Seria de conferințe „ReCreația conștientǎ” (realizator: Pop Steluța-Zvetlana)

Conferința nr. 3: „Noi, cei nevǎzuți...”, prima zi (august 2020)

Prima zi
Gȃndul bun de ȋnceput: ,,Nu te obosi sǎ convingi pe nimeni de nimic. Fiecare vede doar cȃt
ȋnțelege” (Ian Mckellen).
Bunǎ ziua, bine ne-am gǎsit și bine ne-am regǎsit la ȋntȃlnirea noastrǎ sǎptǎmȃnalǎ.
Sǎptǎmȃna aceasta vom vorbi despre energie. Nu va fi o prezentare obișnuitǎ: nu mi-am
propus sǎ vǎ determin sǎ credeți ȋn ceva anume, ci doar sǎ vǎ ofer cȃt mai multe informații, sǎ
vǎ conving cǎ trebuie sǎ vǎ puneți ȋntrebǎri. Cum ,,adevǎrul se aflǎ dincolo de noi”, tot ceea
ce vom descoperi ȋmpreunǎ nu se ȋncadreazǎ neapǎrat ȋn standardele clasice de gȃndire, iar
voi trebuie sǎ luați doar ceea ce rezoneazǎ cu ȋnțelegerea voastrǎ! Așadar, suntem aici sǎ ne
simțim bine ȋmpreunǎ și sǎ descoperim posibile rǎspunsuri la cȃteva ȋntrebǎri: (1) Existǎ
dovezi cǎ ar putea exista mai mult decȃt corpul fizic?; (2) Produc oamenii luminǎ sau șocuri
electrice?; (3) Ce știm despre structura energeticǎ a materiei vii?; (4) Ce este „Kundalini”?;
(5) Cu ce ne ajutǎ aceste cunoștințe ȋn viața realǎ?

o Existǎ dovezi cǎ ar putea exista mai mult decȃt corpul fizic?

1. Thereminul sau ceva „nevǎzut” a ȋnvǎțat sǎ ne (ȋn)cȃnte !

https://www.youtube.com/watch?v=AuV4XiCTgn8 KATICA ILLÉNYI theremin - Only

You

Faceți cunoștințǎ cu un instrument muzical magic, care cȃntǎ fǎrǎ sǎ fie atins de cineva !
Numele instrumentului provine de la inventatorul sǎu, cercetătorul rus Leon Theremin -
„părintele” actualelor sintetizatoare electronice -, care a inventat instrumentul în anul 1919.
Sunetele par cosmice, ireale, de cristal... Pe de altǎ parte, thereminul este sensibil la orice
câmp magnetic, iar dacă te apropii de el avȃnd telefonul mobil la tine, scoate un sunet iritat,
ca şi cum te-ar certa . Oare de ce nu-i plac telefoanele mobile?

 Poate pentru cǎ... thereminul folosește, pentru a cȃnta, undele electromagnetice!

Ca să înţelegem cum funcţionează acest instrument „ciudat”, ar trebui să cunoaştem puținǎ

fizică. Cele douǎ antene ale thereminului emit unde electromagnetice în frecvenţa undelor de
radio lungi sau medii. Este vorba despre sute de kilohertzi! În partea stȃngă există o placă
metalică ce emite unde electromagnetice și ne ajutǎ sǎ controlǎm volumul. Apropiindu-mi și
depǎrtȃndu-mi mȃna de placă, modific o capacitate electrică foarte mică dintre placă şi mâna
mea. Astfel, se modifică frecvenţa de oscilaţie a unui oscilator din interiorul instrumentului,
iar efectul este modificarea volumului sau a intensităţii sunetului. În partea dreaptǎ am o
antenǎ orientatǎ ȋn sus, cu care se controlează înălţimea sunetului. Când mişc mâna din poziţia
lipită de corp, apropiindu-mă şi intrând în câmpul antenei, se creează o capacitate electrică
care creşte pe măsură ce distanţa dintre mâna mea şi antenǎ scade. Cu alte cuvinte, muzica se
formează prin intermediul unor capacităţi electrice formate între mâinile mele şi instrument.
Altfel spus, controlez melodia din mâini: pe măsură ce apropii mâna, creşte volumul. Lipesc
mâna de corp, obţin o notă mai joasă. Apropii mâna de antene, înălţimea notelor creşte.

2. Acele... pot vindeca durerile de cap și de spate!

1
Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere automatǎ”!
https://www.youtube.com/watch?v=iQJFp5UIaOY TEDxBratislava - Charmian Wylde - The
wonder of Chinese medicine
Unele forme strǎvechi de medicinǎ sunt folosite și ȋn zilele noastre. Acupunctura presupune
ȋnfigerea de ace ȋn anumite pǎrți ale corpului. Metoda este folositǎ pentru tratarea multor boli, dar
mai ales pentru diminuarea durerii, și se bazeazǎ pe o veche concepție chinezeascǎ potrivit cǎreia
prin corpul nostru curge, prin canale numite meridiane, o forțǎ vitalǎ numitǎ „qi”. Astfel, se
presupune cǎ aplicarea de presiune ȋn anumite puncte de-a lungul meridianelor ne poate face sa ne
simțim mai bine, stimulȃnd fluxul „qi”.
 Știința din spatele acupuncturii! Presiunea din ace stimuleazǎ nervii de sub piele... iar
corpul produce hormoni care alungǎ durerea, numiți endorfine. Atunci cȃnd este fǎcutǎ de
experți, acupunctura poate ajuta ȋn urmǎtoarele simptome: dureri de cap, migrenǎ, dureri de
ceafǎ, dureri de mijloc. Desigur, lista rǎmȃne deschisǎ, pentru cǎ fiecare dintre noi este unic
și reacționeazǎ ȋn mod diferit la astfel de tratamente .
3. Totul sau aproape totul despre „membrul-fantomǎ” !

 Primele descrieri cu privire la apariția durerilor de tip „fantomă” asupra unor membre
amputate provin de la Ambroise Paré - chirurg francez din secolul al XVI-lea.
Ați auzit despre „durerea membrului fantomǎ” și v-ați ȋntrebat ce este aceasta? Nu, nu vorbim
despre un extra-membru, cum ar fi o mȃnǎ ȋn plus, ci despre un membru amputat, dar pe care
persoana ȋn cauzǎ ȋl simte ȋn continuare și are senzația cǎ se poate folosi de el! De altfel,
senzația membrului fantomă reprezintă o tulburare de sensibilitate prezentǎ la aproximativ
70-80% din persoanele care au suferit amputații.
 Ocazional, chiar și persoanele nǎscute fǎrǎ membre pot simți o astfel de „fantomǎ”!
Totuși, de cele mai multe ori, „fantomele” care apar dupǎ amputație sunt dureroase. În
cazul unora dintre pacienți, durerea este atât de puternică, încât afecteză grav calitatea
vieţii.

Această senzație „fantomă” nu apare doar în cazul amputării membrelor, ci și în cazul

ȋndepărtării altor părți ale corpului, precum sânul, diferite organe sau chiar dinți. Unele
dintre cele mai aparte senzații fantomǎ sunt erecțiile celor care și-au pierdut penisul sau
care au trecut prin operații de schimbare de sex, și care sunt consemnate și la șase luni
de la modificare! https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18596839/ Mai mult, formele de
manifestare diferă la membrele superioare față de cele inferioare. Astfel, în cazul amputațiilor
de la nivelul membrelor inferioare, pacienții simt senzația de mișcare involuntară și
furnicături ale degetelor, dar și la nivelul călcâiului și a porțiunii externe a plantei. La
pacienții cu amputații ale membrelor superioare, senzațiile sunt diferite, aceștia susținând că
pot efectua diferite mișcări cu părțile lipsă.
Ce cauzeazǎ senzațiile de „membru-fantomǎ”?
Oamenii de științǎ sunt de pǎrere cǎ la nivelul creierului nostru existǎ un fel de „hartǎ” a
ȋntregului corp fizic. Mai mult, faptul cǎ este posibil pentru cineva care s-a nǎscut fǎrǎ membre sǎ
simtǎ cǎ le are, ne aratǎ cǎ s-ar putea sǎ ne naștem cu aceastǎ hartǎ. Pentru a ȋnțelege pe deplin
membrele fantomǎ și durerea fantomǎ, trebuie sǎ luǎm ȋn considerare ȋntregul traseu nervos de la
membre la creier. Membrele noastre sunt pline de neuroni senzoriali responsabili de foarte multe
lucruri, de la texturile pe care le simțim cu vȃrful degetelor, pȃnǎ la ȋnțelegerea locului ȋn care se aflǎ

2
corpurile noastre ȋn spațiu. Informațiile senzoriale sunt transportate cu ajutorul cǎilor neuronale, prin
mǎduva spinǎrii pȃnǎ la creier. Întrucȃt o mare parte din acest traseu se aflǎ ȋn afara membrului ȋn
sine, cea mai mare parte a acestuia rǎmȃne prezent dupǎ o amputație. În plus, pierderea unui
membru modificǎ și modul ȋn care informațiile circulǎ de-a lungul acestui traseu. La locul unei
amputații, terminațiile nervoase despǎrțite se pot ȋngroșa și deveni mai sensibile, chiar și la o
presiune extrem de ușoarǎ. În mod normal existǎ un control inițial inhibitor la nivelul cornului
dorsal al mǎduvei spinǎrii, dar dupǎ o amputație, acesta dispare, iar semnalele se pot intensifica.
Odatǎ ce trec prin mǎduva spinǎrii, semnalele senzoriale ajung la creier. Acolo, cortexul
somatosenzorial le prelucreazǎ. Întregul corp este cartografiat ȋn acest cortex, iar suprafața
cortexului dedicatǎ unei anumite pǎrți a corpului poate crește sau se poate micșora ȋn funcție de
cantitatea de informație senzorialǎ pe care creierul o primește din partea corpului.
 De exemplu, reprezentarea mȃinii stȃngi este mai mare la violoniști decȃt la cei care nu
cȃntǎ la vioarǎ.
De asemenea, creierul crește reprezentarea corticalǎ atunci cȃnd o parte a corpului este rǎnitǎ, pentru
a intensifica senzațiile care ne avertizeazǎ asupra pericolului. Tocmai aceastǎ reprezentare crescutǎ
poate duce la apariția fenomenului de „durere fantomǎ”. Cu alte cuvinte, vorbim despre emiterea
unui volum foarte mare de informații venite pe cǎile nervoase ce-ar fi deservit, de pildǎ,
mȃna pierdutǎ. Acest noian de impulsuri este de fapt perceput ca durere de cǎtre creier!
De exemplu, pacienții pot simți cum ȋși ȋnfig unghiile ȋn palmǎ, ca și cȃnd ar strȃnge pumnul,
deși nu mai au posibilitatea fizicǎ sǎ facǎ asta. La rȃndul sǎu, harta corticalǎ poate fi
responsabilǎ pentru senzația prin care pot fi simțite pǎrți ale corpului care nu mai existǎ, pentru cǎ
acestea mai au reprezentare ȋn creier. În timp, aceastǎ reprezentare se poate micșora și fenomenul de
„membru fantomǎ” se poate atenua.
Totuși, aceste senzații nu dispar ȋntotdeauna de la sine. De obicei, tratamentul pentru durerile
fantomǎ necesitǎ o combinație de terapie fizicǎ, medicamente pentru combaterea durerii, proteticǎ
și... rǎbdare. Practic, ȋncǎ nu avem un tratament adecvat și ne bazǎm pe scǎderea episoadelor
de durere odatǎ cu trecerea timpului, alǎturi de o terapie originalǎ și simplǎ numitǎ „cutia cu
oglinzi”, prin care persoana ȋn cauzǎ expune oglinzii membrul sǎnǎtos și face mișcǎri
simetrice cu ambele membre, atȃt cu cel existent, cȃt și cu cel pierdut. Astfel, pacientul vede
ȋn oglindǎ, de exemplu, existența a douǎ picioare normale, ȋn timp ce, mental, ȋl mișcǎ și pe
cel pierdut. Acest lucru pǎcǎlește creierul sǎ vadǎ „fantoma”, ȋn loc sǎ o simtǎ ! Vorbim așadar
despre un proces de ȋnvǎțare eficient și ieftin, care reduce cel mai bine incidența durerilor din
membrele fantomǎ.
https://www.facebook.com/ottobockromania/videos/818836138236341/?v=81883613823634
1 DUREREA FANTOMA / SINDROMUL MEMBRULUI FANTOMA
În prezent, oamenii de științǎ dezvoltǎ tratamente ȋn care folosesc realitatea virtualǎ pentru a face
ca experiența terapiei cu oglinzi sǎ fie și mai realistǎ. Protezele pot crea, de asemenea, un efect
similar - mulți pacienți raporteazǎ durere ȋn primul rȃnd noaptea, atunci cȃnd ȋși ȋndepǎrteazǎ
protezele. De asemenea, este important ca pacienții sǎ fie ajutați sǎ-și conceptualizeze protezele ca
fiind extensii ale propriului corp și sǎ le manipuleze ȋn mod intuitiv.
 În filmul SF „Imperiul contraatacǎ”, atunci cȃnd Luke Skywalker rǎmȃne fǎrǎ un braț
ȋn timpul luptei cu propriul sǎu tatǎ, membrul pierdut este ȋnlocuit imediat de o
protezǎ bionicǎ, ceea nu ȋi dǎ timp eroului lui George Lucas sǎ experimenteze
fenomenul de „membru-fantomǎ”.

3
https://www.ted.com/talks/aimee_mullins_my_12_pairs_of_legs Aimee Mullins|TED 2009 My
12 pairs of legs
Totuși, este acest fenomen real?
Întrebarea aceasta mi-a amintit de o altǎ ȋntrebare: „Dacă într-o pădure cade un copac, dar nu este
nimeni acolo să audă, mai produce copacul vreun zgomot?”. Cu alte cuvinte, fǎrǎ existența unui
creier care sǎ interpreteze sunetul produs, nu va exista experiența sunetului! Asemenea copacului
din pǎdure și membrul fantomǎ produce un „sunet” care trebuie interpretat . Multǎ vreme nu a
existat posibilitatea de a demonstra ȋn mod obiectiv prezența fenomenului de membru fantomǎ. În
prezent, imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ nuclearǎ funcționalǎ (IRMf) ne permite sǎ facem
legătura dintre structura şi funcţia cerebrală. Seamǎnǎ cu un dispozitiv de ȋnregistrare amplasat ȋn
pǎdure, cu ajutorul cǎruia putem colecta o dovadǎ obiectivǎ, pentru a investiga ce s-a ȋntȃmplat
acolo ! Cu alte cuvinte, putem „vedea” care parte din creierul nostru controleazǎ o anumitǎ
mișcare.
 Un studiu neurologic realizat de cǎtre specialişti de la Universitatea Oxford, în
colaborare cu Centrul Ortopedic Nuffield, Marea Britanie, arată cum creierul reţine, pe
scoarţa cerebrală, o anumită reprezentare a membrului pierdut, ceea ce ar putea să
explice faptul că pacienţii au impresia de „durere fantomǎ”.

https://www.nature.com/articles/ncomms2571
Autorii studiului au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică nuclearǎ (IRMf) pentru a
analiza modul în care durerea membrului fantomă resimţită de pacienţi era asociată cu
anumite schimbări la nivelul creierului. Ei au comparat datele obținute pentru 18 persoane cu
braţe amputate, care prezentau diferite niveluri ale intensităţii durerii, cu datele a 11 pacienţi
care aveau un braţ lipsă încă de la naştere şi cu ale altor 22 de persoane care aveau ambele
membre complete (grupul de control). Amputările fuseseră efectuate cu mult timp în urmă -
în medie cu 18 ani -, dar pacienţii încă resimţeau senzaţii asociate cu membrele lipsă.
 Cercetătorii le-au cerut participanților la studiu să „mişte” imaginar degetele mâinii
absente, în timp ce creierul lor era scanat prin IRMf, astfel încât să poată vedea cum
este reprezentată în creier mâna absentă.
Cercetǎtorii au constatat că, surprinzător, creierul păstrează o proiecţie a mâinii respective,
chiar dacă mâna nu mai există, iar măsura în care proiecţia mâinii se pǎstra pe scoarţa
cerebrală era corelată cu intensitatea şi frecvenţa durerilor pe care le resimţeau cei cu braţul
amputat: cei care simţeau cel mai puternic durerile aveau şi cea mai intensă reprezentare a
mâinii pe scoarţa cerebralǎ.
 Mai mult, la pacienţii care simţeau cele mai intense dureri ale braţului fantomă,
răspunsul cerebral era identic cu cel observat la subiecţii care aveau ambele
braţe intacte.

 În plus, la cei cu un braţ amputat, cantitatea de materie cenuşie din aria cerebrală
asociată cu membrul fantomă era mai redusă decât la cei care aveau două mâini. Dar şi
acest parametru era corelat cu intensitatea durerii resimţite: cei care încercau senzaţii
de durere puternice prezentau, în urma pierderii braţului, alterări structurale
mai slabe în aria cerebrală asociată cu membrul pierdut.

4
Amputarea ducea, totuşi, la alterări ale conexiunilor cerebrale ale ariei cerebrale
respective cu alte regiuni ale creierului (de exemplu, desincronizări faţă de aria asociată cu
mâna rămasă, arie situată în partea opusă a creierului).
 Faptul că pacienţii simt durerea unei părţi din corp care nu mai există indică o
deteriorare a legăturii dintre lumea fizică, a realităţii corporale, şi experienţele
senzoriale încercate, iar această nepotrivire şi-ar putea avea originea în asemenea
desincronizări care apar la nivelul creierului. Descoperirea poate încuraja crearea unor
tehnici de recuperare care vizează recuplarea reprezentării cerebrale a membrului
fantomă cu universul senzorial extern.
Aceastǎ activare cu ajutorul IRMf este prima noastrǎ dovadǎ cǎ „membrele fantomǎ” sunt
reale, și ne ajutǎ sǎ ȋnțelegem cȃt de complex este corpul uman și cȃt de mult mai avem de ȋnvǎțat
despre el! Cu toate acestea, deși existǎ o relație ȋntre anumite schimbǎri la nivelul creierului și
durerea membrului fantomǎ, nu putem ȋncǎ spune dacǎ este vorba despre o relație cauzǎ-efect. O
ȋnțelegere mai profundǎ a acestui fenomen ne poate oferi cunoștințe suplimentare despre modul ȋn
care creierul nostru ne ajutǎ, ȋn fiecare zi, sǎ construim lumea așa cum o percepem. O invitație
la a conștientiza cǎ realitǎțile pe care le experimentǎm sunt... subiective.
A venit momentul sǎ vǎ invit la film ! Pentru astǎzi, am pregǎtit un documentar interesant:
„Rezonanţa - fiinţe de frecvenţă”. Documentarul ne ajutǎ sǎ ȋnțelegem mai bine care sunt
posibilele efecte pe care ni le provoacǎ oceanul de frecvențe electromagnetice ȋn care trǎim.
Amintiți-vǎ despre theremin și despre cȃt de puțin ȋi plac telefoanele mobile ! În plus, avem o
ocazie minunatǎ sǎ descoperim cȃteva informații interesante despre așa-numita „rezonanțǎ
Schumann”. Această frecvenţă electromagnetică reprezintǎ nu numai „pulsul Pământului”, dar
şi al vieţii însăşi, iar prezenţa sa pare a determina bunăstarea fizică şi mentală a oamenilor.
Noi ne revedem mȃine, cȃnd vom descoperi mai multe despre propria noastrǎ energie.
Vizionare plǎcutǎ !

https://www.trezireainteligentei.ro/rezonanta-fiinte-de-frecventa/ REZONANTA – FIINTE

DE FRECVENTA

Carte recomandatǎ:

Ramachandran, V. S., & Blakeslee, S. (1999). Phantoms in the Brain: Probing the Mysteries
of the Human. New York: Harper Collins Publishers.

https://www.amazon.com/Phantoms-Brain-Probing-Mysteries-Human/dp/0688172172