Pe când eram o operă de artă

Scena I

E.B: - Mi-am ratat întotdeauna sinuciderile. Ca sa fiu mai exactă, am ratat întotdeauna totul: și
viața și sinuciderile. Ceea ce e dureros in cazul meu e ca-mi dau seama de asta. Să-mi ratez
viața, mai treacă-meargă.., .dar să-mi ratez și sinuciderile! Mi-e rușine cu mine. Incapabil să
intru în viață și împiediact să ies din ea. Viața am primit-o ca atare, dar moartea o să mi-o ofer
singur. A sosit momentul să-mi impun voința în fața destinului. În curând mă arunc. Am să
termin cu totul.

Faleza Palomba Sol era cunoscuta pentru sinucideri. Ascuțită, abruptă, înăltăndu-se o sută
nouăzeci și nouă de metri deasupra valurilor zbuciumate, le oferea trupurilor care se aruncau
de pe marginea ei cel puțin 3 ocazii sa devină cadavre.

Zeus: - Dați-mi douăzeci și patru de ore! Da, ați auzit bine, dați-mi douăzeci și patru de ore.
După părerea mea îmi vor fi de ajuns. Firește, va trebui să-mi pun la contribuție imaginația,
dar ...nu-i așa.....
E.B: - Lăsați-mă in pace ! Tocmai mă sinucid.
Zeus: - Da , da ... am observat ... de-asta vă și propuneam să așteptați douăzeci și patru de ore.
E.B :- Nu!
Zeus: - Dar douăzeci și patru de ore nu sunt mare lucru...
E.B :- Nu!
Zeus :- Ce mai înseamnă douăzeci și patru de ore, când ți-ai ratat deja întreaga viață?
E.B:- Nu, Nu ! Și iar nu! (Urlă la domnul Așezat pe scăunelul pliant care se uita amuzat la el)
(Se simte intimidată de bărbatul care o privea și se întoarce spre el exasperată)
E.B:- Tocmai mă sinucid, nu mă dau in spectacol! Vreau să fiu singur. Vreau ca momentul
ăsta să-mi aparțină numai mie. Cum puteți să stați pe capul unui om care se aruncă de pe
stânci?
Zeus: - Urmăream păsările.
E.B:- Nu-i adevărat ! Cum mă întorc cu spatele, simt că mă priviți. N-aveți alta treaba?
( Zeus se uita nonșalant la ceas )
Zeus: - Nu, nu iau prânzul decât peste două ore. Plus că oricine are dreptul să stea pe faleză.
E.B:- Accept .
Zeus: - Poftim?
E.B: - Vă dau cele douăzeci și patru de ore.
Zeus:Te lași cu totul în mâinile mele? Devii dependent de mine? Vei căuta sensul existenței
tale numai în mintea mea? Vei deveni proprietatea mea? Ai putea să îmi dai în scris?
E.B: Da
Zeus: -Pentru a putea începe proiectul trebuie sa semnați un contract, dar mai întâi va ofer
timp să îl citiți pana ajungem la reședința mea!
E.B: Dar de ce vreți să vă dau în scris?
Hârtia are memorie mai bună decât oamenii. Mă tem ca nu cumva, în culmea fericirii, să nu
uitți de ceea ce tocmai mi-ai spus.
Scena II
(Zeus completează contractul și i-l oferă lui A.B.)

E.B:- Cu ce începem ?
Zeus:- Prima etapă constă în organizarea morții tale oficiale. Putem să și participam la
înmormântarea dumneavoastră dacă doriți, bineînțeles!
(E.B accepta și după inscenarea morții sale, cei doi sunt prezenți la înmormântare in spatele
mulțimii de oameni care rostesc multe cuvinte frumoase la adresa acestuia )
(La înmormântare Zeus observa doua dintre cele mai populare fete, frumoase ale vremii,
surorile Firelli, surorile lui A.B , din cauza cărora aceasta a fost descurajata in toată viața)
Zeus: - Surorile Firelli sunt surorile tale? (Mirat) Din aceeași mama și tata?
E.B:-Da !
Zeus:- Acum înțeleg motivele sinuciderii tale!
(E.B privește trista la mulțime și asculta exclamatiile făcute de persoanele pe care nici măcar
nu le cunoaște )

Zeus: -Fără regrete ! (O trage de braț ) La treabă!

( între timp Mulțimea plânge la mormântul lui A.B)
- Era și mai frumoasa decât surorile ei, pentru ca nu știa ca e frumoasa!
- Nimeni nu îți va lua locul în inimile noastre!
- Te-am iubit nespus, dar niciodata nu m-ai remarcat !

Scena III
(După scena înmormântării E.B intra pe scena cu un cearșaf alb pe ea, îndrumată de Zeus
după operațiile estetice, acesta o descoperă, dar încă nu ii oferă o oglinda)
E.B.: - Sunt frumoasa?
Zeus: Te-am creat pentru a înfrumuseța lumea! Și nu, nu mi-am spus încă ultimul cuvânt. La
ora nouă și jumătate voi prezenta lumii: Curcubeul !
E.B.: - Curcubeul? Dar e noapte!
Zeus:- N-am nevoie nici de soare, nici de ploaie pentru a crea un curcubeu! Ești opera mea,
ești capodopera mea, triumful meu! Chiar și natura este la picioarele mele. Până la tine doar
ea mi-a fost adversar. De data acesta, oricât de vicleană, de inventivă ar fi fi, nu va mai putea
să realizeze ceea ce tocmai am reușit eu.
E.B.: Sunt frumoasă?
Zeus: Termină cu banalitățile astea. Nu te-am creat pentru a frumoasă, ci pentru a fi unică,
bizară, fără pereche, diferită. Vei poza nud.
E.B.: N-am chef să ajung pe ușa vestiarului unei caserițe de supernmarket! N-o să pozez nud.
Zeus: E un ordin. Nuditatea ta nu se discută.
E.B.: Nuditatea mea îmi aparține.
Zeus: Nu-ți mai aparține nimic, am remodelat totul, am schimbat organele și membrele. Cu
excepția ochilor, deși acum regret. Ai semnat un act, ai uitat?
E.B.: Oricum, să mă expun goală în fața tuturor... Până și un câine ar avea dreptul la o zgardă.
Zeus: Câinelui i se pune zgardă să se deosebească de ceilalți și să fie identificat. Tu porți în
întregime semnătura mea.
E.B.: Mai puțin decât un animal?...
Zeus: De o mie de ori mai mult. O operă de artă... Crezi că mi-e rușine cu propria-mi creație?
Crezi că am de ascuns vreo imperfecțiune? Totul e perfect la tine, așa că vreau să arăt totul.
E.B.: Dacă e să gândesc așa...
Zeus: Domnișoară, un singur lucru nu ți-ar face bine: să gândești.
E.B.: Credeți că nu sunt în stare să gândesc?
Zeus: Cred mai ales, că e inutil. Din ce cauză sufereai atunci când te-am înâlnit? Din cauză că
aveai conștiință. Ca să te vindec, ți-am propus să devii obiect. Supune-mi-te cu totul! Renunță
la tine! Gândirea mea trebuie să o înlocuiască pe a ta!
E.B.: Pe scurt, vreți să devin sclava dumneavoastră?
Zeus: Nu, nefericito! Sclavă e prea mult! Sclavul are conștiință, dorește să fie liber. Nu, vreau
să devii mai puțin decât un sclav. Societatea noastră este organizată în așa fel încât e mai bine
să fii un obiect decât o conștiință. Vreau să devii obiectul meu. Atunci vei fi în sfârșit fericită!
E.B.: Dacă privești lucrurile așa, aveți dreptate.
Zeus: Întotdeeauna am dreptate!
(La ora stabilită de Zeus, o mulțime de oameni intră in casa pentru a admira opera de arta )
Zeus: - Dragi prieteni, vă imaginați că mi-am consumat tot genuiul? Vă întrebați ce mai pot
arăta. Din moment ce am inventat deja totul. Am lucrat pe toate felurile de corpuri moarte.
Dar cu cele vii cum rămâne? Vă prezint așadar, pentru prima data în istoria omenirii, o
sculptură vie.
(Multe aplaude pe fundal )
- E extraordinară!
- E om? E ființă?
Zeus: - Nu exista decât un singur titlu pentru această operă revoluționară: Eva Bis.
Zeus strigă: În picioare! Mergi! Salută!
- E o seară istorică!
- Uitați ce statură are, e o iluzie incredibilă! Ai putea să juri că înțelege ce spunem.
- Avem vreo șansă ca într-o bună zi, o asemenea operă să se găsescă în magazinele noastre?
Zeus: De ce nu, dacă îmi oferiți un preț.
- Eu sunt gata.
Zeus: Cât?
-Zece milioane!
Zeus: Sper că e o glumă.
- 50 de miloane!
-100!
Zeus: Oricum, deocamdată nu se pune problema sa ma despart de a E. B.
Medea Memphis: Nu va e rușine?
(Urla apostrofându-l pe Zeus)
Zeus: Cum va permiteți? Cine sunteți?
Medea: Mă numesc Medea Memphis, de la Asociația Pentru Demnitate umană și sunt
oripilată de ceea ce i-ați făcut acestei biete fete.
Eva: Dacă nu va place arta, vedeți-va de drum.
Medea: Fetițo, te-a desfigurat.
Eva: Eu am vrut-o.
Medea Memphis: Imposibil! Cinic, calculat, nu ai încercat să construiești o operă de artă, ci ai
căutat succesul. Ori de obicei succesul nu vine dinspre artist, ci dinspre public. Chiar și cei
mai nemernici din istorie par îngerași pe lângă el. Să-i propui unui om să devină obiect! Și
încă ce obiect! Să-l zdrobești, să-l tortureți, să-l violezi, să-l deumanizezi! Când o să-și dea
sema ce i se întâmplă, tânăra acesta se va simți distrusă. Și-a pierdut locul în mijlocul
oamenilor.
Zeus: Va spun, ca ea a vrut-o. De altfel, exista trei tipuri de arta: arta figurativă, arta
nonfigurativa, și arta desfigurata.
(Paznicul ce păzea operele de arta a le lui Zeus Peter Lama îndrăznește sa îi spună ceva, dar
Zeus îl întrerupe și îl împinge în fața operei pentru a întrerupe disputa).
Zeus: - Uitați omul care o va proteja pe Eva cu viața! Merita aplaudat!
(Puhoi de aplauze îl fac pe paznic sa se rușinezi și sa părăsească raza)
(Oamenii o mai admira pe Eva, iar după părăsesc încăperea lăsând-o pe Eva plângând)
 Scena IV

(Paznicul rămâne singur cu aceasta )

Paznicul:- De ce plângi, dragă fată? Ce ți ai putea dori mai mult de atât? Sa fii o opera de artă!
Eva Bis:- Frumusețea e un blestem care nu naște decât lene și indolență. Urâțenia e o
binecuvântare care se înrudește cu excepția și transforma viața într-un destin magic!
Paznicul :- Ce vrei sa spui prin asta? Tu nu ți-ai dorit să devii o opera de arta? Sa devii centrul
universului? Admirata în public, dar invidiata în privat?
Eva Bis: - Mi se pare ca sunt o fotografie care devine pe zi ce trece tot mai clară în baia de
developare. Sunt opera lui, capodopera lui, triumful lui, dar în realitate sunt nimeni.
(Paznicul o aproba din cap și părăsește scena. Din senin apare un băiat nevăzător care se
oprește în fata operei fără a scoate un sunet)
Eva bis :- Expoziția s-a terminat! Poți caută altceva sa fotografiezi și sa admiri!
Fionn:- Scuză-mă, tu cine ești?
Eva Bis:- Eva Bis ! În ce secol trăiești ? Nu ai auzit de mine?
Fionn:- Nu. Ar fi trebuit?
Eva bis:- Sa zicem. Tu ce cauți aici atunci?
Fionn:- Îl caut pe tatăl meu, lucrează ca paznic aici.
Eva Bis :- Ai un tata minunat, să știi ! E.B. se ghemuiește și plânge. Are dreptate. Nu pot fi
consideraă o operă de artă. Sunt un monstru... Am vrut să atrag atenția. Frumoasă, urâtă,
condamnată apreciată, dar exist. Ceea ce le-am făcut părinților mei... nevoiți să își îngoape
fiica...Să-ți pierzi copilul este o dramă, să-i faci pe cei dragi să creadă că ai murit este o
trădare. Uneori moartea este mai ușor de suportat decât minciuna. Îmi doresc să fi fost în
sicriul acela. Egoismul m-a înpins la fapte extreme în trecut, fără să îmi piese de cei care mă
iubeau și pe care îi iubeam, chiar dacă durerea, suferința și lehamitea mea de a trăi la 20 de
ani îmi sufocase celelalte sentimente.
F: De ce aveți o părere atât de proastă despre dumneavoastră?
E. B: Nu este o părere, ci o realitate.
F: Poate că nu semănați decât cu dumenavoastră.
E. B: Cu un om de nimic.
F: Aveți fotografii?
E. B: Nu. Le-am ars pe toate (În acest timp Fion desenează)
F.: Dă-mi voie să îți spun cum te văd eu.
E.B. se uită atent la desen.
E. B: E imposibil. V-a povestit cineva. Ați găsit documente...
F.: Vocea ta, prezența ta, blândețea ta, ideile tale, amabilitatea și sensibilitatea ta. Mi-am
imaginat cum arăți, pornind de la ceea ce am reușit să cunosc din tine.
E. B. Plânge.
E. B: E nedrept... E profund nedrept...
F.: Ce s-a întîâmplat? V-am jignit cu ceva fără să îmi dau seama?
E. B: E grooaznic! M-ați pictat așa cum eram înainte. Și cum nu voi mai fi niciodată. Nu
numai că m-ați pictat așa cum eram, dar ați pus în lumină într-un fel cum eu nu m-am văzut
niciodată .
F. îl îmbrățișează
F, tu mă vezi cu ochii unui nevăzător.
E. B.: Așa sunt ochii dragostei.
 Scena V

( Zeus apare pe scena cu o valiza in care se țin banii)

Zeus: Conversațiile cu operele de artă sunt interzise.
E.B.: Sunt un om, nu un prizonier.
Zeus: Tocmai vei fi vândut statului. Vei intra în proprietatea acestuia.
E.B.: O ființă umană nu poate fi tratată în felul acesta.
Zeus: Dar tu nu mai ai multe lucruri omenești. În plus, ai semant un contract prin care ai
renunțat la condiția de ființă umană.
E.B.: A trecut ceva timp de atunci și au...
Zeus: Nu îți cer părerera, ci doar te informez. Persoana care pretinzi că ești este îngropată la
doi metri sub pământ.
Zeus: - Ei bine, Eva, a venit și ziua în care noi doi o sa ne despărțim! O sa renunț la tine
trofeul meu în schimbul unei sume extraordinare de bani pe care un domn o sa mi-i ofere în
schimbul tău! (Acesta ii arată valiza fetei și ii deschide cutia pentru a o scoate de la expoziție.)
Eva Bis: - Cum să renunțați la mine? Cum sa mă vindeți? Să îmi vindeți viața pe care
dumneavoastră mi-ați luat-o? Cum să oferiți in mâinile unui necunoscut capodopera
dumneavoastră?
Zeus: - Copila mea, tu ai fost doar un început! Multe ca tine vor invada lumea!

F.: E. B. este o tânără extraordinară, cu o judecată remarcabilă, deși a fost uneori naivă. Este o
victimă a vremurilor noastre sau mai degrabă a discursului vremurilor noastre despre ele
însele. Ni se spune că că aparența este importantă, ni se propune să cumpărăm bunuri și
servicii care ne schimbă sau ne îmbunătățesc aparența – haine, regimuri de slăbit, coafuri,
accesorii, mașini, produse de înfrumusețare, medicamente, produse pentru menținerea
tinereții, călătorii pe litoral, operații esrtetice. Presupun că Eva ca și atâția alții a căzut în
capcană. Trebuie să se fi simțit tare nefericită, dacă s-a căutat acolo unde nu se putea regăsi,
în aparențe. Apoi, probabil că a fost foarte fericită când escrocul acela i-a propus o nouă și
epatantă aparență. În sfârșit, și-a dat seama că se aventurase pe o cale fără ieșire. Chiar de ar
fi Michelangelo, geniul lui nu ar justifica o asemenera faptă: să distrugă o tânără și să o
transforme în obiect. De altfel, Michelangelo nu s-ar fi gândit niciodată la așa ceva. Arta e
făcută pentru om, de către om, dar în mod sigur, arta nu nu e un om. Nimeni nu trebuie să fie
complice la mojicia lui Zeus. Eliberați-o!
Zeus: Am întâlnit-o pe E pe marginea unei faleze, în timp ce voia să se sinucida. I-am propus
o altă viață la schimb, nu de om, ci de obiect.
F.: Și ea ce v-a răspuns?
Zeus: Că nu o interesează. Totuși avenit la mine și a semnat următorul contract: „Mă ofer, în
întregime lui ZPL, care va face orice va dori cu mine. Voința lui o înlocuiește pe a mea în tot
ceea ce mă privește. Cu toată voința și puterea care mi-au mai rămas, decid de bunăvoie să
devin proprietatea lui.” Semnat „EU”.
F. De ce a semnat ”Eu”?
Zeus: Pentru că nu mai știa cine este.
F.: Ce părere aveți despre acet contract? De ce îl considerați atât de important?
Zeus: Pentru că exprimă ultimile dorințe ale unui muritor. În agonie, unii își cedează corpul
științei. Eva l-a cedat artei. Unde vedeți diferența? E vorba de acealași gest.
F.: Totuși cum să-și fi cedat corpul în timpul vieții, dacă nu se poate spune că după aceea a
murit?
Zeus: Aveți dreptate. Deși a fost un fel de moarte a fostei lui personalități, o modalitate de a
termina cu viața precedentă. Acea operație reprezenta în fond o sinucidere acceptată și
cântărită.
F.: O sinucidere în urma căreia nu a murit! A suferă, iubește. Acesta este dovada că nu a
murit.
Zeus: A fost o sinucidere care i-a permis să înceapă o nouă existență, având condiția de operă
de artă. Nu vă simți prost să o vindeți pe Eva?
Zeus: Întotdeauna am trăit din munca mea. Întotdeauna mi-am vândut munca.
F.: Dar să vindeți un om înseamnă să practici sclavagismul, nu-i așa?
Zeus: Am vândut munca depusă pe trupul unui om care, din proprie inițiativă, a încetat să mai
fie om, pentru a se transfărma în obiect. Asta nu are nicio legătură cu scalvagismul.
Cunoașteți cumva vreun sclav de bunăvoie?
(Nu apuca sa termine bine propoziția că Zeus intra in camera cu un domn îmbrăcat la costum.
Zeus desface cutia Evei pentru a o vinde.)
Zeus:- Uitați opera magnifica! Cea mai extravagantă de pe piață!
(Omul la costum nu apuca sa spună nimic deoarece sunt întrerupți de Medea Memphis de data
aceasta acompaniata de doi bodyguarzi).
Medea: -Bună ziua! Vă deranjez din nou as putea spune de la Asociația Demnități Umane!
(Femeia nu termina bine ce are de spus deoarece este întreruptă de Zeus care ii răspunde
foarte nervos)
Zeus:- Doamnă sunt pe cale de a încheia o afacere cu acest important domn! Dacă nu dețineți
un mandat va rog frumos sa părăsiți încăperea și sa nu mă mai detanjati!
Medea:- De data aceasta sunt aici pentru ai îi recapătă acestei fete libertatea, domnule! Prin
lege, nu prin vorbe!
(Eva observa contractul în mâna lui Zeus și îl smulge pentru a îl rupe, asa ea recăpătându-și
libertatea singură.)
Zeus:- Ce faci, Eva? Cum sa faci așa ceva?
Eva Bis:- Iau de la început ceea ce ar fi trebuit sa fie al meu! Libertatea la o viața normală!
Dreptul de a iubi și de a fi iubită!
Zeus:- Eva, dar eu te iubesc!
Eva Bis:- Dumneavoastră o iubiți pe Eva Bis, o opera de artă, dar nu mă iubiți pe mine,
domnule Zeus, așa ca o să vă rog ca din acest moment, să nu va mai comportați cu mine ca și
cum aș fi un obiect! Iubirea nu înseamna decât descoperirea noastră în alții și placerea
recunoșterii. Se spune că nu se iubesc cu adevarat decât aceia care nu se cunosc încă, dar în
cazul nostru, Fionn nu mă cunoaște decât în măsura în care mă iubește, decât în sensul în care
mă iubește. Inceputurile unei iubiri impartașite sunt tot ce-și poate închipui un om mai
fermecator pe lumea aceasta.
(Fionn apare pe scena și Eva îi sare în brațe )
Eva Bis:- Fionn îți mulțumesc că mi-ai oferit curajul necesar pentru a evada! Îți mulțumesc că
m-ai iubit pe când eram o opera de artă!