Sunteți pe pagina 1din 4

Pluto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigationJump to search
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă
sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol se referă la o planetă pitică. Pentru alte sensuri, vedeți Pluto
(dezambiguizare).
Pluto 

Pluto fotografiat de sonda spațială New Horizons la 14


iulie 2015

Numit după Pluton (mitologie)  

Date generale

Descoperire Clyde W. Tombaugh,


18 februarie 1930

Nr. sateliți 5

Sateliți Charon
Nix
Hydra
Kerberos
Styx

Caracteristicile orbitei

Semiaxa mare 5,906376272 mrd. km


39,48168677 u.a.
Distanța la periheliu 4,436824613 mrd. km
29,65834067 u.a.

Distanța la afeliu 7,375927931 mrd. km


49,30503287 u.a.

Excentricitatea 0,24880766

Argumentul periheliului 113,76329°

Perioada siderală 90613,3055 zile


248,09 ani

Perioada sinodică 366,73 zile

Viteza medie pe orbită 4,666 km/s

Înclinarea față de ecliptică 17,14175°

Înclinarea față de
11,88°
ecuator Soarelui

Longitudinea nodului ascendent 110,30347°

Date fizice

Raza medie 1195 km

Aria suprafeței 17,95 mil. km²

Volum 7,15 mrd. km³

Masa 1,305 ± 0,007×1022 kg

Densitatea medie 2030 kg/m³

Accelerația gravitațională la
0,58 m/s²
suprafață

Viteza de eliberare 1,2 km/s

Perioada rotației siderale −6,387230 zile


(retrograd)
551856 secunde

Înclinarea ecuatorului pe orbită 119,591 ± 0,014°

Ascensia dreaptă a polului nord 133,046 ± 0,014°

Declinația polului nord -6,145 ± 0,014°

Albedo 0,49–0,66

Temperatura la suprafață 33 — 55 K

Modifică text 
Pluto (numit adesea Pluton, mai ales în lucrări mai vechi) este o planetă
pitică din Sistemul Solar, a doua ca masă după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă
pitică. A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american Clyde William
Tombaugh.[1] Obiectele cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se mai
numesc plutine.
Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea
distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său, Charon,
sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în
interiorul niciunuia dintre cele două corpuri. [2]

Cuprins

 1Statutul de planetă pitică


 2Caracteristici fizice și chimice
2.1Caracteristici comparative[5]
o
 3Descoperire
 4Etimologie
 5Unicitate
 6Orbita
 7Masă și mărime
 8Atmosferă
 9Aspect
 10Sateliți
 11Explorare
 12Galerie de imagini
 13Note
 14Vezi și
 15Legături externe

Statutul de planetă pitică[modificare | modificare sursă]


De la descoperirea lui Pluto, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă
a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice
Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Pluto a primit
statutul de planetă pitică, deoarece nu a curățat spațiul cosmic din vecinătatea orbitei
sale.[3][4]

Caracteristici fizice și chimice[modificare | modificare sursă]


Pluto se rotește în jurul Soarelui în 247,8 ani pământești, pe o orbită cu rază medie de
5,91 miliarde km (39,3 ua). Are o orbită foarte excentrică (0,248), astfel încât uneori
Pluto ajunge într-o poziție mai apropiată de Soare decât Neptun, a opta planetă a
Sistemului Solar. Înclinarea planului orbitei este de 17°12' față de planul eclipticii, ceea
ce este iarăși ieșit din comun. Diametrul lui Pluto este de 2390 km, reprezentând doar
18,74% din cel al Terrei. Înclinarea axei de rotație a planetei este de 57°24', iar
perioada de rotație este de 6 zile 10 h, desfășurându-se în sens invers celei
a Pământului (de la est la vest). Densitatea lui Pluto este 1854 kg/m3.