Sunteți pe pagina 1din 4

Rasa Baltata Romanesca

Rasa Baltata Romanesca este o rasa locala de taurine


mixta si s-a format prin incrucisarea de absorbtie a taurinelor de rasa Sura de stepa,
varietatea transilvaneana cu rasa Simmental.
Incrucisarile nu s-au facut in mod sistematic, astfel in unele zone incrucisarea de absorbtie a mers
numai pana la a doua si a treia generatie si s-au folosit la incrucisari tauri metisi, fapt ce explica
variabilitatea materialului existent.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au importat din nou tauri din Elvetia si Austria pentru
consolidarea insusirilor rasei. Este raspandita in toata Transilvania, exceptand partea nord-vestica a
Maramuresului ocupat de rasa Bruna, zona muntilor Apuseni si sud-vestul Transilvaniei ocupat de
rasa Pinzgau de Transilvania.
In nordul Moldovei se creste in partea de est a judetului Suceava si judetul Botosani. Este
raspandita si in alte judete indeosebi in jurul centrelor populate. Ea formeaza impreuna cu metisii
circa 33 -36 % din efectivul total de taurine ale tarii noastre.

Insusirile morfologice si productive ale rasei


Este de talie mare 130 -140 cm si o greutate de 550-700 kg. Culoarea baltata cu galben de diferite
nuante este asemanatoare cu a rasei Simmental. Conformatia corporala este armonioasa, capul larg
si potrivit ca lungime, gatul in general scurt si musculos, bine prins in trunchiul care este larg, lung si
adanc. Linia superioara a trunchiului este dreapta, exceptand exemplarele care au coada prinsa sus.
Greabanul, spinarea si salele sunt drepte cu musculatura bine dezvoltata, crupa lunga, larga si
orizontala. Abdomenul este bine dezvoltat, voluminos, ugerul globulos, bine prins, cu sferturi simetric
dezvoltate. Membrele sunt puternice cu osatura si musculatura dezvoltate si cu aplomburi corecte.
Pielea este groasa, densa si elastica. Constitutie este robusta, uneori cu abateri spre grosolana si
mai rar spre fina.
Rasa apartine tipului mixt de carne-lapte, dar exista frecvent in cadrul rasei exemplare care apartin
tipului de lapte-carne. Vacile din populatia activa (supuse controlului oficial al productiei de lapte) in
perioada 1960-1985 au realizat o productie medie de 2703 kg lapte cu 3,79 % (respectiv 103 kg)
grasime.
Rasa Baltata Romanesca este foarte apreciata pentru productia de carne. Animalele se ingrasa
usor, tineretul supus ingrasarii intensive atingand 400 de kg la varsta de 1 an. Randamentul la taiere
este de 50-58% cu o carne de calitate superioara.
Calitatile rasei  sunt:

 precocitate mare in procesul de crestere manifestat prin greutate mare la 10-12 luni;
 productii bune de lapte si de carne in conditii optime de hranire si intretinere;
 o constitutie robusta si o conformatie armoniosa.
Printre defectele ce se intalnesc la acesta rasa mentionam:

 greutatea nesatisfacatoare in zonele cu conditii de hranire mai putin corespunzatoare
in perioada de crestere cum sunt: Nordul Moldovei si unele zone de munte din Transilvania;
 precocitatea productiva este nesatisfacatoare, prima fatare avand loc la varsta de 29-
30 de luni iar la lactatie vacile produc doar 62 % din producsie la lactatie maxima, care se
obtine la lactatia a 5,6-a; consumul pentru un litru de lapte este ridicat la 1 -1,2 U.N.
Programul de ameliorare a taurinelor prevede extinderea acestei rase si ameliorarea ei, atat in
directia productiei de lapte cat si de carne.
Productia de lapte variaza in functie de conditiile de exploatare fiind in medie intre 3500-4000
kg/lactatie, cu 3,8 % grasime. Manifesta precocitate, aptitudini pentru mulsul mecanic si
economicitate mai putin bune, viteza de muls de 1,1 kg/min. si un consum de cea. 1,2 UN/kg lapte).
Productia de carne este foarte buna datorita aptitudinilor deosebite ale rasei materializate prin:
pretabilitate foarte buna la sistemul intensiv de ingrasare, greutate corporala mare, precocitate buna,
spor foarte bun de crestere, conversie buna a furajelor, economicitate buna si indici cantitativi si
calitativi deosebiti ai carnii.
Astfel, taurasii, ingrasati intensiv, au un spor de crestere de peste 1200 g/cap/zi (realizand peste 550
kg la sacrificare – 16 luni), cu un consum specific de cca. 7 UN/kg spor si un randament la
sacrificare de 53-58 %.
Carnea in carcasa are o pondere de peste 65 %, raportul carne-oase este de 4,2/1, iar carnea are
insusiri tehnologice si organoleptice bune.

Sala de muls brăduleţ sau coastă de peşte (herringbone)

Este un tip de sală des întâlnită în România în fermele cu efective de până la 400 de
vaci. Capacitatea acestor săli pleacă de la 2x4 locuri până la 2x24 locuri, cu aparate de muls
pentru toate locurile sau cu posibilitatea de mutare a aparatelor de la un rând la celălalt. Pe
standul de muls, vacile sunt dispuse simetric şi oblic, în unghiuri de 30° (muls din
partea
laterală), 60° (muls prin lateral sau prin spate) sau 70° (cu muls prin spate) faţă de fosa de
serviciu care separă cele două rânduri de standuri.
Dependent de unghiul la care sunt dispuse vacile, lăţimea standului de muls este de 0,7-
1,0 m. De regulă, vacile de pe aceeaşi linie se blochează la capete cu o uşă sau cu un grilaj
metalic, care permit accesul şi evacuarea vacilor de pe platforma de muls pe fiecare rând.
Avantajele sălii de muls coastă de peşte sunt:
- productivitatea muncii mare, în fiecare oră sunt mulse 32-50 / mulgător – numărul
mare de vaci mulse în unitatea de timp devine posibil ca urmare a faptului că se
reduce distanţa de la un uger la altul şi introducerea şi evacuarea vacilor se face în
grup.
- spaţiul construit este mai redus şi, la unele variante, un aparat de muls poate fi
utilizat la două standuri, fie de aceeaşi parte, fie pe părţi opuse (top ower sau swing
ower – figura VII.26).
Dezavantajul major al sălii de muls de tip brăduleţ este că, odată intrate în stand, vacile
se constituie într-un grup şi vor fi tratate ca atare; prin urmare, cele care se mulg greu sau au
producţie ridicată de lapte, reţin pe stand întregul grup, prelungind durata staţionării pe stand;
Organizarea mulsului începe cu introducerea unui grup de vaci, pregătirea a patru ugere
pentru muls, mulgerea primelor jeturi de lapte, ataşarea paharelor de muls, supravegherea
mulsului şi detaşarea paharelor de muls, începând cu primele vaci pe care s-au ataşat
paharele.

După terminarea mulsului pe un rând, vacile sunt evacuate din sala de muls, sunt
introduse altele şi ciclul se reia; în cazul dispunerii aparatelor pe un singur rând, acestea sunt
mutate succesiv de la un rând de vaci la celălalt. Practic, pe durata mulgerii unui rând, sunt
introduse şi se pregătesc pentru muls vacile de cealaltă parte a fosei de serviciu.

Bibliografie

PRODUCȚII ANIMALIERE © Ioan Huțu, 2019 180 VIII.8. BIBLIOGRAFIE


CONSULTATĂ 1. ACATINCĂI, S., 2000. Producţiile bovinelor, Editura Mirton, Timişoara
2. ENSMINGER, M.E., 1991, Animal Science – Ninth edition, Interstate Publishers, Inc. SUA.
3. GEORGESCU, GH. (coordonator) – 1988, 1989, 1995, 1998. Tratat de creşterea
bovinelor, vol. I, II, III, IVII. Editura Ceres, Bucureşti. 4. GEORGESCU, GH.,
CURELARIU, N., OANCEA, M., CURELARIU P. – 1983. Cartea fermierului – creşterea
vitelor, Editura Ceres, Bucureşti. 5. GEORGESCU, GH., VELEA, C., STANCIU, G.,
UJICĂ, VII., GEORGESCU, D., RÂMNEANŢU, N. – 1990. Tehnologia creşterii bovinelor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 6. GRAVES, R.E., TYSON, J.T., MCFARLAND,
D.F., 2010 Freestall Shelter Floorplans and Components , G 84, The Pennsylvania State
University, Cooperative Extension. 7. HUTU I., SZEKELY, G., GRUIN A., CSZISTER L.,
HUŢU D., 2005. Adăposturi semideschise pentru vaci, UEX 2005- http://www.unitate-
xtensie.org.ro/extensie/materiale/02.01. %20 Adaposturi %20semideschise.pdf. 8. LÉVESQUE,
P., 2001. Profitable milking, Step by step milk quality. – Institut de Technologie agroalimentaire
de la Pocatière, Canada 9. LUCA, I., 2000. Curs de alimentaţia animalelor, Editura Marineasa,
Timişoara. 10. LUDOVIC T. C., 2004. Tehnologia creşterii bovinelor, Partea a II-a,
Tehnologii de creşterea şi exploatarea bovinelor, curs pentru anul IV, ID. 11. McCLARY, D.,
2002. Body Condition Scoring in Dairy Cattle, Elanco Animal Health, CD 12. SAS, E., 1996.
Curs of zootehnie şi etologie, Editura Brumar, Timişoara. 13. SAS, E., HUŢU, I., 2004.
Zootehnie - lucrări practice, Editura Eurostampa, Timişoara. 14. STANCIU, G., 1999.
Tehnologia creşterii bovinelor, Ed. Brumar, Timişoara 15. STANCIU, G., ACATINCĂI, S.,
CZISZTER, L. – 1994. Tehnologia creşterii bovinelor – Îndrumător de lucrări practice, Lito
USAB Timişoara 16. STANCIU, G., ACATINCĂI, S., CZISZTER, L. 1994. Tehnologia
creşterii bovinelor – Îndrumător de lucrări practice, Lito USAB Timişoara. 17. SZOKE
HAJNALKA, HUTU I., 2005. Calitatea laptelui, UEX, 2005 http://www.unitate-extensie. org.ro
18. VELEA, C. – 1999. Producţia, reproducţia şi ameliorarea vitelor, vol. I and II, Editura
Technică Agricolă, Bucureşti. 19. WATTIAUX M. A., Dairy essentials: Milk secretion in the
udder of a dairy cow. Babcock Institute for International Dairy Research and Development,
University of Wisconsin, -Madiso

S-ar putea să vă placă și