Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 8-9

Tema 6 Saptamana 04 - 10.05.2020


Prezentați referatul cu tema
Forțele externe: Greutatea corpului și
greutatea segmentelor, forța gravitațională,
inerția și caracteristicile mișcării

Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să


învingă următoarele forţe externe:
- greutatea corpului şi a segmentelor;
- forţa gravitaţională;
- inerţia;
- presiunea atmosferică;
- rezistenţa mediului;
- forţa de reacţie a suprafeţei de sprijin;
- forţa de reacţie specifică;
- forţa de frecare;
- rezistenţele externe diverse. Toate aceste forţe
exprimă interacţiunea corpului cu mediul exterior şi
pot produce mişcarea corpului în întregime.
1. GREUTATEA CORPULUI ŞI GREUTATEA
SEGMENTELOR: indiferent de poziţia corpului,
greutatea acţionează întotdeauna vertical, de sus în
jos, asupra centrului de greutate al corpului sau
segmentului, valoarea ei fiind dată de volumul,
lungimea, densitatea segmentului care se deplasează,
într-un cuvânt, de masa lui.
2. FORŢA GRAVITAŢIONALĂ, care imprimă greutatea
corpului este cea mai importantă forţă externă şi
acţionează vertical, de sus în jos, atrăgând corpul şi
segmentele lui în permanenţă spre sol; învingerea
acestei forţe presupune un consum mare de energie,
în care forţele interne acţionează cumulat de jos în
sus.
3. INERŢIA este cea care tinde să prelungească şi să
susţină o situaţie dată:
un corp aflat în repaus rămâne în repaus datorită
inerţiei de imobilitate; un corp aflat în mişcare
continuă deplasarea datorită inerţiei (legea vitezei
câştigate). Astfel, forţele interne trebuie să învingă
inerţia de imobilitate la începutul mişcării şi trebuie să
învingă inerţia de mişcare câştigată la terminarea
mişcării.
4. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ este o forţă de acţiune
a forţei gravitaţionale, care apasă asupra corpului
uman cu o intensitate variabilă în raport cu viteza de
deplasare, având rol în menţinerea în contact a
suprafeţelor articulare, iar acţiunea ei este
compensată de presiunea internă a marilor cavităţi,
fiind egale.
5. REZISTENŢA MEDIULUI – mişcările pot fi executate
în aer liber sau în apă; astfel, segmentele corpului sau
corpul trebuie să învingă rezistenţa opusă de acestea,
rezistenţă ce poate fi determinată prin micşorarea
suprafeţei de secţiune şi a unghiului de atac.
6. FORŢA DE REACŢIE A SUPRAFEŢEI DE SPRIJIN –
apare când corpul se află susţinut pe o suprafaţă
oarecare de sprijin şi este egală şi de sens contrar
forţei gravitaţionale.
7. FORŢA DE REACŢIE SPECIFICĂ ia naştere prin
frânarea unor segmente, frânare ce provoacă o
mişcare a altor segmente în sens contrar (îndreptare
în sprijin la paralele).
8. FORŢA DE FRECARE apare, în mod deosebit, când
corpul alunecă pe suprafaţa de sprijin (schi, patinaj) şi
este proporţională cu greutatea corpului (G) şi
coeficientul de frecare (K) F = G x K.
CONCLUZIE
Toate forţele externe care intervin în executarea
mişcărilor sunt învinse de forţele interne care trebuie
să fie egale sau superioare ca intensitate şi să
acţioneze în direcţia identică, dar în sens invers cu
forţele exterioare respective (legea repartizării
forţelor).

Din carte
Forţele externe implicate în realizarea mişcării sunt:

a) forţa gravitaţiei – este manifestarea unei legi universal


valabile în natură. În conformitate cu legea atracţiei universale,
pământul atrage corpurile şi în acelaşi timp este atras şi el de
acestea. În condiţii normale, atrage continuu spre sol corpul şi
segmentele sale care nu scapă acţiunii legilor gravitaţiei
universale.Pământul fiind turtit la poli (polii sunt deci mai aproape de
centrul pământului), forţa gravitaţiei va fi mai mare la poli decât la
acuator. La poli, forţa gravitaţiei este maximă, iar la ecuator, minimă.
Forţa gravitaţiei acţionează totdeauna vertical de sus în jos. Împotriva
ei, forţele interne cumulate acţionează exact în sens invers, de jos în
sus. Forţa superioară de mişcare care încearcă să învingă forţa
gravitaţiei este săritura. Înainte de a face săritura, corpul se adună, şi
îşi concentrează forţele. Învingerea ei presupune un mare consum de
energie. Numai în imponderabilitate acţiunea forţei gravitaţionale este
anihilată şi în acest caz contracţia musculară se realizează cu o forţă
egală cu forţa absolută de contracţie.
Forţa de atracţie a pământului acţionează asupra fiecărui atom
al corpurilor. Suma forţelor de atracţie ce se exercită asupra tuturor
atomilor unui corp alcătuieşte forţa gravitaţională totală care
acţionează asupra corpului respectiv. Teoretic se poate considera că
asupra unui corp acţionează o singură forţă, aplicată într-un singur
punct, numit centrul de greutate al corpului.
b) greutatea corpului acţionează întodeauna vertical, de sus
în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al segmentului.
Valoarea acestei forţe este legată de volumul, lungimea, densitatea
segmentului care se deplasează sau de numărul segmentelor
angajate în mişcare. Practic valoarea acestei forţe este legată de
masa segmentului care se mişcă.
c) presiunea atmosferică reprezintă indirect tot o formă de
acţiune a forţei gravitaţionale. Ea apasă asupra corpului cu o
intensitate variabilă în funcţie de viteza de deplasare. Ex: în repaus,
asupra corpului omenesc acţionează o presiune atmosferică de peste
20.000 kg. Articulaţia coxofemurală are o suprafaţă de 16 cm2 .
Cavitatea ei articulară reprezintă un spaţiu virtual şi este vidă.
Presiunea atmosferică acţionează asupra ei cu 16,537 kg. Greutatea
membrului inferior este de 9-10 kg. Presiunea atmosferică poate
menţine singură capul femural în cavitatea cotiloidă chiar după
secţionarea tuturor muşchilor periarticulari.
Acţiunea presiunii atmosferice asupra corpului este
compensată de presiunea internă a marilor cavităţi, care are valori
identice cu cele ale presiunii atmosferice.
d) rezistenţa mediului este cea a mediului extern în care se
desfăşoară exerciţiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât şi
în apă. De aceea segmentele corpului omenesc sau corpul în
întregime vor trebui să învingă rezistenţa acestora. Ea depinde de
mărimea suprafeţei frontale pe care corpul o opune mediului.
e) inerţia este forţa care tinde să prelungească şi să
susţină o situaţie dată. Astfel, un corp în repaus tinde să rămână în
repaus, iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în continuare.
f) forţa de frecare este proporţională cu greutatea corpului
(G) care alunecă pe o suprafaţă de sprijin şi cu coeficientul de frecare
(K) F = G * K Forţele interne şi externe sunt indisolubil legate între ele
şi în continuă interacţiune. Întreaga activitate a omului se desfăşoară
cu ajutorul acestor forţe, în care rolul hotărâtor îl are contracţia
musculară dirijată de scoarţa cerebrală