trei curbe inregistrate nu indeplinesc criteriile pot fi necesare incercări suplimentare;
 • De obicei maxim opt manevre.
• Corecţia valorilor pentru temperatura şi umiditate BTPS.

Polisomnografie

Somnul
Este o stare normală caracterizată prin:
• reducerea importantă a mișcărilor corpului
• postură caracteristică
• diminuarea stării de conștiență și a răspunsurilor la stimuli din mediul exterior
• apariția ciclică și revesibilitatea spontană sau indusă de stimuli
Importanta
• Refacere energetică
• ↑ somatică, fiziologică
• “Radar” natural
• Epurare chimică
• Funcţii endocrine şi imunologice
• Recalibrare vegetativă
• Consolidarea memoriei
impact → calitatea somnului
– stressul cotidian
– lucru prelungit/in ture
– alimentaţia dezechilibrată
– stimulente şi „energizante”
– abundenţa de informaţii, invadand intimitatea dormitorului

Durata
Durata medie: 8 ore, extreme 3 - 12 ore
– nevoi reduse fiziologic ( „short sleepers” -
„persoane cu somn scurt”), cărora 6 ore de somn le sunt suficiente
– somn lung fiziologic(„long sleepers”) - nevoie de 9
- 10 ore pentru a nu prezenta semne de privare de somn. Aceste diferenţe sunt programate genetic
Tendinţa matinală : morningness; „early birds”: trezire devreme funcţionare optimă 6 a.m., adormire
înainte de 22
Tendinţa vesperală: eveningness; „night owls”: adormire după miezul nopţii, trezire tardivă, funcţionare
optimă după-amiaza şi seara

Somnul REM si non REM

Stadiul 1:
• durează câteva minute
• scade frecvența cardiacă și respiratorie, tensiunea arterială
• mișcările corpului sunt absente sau foarte rare
• Semnalele electrice devin mai mici ca amplitudine, neregulate = frecvență mare cu voltaj mic
Stadiul 2:
 • Durează aproximativ 20 de minute
• Subiectul se detașează de lumea înconjurătoare și este tot mai greu de trezit
• Apar undele electrice specifice: complexul K si undele de tip fus (Spindles)
Stadiul 3:
• Apare la 30-40 de minute după adormire = reprezintă debutul somnului profund
• Subiectul este dificil de trezit
• Apar unde cerebrale lente de 5 ori mai largi decât undele stadiului 2 = undele delta
Stadiul 4:
• Stadiul cel mai profund al somnului non-REM
• Funcțiile vegetative ating un nivel minim
• Unde delta ample și largi
Somnul REM
• Activitate cerebrală intensă
• Apar visele
• Paralizie musculară specifică
• Posibila apariție a narcolepsiei, cataplexiei și paralizie asociată somnului

Polisomnografia
Somnul cu stadiile: • pozitia corpului
• EEG (2 canale) • miscarile membrelor
• EOG (2 canale) Respiratia:
• EMG al muschilor mentonieri • canula /termistor
Sistemul cardio-vascular: • saturatia in oxigen
• ECG • miscari respiratorii toracice
• frecventa cardiaca • miscari respiratori abdominale
Movement: • sforaitul

• Metode de diagnostic de tip I- laborator de polisomnografie, necesită supraveghere.

• Metode de diagnostic de tip II- polisomnograf portabil (la domiciliu- fără supraveghere), măsoară
aproape aceiași parametrii ca precedentele și pot face diferența intre somn și starea de veghe.
• Metode de diagnostic de tip III- polisomnograf cu cel puțin 4 canale, sunt utilizate doar când există
suspiciunea înaltă de SASO, nu pot distinge somnul de starea de veghe.
• Metode de diagnostic de tip IV- înregistrează 1-2 parametrii (pulsoximetria nocturnă continuă și/
sau fluxul respirator), utilizate doar în screening.
• Polisomnografia măsoară sau estimează indicele apnee- hipopnee= numărul de episoade de apnee
și hipopnee ce survin în o oră, fiind un indicator al prezenței și severității apneei în somn.
Hipopneea
- scaderea fluxului de oxigen >30% (cind se masoara cu canula nazala) timp de >10 s
- scaderea > 3% a SaO2 sau asocierea cu o microtrezire

Sindromul de apnee în somn

Reprezintă o condiție caracterizată prin pauze respiratorii repetate cu durata de cel puțin 10
secunde în cursul somnului, datorate îngustării dinamice a căilor aeriene superioare până la colabarea lor
în inspir, cu scăderea repetată a conținutului de oxigen în sânge si treziri scurte repetate ce duc la
destricturarea somnului, somnolență diurnă și grave complicații cardiovasculare și metabolice.

Clasificare
• De tip obstructiv (SAO) – se caracterizează prin colapsul repetat al căilor aeriene superioare (la
nivelul faringelui), însoțit de scăderea saturației în oxigen și apariția de microtreziri;
• De tip central – opriri ale respirației datorită unor dereglări la nivelul centrilor respiratori;
• De tip mixt – episoade de apnee compuse dintr-o apnee de tip central urmată de o apnee de tip
obstructiv, în cadrul aceluiași episod.

Simptome diurne Simptome nocturne

• Somnolență excesivă • Sforăit (aprox. 80dB)
• Tulburări de concentrare • Nicturie
• Tulburări de memorie • Insomnie
• Cefalee matinală • Somn neodihnitor
Factori de risc
• Obezitatea
• repezintă principalul factor implicat în SAOS
• Indicele de masă corporală peste 30 kg/mp
• Circumferința gâtului de peste 43 cm la bărbați, 37 cm la femei
• Retrognația
• Malformații ale palatului, hipertofia uvulei
• Deviația de sept nazal
• Polipii nazali
• Vârsta mai mare de 40 de ani
Explorari
• Chestionare de somnolență sau/și de • Polisomnografie
calitatea somnului • Consult cardiologic
• Teste funcționale respiratorii • Teste de menținere a vigilenței
• Examen ORL • Teste de latență a somnului
• Poligrafie cardio-respiratorie

Masuri preventive
• Scădere în greutate
• Evitarea consumului de alcool și a medicației sedative înainte de culcare
• Poziție ridicată în pat pentru pacienții cu obezitate extremă
• Evitarea decubitului dorsal în timpul somnului
• Oprirea fumatului
• Evitarea deprivării de somn
Tratament
• Ventilația cu presiune pozitivă pe masca nazală
• in regim continuu (CPAP)
• În regim variabil (BiPAP)
• in regim automat (APAP)
• Dispozitive orale
• Farmacoterapie: acetazolamidă, modafinil (stimulatoare a SNC)
• Chirurgie ORL

• Amigdalectomie
• Uvulo-palato-faringoplastie = excizia mucoasei care determină obstrucția
• Faringoplastie laterală: pentru aducerea palatului anterior, se suturează pilierii la o porțiune mai osoasă
pentru susținere
• Barbed suture = auto locking suture
• Chirurgie nazală pentru deviația de sept
• Glosectomia chirurgicală sau cu laser
• Osteotomia maxilo-mandibulară cu suspensie hioidiană
• Se poate ancora baza limbii la nivelul mandibulei pentru a preveni căderea acesteia și obstrucția în
timpul somnului
• Inspire = sistem inserat la nivelul nervul hipoglos și al toracelui amigdalelor mari și a vegetațiilor
adenoide

Gazometria arteriala
1. Starea echilibrului acido-bazic
2. Statusul oxigenării
3. Echilibrul electrolitic

Curba de disociere a Hb
Descrie relaţia dintre PaO2 şi SpO2 pentru Hb normală, la un Ph de 7,4 şi temperatura de 37⁰ C.
Pentru PaO2 de 60 mmHg (IRA), corespunde SpO2 de 90%
P50 ne arată deviaţia la stanga sau la dreapta a curbei de disociere
VN: aprox 27 mmHg
Odata cu scăderea presiunii atmosferice, aerul devine mai sărac în O2
• Cu cât un organism este mai obisnuit (aclimatizat la altitudini mici, cu atât va resimți mai tare răul de
înălțime
• Altitudine mare = >2000 m

• Boala acută a muntelui (Acute Mountain Sickness) (4-8 ore după ascensiune)
• Dureri de cap
• Vertij
• grețuri și varsaturi
• Tulburări de somn
• Edemul cerebral de altitudine înaltă
• Edemul pulmonar de altitudine înaltă
• Presiunea atmosferică scade nonlinear la altitudine
• PiO2 ⇣ PaO2 ⇣ SpO2
• ⇣ tº, ⇣ umiditate = ⇡ reactivitatea bronșică

EDEM PULMONAR
Edem pulmonar acut non-cardiogen la o persoană neaclimatizată, care ascensionează la peste 2500 m.
• Apare 2-4 zile de la ascensiune
Factori predispozanți:
• Genul masculin • Infecții respiratorii preexistente
• Ascensiunea rapidă • Efort fizic intens
• Altitudine mare

Tratament
Coborâre imediată la o altitudine sub 1000 m
Cameră hiperbară (preferabil portabila) (2-4 psi) (0,1 – 0,3Bar)
Suplimentare de oxigen pentru a menține SpO2>90%
Limitarea activității fizice (evacuare imediată dacă este posibil)
• Nifedipină 30 mg x2/zi