Sunteți pe pagina 1din 5

Ludovic al XIV-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


(Redirecționat de la Ludovic XIV al Franței)

Jump to navigationJump to search


Ludovic al XIV-lea

Ludovic al XIV-lea, de Rigaud, 1701

Date personale

Nume la naștere Louis Dieudonné de France

Născut 5 septembrie 1638
Castelul Saint-Germain-en-Laye,
Franța

Decedat 1 septembrie 1715
(76 ani, 361 zile)
Palatul Versailles, Franța

Înmormântat Biserica Saint Denis, Franța

Cauza decesului cauze naturale[*] (cangrenă) 

Părinți Ludovic al XIII-lea al Franței[1]


Ana de Austria[1] 

Frați și surori Filip I, Duce de Orléans[1] 

Căsătorit cu Maria Tereza a Austriei


Françoise de Maintenon
Copii Ludovic al Franței, Delfinul
Anne Élisabeth a Franței
Marie-Anne a Franței
Marie-Thérèse a Franței
Philippe-Charles al Franței
Louis-François al Franței

Cetățenie  Regatul Franței 

Religie catolicism 

Ocupație politician
colecționar de artă[*]
actor
monarh 

Apartenență nobiliară

Familie
Casa de Bourbon
nobiliară

Imn regal Marche Henri IV[*]

Rege al Franței și al Navarei

Domnie 14 mai 1643 – 1 septembrie 1715 (72


ani, 110 zile)

Încoronare 7 iunie 1654, Reims, Franța

Predecesor Ludovic al XIII-lea

Succesor Ludovic al XV-lea

Regent Ana de Austria (până în 1651)

Semnătură

Modifică date / text 

Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1


septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei. A condus Franța timp
de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană.
Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a
urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus
personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715.
Cuprins

 1Tinerețe și educație
 2Domnia Regelui Soare
o 2.1Politica absolutismului și reformele
o 2.2Crearea consiliului regal de finanțe
o 2.3Justiția
o 2.4Armata
o 2.5Reprezentanții locali ai guvernului
 3Ludovic al XIV-lea și religia
o 3.1Relațiile cu papalitatea
o 3.2Hughenoții
o 3.3Jansenismul
 4Ludovic al XIV-lea și politica externă
o 4.1Războiul de devoluție, 1667-1669
o 4.2Războiul cu olandezii, 1672-1679
o 4.3Războiul de nouă ani, 1688-1697
o 4.4Războiul pentru succesiunea spaniolă, 1702-1713
 5Sfârșitul domniei
 6Ludovic patron al artelor
 7Ludovic și femeile
o 7.1Copiii legitimi
o 7.2Copiii nelegitimi
 8Arbore genealogic
 9Note
 10Vezi și
 11Legături externe

Tinerețe și educație[modificare | modificare sursă]

Ludovic la 8-10 ani

Părinții săi erau total incompatibili: capriciosul, introvertitul și nedelicatul Ludovic al XIII-


lea de Bourbon, și frumoasa, cocheta, meticuloasa și bine crescuta Ana de Austria, din
linia spaniolă a Casei de Habsburg. După douăzeci și trei de ani de căsătorie infertilă a
părinților săi, micul Ludovic vine pe lume la 5 septembrie 1638 la Castelul Saint-
Germain-en-Laye. Nașterea sa a fost considerată, de aceea, un adevărat miracol, motiv
pentru care el a primit și numele de botez Dieudonné (în franceză „darul lui
Dumnezeu”), iar Franța, în semn de recunoștință, a fost închinată de tatăl său,
regele Ludovic al XIII-lea, Fecioarei Maria, care făcuse posibil miracolul[2].
Ludovic este fructul unei uniuni dinastice: bunicii paterni au fost Henric al IV-lea și Maria
de Médicis, care erau franco-navari și florentini iar bunicii materni au fost Filip al III-
lea și Margareta de Austria, care erau spanioli și austrieci, ambii din Casa de Habsburg.
La naștere, Ludovic a primit titlul tradițional pentru moștenitorul tronului francez, cel
de Delfin al Franței.
Nașterea lui Ludovic a fost urmată, doi ani mai târziu, de cea a lui Filip, mai întâi Duce
de Anjou, apoi, Duce de Orléans după moartea unchiului său, Gaston d'Orléans.
După moartea lui Ludovic al XIII-lea, când moștenitorul său nu împlinise încă cinci ani,
copilul e crescut într-o familie mai puțin obișnuită, căci Ana de Austria, acum regentă,
se spune că trăia cu primul ei ministru, cardinalul Jules Mazarin , un
carierist italian inteligent și lipsit de scrupule. Împreună au supravegheat educația
regelui-copil și nu este lipsit de semnificație faptul că Mazarin i-a devenit naș.
Între 1648 și 1653, Franța a fost sfâșiată de un șir de revolte cunoscute sub numele de
Fronde (fronde înseamnă praștie, "arma" puștanilor parizieni).

Portret al lui Ludovic al XIV-lea de Juste d'Egmont.

Ludovic al XIV-lea a fost profund influențat de Fronde, neabandonându-și credința că


ordinea și autoritatea reprezintă antidotul haosului. Ludovic a învățat de la cardinal să
creadă că monarhia a fost rânduită de către Dumnezeu să se identifice cu Franța, să
muncească din greu și să-și ia sarcina în serios. El a învățat, totodată, să se prefacă,
însușindu-și cinismul și disprețul față de motivația umană, caracteristice lui Mazarin.
Educația formală a lui Ludovic nu a fost neglijată, cu toate că era mărginită, așa cum
era, de altfel, cea mai mare parte a educației aristocratice: ceva istorie antică, dar
puțină istorie modernă, puțină geografie și matematică, o cunoaștere temeinică a
limbii spaniole și a celei italiene; a învățat să vorbească și să scrie excelent în
limba franceză. A fost învățat să călărească, să tragă cu armele de foc și să danseze,
lucruri pe care le făcea bine din instinct. De la mama sa a moștenit indubitabila sa
pietate catolică și ura față de erezie, cu toate că, ca și ea, nu poseda o cunoaștere
profundă a problemelor teologice.
De-a lungul copilăriei, Ludovic a trecut pe lângă moarte de câteva ori:

 La vârsta de cinci ani aproape s-a înecat într-una din piscinele palatului regal. A
fost salvat in extremis.
 La nouă ani, la 10 noiembrie 1647, s-a îmbolnăvit de variolă. Zece zile mai târziu,
medicii erau fără speranță însă tânărul Ludovic și-a revenit miraculos.
 La 30 iunie 1658, regele a fost victima unei grave intoxicații alimentare când era
în Bergues. Luni, 8 iulie, îi sunt acordate ultimele ritualuri și urma să înceapă
pregătirea succesiunii însă Guénaut, medicul Anei de Austria, i-a dat un vomitiv
bazat pe antimoniu și vin iar tânărul rege din nou s-a vindecat miraculos.
Statura lui Ludovic – avea doar 1,62 m - trebuia să fie sporită prin tocuri înalte și părea
mai înalt purtând peruci luxuriante. Totuși, statura scundă a lui Ludovic era, în orice caz,
compensată de demnitatea și siguranța sa înnăscute. În plus, el poseda mult farmec și
era foarte afabil. Era inteligent, pricepea repede și poseda o bună memorie a chipurilor
și a faptelor. Poseda un autocontrol remarcabil, socotind că era sub demnitatea sa să
se înfurie sau să exulte. Își scotea întotdeauna pălăria în fața femeilor, chiar și a celei
mai umile cameriste.
La 7 septembrie 1651 lit de justice (o sesiune specială a Parlamentului din Paris) îl
declară pe rege major. Încoronarea are loc la 7 iunie 1654 la Reims însă afacerile
politice sunt în mâna cardinalului Mazarin în timp ce Ludovic își continuă pregătirea
militară cu mareșalul Franței, vicontele de Turenne.