1

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus

on Inquiry-based Learning and Education through
Science

4. Notiţele profesorului

Clasa la care se implementează proiectul este clasa a VII-a. Elevii au

cunoştinţe în acest moment despre dilatarea corpurilor solide, lichide şi
gazoase, cunosc unele aplicaţii ale dilatării corpurilor. Cunosc formulele
substanţelor chimice (oxizi, acizi, baze, săruri), ce sunt reacţiile chimice şi
ecuaţiile chimice. Lecţiile prezentate în acest modul fixează aceste
cunoştinţe şi fac legătura între noţiunile de dilatare, reacţii exoterme şi
endoterme şi acţiunea lor asupra organismului uman.
Se vor relua noţiuni cum ar fi temperatura, unităţi de măsură,
termometrul. În cadrul discuţiei legate de dilatarea corpurilor solide se
reamintesc dispozitivele utilizate la studiul fenomenului (pirometru cu
cadran, lamă bimetalică, bilă din aluminiu şi inel metalic) dar este propus un
experiment nou utilizând o cutie de conserve şi un cui. Se rezolvă
următoarea problemă legată de dependenţa densităţii unui corp de
temperatura lui: Un corp din aluminiu de masă m=270 g la temperatura t0 =
200C are densitatea ρ0 = 2,7 g/cm3. Încălzind corpul la temperatura t = 800C
volumul său creşte cu 420 mm3. Ce densitate ρ are corpul la temperatura de
1400C?
Se reaminteşte elevilor formula:

Unde: ρ = densitatea finală, m = masa corpului care nu se modifică, V0 =

volumul iniţial al corpului şi ΔV = variaţia de volum.
Cantitativ dilatarea termică se descrie printr-un coeficient de dilatare
termică.

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 2
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

Coeficientul de dilatare termică liniară se notează cu α şi se exprimă prin

relaţia:

în care: Δl = l – l0 ; l fiind lungimea barei corespunzătoare temperaturii

t C; l0 este lungimea barei corespunzătoare temperaturii 00C; iar ΔT
0

reprezintă variaţia temperaturii.

Coeficientul de dilatare termică liniară este o mărime ce caracterizează
materialul (substanţa), valoarea sa fiind diferită de la o substanţă la alta şi
poate fi determinată experimental.
Experimental se poate verifica că legea de dilatare liniară este dată de
expresia:
l = l0 (1 + αΔT)
care mai poate fi scrisă şi astfel:

Partea a doua a egalităţii este „binomul de dilatare termică”.

Lichidele fiind sisteme materiale care nu au formă proprie, fenomenul de
dilatare va fi cel corespunzător modificării lor de volum.
Dilatarea lichidelor se caracterizează cu ajutorul coeficientului:

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 3
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

în care: Υ este coeficient de dilatare termică în volum; ΔV = V – V0; V0

este volumul corespunzător temperaturii iniţiale; V este volumul

corespunzător temperaturii finale; Δt = t – t0; t0 este temperatura iniţială a
sistemului; t este temperatura finală a sistemului, iar ΔV reprezintă variaţia
reală a volumului de lichid datorată variaţiei temperaturii de la t0 la t.
Menţiunea „variaţia reală a volumului“ atrage atenţia asupra faptului că,
atunci când se măsoară dilatarea unui lichid, trebuie ţinut seama şi de
dilatarea vasului ce conţine lichidul.
Coeficientul de dilatare al lichidelor este mai mic decât al gazelor, dar
mai mare decât al solidelor, prezentând şi el variaţii cu temperatura. Pe

intervale mici de temperatură, coeficientul de dilatare Υ poate fi considerat

constant şi înlocuit cu valoarea sa medie pe domeniul respectiv.

În aceste condiţii, în vecinătatea lui 00C:

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 4
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

V = V0 (1 + Υt)

în care: V este volumul lichidului la temperatura t0C, iar Υ reprezintă

coeficientul de dilatare termică al lichidului.
Deoarece volumul unei mase m de lichid variază cu temperatura, rezultă
că şi densitatea ρ = m / V se va modifica cu temperatura.

ρ= ,

în care, ρ0 = m / V0 este densitatea lichidului la 00C.

Dacă în procesul de dilatare a lichidului identificăm şi separăm dilatarea
simultană a vasului de cea a lichidului, atunci relaţia:

Υa

defineşte coeficientul de dilatare aparentă a lichidului. În această

relaţie, ΔVa defineşte creşterea aparentă a volumului de lichid (include
creşterea volumului de lichid cât şi a volumului vasului ce-l conţine), V0
este volumul iniţial al lichidului, iar Δt reprezintă variaţia temperaturii.

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 5
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

Dacă se notează cu Υs coeficientul de dilatare volumică al vasului ce

conţine lichidul, caracterizat prin coeficientul de dilatare termică Υ, atunci

între Υ, Υs şi Υa se poate scrie:

Υ = Υs + Υa

Despre comportamentul apei între temperaturile 00 – 40C, elevii cunosc

din clasa a VI-a că volumul apei se micşorează odată cu creşterea
temperaturii, în aşa fel că apa are, pe acest interval, densitatea maximă este
la temperatura de 40C (mai exact 3,980C).
Profesorul explică această anomalie prin asocierea moleculelor de apă,
asociere care duce la formarea de molecule complexe. Apa este un amestec
de molecule de forma: H2O ; (H2O)2 ; (H2O)3 , care au diferite volume
specifice. Concentraţia diverselor grupe de molecule variază cu temperatura
şi acest fapt duce la anomalia constatată.
Pentru gaze: variaţia relativă a volumului unui gaz, aflat la presiune
constantă, este direct proporţională cu temperatura (legea Gay-Lussac).
Cantitativ, legea se scrie:

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 6
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

Coeficientul de proporţionalitate α se numeşte coeficient de dilatare

izobară. El caracterizează dependenţa volumului gazului de temperatură.
Dacă t = 10 C, rezultă: coeficientul de dilatare izobară α este egal cu variaţia
relativă a volumului gazului când acesta este încălzit cu un grad. După cum
rezultă din măsurători, α are aceeaşi valoare pentru toate gazele:

α = 1 / 273,15 grd-1 = 0,003661 grd-1 , deci este independentă de

natura gazului.
Aceasta înseamnă că gazul îşi măreşte volumul cu o fracţiune egală cu
1 / 273,15 din volumul pe care îl ocupă la 00C, dacă temperatura lui creşte
cu un grad.
Se poate scrie: V = V0 (1 + αt), care arată că: volumul unui gaz, aflat la
presiune constantă, creşte liniar cu temperatura.

Următoarea etapă a proiectului este legată de reacţiile chimice cu

degajare de căldură sau absorbţie de căldură din mediul înconjurător.
Este definită termochimia: termochimia este ramura chimiei ce se ocupă
cu studiul efectelor calorice ce însoţesc reacţiile chimice. Se explică elevilor
că fenomenele fizice şi chimice sunt însoţite de absorbţie sau degajare de
căldură .
Sunt definite reacţiile exoterme şi endoterme şi sunt date exemple cu
importanţă practică deosebită.
Reacţiile chimice care se produc cu degajare de căldură se numesc reacţii
exoterme sau exoenergetice. Exemple:
-arderea carbonului:
Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 7
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

C + O2 = CO2 ↑ + Q
-arderea hidrogenului:
2H2 + O2 = 2H2O + Q
-arderea metanului:
CH4 + O2 = CO2 + H2O + Q
-aluminotermia:
2Al + Fe2O3 = Al2 O3 + 2Fe + Q
-stingerea varului:
CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q

Reacţiile chimice care se produc cu absorbţie de căldură din mediul

înconjurător se numesc reacţii endoterme sau reacţii endooenergetice.
Exemple:
-descompunerea calcarului:
CaCO3 + Q = CaO + CO2
-descompunerea carbonatului de cupru:
CuCO3 + Q = CuO + CO2

Căldura este fie absorbită, fie degajată în cursul celor mai multe reacţii
chimice.
 Temperatura corpului uman este în general de 36,5°C,
deoarece multe dintre reacţiile chimice , cum ar fi oxidarea
metabolică a „zahărului” la dioxid de carbon şi apă produce
căldură,care menţine corpul cald.
 O bucată de gheaţă se topeşte când este ţinută în
mână,deoarece absoarbe căldură.
 Căldura este o formă de energie care se transferă de la un corp
mai cald la unul mai rece.

Termochimia studiază relaţiile dintre căldură şi alte forme de

energie.Reacţiile chimice se reprezintă în termochimie prin ecuaţii
termochimice.

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 8
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

Ecuaţia termochimică este o ecuaţie chimică în care este precizată

starea în care se află reactanţii şi produşii de reacţie precum şi efectele
termice care însoţesc reacţia.
Stările în care se află substanţele se notează astfel: solid-
(s),lichid-(l),gaz-(g),soluţie apoasă-(aq).
Exemple:
C(s)+ O2(g)= CO2(g)+393,51 KJ
Zn(s)+CuSO4(aq)= ZnSO4(aq)+Cu(s)+213,11 KJ
H2(g)+I2(s) +51,88 KJ =2 HI(g)

Problema centrală a studiului proceselor metabolice este valoarea

lucrului util produs de ciclul metabolic, ca urmare a transformărilor care au
loc în organism.
În funcţionarea lor, organismele vii consumă o anumită cantitate de
energie pentru o activitate normală. Desigur, la origine , viaţa îşi are sursa
de energie în energia solară pe care plantele o utilizează în fotosinteză
pentru sinteza glucidelor din dioxidul de carbon şi din apă în prezenţa
energiei solare.
Animalele utilizează aceste substanţe prin ardere pentru a-şi menţine
temperatura activităţii normale enzimatice, pentru a-şi menţine toate
organele în funcţiune, pentru sinteza proteinelor şi grăsimilor din ţesutul viu
şi pentru a produce lucru mecanic conform reacţiei:
glucide + O2 → CO2 + H2O +energie
Organismul animal are nevoie de energie calorică pentru a se întreţine.
Această energie o produce singur în transformările chimice la care sunt
supuse alimentele ingerate. Transformările alimentelor sunt în general
oxidări, produşii finali de reacţie fiind CO2 şi H2O.
Omul se hrăneşte atât cu alimente de origine animală cât şi cu alimente
de origine vegetală. Cea mai mare parte a acestor alimente asigură energia
necesară vieţii, creşterea şi reînnoirea ţesuturilor, precum şi substanţele
necesare reglării proceselor vitale.
Substanţele nutritive esenţiale sunt: glucidele, lipidele, proteinele,
vitaminele, sărurile minerale, apa.

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 9
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

Alimentele au o anumită valoare energetică sau calorică. Alimentaţia

trebuie să conţină diverse cantităţi de lactate, carne, legume şi fructe, pâine
şi făinoase.
Valoarea energetică reprezintă cantitatea de energie care se
degajă la metabolizarea unui gram de substanţă (sau aliment, format
dintr-un amestec de substanţe).

În ultima etapă a proiectului se vor elucida cauzele apariţiei degerăturilor,

hipotermiei, hipertermiei şi arsurilor.
Degerăturile sunt leziuni tisulare consecutive expunerii la temperaturi
scăzute (frig) întâlnite de obicei în sezonul rece sau în cazul unor incidente
turistice pe munte. De obicei afectează extremităţile: degetele de la mâini
sau picioare, nasul şi urechile.
În funcţie de profunzimea leziunilor provocate de îngheţ, degerăturile
se pot clasifica în patru grade:
- gradul I: leziuni superficiale, când pielea este roşie, inflamată şi poate
apare o descuamare;
- gradul II: când afectarea e profundă, pielea fiind roşie, inflamată şi
acoperită de flictene cu conţinut clar;
- gradul III: edem important, pielea având o culoare gri-albastruie, flictenele
au conţinut hemoragic şi poate apare necroza şi cangrena în câteva zile;
- gradul IV: când sunt afectaţi inclusiv muşchii, tendoanele, oasele şi apare
necroza şi cangrena în câteva ore.

Primul ajutor
- se introduce victima într-un mediu încalzit: dacă este afară se aduce în
casă;
- se înfăşoară zonele degerate în haine groase sau pături;
- se poate introduce extremitatea degerată în apă cu o temperatură de 34-37
grade Celsius;
- dacă victima e conştientă şi nu varsă, i se pot oferi lichide calde (nu
fierbinţi)
- se transportă victima la spital.

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 10
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

De retinut!
NU este recomandat:
- să se maseze zonele degerate
- să se expună la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apă fierbinte etc.
- să se dea bauturi alcoolice victimei.

Hipotermia
Valoarea normală a temperaturii corpului uman este cuprinsă în
intervalul 36-37 grade celsius. Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii
centrale corpului sub 35 grade celsius. În funcţie de temperatură, hipotermia
se poate clasifica în:
- uşoara: temperatura corpului între 35-32 grade celsius
- medie: temperatura corpului între 32-28 grade celsius
- gravă: temperatura corpului sub 28 grade celsius
Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: vârstnicii şi
copiii mici - la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizaţii,
alcoolicii, drogaţii şi persoanele înnecate - deoarece căldura se pierde mai
uşor în apă decât în aer.

Primul ajutor
În cazul hipotermiei primul ajutor începe cu evaluarea funcţiilor vitale
(ABC - libertatea căilor respiratorii, respiraţie, circulaţie) şi resuscitarea
cardiorespiratorie dacă este nevoie; toracele victimelor aflate în hipotermie
este mai rigid ceea ce face mai dificil masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu
aproximativ 1 grad pe oră) şi constă în:
-încalzire pasivă: aducerea victimei într-un mediu cald, înlocuirea
îmbrăcamintei ude cu una uscată şi învelirea cu pături; aceste măsuri pot fi
suficiente în hipotermiile uşoare şi medii cu temperaturi peste 31 grade
celsius;
- încalzire externă activă: imersie în apă caldă (40 grade celsius), acoperirea
Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 11
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

cu pături electrice, înfaşurarea în haine sau pături calde, pungi sau sticle cu
apă caldă;
- încălzire internă activă: care se face după transportul victimei la spital
(ventilaţie cu O2 cald, fluide calde etc.).

De reţinut!
Nu se vor da băuturi alcoolice victimei (există unele concepţii greşite
conform căreia alcoolul încalzeşte); în cazul în care victima este conştientă
şi nu prezintă vărsături, se pot oferi băuturi calde (ceai, supă).
Hipotermicul nu poate fi declarat decedat până ce nu este reâncălzit; de
aceea, resuscitarea se va continua până la restabilirea temperaturii normale a
corpului.
Temperaturile extreme au efecte negative asupra
organismului uman. Acţiunea acestora poate fi locală, generală sau
mixtă. Depăşirea temperaturii ţesuturilor umane peste valori de 45-470C
determină modificari ireversibile cu coagularea proteinelor şi blocarea
enzimelor.
Efectele locale ale temperaturilor înalte (arsurile). Leziunile corporale
consecutive acţiunii locale a temperaturii înalte se numesc arsuri.
Temperatura înaltă se poate transmite corpului uman prin:
-contact cu corpuri solide supraîncălzite;
-lichide fierbinţi;
-vapori supraîncălziţi;
-flacără.
Morfopatologia arsurilor. Profunzimea arsurilor depinde de tipul agentului
termic, de durata acţiunii şi de factorii legaţi de organism.
Se descriu patru grade de arsuri:
Gradul I: se caracterizează prin culoarea roşiatică a pielii (eritem),
uşoară tumefiere a zonei afectate şi durere. Arsurile de gradul I se vindecă
fără să lase pe piele vreun semn, iar în caz de deces nu sunt vizibile pe
suprafaţa corporală.
Gradul II: iniţial se observă tumefierea şi eritemul, pentru ca după câteva
ore să apară flictene cu conţinut lichidian transparent, care peste o zi devine
Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 12
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

tulbure. După spargere se observă fundul de culoare roşievie a flictenei, care

se vindecă în aproximativ 7-10 zile fără cicatrizare.
Gradul III: se caracterizează prin distrugerea (necroza) pielii; straturile
distruse ale pielii capătă o culoare brun-negricioasă, sunt dure la palpare, se
vindecă foarte lent cu cicatrici.
Gradul IV: distrugerea (necroza) profundă a ţesuturilor cu carbonizare,
interesând uneori şi oasele; vindecarea este îndelungată, cu formarea unor
cicatrici mutilante.

Hipertermia
Organismul uman poate face faţă unui anumit grad de căldură, el având
capacitatea de a se menţine la o temperatură constantă de 37 grade Celsius.
Când e cald afară sau când faci mişcare, corpul începe să producă
transpiraţia, răcindu-se pe măsură ce ea se evaporă.
Totuşi, în anumite situaţii, căldura, fie cea de afară, fie cea produsă prin
mişcare, depăşeşte capacitatea de răcire a organismului. Astfel se instalează
hipertermia, manifestată prin diverse simptome, de la cele mai uşoare până
la cele mai grave.
Cine poate face hipertermie?
Există o serie de factori care limitează capacitatea organismului de a se răci.
Unul dintre ei este umiditatea mare a aerului, care face ca transpiraţia să se
evapore mai încet. De aceea auzim tot timpul despre indicele de confort
termic, o valoare care combină temperatura aerului cu umiditatea relativă.
Ceilalţi factori care pot duce la hipertermie ţin mai mult de starea fiecăruia
dintre noi. Bătrânii peste 60-65 de ani, obezii, copiii sub patru ani, cardiacii,
persoanele care suferă de deshidratare, au o circulaţie proastă sau fac exces
de alcool, au un risc crescut de hipertermie în condiţii pe care un om tânăr şi
sănătos le-ar putea suporta.
De asemenea, anumite medicamente pot spori riscul de hipertermie. E
vorba de medicamentele pentru hipertensiune, insomnie, circulaţie, boli
psihice. Totuşi, tratamentul nu se poate schimba decât la indicaţiile
medicului.

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa
 13
PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus
on Inquiry-based Learning and Education through
Science

Cum se manifestă hipertermia?

Simptomele sunt uşoare la început şi devin din ce în ce mai grave dacă nu se
iau măsurile necesare. Mai întâi se instalează stresul termic, prin care trecem
toţi în zilele călduroase. Dacă temperatura este prea mare pentru capacitatea
de răcire a organismului se instalează o stare de slăbiciune, cu puls slab şi
pielea rece şi umedă.
Urmează o senzaţie bruscă de ameţeală, cu pielea palidă, dar umedă şi rece,
puls slab şi rapid. Temperatura corpului este încă normală, dar pot apărea
crampe musculare provocate de pierderea mineralelor prin transpiraţie.
Dacă nici acum nu se iau măsuri, persoana respectivă devine confuză,
slăbită are o senzaţie intensă de sete şi nu-şi poate coordona mişcările.

Bibliografie
1. Fizică. Manual pentru clasa a VI-a. Editura Radical. Autori Doina Turcitu,
Viorica Pop.
2. Fizică. Manual pentru clasa a X-a. Editura didactică şi pedagogică.
Autori: N. Gherbanovschi, D. Borşan.
3. Chimie. Manual pentru clasa a VII-a. Editura Corint. Autori: Sanda Fătu,
Felicia Stroe.
4. Chimie. Manual pentru clasa a XI-a. Editura didactică şi pedagogică.
Autori: Sandală Fătu, Cornelia Costin.
5. Didactic.ro
6. http://www.evz.ro/detalii/stiri/limitele-organismuluilui-uman-viata-la-
temperaturi-ridicate-925703.html#ixzz1qP4CsD68
7. http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/hipertermie-
canicula.html#ixzz3pNzRPo00

Proiect finanţat în cadrul Programului EC FP7:

5.2.2.1 – SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Acţiuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu
privire la metode de predare pe scară largă în Europa