Sunteți pe pagina 1din 71
ACADEMIA ROMANA ——=S#e ROMANIL BANATENI DIN PUNCTUL DE VEDERE AL CONSERVATISMULU! DIALECTAL SI TERITORIAL DE B. P. HASDEU MEMBRU AL ACADEMIE] ROMANE. ee ESTRAS DIN ANALELE ACADEMIEI ROMANE Seria IL — Tom, XVIIL MEMORILE SECTIUNI! LITERARE. AA NO ERG HOOP ENI AAAS a BUCURESCI INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CARCL GOBL 416, STRADA DOAMNEI,16 1896. ROMANII BANATENI DIN PUNCTUL DE VEDERE AL CONSERVATISMULUL DIALECTAL $l TERITORIAL pr B. P. HASDEU ‘Membru al Academics Romine. Sedinta de la 2 Februavie 1896. PREFATA In anul acesta 1896, Unguril serbézi jubileul lor de 1000 de ani, de cand sélbatecu)] Arpad devenise stipan al Pannoniel. Un ju- bile avem si noi, Romani, tot tn anul acesta 1896; un jubilet nu de 1000, ci de 1500 de ani, si nu un jubileti de victoria sél- b&teciey, ci un jubiled de réspdndirea civilisatiuniy. Sunt acum 1500 de ani, la anu] 396 dupa Crist, santul Nichita, Roman din Dacia si episcop al Daciei, dup& ce propagase cultura crestinad printre TIuni, a facut o c&létoriaé la strabuna Roma, pentru ca pe malurile TibruluY s& salute Columna lui Traian in numele Daciei. Este un * jubileti mai lung si mai frumos decat jubileu! luf Arpad. Acestui jubilett al Daco-romanului santul Nichita, civilisatorul Hunilor, un far de lumina in mijlocul barbariel, if inchin et lucrarea, pe care o presint acum Academiei Romane. 2 Februarie 1896, Anatele ak. 2, — Ton, XVII — Memowiite Sees, Literare, Din téte regiunile locuite asti-di de Romani la nord de Dunare, Bénatul si Olena, cu prelungirea lor cea comuna in téra Hafe- gulut, sunt singurele cari represint&i o continuitate neintrerupta geografico-jstoricA a neamuluy romdnesc,—un cuib de unde se ro- maniza treptat térile spre apus, spre crivét si spre resirit, ba indirect si cele de peste Dunare, cuybul merett descarcandu-si prisosul, dar remanénd tot-d’a-una plin, Si nicl nu puted s& fi fost un alt cuib, intru cat Banatul si Ol- tenia ati fost cele dintdit portiunt, pe cari le cucerisera in Dacia legionarii Romey si far&é mentinerea ofrora el nu puteatt stapani restul Provincie? Traiane. Ar fi o curaté absurditate de a crede cine-va c& colonisarea roman& a fost maj compactai si mai solidi in Transilvania sat pe ajuri, unde ea era mai depirtata de Italia si tot-odat&é maf apropiaté de lumea cea barbara din Orient. Desi invecinate, totusi Banatul si Oltenia nu se confunda intru cAt-va decat numai pe la Orgova si pe la Mehadia, avénd o lini& de demarcatiune firéscd pré bine determinata prin acel crescet al Carpatilor, care tocmai intre ele se lasi jos si trece Dunirea, pentru a se uni de dincolo cu Baleanii. Din acésté causi expan. siunca elementulul roménese din Banat se opera mai in specie spre Pannonia, iar a elementulul romanesc din Oltenia tindea mai cu sama spre Nistru Migratiuni dela Olt spre Timis si vice-versa, firesce, s'at in- tamplat nu odata, si una din ele buna-dra, in timpii moderni, a dat nascere in Banal unel poporatiuni oltenesci, as& numitilor Bufani, cari nici pana asta-(i nu s’aii confundat cu Fratufit sat Banatenii propritt isi. Tocmai acésta insé dovedesce ca Oltenia si Banatul, desi se intariat din cAnd in cand reciproc prin revérsarea RoMANI BANKTENT , 3 prisosuluy poporafiunii intr’o parte sai in cca-lalta, totugi isi pa- strait fie-care cate o individualitate deosebita. Lasand acum la o parte Oltenia, despre care se pdte vedé mal ales tn studiul met «Basarabil», s& ne oprim cu tot dinadinsul asupra Bainatuluy, examindnd in privinta i mai de aprépe: I. individualitatea dialectala; Il. individualitatea teritoriala. I. Individualitatea dialectal a Peinatului. Acést& cestiune ni se presinti sub doué puncturi de vedere: 1. elementul lexic; 2. elementul fonetico-morfologic. Este ciudat ci pentru ambele aceste puncturi, fruntasil literaturei romane din Banat: Iorgovicl si Tichindél, fara a vorbi de serii- torif cel noui de acolo, nu ne ofer& aprépe nicl un material, cacti dinsif n’ait scris bdndtenesce, ci in limba literara cca tipicd, rés- panditaé la tofi Romanif prin cartile bisericesci. Tot atat de putin sce pote culege din gramatica cea scrisi de Banaténul Diaconovici- Loga. 1. Elementul lewic. Intro scrisére din Pesta dela 1 August 1871, publicat& atunct in Columna lui Traian pag. 117, eit diceam intre altele: «Scdlele fiind in vacatiune, Biblioteca Universit& «este inchisé Mulfumité amabilitatiy d-lui Dr. Francise Toldy, pro- it din Pesta «fesor, bibliotecar si unul dintre invétatit cef mai renumifi ai Un- «gariel, ea mi-se deschise pentru vre-o trei ore. Acest interval, mai «mult decdt scurt, miI-a procurat totus! ocasiunea de a face dous «descoperiri forte pretidse, mai cu sami din punctul de vedere al linguisticel romane. Cea dint&iti este un manuscript cu totul necunoscut, intitulat: Dictionarium Valachico-Latinum...» Mai tarditi, pe la 1878, acelasi manuscript ademenise in trécét nagarca de sam& a d-Ini N. Densusianu, care “1 mentionéz’ in 4 interesantul sett raport despre misiunea sciintificé ce i se incredin- fase din partea Academie¥ Romane, Anale ser. Il. t, 2 sect. I. p. 202. Nici et inst la 1871, nici d. N. Densusianu mai in urm’, nu studiariim manuscriptul in cestiune mai de aprdpe, ci numal dora in prip&, ceea-ce ne rificise po amindofl, ast-fel cd ett il consi- deram de provenint& transilvani si anume de pe la 1700, iar urmagul meit il credea scris la 1742 si cuprindénd «166 pag. + 9 foi»; patru asertiuni—doué ale mele si dou’ ale d-sale—de o potriva inexacte. In vara din 1883, ett mé oprisem in Pesta mai multe dile pentru a trage o copia de pe o buna parte a manuscriptului. De aci, in- torcéndu-mé in (érd, el mi s’a tramis chiar la Bucuresci, gratia extreme! amabilit&ti a capilor Bibliotece? Universitare din Pesta, dd. Dr. Szilagyi gi Dr. Szadeczky. In acest mod ett am putut s&-mi intregesc lucrarea si s’o mai revéd, avénd originalul de ‘naintea ochilor. Inainte de 1742, Dictionarium Valachico-Latinum forma un vo- lum nelegat de 172 pagine, aruncat unde-va cu ne’ngrijire, aga ca ulfimele sése fol, incepénd dela pagina 161, mucediseraé de ume- déla. Ajuns in acésta jalnicd stare, manusoriptul a fost dat ca si se lege in pele la un loc cu 92 foi de hartii alba. Leg&torul era atat de nedibaciu, incat din unele fol a taiat cite un rind scris, saii cel putin o parte din litere. Dup& ce s’a legat bine-red, posesoril suc- cesivi ait inceput a scrie cate cova pe foile cele albe, dintre cari unul: «ffinerarilum An. 1742 & 28 Qbris ad 16 10bris. Cibinium. Szelendek vel Stolezenburg. Markseg etc.», iar altul: «Connotationes ex Adagiis. Anno Salutis MDCCLXX.» Aceste diverse notite fiind scrise téte in urma legaril, rindurile lor att rémas intacte la margini. Paptul este dara c& Dictionarium, muced deja in parte ping a nu fi trecut prin forfecile leg&torului, @ cu mult anterior anului 1742. Inainte de a se da la legat, manuscriptul pare a fi colindat prin diferite mani. Scris de autorul seti cu o cernélé radacinia, aprope galbuia, si cu o ortografia proprii, maf muit sati mai putin ratio- nati, despre eare noi vom vorbj mai la vale, el s’a completat ROMANIL BANK PRNI 5 apot din cand in cand cu cite un cuvint seris la margine de alt cine-va, ba chiar de alti doi si trei, cu o cernéla generalmente négra sati negricids, cu ortografia curat ungur derat& neprecepere a foneticei romane. Cel mai vechit dintr’acesti adaugétori a scris intregile doué pagine 171 — 172 dela fine. Un altul si-a insemnat numele «foncsa Josika» pe pag. 20. Mai sint vr'o c&te-va adausuri cu mana posesorulut dela 1742, care tot el pe primele patru pagine s'a incercat a da sinonimica uwngard a cuvintelor romane, de ex.:; «Abure. Vapor. (Goz. Parah).» Jaté si un fac-simile de pe pag. 16: & si cu o inve- Bebisk bye ain Bebu Boole vile 7 Bede nt bie Fonte tropes, nabs BIT Bag Brgeturt Latha nab pp vomiolag Beles Bheras : Benyese Wutes odo pte Benyeit Buriat cu? One Zopapraprbook Borge foes a Rela. Creme Secun co Boba Cx vor ana Deron tams Belinue. Creare J geen cone Bel.eor Cxeiawm Bolom Bor hu Belyedel Upyinrl Alle Reyaks Balyrrul Hrcrsl lb yea Tauern Boral Arrabuled le Juda Bol. ~ #hus Belafegus Bewhas BenurelD oleo a Benurop. Ayo ® ehguo Travro Gitipesn Borate — © Benwale ~ ei CBeracevh » Aonrctudt In acest fac-simile totul e scris de aceiasi man& si cu aceiasi cernéld, afarai de: «Vel Bade. Frater major natu». «Badicza. Uxor Fratris». «Belusagul. Vanitas» ; adaosuri doveditére c3 acelacare le fcuse—si este anume adiu- gétorul cel Imai vechitt — nu sciea bine romanesce, dup% cum o scieal si mai putin cel-lalti ad&ogétori posteriori; pe cand autorul primitiv poseda limba rom4na in perfectiune, adecd dialectul set provincial. Dac& vom consider’ acum ci 1. manuscriptul a fost legat nu mai tarditt de anul 1742, pro- babilmente insa fuainte de acel an; 2. pind a nu fi fost legat, el trecuse prin vr'o doi satt trei stapani, cari il adausera pe rind; 3. inainte de a fi fost adaus in acest mod, el zacuse un timp ore-care in umedéld, unde cat p’aci era si se strice; 4. in tesé generala, manuscriptele schimba pe posesorii lor cu mult mat incet decat cartile tiparite; daci—dic—vom lua in sama tote acestea, atunci va fi o socotélé forte cumpétata de a pune data dictionarulut in cestiune, aga cum egise din condeiul primuluy autor, cu vr’o cinci-deci de ani tnainte de 1742, adecd in a doua jumatate a secolului XVII. Sub raportul hartiel, primele 172 pagine, adic& Dictionarul pro- prit dis, se deosebesc ou totul de cele 92 foi adaose la legarea cartil. Aceste din urma& sint de o hartié grdsi faci nicl un semn de fabricé. Cele dintait sint de o harti& find, avénd ca semn de fabric’: de o parte, doué chei incrucisate; de alta, acele trei glonte si doué litere, cari aprdpe tot asa figurézi in documentele romane de pe la inceputul secolulut XVIE si chiar de pe la capétul seco- lului XVI, de exemplu in actele dela 1596, 1605 si 1636, repro- duse in «Cuvente den batrani» t. 1, p. 66, 140 si 229. Acelasi semn peste tot, atat gléntele cu literele precum si cheile, ba inca intocmai acelasi calitate de hartia, ne intimpin& intr’un zapis inedit din 30 Decembre 1680 al Episcopiel de Arges, aflétor in Archivul Statulu’ din Bucuresci. latt-ne dard iarasi in a doua jumatate a ROMANIL BANATENT 7 secolulut XVII, ca si pe temeiul celor patru considerante de mai sus. Aci insa, ca si acolo, rémane deschisi posibilitatea ca ma- nuscriptul si fie mai vechit. S& se observe, ci singurul oras din Moldova, pe care ’l mentio & Dictionarium, este Sucéva, Acést& particularitate, la prima vedere, ar permite a urca data manuscriptului pind Ja anul 1600 si chiar mai sus, caci de atunci incéce Sucéva perde ori-ce in- semnitate fata cu lagul, noua capitalaé a Moldovey. Not totusi nu punem un mare temeit pe acésta impregiurare, de ora-ce autorul putea s& fi cunoscut numele Sucevei din fantane mai vech’, in cari nu va fi gasit nimic despre Jasi. Nu avem decat a cité un exemplu. Intr’o carte a luf Paul Conrad Balthasar Han, intitulaté «Alt und Neu Pannonia» si tiparit’ in Niirnberg la 1686 in-4°, se d& urma- térea enumeratiune a oragelor Moldovei: «Die vornehmsten Markte «(dann es gibt keine Stadt darinnen) in der Moldau sind Zuccavia «oder Soezova (ein anderer Author nennets Suchana) da sich der «First aufhilt, Niemeck, so allein mit dem Schloss Romaniwiwar «unter allen andern mit einer Maur umgeben, Vasluy, Totras, «Barlaw, Varna (?), Orazzonia, Cutinari und Cocina». Pe prima linia Sucéva ca resedinf& princiara, apof despre [agi — nicdiri, si acésta la 1686! lat& dar& cA rémAnem si aci de o cam dat& plus- minus in a doua jumatate a secolului XVII. Un criteriti interesant in aparinta, este autorul cundsce de porumbul: «kukurudz», pe care primul seti adaugétor il are de né asemenea in lista plantelor dela finea manuscriptului: «turcicum triticum — kukuriza.» In Romania porumbul, moldovenesce popu- soit, s’a introdus cam pe Ja inceputul secolului XVIII. Mai nainte, rolul acestei cereale juca la noi meiul, dup& cum o spune un mi- sionar catolic din Moldova intr’o scrisdre din 1670: «totus ille populus pane ex milio vescitur» (ap. Kemény, Ueb. d. Bisthum zu Bakov in Kurz’s Magazin t. 2 p. 76). Acésta ins& nu formézi o obiecfiune seridsi contra vechimiY manuscriptului. In mai tot& Ku- ropa, porumbul a fost bine cunoscut incd din secolut “NVI, daca nu in cultura de cdmp, cel putin in gradinaria (cfr, Hehn, Kultur- BP, HASDED pflanzen, ed. 3, p. 443 —4). Afara de acésta, in manuscript figuréz& «ckukurudz» fara nici o explicatiune. Cuvintul mamaligi nu e de loc. Vorba malaiti, «mélaj», e tradusa prin cmilliaceus panis», adecd pane de meitt, «panis ex milion dup& expresiunea misionarului de mai sus. Mat pe scurt, ne aflam tot in secolul XVII. Dac& nu timpul, incai locu! unde s’a scris Dictionarium, iar prin urmare dialectul pe care ‘l represinta, se pote precisa cu destulad certitudine; gi iat& cum. : Din Moldova, precum am védut, autorul cundsce numat Sucéva. Din Téra-Romanésca, el indicd tret localitati, tote de o insemnatate istorica: «Argish. Oppidum in Valachia Transalpina». «Bukureshty. Oppidum Valachiae Transalp». «Kraiova. Oppidum Transalpinae». Pe ling&a acestea, o particularitate interesanta: Olt. Aluthas fl.» «Oltan.» Din Transilvania urmatorele: «Bélgradal Ardaluluj. Alba Julia». «Deva. Arx in Transylvania». «Haczeg. Districtus sub Comitatu Hunyad». «Koloshvar. Claudiopolis». «Sibiny. Cibinium», «Strej. Fluvius Haczagiensis». Din acest tabel de un-spre-deci numi, nol ne incredintam deja cA partea occidentalé a Térei-Romanesci (Craiova — Olt, -- Oltan) si a Transilvaniel (Sibiny.—Deva. —-Haczeg. — Strej), adeoa partea cea apropiaté de Banat, era mai familiaré autorulul, caruia Clujul {i este cunoscut numai sub forma unguréscd Koloshvar, iar Bra- sovul si Fagarasul de loc. Dac& trecem acum la Banat, Dictionarium ne di urmatorea no- menclatura: «Kricsova, Nomen pagi». ROMAN BANATENI 9 «Logosh. Logassium, Oppidum Hung. Infer.» «Macsové. Pagus in districtu Sebesiensi». «Marga. Pagus in fine Portae ferrec». «Marmure. Porta ferrea. Angustie Transylvania ex parte Hungariw in- ferioris». «Strem. Sirmium. Platews Caranseb. nomen», «Teius. Tilietum. Promontorium Caransebesiensen. «Timish. Themisius fl» «Timishan. Themisiensis». «Timishora. Themisvarium. Themisiopolis». Sa mai adaogam: »Krish. Fluyius Chrysius». ~ «Krishan. Accola Chrysij». «Krishenesk. Chrysiensis». Din téte acestea result& nu numai ci autorul era Ban inc& anume din regiunea Lugogului. In manuscriptul intreg nu sint nicdiri mentionate nisce simple sate sai puncturi topografice far’ vre-o importanta, afaraé de cele cincl: Cricfova, Maciova, Marga, Strem, Teius, si mai inca altele trel, despre cari vom vorbi maj la vale, tote in vecinatatea Lugo- sului, precum nu departe de acolo si Marmure. Caéutind in Hor- nydnszky (Geograph. Lexikon d. Kénigreichs Ungarn, Pest, 1858), nol vedem c& Criciova (Kricsova) este un saf romdnesc cu vr'’o 900 locuitori; Maciova (Macsova) un alt sat romanese cu vr'o 300 locuitori; Marga, dis& si Vama-Marga, iarasi un sat romanese cu vr'o 1200 locuitori; cite-trele in asa numitul «cerc al Lugosulut» (Bezirk Lugos), la marginea Hategulul, de unde vine cunoscinta mai de aprépe cu acést& singur& parte a ‘Transilvaniet. Autorul dar&, cu o perfecta siguranta, este un Banafén din Lugos. Si tocmai acésta ne deschide un camp de cercet&ri, cacl tocmai regiunea Lugosului, cuprindénd Caransebegul cu hotarul Hategan, $i tocmal in a doua jum&tate a socolulut XVII, intre 1640—1700, era din partea Roménilor teatrul unei remarcabile migcari literare ére-cum omogene, adec& romanesce cu litere latine. Pe acest teatru ne sint cunosculi pin’ aci tret actori: Stefan 10 : BP. WASDED Fogarasi, Mihaiti Haliciti si Jon Viski, citr& cari se mai adauga acum un al patrulea, ba incd cel mai pretios. Despre Fogarasi, a se vedé Cuvente den batrani t. 2, pag. 724 — 27. Preut din Lagos, «Symista Oppidi Lugas», el a publicatla 1647 in Alba-Julia: «Catechismus Latino-Ungarico-Valachicus», 48 fol in-8°%, unde se scrie romanesce cu litere latine, de ox.: «Cred entrun Dumnedzeu, en Tatel a tot Puternik, roditorul ctseruluj si & poementuluj eto.» Haliciu, din Caransebes ling’ Lugog, a publicat in Basel la 1674 un vers in ondrea amiculut sett dr. Franciscus Papai, retiparit apot in «Succincta Medicorum Hungari et Transilvanie Biographia», Leipzig, 1774, p. 127 — 8, de unde la reprodus intr’un mod cu totul gregit réposatul Pumnul in «Lepturariu romaneso» t. 3 pag. 67—8, si pe care noi i] dim aci dup& o copi& corecti, facuti de d. N. Densusianu: Kent szenetate, szerund la voi, Romanus Apollo, La totz, ketz szvente 'n Empereczie sedetz, De unde kunostince asteptem, si stince: fericse De Amstelodam, pren chetz sate 'n omenie tipar. Legse deraptegau dat frumosze csetate Geneva; Eez vine Franciscus, cinete Leyda, Paris! Prindetz mene sorory, ku cseszt nou oszpe: ‘nainte; Fratzi, Fretaczi, Nymphele, pasze kurund Domny buny, Mary Doctory, Daszkeli, ’s bunele Domne Cu patse ej fitz, cu payne si szare rugem. In fine, Ion Viski este o interesant& descoperire a d-lui Dr. Silasi in biblioteca Colegiulut Reformat din Cluj, unde d-sa a dat peste un gros manuscript intitulat: «A luj szvent David kraj si prorokul o szutye si csincs dzecs de soltari, cari au szkrisz cu menile lui Viski Janos en Boldogfalva 1697». A se vedé studiul d-lui Silasi in revista Transilvania, 1875, No. 2, 18 si 14, unde d-sa constata cd Psaltirea lui Viski a fost «scrisd «parte in Sant&-Maria (Boldogfalva) lingé Hafeg, parte in Gioagiul- ROMANIT BANATENI 1 «de-jos, in cari comune respectivul pare a fi fost predicator re- «format». Ceea_ce a sc&pat din vederea d-lui Silasi, este c& insusi numele seriitorului in cestiune indic& o localitate, probabilimente aceia de unde se tragea el insusf, sati cel putin familia sa. Viski, cu post- fixul ungurese adjectival é, insomnéz& «din Viska». Ef bine, peste Carpati se afla tref sate romanesci numite Visca, din cari doué in téra Hategului (Windisch, Georg. d. Siebenb. 1790, p. 111—112), iar unul in Banat ling& Lugos (Hornyanszky, op. cit. p. 406). In acest mod, daca nu prin locul unde traia, incai prin origine, Ion Viski era Hategan sait Lugosan, una din doué. D. Silasi crede ci Psaltirea din 1697 ar fi o copié dupa un o- riginai «de pre la mijlocul secoluluy XVII, de nu gi mai de mult»: D-sa totusi nu ne d& despre acésta nicl o proba decisiva; s’apoi putin ne import& o distanf& de cati-va ani in plus sati in minus. Linga Fogarasi, lingi Haliciu, linga Viski, ca represintand ace- Yasi miscare literara curat Iugoséna dintre 1640—1700, mai avem dar&é acuma pe acela carul i se datoresce Dictionarium Valachico- Latinum si pe care noi i] numim Anonymus Lugoshiensis, pe cat timp nu scim cum il chiama. In adevér, pe pag. 172 a ma- nuscriptului el scrisese ce-va in curmedis, de unde se mai pdte recundésce: «.,. Iacobus Olass.» Dar 6re sa fie acésta numele au- torulul, far nu cum-va al vre-unui alt personagiii? Desi in apro- piere de Lugos se gisesce un sat romanese numit Ollésag, de unde putea s& fi fost acel Olass, totusi noi preferim a nu risca 0 solu- tiune, pe care de o cam dat& nimic n’o argumentéza. Fogarasi, Haliciu, Viski si Anonymus Lugoshiensis seriti romaé- nesce cu litere latine, ludnd tofi de bas& ortografia ungurésca, pe care insi ef 0 modificé de o potrivd intr'un mod esential; de exemplu : pentru @ si d@ sat 7 intrebuintézd pe e, fie simplu, fie scurtat; pentru j intrebuintézé pretutindeni acelasi semn ca pentru ¢, ne- facénd nici o distinctiune intre ambele sonuri, desi ortografia un- gurésca are zs pentru al nostru j, iar s pentru $3 12 BP, asnEt pentru ea intrebuintézd pe a, iar pentru oa pe o. Ortogralia cea maj putin unguréscd este a Anonimulul, care pe s nul scrie unguresce prin sz, nic} pe § unguresce prin s, ci pentru cel dintaiti pune pe s, iar pentru cel-lalt compositiunca sh, lu- ati nu dela Englesi, ci din grafica unor dialecte slavice meridio nale, vedi buna 6r& la Katancsich, De Istro ejusque adcolis, Bu- dae, 1798, p. 283. De altmintrelea transcriptiunea la totf e destul de confusa, scriindu- se acelasi son # prin & si prin ¢; acelasl son ce, cé prin es si ts; acelasi son - prin tz, ¢; acelasi son ge, gi prin ds si gs etc. Cea mai ungurésca, ba chiar de tot lipsitaé de simtul foneticel romaine, este ortogralia continuatorilor Anonimului, carl se recu- nose dela prima vedere a fi fost Maghiari. Ca specimen mai lung, Yalé o urare poporan&, transcrist pe prima din foile cele albe a- dause la legarea manuscriptulut : Pentru Mine Pentru Tine Pentru Noj amandoj. Si Kusztanti la noj. Pentru Mine Pentru Tine Pentru noj aman doj Pentru K: Pentru Ma Pentru draga sapo nyasza, Vom observa in parentes! curiésa coincidinfé a acestul cantec cu un altul de pe la 1680, citat cu ortografia poloni in «Vita Constantini Cantemiriiy (ed. Acad. Rom. p. 48): Constantine, Fudze bine, Niczi aj Casa, Niczi masa, Niczi draga dzupinia: ROMAN BANSqBNE 13 Fogarasi scriea la 1647, Malictu la 1674, Viski Ja 1697. Pentru Anonymus Lugoshiensis nu se pote fixi o dat& precis&. Din tote consideratiunile ins& de mai sus, cati sil punem mai aprépe de Fogarasi decit de Viski, cam pe aceiast lini& cronologicé cu Hali- clu, c&rula el péte si¥ fie anterior, dar nici intr’un cas nu este mai not decat acesta. Ori-cum ar fi, Dictionarium Valachico-Latinum este cel maf vechiti vocabular al limbei romAne, adec& traducénd diu romanesce intr’o limbé strdind, iar nu vice-versa, dup& cum traduc, de ex., din sla- vonesce in romanesce acele glosare din secolul XVII, despre cari noi am vorbit in «Cuvente den batrani» t. 1. p. 260 etc. Si ce vo- cabular! Peste cine? mit de cuvinte. D. V. A. Urechia, dintr’o c&létoria facut’ la Copenhaga, a fost adus insemnarea cum-ca in Biblioteca Regalé de acolo se aflé un vechiti «Vocabularium Valachicum.» Nu ne aducem aminte, unde anume si in ce fel de terment a fost publicat& acea notit&. Adre- sindu-ne ins& la d. Bruun, eruditul bibliotecar dela Copenhaga, iat& ce ne-a respuns intr’o epistol& din 22 Octobre 1883: «Cer- «tes, jai devant moi un petit manuserit intitulé: Vocabularium «Valachicum, qui sur 17 pages contient un vocabulaire d’environ «170 mots valaques accompagnés d'une traduction latine. Mais cc «manuscript est composé a Ja derniére moitié du XVIII-e siécle «par wn dilettante danois, qui s’est occupé de beaucoup de choses «littéraires et lingustiques; la valeur scientifique en est, sans «doute, nulle». In scurt, manuscriptul dela Copenhaga abia merita de a fi mentionat si nu merita de a fi descoperit. Peste doi secoli dup& Anonymus Lugoshiensis, noi nu gasim decat vr’o 10,000 de cuvinte in marele Lexicon Budan dela 1825, lucrat—dup& cum se dice pe frontispiciti—«de mai multi autori in cursul a tref-deci si mai multor anin. Co colosala munc& pre- supune dara& prima incercare de acést& natura, ficuta de un singur om! «Dictionarium Valachico-Latinum», aga cum i] poseddm nol, nu este terminat. Dela cea dintaiti pagini autorul incepe deja a-si 14 7 oe _B. P, MASDEt completa opera, addugénd la margine cuvintele cele uitate. Aga in rind cu «Acé. Filum» el pune acolo «Ac», remas fara traducere. Aducem acest singur exemplu, cAci aci sa int&mplat ce-va forte ciudat. Adaugétorul cel dela 1742, gasind pe acest «Ac», scrise dupa el «zérna», esind ast-fel «A czérna», sinonim unguresc pentra cata», pe cand bietul «Ac=Acus» dispare cu totul. Apoi ordinea alfabetic&é nu e pAzit& cu stricteta, fiind-c& autorul se pregitia, firesce, a recopia manuseriptul intreg, dupa ce odata igt va fi ispravit lucrarea. Multe vorbe sint scrise numaji romanesce. Se vede ca, intimpi- nand vre-o dificultate de a le traduce bine latinesce, autorul ist reserva acést& sarcina pentru urma. In unele casuri insi, tradu- cerea lipsesce numaf pentru derivatele dintr'un cuvint tradus deja mai sus, ceea ce indica din partea lixicografuluy dorinfa de a merge jute fnainte cu adunarea materialului romanesc, fara ase opri la tréba seoundaraé a gasiri} equivalentulut latin. De exemplu: cPerél. Polio. Ferekéturs.—Ferekétor». Intre cuvintele cele ldsate fr explicafinne vedem : «Tinkova.— «Zegusheny.— «Zorlineze.—» Cate-trele sint numiri de sate de lingd Lugos. Dup& repertoriul lui Hornydnszky, Tinkova numéra astidi 750 locuitori, Zegusenit (Zagushen) vr’o 600, Zorlinta (Zorlencz-mare si Zorlenez-mik) pes 3000 impartifi in doué comune. Tat&é dari inc&é o proba, dac& ar mai fi nevoid dup& cele date mai sus, despre lugosanismul autorului. Si ceea-ce adaugé forte mult la valérea operci sale, este tocmai ci el se fine cu st&ruint& de dialectul set natal, ca si cind n'ar fi cunoscut de loc limba cea tipic’ de prin cartile romdne din se- colit XVI si XVIL Dupa cum Psaltirea Scheian&, popa Grigorie din Mahactu gi Codicele Voronetian ne-aii conservat cu scrupulositate un sub-dialect transilvanén stins fir& alt& urma, dup& cum mitropoli- e romAntt BANATEN 15 tul Dosofteru fonografiaz’ sub-dialectul moldovenesc, tot aga cea maj scrupulésd conservare a sub-dialectuluY banafén se datoresce lui Anonymus Lugoshiensis pe prima linid, de aci pe a doua linia lui lon Viski, apoi intru cat-va lui Fogarasi si lui Haliciu. Judecand din cele cinciY mii si maj bine de cuvinte despre pla- nul autorului, noi nu ne sfiim a afirma cai, daca lucrarea sa ar fi ispravitaé, Romanii ar avé de doi secoli un cap-d’opera lexicogra- fic, nu numai cu vorbe comune gsi cu numiri topice, dar inca: cu forme duble, de ex: mikutel si mitutel, nime gi nimene, prénd si préndzesk, kurt si skurt, tikva gi tiuké, straitzé si traisté ete. ; cu expresiuni copilaresci, de ex.: abushile cinfantium incessus «quadrupes», pap’ cpanis infantili sermone», placse cnomen lusus cum lapides jaciuntur ad metam» ete. ; cu termeni de choreografia poporana, de ey hajdonicus», un fel de dant hotese ; Iepuraska «saltus cu interjectiuni teranesci, de ex.: hesh «vox gallinas pellentis», ho «vox continentis pecora», hop «vox saltantis», aos cheus» etc.; cu o bogata sinonimicaé, de ex. patru numi pentru sorece: so- recse «mus», spurk cmus», somek «mus», herez cmusp. .. Ca specimen, publicém aci intréga litera J, care se incepe cu nu- mérul 2390. Am pus cu litere cursive, pentru a atrage atentiunea, cuvintele cele mai remarcabile din punctul de vedere dialectologic. Maesin. Molo. | Makaresiné. Quicunque. Quivis. Macsové. Pagus in districtu Se- | Makarundé, Ubicanque. Quo- besiensi. cunque. Macz. Intestinum. Makardeunde. Undecunque. Madzéré, Pisum. Makarénkétro. Quocunque. Maj. Malleus. Mal. Argillosa terra. Maj. Maius. : Mamé. Mater. {Maj bine, maj ushor. Melius. Le- Mané. Manna. Ros. vius]. | Maré. Mare. Pelagus. Majké. Mater. Maré, Magnus, -a. Mak. Papaver. Maré. Pomum. Makar. Quamvis. Licet. Mare lukru. Admirantis et sper- Makarkare. Quilibet. Quivis. | nentis exclamatio. 16 B. P, HASDED Martz. Mars. Feria 3-a. Martzolya. Marga. Pagus in fine Portae fer- reae. Marva ruské. Malva_hortensis. Marmuré. Marmor. Marmuré. Porta ferrea. Angustiae Transylvaniae ex parte Hungari« inferioris. Margsiné. Margo. Finis. (Martur. Testis]. {Marturié. Testimonium’. Mas. Mansio. Masé. Mensa. Maskuré. Sus castratus. Maské. Mecsinéturé. Méesinish. Meécsésk. Aenygma propono. Meécsineturé. Aenygma. Méezé. Cattus. Felis. Méczishoré. Méczishor. Intestinum parvum. Médzerijk&. Cicer sylvestre. Médreguné. Mandragora. Mégar. Asinus. Megérecz, idem. Méguré. Megyéléu. Convivium natale. [Méhneszk. Evanesco. Abscedo. ‘Torpesco}. Méj. Millium. Méjran. Amaracus. Maiorana. Méjugsél. Malleolus. Méjdan. Mejrauké. Simia. Mékrish. Aceti Mélaj. Milliaceus panis. Mélkom, Silentium. Mélkomish. In silentio. Méles. Limax. Melmesié. Malvaticum. Mémuké. Simia. Méné. Manus. Mén. Maneo. Mén. Mitto. Ménos. {M&ndria. Superbiaj. Ménestérguré. Mantile. Manuter- gium. Ményé Cras. Ménshesk. Meényék. Diluculo consurgo. Prae- venio. Maturo. Ményéké. Manica. Menyié. Ira. Menyios. Iracundus. Ménunt. Minutus. Menuntzél, idem diminutivum. Menuntedz. Minuo. Comminuo. Ménkéturé. Devoratio... ssio. Ménkéturé. Contentio. Ménénk. Comedo. Ménénkumeé. Contendo, Ménushé. Chirotheca. Menaalé. Mér. Pomus. Pomum. Mér vératek. Pomum Praecox. Mér iérnaték, Malum serotinum. Mér bunebrué. Malum sparuceum. Mér dulese. Pomum dulce. Mér gushat. Mér kényésk. Mér kodésh. Mér hukurbetaricz. Mér de svént Pietru. preecox. Mér mushkttavice. num. Museatellum. aestivale. Malum Malum = apia- Mér flokos. Malum muscosum. Mér nevéstesk. Mér ordzén, Mér pestricz. Mér rutilat. Malum orbiculatum. Mér sélcsiu Mér vérgat. Malum variegatum Merariu. Anethum. Méreu. Rectus. Merejé. Recta. Merg. Eo. Pergo Progredior. Merg nainté. Proficio. Merg napoj. Deficio. Marg énderét. Retrocedo. Mergeritar. Margarita. Mergsenaretz. Finitimus. Mereiesk. {Merécsin. Spinal. Mérit. Marito. Nuptui trado. Méritumé. Nubo. Maritum duco. Méritaté. Nupta. Mérindé. Merenda. Mérié. Magnitudo, Magnificentia. Meros. Superbus. Mérniczé. Metreta. Méroshié. Superbia. Meérosheskumé. Superbio. Mérunt. Minutus Vide Menunt. Mérsuré. Profectio, Progressus. Mersuré nainte. Profectus. Mérshav. Macer. Macilentus. Mershavé. Macra. Macilenta. Mersheveskumé. Macer fio. Merturié. Testis. Testimonium. Merturisesk. Testificor. Mertzishor. Martius. Mertzené. Mertzinos. Mesaj. Mappa. Mésé. Dens molaris. ROMAN BANATENI 17 Mésh. Soceus. Meshiné. Pellis ovina. Meserere. Misericordia. Meserernik. Misericors. Meserniczé. Macellum Mesercsiu. Lanio. Méské. Dromadarius. Mesték. Misceo. Mestekéturé. Mistio. Mésuré. Mensura. Mésor. Mensuro. Méshtér. Magister. Artifex. Mershtérgsindé. (?) Meshteresk. Magistrum ago. Ar- tificium. Meshtershig. Artificium. Métanié. Reverentia. Inclinatio. Metenagé. (?) Metliké. Artemisia tenuifolia. Métor. Purgo. Métur, idem. Méturé. Scopae. Méturat. Purgatus. Mandatus. Meétrak. Baculus. Mitricsé. Matrix. Mé. Mea. {Meure. Mora sylvestria] Mézdralé. Mézdresk. Mezqaj. Inficio. Mezgush. Micz. Lana agnina. Miczar. Micsk. Moveo. Micskumé. Moveor. Micskéturé, Motus. Micskony. Pediculus gallinaceus. Mjaon. Mjéed. Medum. Mjedar. 18 7 BEES SEEEEEE EEE B. Mjédz. Medium. Mjéel. Agnus. Mjelushel. Agnellus. é&. Mel Mjerié. Caerulea. Mjércury. Mercurius. Mjéu. Meus. Mié. Mille. Mik. Parvus. Mikutél. Parvulus. Miké. Parva. Mikshor. Parvalus. Mil. Milliare. Milé. Gratia Clementia. Milos. Clemens. Pius. Milémi. Misereor. Milostiv. Clemens. Misericors. Milostiveskumé. Misercor. Milostivnik. Misericors. Milosté. Gratia. Clementia. Milkuiéskumé. Supplico. Milkuit. Supplex. Milkuitor. Supplex. Milkuialé. Miluiésk. Misericordiam facio. Mi- sereor. Miluitor. Elaemosynarius, Mint. Mentior, Minte. Mens. Mintsinos. Mendax. Mintsuné. Mendacium. Minesé. Pila. Mirak, Miraculum Miraz. Prodigium. Spectaculum. Mirh. Miypha. Mirhuiésk. Mirrha ungo. [Mirosz. Odor.] (Mirele. Sponsus]. (Mirasza. Sponsa]. . HASDED Mirumé. Miror. (Misatu k. Conquiesco]. Misshé. Missa, Sacrificium. Mishesk, Crcutio. Mishiné. Misir. Aegyptus. Miskié. Chalybs. Mitatel. Parvuius.. Moré. Jus caulium. Mort. Mortuus Morté. Mortua. Morté. Mors. Mortécsuné. Lues. Morticinum, [Morticsosz. Mortalis). Morment, Sepulchrum. Mormeiésk. Morun. Huso. Mosh. Avus. Moshié. Aviticum bonum. Moshnyag. Vetulus. Moshé. Avia. Moskul. Moskovia. Moskovitan. Moskovita. [Mostele. Reliquiae corporum 88. Mosor. Mote. Motké. Motzok. Stupidus. Bardus. Mozomajné. Spectrum. Terricu- lamentum. Mozgosesk. Moveo. Mujédz. Mollio. Mujat. Emollitus. Muiéré. Mulier. Foemina. Muierésk. Muliebris. Murerotké. Effeminatus. Mujerushké, Fomella. Mujt. Obliviscor. Muk. Pituita. Mucus. Mukos. Pituitosus. RoMANU BANATENL 19 Mucsk. Mordeo. Murar. Molitor. Mueskéturé. Morsus. Murericzé. Mucskat. Morsus. Murony. Mueskétor, Mordax. Murg. Mukar. Emunctorium. Mulg. Mulgeo. | | Murgseshte, Advesperascit, | Muritor, e. Mortalis. Mult, -& Multus, -a. Multum. | Murédz. Macero. Acesco. Multzany, Deo Gratias. i Murat. Maceratus. Acidus. Multzeny, idem. i Mursé. Mulsum recens. Maltzié. Multitudo. Muské. Musca. Multzime, idem. | Muskuliczé. Multzenesk. Ago gratias. Mushketaricz. Muscatellum apia- Munesésk. Laboro. Torqueo. | num. Munké. Labor. | {Miincz. Hinulus). | Munesitor. Laborator. | Muneseskumé. Torqueor. Conor. | Mustécsos. Munté. Mons, | Mut. Matus, Mur. Morus. | Mut. Muto. | | Mushkyu. Mascus. Mushkyu. Musculus. Mustaezé. Mistax. Muré. Morum. Mutat. Mutatus. Mutatio. Muré. Intestinum... 2. Hlementul fonetico-morfologic. \fot ce s’a seris pan& acum mai not, mai temeinic si mai ne- ‘noureat asupra foneticel si morfologiel sub-dialectulul banafenesc, se datoréz’ d-lui Enea Hodog (Poezii poporale, Caransebes, 1892, p. 8-9), ast-fel c& nol nu avem dec&t a reproduce aci literalmente cuvintele acestur june folklorist: «Graiul téranului din Banat, ca si graivl (éranului din alte pro- vincie, aseménat cu limba literara, ne infatisézi maf ales abateri fonetice. «O parte din insugirile acestuY grait le gasim in graiul ardelén, saii in cel moldovén, ba chiar in cel macedo-roman; altele sint ale sale particulare. «Insemnam, din punctul de vedere gramatical, urmatérele insusirf: «1. Una din cele mai distinctive caracteristice a graiuluy bana- tén este pastrarea lui n de’naintea lui {. In Banat nu se dice alt~ P. waspEd fel decdt: vinie (pentru vie de strugur), cAlcani, intany, cunt, ca- patani, gutani; tot asa in cate-va comune se dice fanina pentru fa- ini sati farina. La verbe asemenea este pastrat sunetul n, de ex tu ramant, tint (dela a tiné), vini, puni, spun, a incunia, a-descun am descuniat etc. Pentru sufixul augmentativ of si die exist’ numat ont si 6nie : pietroni, pietrénie; sufixul énie mal adese e neaugmentativ: ursdnie, vulpénie, lupénie, iepurdnie; acelasi sufix forméz’ num! pro- prie feminine derivate din masculine: din Popescu se face Popes- cénie (nevésta lui Popescu), Bibescénie, Gruescdnie, ete. «2. Sunetul n urmat de i sai e trece in #2 rostit ca in spaniola, satt ca gn in unele vorbe din franceza, sati ca ny in maghiara; dar, desi il gésim si in limba asta din urma, totusi nu putem sa-] con- siderém drept influenté a limbel maghiare: graiul ban&tén a fost mai ferit de influenta acestei limbi dec&it este graiul din partile Afaré de acésta, in Banat nu s’a pre- facut nicl sunetul t sai k urmat de e ory i in ty, nici d sai gh ungurene si unele ardelene. urmat de aceleasi in gy maghiar, dup’ cum s’ai prefacut la Roma- nif din Ungaria si la unii din Ardél, unde s’att modificat in sens maghiar, ci in Banat at suferit alte schimbari, cari se vor arata mai jos. «3. Sunetete b, p, f, v urmate de i (iar vV urmat de wu in cuvin- tul vulpe) reman nemodificate, ca si in limba literara; si nu aflam in Banat nici pe ghine, nici chitaé (ca in partile Sibiulul), nici bgyinie, si ptyit& (ca in partile ungurene), nicl bjinie si peité (ca pe la Na- siud); asemenea nu se dice lupci orf luptyi, nici hit, nicl jital si jin (ca pe la Blaj) ort in (ca la Bragov), ci numaf bifie, pitt, lupt, fit, viel, vin etc. Ins& iclén si nu viclén. «4 S’ati schimbat sunetele t si d, urmate de i satt e, in ee gi ge (dje), de ex.: frunce (frunte), ce (te), ciner (tiner), verge satt ver- dje (verde),’Mogia si Megica cu tonul pe i (Media si Medica, nu- mirile ce le d& poporul localit&tilor cu numele oficial Mehadia si Mehadica). Valeagenii, cu numele oficial Valeadeni. In cuvintele deget si dinte sunetul d s‘a prefacut in gh, si ast-fel se pronuntaé: ROMANIL BANKYENI 21 ghejiet si ghince; de alt& parte se dice d& pentru de (dar si: dja), dan pentru din (dar gi: djin), Sunetele k si gh urmate de e sai i reman nemodificate. «5, Sunetul ee se schimba, ca si in grainl moldovenesc, gi ca si in graivl poporuluy din comitatul Zaranduluy, intr’un sunet apro- piat de s, pe care nu-l putem transcrie exact: dulsie (dulce), sie mai fasi (ce mai faci) ete. «6, In comunele Terova, Hova, Zlagna, Prisian, Pofana, Visag, dupa cum imi comunica d. asesor consistorial Ion Ionas, precum si elevil din partea Iocului, in locul sunetulul g se pronanta pre- tutindenea 8, de ex.: sase (sas%), sapte (sapte), cocosu rosu (cocogu rogu), sade (sade). Invélatorii din amintitele comune, dupi cum miarturisese insisi, ali greutati cu copiiy de scdl4 pind ce fi fac s& rostésci pe s. Se pare curios c&, pe lng& tote acestea, cele spuse in punctul precedent (5) ait valérea si pentru comunele aici po- menite, adic& in loc de ce se rostesce acolo un sie. «7, Sunetul z se rostesce mai tot-d’a-una ca dz, se dice nu nu- mai dzic (dic), Dumnedzait, ci si dzam’, dzihar, dzimbet. «8. Deosebirea intre ge (dj) si j consista intr’aceea c& ge, gi s’ar puté transcrie cu jie, jii, de ex.: milerjic (merge}, insd jor (jur). «9. Diftongul ea se aude mai mult ca ia la cuvintele de genul feminin terminate in e si articulate: valia, vulpia, carela (cartea); mai adeseorl e din diftongul ea se pierde cu totul si remane a sin- gur: sara, tara, infrunzascd, vorbasca, bat (bét), sasi, gapce; la imperfecte : auzam, culejam, vegiam (vedeam), segiam (sedeam) {a- niam (tineam), s. a. Adjectivul feminin rea se pronunfa ré (cu e inchis), pronumele feminin ta asemenea: té. «10. Cuvintele terminate in ea nearticulate, ca stea, nea, citea §. a. se gdseso in vorbirea téranului din Banat aprope pretutindi- nea sub forma aud, de ex.: ufaud (néua), staud, cdtaud, nuéua, ma- Saud. 22 B. P. HASDED «Al. In diftongul oa se pot deosebi doué sunete: un u si una. «12. Substantivele feminine terminate in 4 fac ploralul mai mult cu i decat cu e; pluralul dela icoana este iconi, articulat: iconiile; casa, plur. cas], cdsile; fata, plur. fiece, art. fiecele; mama, plur. mame, art. mamele, dar si mamile, mai este si mumani, ca dela tat& tatani. In gen. si dat. sing. primesc numai i: a iconiii, casii, fecii (fetei), mamii a. Dar. si alt-fel e la plural este forte rar ; dela mar pl. este miér&; par’, pléra; frumos, frumidsi, s. a. «13. Sufixele ori, ari si eri sint intrebuintate exclusiv pentru or, ar-si er; de ex.: invafitori (atat la sing. cat si la plur.), fra- gari (sing. si plur.), manieri etc. Unil cirturari pretind c& in casu- rile acestea s’ar audi la singular nu numai i, ci si un wu Atata este sigur, ci acest a ndzuesce si dispara si urma lui este deja cu totul efemera, intocmai ca si la cuvintele terminate in conso- nanta, «14. Aldturea formelor umblu si umplu se mai intrebuintézd une-ori imblu si implu; ins& numay unghi gi nu inghi. «15. Pe lingé rid si vind se dice mai des rid si vind, asemenea rit si rit. Vind se conjuga aga: vind, vindz, vinge, vingem, vinget, vind; perf.: am vindut gs. 6. 1. Rid: mé vid, ce ridz, si rige, fe rigem, vé rigef, si rid; perf: m’am ris scl., tot numai cu pronumele reflexiv. ‘ «16. Articolal pentru vorbe de gen masculin a pierdut pe 1. Se rostesce articulat: omu, porcu, tot natu, socru (nearticulate cele doua ultime sint tot asi); bow articulat bou (doué silabe). Exemple de nume propril art. si neart.: Gruescu, Parvanescu, M&nescu, Puiu s. a, forméza genitivul si dativul sing.: dt Gruescu, pl Gru- escilor, lw Manescu scl. 17. Pentru articlit al, ai, ale, se folosesce numai forma a. «18. Pronumele reflexiv se intrebuinféz& si duplicat in perfectul compus: m’am batutu-mé, ci-ai sculatu-ce (te-ai sculatu-te), s’o im- RoMANI BANiyENt 23 batatu-sa, l’am védutu-l, fi’-am dusu-fie (ne-am dusu-ne), v'ati su- pératu-vé, s’or dusu- cl. «19. La verbul a fi insemnim urmiatorele forme: «Indic. presinte: io mis, tu iosci, ie! Hf, nol fis, voi vis, iei t gi iel ist, acest din urm& numal ca verb predicativ. Exempl mis Bintan, nol fis Banateni, vol vis dan tara 5. a. Se maf dice si: nof fisém si vor visit in unele locuri. «Ind. imperf.: ieram, ierai, iera, ieram, ieraty iera. «Ind. perf: fusai, fusdg (silaba ultima’ tonica), fu; fusiram, fusarat, fura; so mat conjuga si: fusii, precum si fui. «Ind. perf. compus: am fost, af fost, 0 fost, am fost, af fost, or fost. «Ind. viitor: of fi, ii fi, o fi, om fi, if fi, or fi. «In Meedica, mi se spune, e folosité si forma intréga: vet fi, vil fi, va fi, vom fi, vit fi, vor fi. «Conjunctiv perfect: si fii fost, si fiY fost, si fia fost, sa fim fost, s& fit fost, s& fid fost, «20. Perfectul simplu indicatiy dela verbul dati: io gegei (dedei, cu accent pe ultima), geges (si dasi), gege (dede, ou acc. pe silaba prima), gegeram, gegerat, gegeré (acc. pe prima silaba). «Se mai conjugé si asi: digel, diges, dége, digeram, dagerati (ace. pretutindene pe é ori e), dégera. «21, Imperativul are o forma a sa particulara cu sufixele: aref, aret, eret, iret. Este de observat, c& sufixele aici insirate se pun numai in propositiuni negative imperative; propositiunile afirma- tive imperative ati aceiasi forma ca si limba literara. Exemple: nu cAntarefi, nu strigareti, nu bacerofi (nu baterett), nu vorbireti, nu urdreti etc. Pretutindenea in Banat este folosité forma acésta; ici colo, sub inriurirea scdlei, se folosesce astadi si forma literar& aldturea formei de mai sus. «22. Optativul presinte se conjugé in comunele Varadia si Pitas, dup4 cum mi se comunica de elevii d’acolo, in modul urmator: 24 B. P, HASDEO «io reas vefti, tu reat vefi, el ar vefil, noi ream vefii, vot reat vefii, iei ar veili. «23. Pronumele demonstrative: acesta, acela, acésta, aceea, atl numai formele: Mase. Sing. Nom. si Ac. Asta, ahista; Ala, ahala. Mase. Sing. Gen. si Dat. Astiia; aluia. Masc. Plur. Nom. si Ac. astea, h&stea, ahagtea, dla. Mase. Plur. Gen. si Dat. astora, ahdstefa; dlora. Fem. Sing. Nom. gi Ac. asta, ahasta; aea, ahaea. Fem. Sing. Gen. gi Dat. Astéia; ddia. Fem. Plur. Nom. si Ac. egtea, hegtea, ahestea; elea, Alea. Fem. Plur. Gen. si Dat. Astora, ahastora; Aldra....» Alaturand observafiunile d-lui} Enea Hodos cu indicatiunile fo- netice din Anonymus Lugoshiensis, e lesne de a constata ci numat palatalisarea dentalelor de si te in ge si ¢¢ este un fenomen pos- terior, care tocmai de accea pare a fi datorit tnriuririt Serbilor, la cari el ne intimpin& ca ce-va organic. In cele-lalte privinte, doui secoli n'ai adus absolut nici o schimbare. Trasura cea mai caracteristicaé a consonantismulul bandftenesc: conservatiunea lui n de ’naintea lui i, distinge in acelasi grad dia- lectul macedo-roman, jar cu dialectul istriano-roman unesce pe Banateni o particularitate morfologic’ forte interesanté, anume optativul presinte: reas, reai, ream, reat, pe care noi l’am explicat deja alt&é dati (Etymol. M. Romaniae t. If, p. 1946) in urmatorul mod: «Poporul judec’ limba dupa aud, nu dupa scris. In forme ca fire-as, facere-as, dicere-ag, alaturi cu ag fi, ag face, ag dice, urechea desparte silabic: fi-rés, face rés, dice-rég. De aci, in loc de ag s'a nascut fn dialectul istriano-roman forma ras, trecuté dela construc- tiunea invers& la cea directé. Vrasa istriano-romana: «n’am{puniava cu ce me rag copri, ni stramas pre carle ras zacé»” (Miklosich, Rumun. Untersuch. I p. 42; efr. Lautl, Lautgruppen p. 10) se tran- serie daco-romanesce: «n’am plapum& cu care m’ag acoperi, nici ROMAN BA} saltea pe care ag zace» = cnici saltea pe care zacere-agy. Ilustrul Ascoli, care atrasese cel intait atenfiunea asupra acestei forme istriano-romane (Stud. crit. I, 1861, p. 66), ti da o alta explicafiune. El crede c& rag ar resulta din fusiunea lui vré cu as, fusiune o- cursi numai la prima perséna singulard, pe cand la cele-lalte per- sone ar fi numai erécu perderea lui y. In acest mod condifionalul istriano-roman: rag ave rai ave ra ave LS ram ave ral ave ra aye ar fi, dup& Ascoli: vrere-as ave vrai ave ura ave vram ave etc. «Ei bine, chiar in acést& ipotesd prima persona singulara rag ar resulta, ca gi in explicatiunea nostra’ de mai sus, din constructiunea invers& vre-rés. Nol credem ins& c& nu numai prima persona sin- gulara, dar si cele-lalte s’ati nascut din aceiasi constructiune in- versa, cu sati fara verbul vrere, adecd cu ori-ce verb, si anume: rag uve = ave-rés (=avere-as) rai ave = aye-Péi (=avere-al) ra ave = ave-rér (=avere-ar) ram ave = ave-rém (=avere-am) rat ave = ave-rét (=avere-at!) ra ave =ave-rér (=avere-ar)..» In studiul «Strat si substrat», nol am demonstrat of aga numifii Macedo-romani si Istriano-romani de astadi nu sunt alt ce-va decat Romanii cel din Pannonia, pe cari in secolit IX— si i-a gonit peste Dunare navalirea Ungurilor. Este aprope de mintea i-a gasit acolo 26 BP. Hasbet omuluy ca dialectul acelor Romani din Pannonia, prin insds] posi- tiunea lor cea geografici, pe care nici un crescet de munte n’o despartia de sesul Timiguluy, trebuia s& fi fost identic sati aprdpe identic cu al Romanilor din Banat. laté de ce este forte important de a urméri acele puncturi de conservatism dialectal, prin car! Banatenii si numai Banatenii se mai asociazd pdnd acuma cu cele doué dialecte romane trans-danubiane. Existé alte puncturi, vocalice, consonantice si chiar morfologice, in cari graiul banatenese se int&lnesce cu al Moldovenilor, ca si cand Moldovenii, in specie celdela nord, ar fio veche migratiune dela Timig prin téra Crigulul gsi prin Maramures, contopita apot in Moldova de mijloc cu un curent sudic olfenesc, care jucase un rol insemnat in formatiunea Statului Barladén, cu mult inainte de descdlecarea Moldovey in secolul XIV. Acést& cestiune noi o vom desbate aiurea. II, Individualitatea teritoriala a Banatului. Trei cuvinte: 1°. Troian; 2°. Ausoniu ; 3° Fila; ne vor ajunge pentru a domonstra nestramutata continuitate a na- fionalitati! romane in regiunea dintre Tisa si Cerna. 1°. Troian. Intr'un manuscript paleo-slavic tocmai din secolal XII, reprodus intreg de Srezniewsky (Hapheria Axagewin Hayxn mo orabaenin pyee- naro sania, t. 10, 1863, p. 551—574), se citesce urmatorul pasagitt mitologic: Tporna Xapca Rerecca Hepoyna. | «. pe Troian, pe Hars, pe Veles, HA ERI WEpATHIIA BKCOMA BANK pe Perun, si-att facut del, in dracif wkporaua... cel rei credeat... ROMAN BANK 27 Hrs sati Hors, Veles sati Volos gi Perun sunt divinitati slavice cunoscute, mentionate nu o dat& in stravechea cronica a lui Nestor cfr. Sacharow, Cxasanin pyecwaro wapoga, t. 1, 1841, part. 1, p. 11—12). Ce caut& ins& printre acestia, ba incd mai pe sus de cei- laltt tref, numele lui Troian, pe care nu-l descrie i mul scie nici un mitograf al Slavilor? a Un alt monument paleo-slavic, dupé un manuscript din secolul XVI (Vostokov, Caonaph KepkopHo-caapancxaro sapixa, 1861, t. 2 p 232), aséda pe acelas! Trotan, desi nu la primul loc, intre diferite divinit&ti slavice: ..tnchipuindu-si mulfi det: Perun siHors, Ditu si Troéan, si alfi multi... MHaAie Berks Minor, Hepoyiia Xopea Ania x Tpoina 4 unis awosn.. si mai adaoga: wllepoynn wx Ganwkys a Xopew .Perun la Eleni, Hors la Cipru, ex Ryngk, Tpomnn same wpe 6% | iar Trotan fusese impérat la Roma.. Pua... | Aci este deja de tot invederata identitatea deulai slavic Troian cu marele impérat Traian, «Trajanus», intemeietorul DacieY romane. S& se observe ci ambele manuscripte paleo-slavice sunt anume de originea bulgara (Drinow, 3aceaerie BaaxaneKaro moayocrpona, p. 76). Archeologul rus Kotliarewsky (Marepbiabi jt apxeoworiyeckaro caopapat, p. 13—14, in Apepnocru, t. 1, Moscva, 1865— 67) combina aceste texturi cu urmatérele tre? puncturi: 1. Numele lul Troian figurézi de maf multe ori in vestita poema rusi medievala despre Uxpedifiunea lui Igor la Dundre, dintre cari o dat& ca «drumul lut Trojan» (ex rpon$ Tpormio) si o datad ca cféra lui Trojan» (em 3emaw Tporne); 2. Serbif si Bulgari¥y conserv& pana ast&di in legendele lor po- porane memoria unui cimpérat Troian» (apa Tpoian); 3. Asa numitul val satt sant «al jul Troian», care se incepe la noi in Romania si se prelungesce apoi departe in Rusia sudica, unde poporul if conserva acelasi nume, mai existind acolo chiar o traditiune c& fundatorul acestel immense constructiuni ar fi fost un 28 B. P. HASDED «Trojan fmpérat raralenesc» (‘Tporaia wapta Epmanaanexaro = Pum- AlaHickare). Kotliarewsky trage de aci conclusiunea, cd deul Troian pote si nu fie in realitate decdt divinisarea de catra Slavii meridionali a impératuluy roman Traian. / Dar intrebarea cea fundamentala este: 1. Divinisare 6 fie ére, cand manuscriptul cel din secolul XII pune pe Traian intre cdracii ce¥ ret»? 2. Slavil cet meridionali, asedati pe peninsula baleanicd nu in- nainte de secolul VI, adecd patra secoli dup& mértea lui Traian, dela cine 6re putut’at e¥ si imprumute memoria marelul impérat? Vuk Karadzié (Lex. 750) reproduce urmatorea legenda sérbésca din Bosnia: «Craiul Troian in fie-care népte pleca tn Sirmia, unde se iubla «cu oO nevast& sait fat’, si se intorced de acolo inainte de zori, «cael peste di el se temea a esi fa lumina, ca si nu-l topéscd csdérele. Cum sosia la iubita sa, indaté dedea cailor ovés, $i apo? «petrecea drigostindu-se, pand ce caii ispraviat nutretul si panda «ce cocosil incepeat a canta. Intr’o nopte insa, fratele satt barbatul «acelel muiery a legat limbile tuturor cocosilor, ca s& nu péta «canta, si a dat cailor nisip in loc de ovés. Cand dara craiul, sim- «tind vremea de plecare, intrebaé daca ati ispravit caif ovésul, sluga «iva réspuns c& nu, Mai tardit, intelegénd cursa in care a c&dut, «craiul a ine&lecat in prip& ca si fugé spre orasul sei, dar in cale d'a ajuns sérele. Ca s& scape de rade, el s’a ascuns sub un stog «de fin; ins& vitele, din nenorocire, ati imprastiat finul, si ast-fel «sérele a topit pe Troian.» Peste Olt, in districtul Romanati, exist&é la noi panda astadi a- ceeagi traditiune. Impératul cel topit de radele sdéreluy se numesce ac} «Domnal-de rou&», si poporul asiguraé cA drumul cel roman de pétré, care duce dela Dunare Ja Olt prin Caracal, fusese facut a- nume de cafré dinsul, «ca s& pot& merge mal iute la amanta sa.» Se scie cA réposatul Bolintinénu a transformat acésté tradifiune olténad intr’o frumdés& balada: ROMANU BANATENI dl __ 29 Cum se face népte, dela Istrul mare Catra Olt te duct, Ca s& stergi de lacrimi, cu o sarutare, Ochit e¥ cel dulct! Af cA odati sérele pe cale De te va gasi, J Intr'o roud dulce cu dilele tale Te va risipi! Tot asa cunoscutul scriitor rus Weltmann a compus din tradi- tiunea serb& o poema intrég& sub titlul de «Troian gi Anghelita» (Moseva, 1846). 5 Este interesant—in parentesi—ca imaginea omulut topit de radele sorelul pare a fi o veche metafora italic, pe care noi o gisim la Florus, cand dice c& Celfil, neputénd suferi cdldura, par’c& sunt topifi de sére: «quasi sole laxantur». O alt& metaford inrudit& tot despre Colti este la anticul poet grec Callimachus, care’) compara cu «fulgl de zapada» (Roget de Belloguet, Ethnogénie gauloise, p. 66). In ce mod legenda roman& a putut s& stribati in Bosnia, ne-o lamuresc cercetirile d-lui C. Jireéek, cari demonstra o& acésta téra poseda in vécul de mijloc o numerdsa populatiune curat romanésca, Slavisaté mai in urm& (Die Wlachen in den Denkmilern von Ra- gusa, Prag, 1879, p. 7—8). Si totusi, insusi d. C. Jirecek, cu trei ani inainte (Gesch. d. Bulg. 1876 p. 74—76), toomai pe numele luy ‘Traian la Slavil meridio- nall intemeia posibilitatea cA in epoca cuceririy Daciel dingif vor fi locuit in vecinatate sai «pdte chiar in tér& (vielleicht auch im Lande selbst)» ! «Baladele bulgare—dice d. C, Jireéek—cant& pina astadi pe tea- rul Troian, stapan peste nenumérate comore si la care din 70 de fantane curge aur stralucit si argint curat. Sub Balcan este un o- rag Troian cu 0 manastire. Pe Topolnita, aprépe de Tatar-Pazargik, este podul lui Troian (Troianov most), de care nu departe se afla nisce ruine numite do térani Trotanov-grad si o trecétdre Troia- novt-Vrata...» Catré acestea, negresil, se mal adaoge Troianov-grad din Serbia. Numai doué lucrury scapi din vedere d-lui C. Jireéek: 1°. necesifatea prealabili de a demonstra intr'un mod serios c& Serbii si Bulgarit at locuit in Dadfa sati macar in veciniitate in epoca impératului Traian ; 2°. imprejurarea cea capitala ci in legenda serbo-bulgara per- sonagiul lui Troiaw este o fiinta antipatic’, dusmana, chiar diabo- lica, cun drac retiy ca in manuseriptul cel din secolul Xii, ceea ce nu ne intimpina nici odat& la Romani. 84 ludm balada cea bulgirésc’, pe care o citézi d. C. Jireéek si care a fost publicaté de fratii Miladinovtzi (Baarapenn napoani whew, 1861 p. 38-—41). Dela primul vers ea sunad: Bor ja sier wpaaia or Tpomna |. (Dumnedet st batd pe regele dela Trojan’)... Apo la Serbi, dup&i cum o constat& insusi d. C. Jireéek, Troian ne apare ca un monstru cu trei capete sati cu nisce urechi de fap. In fine, dela profesorul A, Wesclowsky (8anvenn Asax. Hi: Petersburg, t. XXXVII, suplem. No, 3 p, 89) no¥ aflam c& pana si orasul Troian din Bosnia in baladele poporane serbesci se numesce «cel afurisit, unde se petree nelegiuirty ; Aaaowe foi npoxacror Tpojana Y kome ce gesanonje past... La prima asedare a Serbilor si a Buigarilor pe Peninsula Bal- canicé, dinsif ai trebuit si sustina o crancend lupt& cu vechiul substrat romanese de acolo, si acea InptA a avut drept efect, intre altele, de a preface pe Traian cel «optimus» al Romdanilor intr’un element reti pentru Slavi, intocmaY dup& cum alté dati lupta intre Erapy si intre Indieni schimbase pe indianul «deva» (dei) in era- niewl «daiva» (demon). O asemenea inreutéfire a sensului este o consecinta firéscA a raportului international intre Slavi si intre Ro- ROMAN BANATENE BL mani, pe cand absolut nimic n’ar puté justifica fenomenul contrar al transformaril Traianmulut celui réti al Slavilor intr’un Traian bun la Romani. In cele dise mai sus, noj ne-am ferit de a atinge macar pe «ba- a Troian> in colinda «Plugulul» cea publicat&é de Alexandri : S'a sculat maj an Badicd Trotan S'a incdlecat Pe-un cal invéfat Cu nume de Graur, Cu séua de aur... Acest Zroiaw ni s’ar fi p&rut o simpli mistificatiune din partea lui Alexandri, dac& nu l’am regisi In excelenta colectiune de «Plu- gusore» a d-lui G. Ghibanescu, anume intr’o colind& din Trotugs (Analele literare, II, 1888, p. 42): Si se sculara mai an Badica Troian Si'ncdlecd pe-un cal negru ca corbul, Tute ca focul... Dar in alte trey «Plugugére» din aceiasi colectiune Troian este inlocuit prin «Machedon tmpérat» sati «Alexandru impérat», iar intr’unul prin «Sfintul Vasile», ceea ce ne face a crede of gi din- sul nu este adevérat poporan, ci numai carturaresc, datorit po- pilor sati dascalilor de prin sate. intru cat am putut urmari pind acuma, numele personal Froian nu existé astadi nicdirl la Romant, si péte cd nici n’a existat vre-o dati, de vreme ce nici in documente noué nu ni s’a inténiplat a’l gasi, ceca ce araté ci strabunil nostri il considerai mai pre sus de calendarul omenesc, ca si cand ar fi un nume de divinitate, dupa cum nu se aflA numele personal «sus», iar numele personal «Cris- tea» este «Cristofor», nu «Crist», Nici la vechii Romani nimenea nu se chiema «Jupiter» saii «Apollo». Iaté de ce forte rét fac aceia cart bag& pe furis in colinde pe fantasticul «badicé Trotany. Daci numele personal Troian, dup& cum am védut, circulézd la 32 - RP. HASDED Slavi, acésta este tocmai pentru c& Ja dinsif nu era nicl un mo- tiv de a-] destinge de cele-lalte numi personale. Pe la anul 1532 un Italian din Padova, Francesco dalla Valle calatoria prin Téra-Romanésc&. El ne-a lisat «Una breve narraci- one», conservata in Biblioteca San-Marco din Venetia si reprodus& de Academia Maghiara (Magyar Térténelmi tar, t. 3 p. 1—60). Ajun- génd Ja Tirgoviste, Dalla Valle trase cu ai séi la m&n&stirea Dé- lul, a¥ ciruia cilugari—-dice el—ene fecero molte cortesie, et ne racontorno tutta l’historia della venuta di quelli popoli ad habitar in quel paese, che fu questa che havendo Trajano Imperatore debellato et aquistato quel paese, lo divise a suoi soldati..» La Romani memoria lui Zroian nu se invéta in scdla, ci a fost tot-deauna viud in traditiunea poporului. Si totust Cihac (II, 423) nu se sfiesce a sustine ci Troian este la noi un «élément slave»! Sa observim c& el cundsce acest cuvint numai cu urmatérele sensuri: «levée de terre, rempart, prairie entourée d’une levée de terre ou d'une haie, grande prairie en général; monceau de neige fait par le vent, avalanche; chemin de St. Jaques, voie lactée.» Fata cu forma 7rotan— Traianus, este metodic de asi pune intrebarea despre causa treceril lui -ra- in -ro-, si ar fi legitim chiar de a banui in acest fonetism o inriurire slavica, de vreme ce la Slavi exist& un nume personal propritt al lor «Trojan» dela vpol «tret», adec& -ctriplu» sat cal treilea». Este invederat ci o asemenea inriurire slavic’ posteriéra asupra une! vocale n’ar des- minti intru nemic originea primitivi rom&nésci a cuvintulul, ci numai si numai ne-ar duce la urm&torea-conclusiune: din latinul «Traianus» Romanif ficuser& «Traean» si lat}tmprumutat Slavilor; apol pe romanul «Traean», printr’o etimologia poporand dela rpot, Slavii il prefacura in «Troian»; in fine, forma cea slavisala «Tro Yan» s’a intors mal tarditt la Romani, inliturAnd pe organicul «Traean». Aga dara, chiar in acest cas nu era permis lui Cihac de a bagi pe al nostru Trojan intre «éléments slaves». Noi cre- dem ins% c& pan& si trecerea lui -ra- in -ro- a fost datorita la nof une etimologie poporane curat romanesci, satt mai bine RoMANN Bi curat latine, cu totul independinfi de slavicul rps. Pe de o parte, impératul Traian fiind privit de c&tri posteritatea ‘cuceritorilor Daciei ca strabun al, lor; pe de alta parte, dintr’o epoc& immemo- riali, cu mult tnainte de Tit-Livit, toti Romanii privind ca stra- bunt ai lor pe anticii Troiani, —in forma cea poporani Trotan se facuse de citri Romani din capul locului o fusiune intre cei doi stribuni: Zraianus si Troianus, astfel ci Trotan dat noi din prima epoca a graiuluy romanese, gi dela noi l’at primit Slavii, nici-decum vice-versa. Este curios ci tocmai Slavii ai re- vonit in urma& la forma «Traian» printr’o etimologid poporand a lor dela vpaatn «a trdiv, dup’ cum ne-o spune insugi d-l C. Ji- reéek (Gesch. d. Bulg. 75): «Der Eigenname Trajan, Diminutiv Trajko, ist unter den Bulgaren allgemein gebrauchlich; der Ac- cent auf der ersten Silbe: Trajan; die populire Etymologie leitet den Namen von trajam duro, persevero auf, worauf sich auch ein bulgarischer Sittenspruch bezieht.» Pentru Cihac dar ar trebui si fie un slavism chiar afuncl cind Romanil ar dice Trdéean! La la Bunul simt cel maf elementar ar fi de ajuns pentru ca ori-cine sa védi ca pe Trotan Slavii lait luat dela Romani gi c& nu era chip sa’l fi luat de afuri decét numai dela Romani. Acésta insi ar proba descendinta Romanilor din legionarii luf Traian gi nu- mai atata, fra a dovedi tot-o-dat& si continuitatea lor cea terito- rial& pe termul nordic al Dunarii, cicl memoria marelui impérat ei putea s’o duc& cu dinsii in Balcani sat in Rodop dupa teoria lui Résler, s’apot s’o readuc& inapol peste maf multi secol¥ la in- torcere in Carpati. Pentru a demonstra acést& continuitate terito riali, s4 trecem acuma la periodul cel maj vechit, necunoscut incd, din istoria cuvintulul Zrotan. Din cele patru drumurY romane, cari duceati dela Dunare: spre fandul Daciei, doué treceat prin Oltenia, cele-alalte dou’ prin Ba- nat. Ele ati fost ficute chiar in prima epoca a. cuceriril, gi ai tre- buit apo? vécuri peste vécuri pind ce pe alocurea s& le distrugd 34 BP. Hased timpul,. c&cY erat. asternute cu pétra, «strata saxea viarum», si inc& nu cy un singur rind de pétr&, ci doué straturl suprapuse, legate la mijloc printr’un puternic ciment. O inscriptiune, gasitd la capétul sudic al unuia din cele doué drumuri romane banatene, ne spune: IMP. CAESAR. DiVI. NERVAE. F NERVA TRAIANVS AYG. GERM PONTIF. MAXIMVS TRIB. POT. 1 PATER. PATRIAE COS. IIL MONTIBVS EXCISIS ANCONIBVS SVBLATIS VIAM PATEFECIT (Aschbach, Trajans Donaubriicke p. 4; Hirschfeld, Epigr, Nach- lese p- 419, C. I. L. vol. IN). Intru cat descendintii cuceritorilor remaneat pe loc tn {éra Ti- misului, aceste drumuri nu puteati s& nu fie identificate in tradi- tiunea lor cu memoria impératului Traian, o memoria care, firesce, nu exist acolo decat numaf pentru dinsil, nu pentru alte némurt, venite in aceeasi regiune maj tardit. Unul din cele doué drumuri trecea din Banat in Serbia actuala; saii, mai corect, era o prelungire facuté de Traian a unuy drum roman mai vechiti de peste Dundre, cam de pe timpul impératulut Tiberit, dar. numit de catr& locuitori cu unul si acelasi nume de «drumul lui Traian». In-secolul VII elementul. romanese cel transdanubian incepuse a slibi in ajun de a disp&ré apoi de tot sub invasiunea Serbilor. Pe de alti parte, drumul cel roman de acolo, mai vechiii cu vr’o gépte-decl de ant si -executat in conditiuni mai putin trainice, se stricase. Ce a urmat de aci? Pe la anul 600, generalul bizantin Commentiol, aflandu-se de dincolo de Dunare in fata malulut bandfenesc, cercetd cu st&éruint& printre indigen} despre drumul lut Traian, «é8d¢ Teaievod», si ni- moni nu puted si-1 réspundi nemic, pind ce d’abia s’a gasitun ROMANIT BANATENI mosnég de 112 ani, care ‘a spus c& un asemenea drum existase cu 90 de ani inainte. Acést& naratiune din ‘Bizantinit Teofilact si Teofau, noi o dam aci intr’adins dup& Résler (Slav, Ansiedlung an d. unteren Donau, p- 36—7), dugmanul cel mai inversunat al continuitatit Romanilor in Dacia. Vrea si dick, numele lui Traian in unire cu nofiunea unui drum roman de pétr’ putea s& se uite dup& o trecere de timp, daca condifiunile de supravietuire nu erat favorabile; pentru casul con- trarid ins’, cand adecé numele lui Traian in unire cu notiunea unui drum roman de pétra nu se uitd, ci persist’ vit in gura poporului, se cer neapérat doué postulate: a) posteritatea cuceritorilor Daciei sa se fi mantinut pe acelast teritoriti; 6) urmele unui asemenca drum si nu inceteze de a se infatisa yédului acelei posteritati. Insusi Résler, daca ar mai trai, ar fi sili a recundsce acésta rigurdésa logicé a faptelor. EY bine, in secolul trecut, nu mai departe, Bandfenii numiat incd trotam numai drumurile cele de pétr’, precum vedem in Dic- fionarul Lugosén circa 1670, despre care no¥ am vorbit mai sus si unde se cetesce: «Trotan. Via strata», adeca: trotan se numesce un drum de pétra. Se putea dre permanenta unuY termen de acésti natura, dac&d Romani dela ‘Timis n’ar fi stat neclintiti acolo dela Traian si pana astadi? Sa presupunem un moment, dupa ipotesa lui Réssler, cum-c& nafionalitatea romana sar fi format in Macedonia sait in Epir, unde ea nu véduse drum de pétra si de unde va fi inceput a se ageda pe malul nordic al Dun&ri¥ cu putin inainte de secolul XII; —'si presupunem una ca acésta, si atunci mai incercati-vd a explica pe acel «frotan=via strata»! Réposatul Hunfalvy, tntr’un memorit presintat in 1877 Congre- sului Orientalistilor la Viena, contesté Romdanilor insasi existinta euvintulul froian, pe care dinsul l’a gisit in Lexiconul Budan cu 38 sensul de ses si cu gresala de tipar «trofun». Locuind in Buda- Pesta, bietul Hunfalvy nu-si deduse ostenéla de a consulta in bi- blioteca Universitatiy de acolo vechiul vocabular banadtén! Si bine a facut ca nu l’a consultat, caci — patimas gsi dilettante cum era flunfalvy, mai mult agitator international dec&t om de sciinté—ar. fi fost in stare s& suprime pe ctroian= via strata». Noi am védut mai sus c& sila Oltenii din Romanati drumul cel roman de pétrai a rémasin legaturé cu numele lui Zroian, pe care ins, printr’o forma intermediari Roian, ca si cand ar deriva dela «roua», poporul l’a prefacat acolo in legendarul «Domn-de-roud». Dela notiunea cea fundamentala de «via strata», «drum de pétra», conservaté numa la Bandteni, troéan lesne a trecut apo la cef- lalff Romanf, prin diferite asociatiunt de ideY, la notiunile cunoscute lui Cihac, in cari tote predomnesce una din doué: sat trasura cea caracteristic’ de drum: troian «voie lactée», sat acea de radicatura dasupra pdmintului: ¢roian «levée do terre, avalanche», sati chiar ambele la un loc: troian cretranchement prolongé». 2° Ausonta. Am védut ci ar fi fost o absoluté imposibilitate, ca drumurile cele de pétra, facute in Banat de impératul Traian, sd fi pastrat. pana in dilele néstre la Romanii de acolo numele cel stereotip de troian, dac& unul gi acelasi clement romanesc n’ar fi locuit fara intrerumpere intre Tisa si intre Cerna in curs de cei opt-spre-dece vécuri dela cucerirea Daciei. Prin urmare, pe la inceputul secolului V, HWunnif luf Attila, ale- génda-si Banatul drept centrul lor de operafiune contra Occiden- tulul, se agedara tocmal in mijlocul Roménilor, cari erat atunci singuriy autoctoni al {érei. Negresit, acésta nu se dovedesce prin pocmele germane medievale, cari sunt posteriére cu opt sai noué secoli si unde menfiunea Ro- mAnilor pe linga Attila este istoricesce interesanté numai déra intru cat privesce timpul redactiunii acelor poeme, cel mult timpul cu putin anterior, adeca secolii XI—XIL.De aceea, nici despre ducele wy S tomANn BANATENL n Ramung satt Nannunch din «Nibelungenlied», nicl despre geher von Walachen» din «Klage», nici despre sigetaril romani n «Biterolf und Dietlieb», et nu voit vorbi aici. Dar nimenea nu pote contesta si n'a contestat nici-odata, cé pentru epoca Hunnilor a mai prefidsi fantind istoric’ este Bizantinul Priscus, care li- teralmente impartise pdnea gi sarea cu insugi Attila intr’o localitate din actualul Banat. Priscus fusese nascut in Tracia. El scriea grecesce, dar-sciea si latinesce, limba oficial& de pe atunci; ba inc& s’ar pulé judeca dup’ insusi numele séi c& va fi fost mai curdnd de originea latina. Amic cu consularul Maximin, Priscus l’a insotit, cam pe la anul 448, intr’o ambasada, pe care impératul bizantin Teodositt II a trimis’o la Attila. Itinerarul acestel ambasade a fost: dela Adrianopole la Sofia, apoy dela Sofia la Nig; prin urmare, ambasadorii calatoriat c&tra Dunare nu in linia drépta, ci curmedis spre apus. Tot spre apus att plecat ef din Nis, si s’ati mirat mult, dice Prisous, cdnd intr’un loc cotitura drumulul if facuse s& créda& ci merg spre résirit: «bd 08 tig tod téxov dywpodiag end evarohig éxeivo vo judoos *Bdarte vig 6000» (ed. Niebuhr p. 172). Este forte important a constata acésta directiune spre apus, cdci ea restérna ou desavirsire teoria acelora carl sustin c& ambasada a gisit pe Attila unde-va in Mol- dova sat in Téra-Romanésca, adec& intr’o directiune de tot opus& spre résarit dela Nis. Textul lui Priscus este in acésta privintd de o claritate perfecta. Pasind dar catré Dunare intr’o directiune sistematicd spre apus dela Adrianopole prin Sofia si prin Nis, ambasada trebuiad s& a- jung’ cam in regiunea Singidunulul, nu departe de Bislgradul de astidi. Despre riurile, pe cari le intimpinase in calea dela Adria- nopole pana Ja Dunare, Priscus nu vorbesce nimic; dupa ce ajunge ins& pe malul nordi¢ al Duniaril, el ne spune ca, panda a sosi de acolo la resedinta lui Attila, ambasada a trebuit s& trécd mai multe ape uavigabile, dintre cari cele mai mari sunt: «ére Sgrjxwy leyo- pevos nel 6 Tivos nod 6 Tupijocs», pasagiti pe care Klassen il traduce prin: «Drecon dictus, et Tigas, et Tiphisas» (ed. Niebuhr p. 188). 38 B, Pp HASDEG Profesorul Gooss (Geogr. u. Gesch. d. Tr. Daciens 1874, p. 22), cunoscénd numai traducerea latina, banuesce c& «Tigas» si «Drecony sunt doué numi ale Tisel: «Drecon dictus et Tigas», adec&: «riul Drecon numit si Tigas». Dupa acésté ingenids& ipotesd, in textul grecese ar fi a se cili: «dre Agrxwy deyduevog xai Tiyag» in loc de cna 6 Tiyagy, In adevér, «xet 6 Tupioug», care urméz’. immediat, ar fi putut s& fac’ pe copist si adaoge un «dé» si dinaintea Jul «Tiyeg». Ori-cum ins’, adaosul ar fi forte vechit, de dra-ce, un secol mai tardit, deja lornande véduse in textul lui Priscus. trei riuri: «Tisiam, Tibisiamque et Driccam», resturnand numai ordinea numilor. Noi preferim dar a lisa pasagiul intocmai cum este, fara a suprime pe un «é», gi atunei Tigas, pus la mijloc intre Drecon si intre Tiphesas, nu pote sa fie alt-ceva decdt Bega, un rit ba- nafenesc intermediar intre Tisa si intre Timis si care in unele lo- curi e navigabil chiar pentru vapdre. Cum-ca din cele trel riuri cel mal important era Drecon, dovadé este c& Priscus il mai men- tionézi o daté, numindu-l «Drencon» (ed. Nieb. p. 213). Cu alte cuvinte, ambasada bizantina a trecut succesiv prin riurile Tisa, Bega si Timig, inainte de a sosi la resedinta lui Attila. Ilinerariul a pasit dara de ast&-daté dela apus spre résarit. Aci se nasce intrebarea: punctul obiectiv al calatoriei fiind o parte centralé a Banatului, de ce 6re ambasada sa fi mers pana la Dundre intr’o directiune occidentald forte lungd, in loc de a scurta calea apucind dela Sofia intr’o lini& aprope drépta, fard a trece prin Nig? La acésta intrebare réspunde insusl Priscus. Pentru a gasi pe Attila, ambasada trebuia s&-1 caute ‘acolo unde eraé prevenita c& ‘lL va gisi, si in adevér l’a si gisit spre apus de Tisa, de unde el se pregitia a nvali asupra provincielor bizantine (ed. Nieb. p. 173). Sosind ambasada si presintandu-se lui Attila, a primit dela dinsul porunca de a merge la regedinfa luy gi de a-l astepta acolo Ast-fel se explicé ambele directiuni ale c&létoriel, cea occidentala rans-danubiand si cea orientala cis-danubiana. Sa se observe in relatiunea lui Priscus urmatorele doué puncturi; a) dupa trecerea Dundrij, ambasada a inaintat dintai putin spre ROMANIL BANAQBNE 39 nord, departandu-se de termul danubian, de care nu s’a mai apro- piat: «ért rd dgxtimdbrepa vig yaheas» (ed Nieb. p. 182); b) dup& un timp nu indelungat, s’a schimbat directiunea :«éréoay bbor érodanuey» (ib. p. 182—8). Ore ce sens pote avé aci schimbarea directiunii? s’apoi o schim- bare impusié anume de c&tr&é conducétorit Hunni, cari insotiatt am- basada pind la regedinta lui Attila: «cdr geveyolytwy judg Zxv- Foy vodve nowy negaxslevoopéven. Spre nord ambasadorii nu pu- teait inaintaé, c&ci n’ar fi fost schimbarea directiunii; spre sud si mai putin, cdci s’ar fi intors la Dundre; dar nici spre apus dinsii nu puteati s& apuce, c&ici acolo, in Ungaria sudic& pana la Buda- Pesta si mat departe, n’ar fi dat peste mar! riuri navigabile. Prin urmare, singura schimbare posibilé a directiunii era acea spre ré- sarit, trecénd apoj Tisa, Bega si Timisul, pentru a se infunda in actualul Banat, Este curios ci 0 comunicatiune epistolara forte descusuta din par- tea istoriculuY unguresc Szabé a putut si amagésc’d pe Amédée Thierry (Hist. d’Attila, 1864, t. 1, p. 89, 428) de a scrie urmaté- rele: «On a beaucoup discuté sur le lieu exact ot cette résidence était située; les uns ont cru reconnaitre Tokai, d’autres la ville ac- tuelle de Bude, d’autres encore des localités diverses; mais tous s'accordent 4 décider que ce liew se trouvait dans le pays qui est aujourd'hui la Hongrie. Le récit de Priscus ne laisse @ailleurs aucun doute sur ce pointy. Naratiunea lui Priscus, vom dice si noy, nu lasa nicl o indoiala ci ambasada bizantind a cdlétorit nu prin Ungaria, ci prin Banat, tnaintand pe un intins ses: «é medép xeuéryy» (ed: Nieb. p. 183), unde se impedeci numai déra de balti: «robe durdLorrag réa0vg» (ib.) si unde, desi eratt destule riulete, totust lipsia® pétré si lemn de constructiune, cari trebuiati aduse de aiurea: «ovdt yéo 1iFos, ot dérdooy nage tog éxeivo vd pégos olaotar BagPdoos tori, adde énet- odarp th En wéxonrrou vebry» (ibid. p. 188). Dupa acést& descriptiune este invederat cd resedinta lui Attila nu era in regiunea cea sténcds& si padurdsi a Mehadiel, a Lugo- 40 B. P, HASDED suluy, a Carensabegului, ci in partea cea dbla si baltos’ a Banatu- lui, acefa pe care Griselini (Gesch. d. temesw. B. Il) 0 numia «Flach- land» sai «platte Land». Dar unde anume? Priscus ne spune (ed. Nieb. p. 185) c& pe drum, oprindu-se in- te’un sat, Bizantiniy at dat acolo peste comitele Romulus si alff am- basadori cart veniat la Attila din Roma, si apol impreund at ur- mat calea inainte. Pentru a intelege acésta intalnire, cat& si ad- mitem c& ambasada cca romana venise pe teriloriul bizantin pana la un oras trans-danubian agedat chiar in fata Banatului, cel mai apropiat de regedinta lui Attila, ast-fel ca sa célétoréscé mai putin pe pamintul barbar, unde putea s'o intimpine nepliceri sat pe- ricole. Plecand dar& dela Dunare spre nord, era lucru firese ca Romanii s& int&lnéscé pe Bizantini, cari veniat din apus spre résaril, oeea co sa gi intamplat, dup& naratiunea Iui Priscus, nu departe de resedinta lui Attila. Dacd nol am puté sci oragul cel trans-da- nubian prin care trecuse ambasada cea romana, am avé o indica- tiune despre acea parte a Banatuluy unde era atunci centrul pute- rii Hunnilor, céci am capéta curat geometricesce punctul de inter- sectiune al ambelor ambasade. Priscus (ed. Nieb. p. 147) ne spune ca Attila pretindea a avé drepturi. asupra termului sudic at Dundril dela Pannonia spre v rit pan& la oragul Novae: «xzerdé 1d getup tod “Iorgov astb Hordroy dyor NoBaey vay Oggxivw.» Orasul Novae se afla tocmal in fata drumului banatén celui de pétra, despre care nof am védut mai sus c&, cu doi secoli inainte, il ciutase generalul bizantin Commentiol. Pentru ca sA tind atat de mult la Novae, lui Attila acest punct If era de o deosebili importanfa strategic. in adevér el corespunde pe malul opus nordic al Dunarii tocmal cu partea cea mai obla si baltés& a Banatului, ast-fel c& de aci, aprépe intr’o linia drépta, noi inaint&m spre nord c&tr’ lacul Alibunar, Daca ambasada romana va fi trecut Dundrea la Novae, dup& cum este forte probabil, atunci intalnirea ei cu cea bizantina se va fi intém- plat unde-va nu departe de acest lac, de unde amindoué impreund vor fi pasit inainte pind la un punct ore-care apropiat de acolo. ROMANH BANA TEN 41 Mai este o alt& posibilitate, intemeiaté de asemenea pe textul lui-Priscus si care in fond duce la acelasi resultat. Vorbind de- spre o ambasada bizantina anteridra, in fruntea cariia era Plinthas, Priscus ne spune c& mersese panda la Dunare la orasul Margus, unde o asteptatt Hunnil cel regalt: coi Paotheor SxtPaen (ed. Nieb. p. 167), adeca iribul din care era insus! Attila. Este de credut c& «Hunnil cei regaliv isi aleser’ un loc de intailnire nu departe de ins&yi resedinfa cea regal. Vechiul Margus este Semendria de astadi, nu cu mult mai spre apus de Novae. Trecénd Dunarea la Margus, ambasada cca romana, pentru ca s& se pota intalni cu am- basadoril bizantini, trebui& s4 apuce tot in directiunea lacului Ali- bunar, intocmal ca si ’n casul precedinte al trecerii prin Novae. In fine, mai este o a treia posibilitate. Intre Margus si intre Novae era agedat cam [a mijloc, in positiunea actualulut Kostolatz, oragal Viminacium, un centru comercial gi politic insemnat, despre care Priscus vorbesce in doué locurl (ed. Nleb. p. 140. 190), Dac& ambasada cea romana a trecut Dunadrea prin Viminacinm, ea tre- buia iardgi s& inainteze tot spre lacul Alibunar. Deci, in cate-trele ipotesele, de o potriva posibile si singurele posibile, regedinta lui Attila, ce-va spre rés&rit de punctul intalni- rii ambelor ambasade, nu putea sa fi fost aiurea decat unde-va in impregiurimile orageluluy Varget de ast&di. In privinja acestui ordgel este de observat ce-va de o valdére capitald in cestiunea care ne preocupa. Felix Milleker, care a stu- diat Varseful intr’un mod monografic, ne spune urmatorele despre muntele cel cu ruine de acolo, numit romdnesce «Cula», adeca «turn», iar nemfesce «Schlossberg» : «Acest munte—dice Milleker «—oferé o vedere predomnitére nu numai asupra vail dela Bise- crica-alb& si Oravita, dar incA spre occident gi spre sud pana la «Dunare si pind la Tisa. Este o posifiune, de unde se pdte ve- «dé intregui Banat» (Werschetzer Gegend, Werschetz 1885 p. 25: «Dieser bot eine dominirende Uebersicht nicht nur in das Ung. Weisskirchner-Oraviczaer Thal, sondern auch gegen Westen und Siiden bis an die Donau und Theiss hin. Es ist diss ein Punkt, 42 B. P, HASDEU von dem man die ganze banater Gegend tibersehen kann»). Nol intrebam daca Attila, barbar, dar mare general, putea . ‘aco osama xn ey PY PAS CTY ME LE PTO te oe we = Tae wae m7 7 T eee iz ot TH Bae PEPE 1 | yodouerapy® | | | Buy | | | VULLIV amy » BALLNI UP STO ble PND Bro 1 QTR) ROMANIL BANAJENE 43 La Priscus nu existé nictirea Latin, dup& cum creded Laurian, ci se afl& numay Roman. El numesce «‘Pwyeio» pe locuitorit ambelor imperie, ai celui oriental ca gi ai celui occidental, anume cu sensul politic de «cetaiteni romani», «cives romani»; cand este vorba ins& de nationalitate, atuncl pe Greci iY numesce Hlent in oposifiune cu adevératit Romani: «“Ekknvés ve zoi ‘Pwpoiow (ed. Nieb. p. 203); ba intrebuinfézi si numele «Zgaude» (ib. p. 190). Pintre supusii lui Attila, nimenea nu sciea Idtinesce, adecd limba in care vorbiatt si scrieatt «Romanii cel occidentaliv: «oi éontéguot “Powcio» sai «Italienito: «Iredudbre, «“Irehoin, De aceca Priseus ne spune nu o dat&é c& pentru corespundinta cu Occiden- tul Attila trebuia intr’adins sa-gi procure secretari de acolo: «gts Kovorévroy, by ‘Trojubryy brea troygegén Arcijig, dneorchae > Aécog 6 véby éortepior ‘Pwwetwr orgarnyoe» (ed. Nieb. p. 176, 185, 208). Pan& a ajunge gi a se opri la regedinta lui Attila, Priscus nu ne vorbesce nimic nicdiri despre Ausont. Aice insi acest nume ne intimpina de o dat& de tre ori, in conditiunile cele mai ca- racteristice. Primul pasagit (ed. Nieb. p. 190) suna: apropiéndu-se cine-va, pe Hig Sevduxiig Gi dy care dup& haina lui cea sciticd Elinninfs Gondkeral we pari, yaige eit fl luam drept barhar, m’a sa- mgouelby vg, BY RéeBagov | mooceuriw, Gore*ne Sadler, ov ye | lutat in limba elend, dicéndu'mt: by y slvew ocolife, dH Adawiver MebIng dorjg. Fbyxhvt_g yoige, aga c& ett, firesce, m’am mi- peo dyreg sgdg: rat ci unul dintre Scitl vorbesce elenesce, c&ci, amestecdtura de Lei loperégg BagPiop jhéwoy Exovory 3 vip Otvvoy }} viy | Tévdur, ij vai viy Atoovior, Boog i némuri, el se muljumese cu pro- atvOr sedg “Popatovg txyusic. zi, pria limba barbaré a fie-ciruia, fie 0b dqdlug rig oper Elarier v7 gory}, | acea a Hunnilor, fie acea a Gotilor, i | chip dv esehyoyor aiywaldvoy did ba fie acea a Ausonilor, acela cart sunt mal amestecafi cu Romani, | si nu ugor le vine lor a vorbi ele- : nesce, afar’ sumal dora dé cef robitl din Tracia sat de pe cé- stele Mlirief. Ooguias zai *“Tdveidog segehi 44 B. P, HASDED Aci Priseus ne spune forte neted ca Ausonit, cari sub domi- natiunea lui Attila locufait in Banat alaturea cu Hunnif si cu Gotit, avénd o limb& a lor propria, erat si ei barbart ca si cel-lalti, dar amestecafi cu Romani, coea cei deosebia de Goti si de Hunni. In pasagiul al doilea (ed. Nieb. p. 206) la prandul lui Attila ne apare un ghidus sati mascariclu numit Zercon, care facea pe tott si ridaé, impletecind talmes-balmes la un loc vorbe luate din cele trei limbi ale ferii, anume limba Aesonilor, a Ilunnilor si a Go- tilor: crére dé dis cow vig evuylas xougdy nugehOdy rq ve adder xed cois odvjgecae xod ti puri, zai coig ovynezvuveng nag adcod ngopegouévors 7)- pao ti yo Atoovlwy cviy thy OUrrer xai viv toy Pécdoy nagauyrds yhovvey névcas duyeer. » In fine, in al treilea pasagit Priscus ne spune ca, la acelast prand, un barber, care sedea la mési langi dansul gi care cu- noscea limba Ausonilor: coumels vijg Adooviwy puris», Y-a vorbit in acésté limb&, si Priscus l’a si inteles, —ceea ce nu se putea intampla dact Ausonit n’ar fiavut un graiit forte apropiat de limba latin’ cea vorbit&é de pe atunct. Ce e dreptul, chiar astidi, dupi patru-spre-deci secoli, pufin&’ litinéseé ar trebui lui Priscus ca s& pot& intelege cintecul popo- ran adus de Banaténul Murgu (Wiederlegung, Ofen 1830 p. 53): De pe munte ’n vale vin, De monte in vallem venio, In vale vin la riul lin, In vallem venio ad rivum lenem, Setea lung’ si mt-o sting Sitim longam exstinguam, Care n'o puteam s’o frang; Qualem non poteram frangere; Vadul nu era in cale, Vadum non erat in calle, Ci-in Jaturl mat in vale... Sed ad latus magis in ‘valle... Cu atat mai virtos dialectul daco-latin cat& s& fi fost de tot inte- legibil in secolul V, cand dicfionarul set consista aprope exclu- siv din elemente latine si pré putine dacice. Fata cu cele treY pasage de mai sus, si maj ales cu pasagiul al froilea, indicele la editiunea cea Niebuhrian& a lui Priscus, p. ROMANH BINATENL 615, comentézi forte bine pe «Ausonica lingua» prin «Romana rusticay. . Ori-cum s’ar ceti gi ori-cum s’ar interpreta textul Ini Priscus, este mai pe sus de ori-ce indoél& ci in regiunea unde se alla resedinta lui Attila locuiati Romént si se vorbia romdmesce, ba chiar uni? dintre Hunni invétaser& limba romana, dacd nu cum-va barbarul, care vorbise romédnesce lui Priscus la prandul lui Attila, va fi fost el-Insus? un Roman ajuns Ia o inalté demnitate pintre Hunni. Dar pe acei Romani de ce dre Priscus if numesce Azsoni? iatd o cestiune, pe care neminea inca nu gi-a pus’o pana acuma. Dup& cum la intalnirea Hunnulal, carey vorbia grecesce, Pris- cus l’a intrebat cu mirare: cine este? tot asa el trebula din capul loculut s& intrebe: cine sunteti? pe barbari¥ pe cari if audia vor- bind intr’o limb& aseménat% cu acea latina; si dac& el if distinge apoi de Hunni si de Gofi intr’un mod sistematic prin numele de Ausoni, se vede c& chiar dingii i-ati spus c& aga ff chiama. Este cea mai veche mentiune istorica a unei vorbe curat ro- manescl, care ne presint& o tulpina latina si doue sufixuri de asemenea latine, dar unite tote printr’o formatiune lexic& proprié nouef na. , fionalita{? latine din Dacia. : La intrarea Gotilor si a Hunnilor in actualul Banat, Roménijy de acolo eraii elementul etnic cel indigen, care avea tot .dreptul de a se fali c& e¥ sunt aborigent, autoctoni, cel batrani, stapani ai teril; si tocmat acésta caté s& fi spus ef Jui Priscus la intrebarea lui c& cine sunt dinsii, c&ci tocrnal acésta vrea si dicd romanesce augont. Cuvintul aus, din latinul cavus» prin sufixul «ug», acelast su- fix desmerdator ca in femininul cmatusi», Insemnézdi pana astadi pe cbitran> nu numat in dialectul macedo-roman, dar si la Olteni, in distrietul Olt mal cu sam&, de unde resulta cA alta dat&, inainte de separatiunea intre Daco-romani gi intre Macedo-romant, a fost o vorb&é comun& tuturor Romanilor. Sufixul cel intensiv «-olu», pe de alta parte, la Banateni ca si la Macedo-romani se. rostesce 46 B. Pp. nasbet tot-d’a-una «-oniu», derivand din sufixul latin «-oneus». In scurt, vechtul banatén ausoniu are un inteles ce-va ca Jitinesce csenior« fata cu simplul «senex», S& urmarim® insi mai de aprdpe acest Infeles, care va arunc& o neasteptati lumind asupra textului lui Priscus. Maj intaid, pentru a nu l4sa nict o nedomerire in mintea citi- torului, s& lamurim pe deplin composifiunea cea morfologicaé a cuvintulut. Am spus ci augoniu este de trei ori romanic: prin tulpina «ayus» si prin ambele sufixuri «-us» si «-ontu». Sufixul «us» este aci mai cu deosebire remarcabil, fiind nu numaf latin prin origine, dar inc& specific rom&nesc prin formatiune, ast-fel cA, gratia luf, priscianul adodmog ni se presint& ca un element exclusiv daco-latin, nu romanic in genere. In-adevér, acest sufix deminutival «-us», ca si sufixurile romdnesc] de functiune analoga c-as» si «ig», cite- trele s’ati nAscut din sufixurile latine primare «-ascus», «-iscus», «-uscus», amplificate prin sufixul latin secundar «-eus» sat «-ius», adicé din «-asceus (-ascius)», «-isceus (-iscius)», «-usceus (-uscius)». Marginindu-ne la sufixul «-uscus», el ne intimpin&’ latinesce in cmolluscum», Cabrusca», casinusca», catrusca», «palusca», «Mu- tuscus», «Etruscus» ete. Amplificarea acestui sufix primar prin se- cundarul «-eus» sat «ius» este tot asa de normala ca si amplifi- carea prin «-eus» sai «-ius» a sufixuluy «-ucus» in «Albucius» din calbucus» sat in cpannuceus» din «pannus»,—forme rare in latina clasicé, dar cu atat mai pretidse prin aceea ca ele distingeati toomat latinitatea cea vulgara. In acest mod, romanul mdtusd represint& pe un latin camituscea», romanul aus pe cavusceus», romanul intensiv @usontu din Priscus pe cavusceoneus» sati cavuscioneus». Grupul consonantic sc in sufixul cusceus (-uscius)» a trecut la Romani in sonul palatal ¢ infoomai ca in «fasimital. fascia =reto- roman fag=lat. fasciay sad in cusa = ital. uscioreto-roman uss tat, ostium (oscium),—un fonetism a cdruia veck deplin prin acésta concordantt. italo-retica. me se justifica pe ROMANIL BANATHNI i 47 Acuma s& aprofundim sensul «senior» al cuvintulu’ ausoniu la Priscus. In Romania, pe lang& aus, ba chiar mai respandit in graiu, este deminutivul azsel, despre care ét& ce ne spune d. 8 F. Marian (Ornit. I, 326): «Cea mai mic& dintre tote paserelele, cAte provin «in Europa, sitot-o-datai una dintre cele mai frumugele, este auselul, «numit in Bucovina tartalac. Auselul e de noud-dect si gése mi- «limetri. in lungime, de o sut& cincl-decY si patru in latime, de «patru-deci gi opt tn lungimea aripelor gi de trel-deci gi opt in clungimea codii Hl e pe de asupra mAsliniti, pe timple si laturile «grumazului castanit; marginile fruntil si o trasétura de-asupra «ochilor sunt deschise, zibelele si cercul ochilor albii; virful ca- «pulul galben, parfile inferidre ale corpului galben-aprinse si pe «de laturi ruginit-castanii, Penele aripelor si a codif castanii-inchise «si pe margint maslinii-deschise. OchiY castanil-intunecatl; rostul «negru; piclérele castanil. Auselud e respandit mai peste tdota Eu- «ropa. El petrece véra prin pAduri, iaré primavéra gi tomna prin cgradini, Nutreful auselelui sunt diferiti cirabusi, musce si alte cinsecte mici....» In t6te cele-lalte limbi neo-latine, ba may in tote limbile din Europa, numele auselulut este iaragi un deminutiv, dar anume dela cuvintul «rege». Aga: frances croitelet» ; italian crealino» gi creillo»; spaniol creyezuelo» ; german «Zaunkénig» ; rusese «korolék»; bohem. «krali¢ek ; grec «flaaioxogy, etc. Deja in latina clasicé numele auselului era cregulus». Dac& deminutivul din aus are sensul de ccraisor», atunci inten- sivul ausontu cat& si fi avut sensul de «rege», negregit nu ca cel mai b&trAn in acceptiunea materialé a cuvintului, ci in accep- tiunea cea moralé: ca cel mai venerabil, de unde gi latinul cse- 48 f be nior», literalmente «mai batran», a devenit la Neo-latini cseigneur» si apoi «sire», adecd toomai rege. Existé o dovada, cum-ca Romanii dela curtea lui Attila, dicénd lui Priscus ci ei sunt ausont, j-ai si explicat tot-odat&. intelesul vorbel; gi era, in adevér, un lucru cit se pdte de-firesc ca dinsul s& le fi cerut o lamurire in acést& privint&, cAci dup& graiul lor cel l&tinese el trebula s&’Y confunde cu antici¥ Azsont din Italia, despre cari nu se pote si nu fi citit vre-odatt, dar tocmal acésta confusiune i] incurca si mai mult. De ce sunteti vol Ausont? ce insemnézaé pentru vol acest nume? cum de ati ajuns in téra Hun- nilor? ét& nisce intrebari, pe cari impregiuririle le impuneait ori- cul fati cu Avsonté dela Dunire. Not am védut c& in textul lu! Priseus este intrebuintat pretu- tindenea, adec& de trei ori, numai genitivul plural «4tooriwr» Se scie c& glosatorii medievali, cand interpretati un cuvint, il luat in forma gramaticala in care il gdsiati. Dup& acésté particularitate caracteristica, este lesne de constatat ci Suidas, lexicograful _bi- zantin din secolul X, are in vedere anume pe Priscus, ¢and pune glosa cu genitivul plural: «4do0oriwy = *Icahay», Aci'insé ne ‘intimpina o nedumerire. Aceiasi glosi: «ddooriwn *Itaddyy se afli si la Hesychius, lexicograf alexandrin din secolul IV, care traise inainte de Priscus, si prin .urmare nu_ putea sa] cundsc&, Este totust nu mal putin sigur c& Suidas de asemenea nu cunoscuse lucrarea lui Hesychius nici macar de nume, ¢i nu- mai pe un istoric omonim din Milet. Astfel fiind, nemic nu ne impedec&’ a admite ci la Hesychius glosa de mai sus este o in- terpolatiune, facut& de c&tré un copist posterior epocel lui Sujdas. Sa adéugém ca din lexiconul lui Hesychius ne-a remas un singur manuscript, dup& care I’a editat Musurus la 1514, ceea ce face peste putinf’ o confruntatiune de texturl, pe cand dela, Suidas existé mai multe manuscripte. Nedumerirea se inlaturé dara fard mult& dificultate, inteu cat este mai pe sus de ort-ce, indodla: ct Suidas a utilisat textul lui Priscus, si acésta nu o data, ci-de o multime ‘de ort. Edijiunea Niebubriand (p. 225—28) reproduce trei- spre-deci tragmente, despre cari dice: «Sequentia, quae sine aucto- ris nomine apud Suidam leguntur, Prisco tribuenda esse videntur». Catraé cele trei-spre-dece fragmente, caté s4 mai adiogim acum un al patru-spre-decelea, luat de catraé Suidas tot din Priscus si tot «siné auctoris nomine». Inainte de‘a merge mai departe, si mai lamurim o impr Descrierea cAlétoriei lui Priscus, asa cum a ajuns pana la noi, este scurtat& intru cat-va. Originalul cuprindea unele aménunte, cari att fost suprese de c&tr&é copisti. Probi evident&i este urmi- torul pasagiu din Iornande: «Ad quem (Attilam) in legationem se «missum a Theodosio iuniore Priscus historicus talé voce inter «alia refert: Ingentia siquidem flumina, id est Tisia, Tibisiaque «et Dricca transeuntes venimus in locum illum, ubi dudum Vidi- cgoia, Gothorum fortissimus, Sarmatarum dolo occubuit». Desi fornande afirma aci in modul cel mai positiv c& reproduce pro- priele cuvinte ale lui Priscus, totusi in textul grecese cel ajuns pana la noi intregul epizod: «ubi dudum Vidigoia etc.» lipsesce cu desavirsire. In acelasi chip copistii att omis din Priscus cuvin- & separatiune dupa glosa «Aboovior, “Icahdy», si anume: «zat Avoores, of Buorsign, adecd: «cara Ausoni insemnézai regin. Suntem augont, ceea ce vrea si dich cei mai batrani aici, ade- vérati bastinasi, mogteni domni af acestul pamint,—ati dis Ro- manii catré Priscus; si dinsul a inregistrat intocmat declaratiunea lor, cu singura deosebire ca alfabetul grocesce il silid vrénd-nevrénd a pune un gs in loc de gs. Dionisie Potino, care traia pintre noi in dilele ndéstre si care sciea bine romanesce, tot inc& nu putea s& serie grecesce alt-fel decdt: Msva%7 (Musat), Apydoye (armas), “Lo- sto¢g (Lagi), “Péast (rosii), Kakupdadeg (ctlirasi), prancre (bini- gor) etc. Pan&é acum era o nestribituté enigma de a gasi in secolul V la Priscus, langé Hunnit si Gotit lui Attila, pe «Ausonics» sai «Au- sones» din antica [talia, un termen etnic care atunci devenise deja de vécuri un simplu epitet poetic in literatura latina, si care nici ‘Turare, tele cari urmézi in Suidas immediat si fa: 4 B. Pp. HASDEE chiar in Italia, cu atét si mat putin in provinciele romane, poporan n’a fost nici o data. Si cAte enigme de felul acesta mai rémAn nescotocite si nedes- legate in cistoria inceputuluy Romanilor in Dacia»! enigme dintre cari forte multe s’ar fi descifrat pan&d acuma, daca istoricii nostri ar deprinde a studia isvdrele in texturi originale, nu in traduceri, dac& ar fi maf tarf in sciinfa limbel, {rd care istoria cea veche nu pote decat si schiopéteze in casul cel mai bun. 3°. Filma. S'ar puté mira cine-va cu drept cuvint, c& in calétoria lui Priscus la curtea lui Attila nu se afld nici o mentiune despre Ge- pidi, desi se scie, din totalitatea fantanelor istorice contimpurane, importantul rol pe care l’at jucat ei in resboicle lui Attila gi apoi in cdderea dominatiunii hunnice. Faptul este ci pe Gepidi Priscus ric de Gofi, «Lérdou. Noi insé vom cauta aci a-i deosebi pe unii de alfil, c&cY cu Ge- pidif nationalitatea romand cea de lings Timis a avut mult a face. if cuprinde sub numele gene- pe cand cu Gotii propritt disi ea nu s’a ciocnit mai nici-odat& Cine ore s& fi fost Gepidii? Pe cind Gofii ocupati numai regiunea de peste Nistru, se afla alaturea cu dinsif o créngi separata din tulpina goticd Erati asa numifit Gepidi. Positiunea lor geograficé in acea epoca resulta forte limpede din naratiunea lui Tornande. El dice c& ei locuisera dintaii pe insul& a Vislei,c& de acolo sai intins peste o téraé mai spatid fara a se departa totusi de resedinta primitiva, caci n’ati incetat de a avé vecini o ramura a Burgundilor, pe care si Ptolemett (Goog: Ill, 5) o pune ling& Visla; gi in fine, cA acésté noua patria a G pidilor era numa muntf gi numaY paiduri, dupa propria expresiun= a unuy rege al lor, care-—dupa lornande :—cinclusum se montiur quaeritans asperitate, silvarumque densitate constrictum». Cu aceste indicafiunY in mdn& si cu o map& denaintea och'- __RomANIL BANATENI lor, e peste putinf& a nu recundsce Gal rés&ritén al Carpatilor. tia la polele crescetului Din Galitia Gepidii at trecut in Ungaria, intoomai ca mai tar- ditt Maghiarii. Toxtul lui Iornande este aci de o confusiune spdimint&tére, pe care pote cine-va s’o descurce numa! dér& aducéndu-si aminte c& entusiastul istoric al Gotilor traia pe la anul 550 si c& tot pe a- tune? scrieat Bizantinii Procopit, Agathias si Menandru, prin con- texturile cérora suntem datori a’l controla. Jornande (De reb. Get. XII, L) repet& merett cA Gepidii stapa- nesc Dacia intrégi, pe care iarasi intrégi’a—dup& el—o stapanisera, mai ‘nainte Gotii. Cand ajunge ins& a delimita topograficesce ho- tarele acestel dominatiun! a Gepidilor, dice c& ef sedeatt ling’ flu- viele Cris si Mureg, intre cari la mijloc mai bag& doué riurf cu nisce numi problematice: «Gepidae sedent juxta fluvia Marisia, Miliare, et Gilfil, et Grissia qui amnes supradictos excedit....» (ibid. XX). Acésta’l «intréga Dacia» ? S’apoi tocmai in ast& regiune nici c& a fost vre-odat& nu nu- mai o dominatiune, dar nici macar o invasiune gotica, despre care si ne fi rémas o silaba in fantanele anticitatil. Intr’un alt pasagiit (ib. V), Ilornande trage hotarele teritoriului gepidic cu totul alt-fel, si anuine: «Prin téra Gepidilor curg riurt «mari si renumite, c&ci despre nord si apus o scald& Tisianus, «despre sud marea Dunadre, despre rés&rit o curmé fluviul Tavsis, «ale cirut unde iuti si spumande se reped furidse in Dunare». Tisianus fiind Tisa; Tavsis, pe Tabla Peutingerian&d Tivisco, in Priscus Tig7joas, in Ptolemeti TiStox0g, neputénd a fi alt ce-va de- cat Timisul; Gepidia este dari p&imintul dintre Tisa gi Timis. Cum 6re si imp&cim pe Tornande cu Iornande? Procopit, Agathias si Menandru ne spun intr’un glas ci Gepi- dil stépaniat orasul Sirmiti cu regianea invecinata, si nu cA o spun printr’o nud& afirmatiune de felul aceleia a lui Iornande, dar in- registrézi un gir de evenimente petrecute intre Gepidi si Longo- 52 B. P. HASDEG bardi, intre Gepidi si Greci, intre Gepidi si Franci etc., téte in actuala Serbia. Un alt scriitor sincronic, Ennodit, confirma si el marturia celor trei Bizantini, punénd in Gepidia apa «Ulca», pe care o recunoscuse deja Katancsich (Tab. Peuting. I, 301) simi pare bine c& si Résler (Rom. Stud. 74) o recundésce a fi actuala Vuka, un ri iarasi din regiunea Sirmiului (cfr. Fertig, Hnnodius und seine Zeit, Passau, 1855). Cum sf explicim ore cele doué aserfiuni contradictére ale lui Jornande fat&é cu necontroversabila unanimitate a lui Procopit, A- gathias, Menandru si Ennodit? lornande scriea departe in Italia, copiand pe Cassiodor sat com- piland de prin Ablavius si alff scriitori perduff, fara si observe vre-o-dat& c& fintanele sale nu sunt téte din acejasi epoca. Ex- trema negligenfaa lui Ilornande este ceea-ce l’a deochiat de demult in ochii criticilor (Wattenbach, Deutchlands Geschichtsquellen, 47 - 52), Totul se limpedesce, dacd vom restabili urm&térea ordine cro- nologica in migratiunile Gepidilor: Primul stabiliment, lingé Visla; Al doilea, in Galitia; Al treilea, lingi Cris si Mures; Ultimul, intre Tisa si Timis, iar peste Dunare ling& Sirmii. Cum dara Iornande, desi descrie pe larg el insusi hotarele ge- pidice in primele patru migratiuni, totusi nu se satura de a celebra dominatiunea Gotilor si Gepidilor peste «totiws Daciae fines»? Aci iarasi el nu comite alt p&cat dec&it pe acela de a nu fi in- eles fantanele de cari se servise. Si iaté cum: Bizantinul Procopit este autoritatea autorit&tilor in ceea ce pri- vesce ambi} termi al Dunaril. Ca secrctar al lui Belisariit, el luase parte la t6te stralucitele expeditiuni ale marelui c&pitan si cunoscea de aprope tot felul de némuri germanice: Golf, Gepidi, Vandal. Longobardi etc. (cf. Daln, Prokopius v. Caesarea, Berlin, 1863. ROMANUL BANAENE 53 Negresit c& nimenea pe acest tarim nu ne va puté conduce mai cu certitudine. Ei bine, Procopit dice intr’un loc: «Gepidil, cari stipaniah urbea Sirmit si téta Dacia, dupa ce «impératul Iustinian smulsese acea regiune de sub dominatiunea «Gotilor...» Cu cate-va rinduri mai jos: cImpératul a dat Erulilor alte c&te-va locurl din Dacia im jurul «Singidunulut, unde ei locuese gi ast&di» (De bello Goth., III, 33: «Piptoudes dé Hh ve Ziguwov 2el Aaxlag tz vob él absioroy éacoog xareiopdrves tozor. Exel 0b téyrote Baoikebs abrds “Tovormerds dpel- devo Vordous etc. nei dda wérror daxiog yuple dévtog Baowdéeg “Egovio toyor dug ably Lryynddve). Intr’un alt pasagit: «Mai inainte, pe cand Dacia era tributard Gofilor, Gepidit nu «se migcatt din f6stele lor locuinte de dincolo de Istru, cdci atata «se temeat de Goti, incdt nu cutezati a trece’ fluviul» (ibid. IL, 34). Pentru scriitorul bizantin «dincolo de Istru» este naturalmente termul nordic. Prin urmare, pe termul sudic al Dunarit se aflat Gofil, cérora le era tributara Dacia de acolo si de gréza carora tremurati Gepidii, agedati atunci langa Tisa. Apot iarasi: «dn Dacia si in Pannonia sunt orasele Singidun si Sirmit pe cmalul Istruluiy (ibid. I, 15). Mai inca: «Hotarele Daciet, unde se aflé urbea Sirmit...» (Procop. Hist. arcana, p. 18). in fine: «Gepidii stapAnesc Singidunul si Sirmiul cu regiwnea + Proc., De bello Vand. J, 2). Dac& aceste sése citafiuni nu sunt de ajuns, Procopit ne-ar mai procura altele vr’o doué-irei nu maj putin decisive. vecinatd...» Sirmiul, adicd Mitrovitz de astidy; Singidunul sat actualul Biel- 54 B. B. HASDEU grad; mai pe scurt Serbia, nici de cum Romania danubiana, iata dara tété Dacia pe care © ocupasera dintait Gotit dupa trecerea lor peste Dunare, precum ne-o spune gi insusi Jornande (LV), iar retrigéndu-se acestlia, ati cuprins’o Gepidii, pogoriti acolo din la- turea vest-carpatina, unde Jocuiseré mai inainte. Confusiunea nominala intre Dacia cis-danubiana pe de a parte, si pe de alta intre cele dou& Dacie trans-danubiane, ale caror hotare ati fost tot-d’a-una forte reti definite, dar pe unde in realitate aii stapdnit cat-va timp némul goto-gepidie in urma invasiunii Hun- nilor, acést{ confusiune nominala a facut pe compilatorY de felul lui Iornande a pliasmui o fantasticié dominatiune a Gotilor si Ge- pidilor peste toté Dacia d'a-stinga Dundrii. Un alt vechiti scriitor tot atat de putin scrupulos, cnecriticul si istoricesce nepésdtorul Eutropitiy dup& cum il califica Eichhorn (Gesch. d. Litteratur, Gott. 1805 p. 387), baga si el in Dacia Traian& nu numai pe Tervingi si Taifali, dar inca si pe Victofali, pe cari adevératele fintane nui araté nicdiri decat spre apus de Timis (Amm. Marcell, XVII, 12; Capitolin. M. Anton, XVJ) si despre cari nu ni se va cité un singur fapt pe teriforiul danubian al Romaniei. Istoricii moderni, fara a-si da ostenéla de a sc4péra lumina din confruntarea isvorelor, s'ati multumit a tot repeti fabula, pana ce, sub eleganta pénd a lut Résler (Rom. Stud. 62), ea a Inat nisce proportiunt iperbolice pana si in cronologia. Din istoria Gepidilor ne preocupad de asta dati urmatorele doué puncturi: 1. Ei vorbiati un dialect gotic, fiind «ex Gothorum prosapia» dup& Iornande, yorduxe #vy dupa Procopih, FécFec dup& Priscus: 2. Hi ati locuit forte indelungat intr’o parte a Banatului, fiind ast-fel vecini cu Romanii de acolo, cu Ausonit cel de lingd lacul Alibunar. Pe la anul 600 un general bizantin may d& inca lingd Tisa peste urme de Gepidi, carl ins&é nu mai sunt atuncy o nationalitate com- ROMAN BANAYENL 55 pact, ci nisce subrede rémasite (Theophylact ap. Stritter, Gepaed. p. 387). E remarcabil—in parentesi—ca precum Gotii propritt disi ne-att lsat un pretios monument archeologic cu o inscriptiune runica in tesaurul de aur cel descoperit la Petrésa in regiunea Buzéulul, tot aga in Banat, insi numai acolo, a rémas dela Gepidi iardsi un pretios monument archeologic seris cu rune, anume tesaurul de aur desmormintat pe la finea secolului trecut in comitatul de Torontal, despre care Dietrich (Runeninschriften des banater Fundes, in Pfeiffer, Germania, 1865, IX, 177 — 209) conchide c& apartine unui popor gotic, dar diferit de Gofil propriti digi: «Fest steht aus der Sprache der Inschriften ein zum Kreis der Gothen gehériger Stamm, und aus den Runen, dass es nicht genau derselbe war, dem wir den Ring von Bukarest, urspriinglich yon Pietrossa, ver- danken». Ori-cum ar fi, Gepidif aii locuit intr’o parte a Banatuluy cel putin pana in secolul VIL. In acest mod, prin durata secolard a unui contact fie cat de indirect, Augonii lui Priscus ait fost pugi in stare si — am puté chiar diceo—ati trebuit si imprumute dela Gepidi Gre-cari gotisme. Cu alte cuvinte, urmele gotice, dac&d exist’ unde-va la Romani, apof numat dor& in Banat. Acolo, in adevér, ne intimpin& un gotism, singurul de asté-data, dar necontestabil. Réposatul filolog bandtén Simeon Mangiuca, intr’'un studitt forte interesant ca adunare de material pentru botanica poporana ro- mana (Familia din Pesta, 1874, No, 43—49; ef. Col. L Tr. 1876 p. 360), dice intre altelo: «Frumése credinte are poporul nostru si despre locuinta dinelor «din Téra-Romanésca, la locul cu apele albe, unde se scalda dinele cgi unde cresce si flérea cea misteridsa, a carii trupind este in- «vélité in panda de pétra, s Gpéta acea flére, acela «este norocos, cécl dinsa ‘| conduce cu o atragere magic& catra clocurile unde se afla tesaurii ingropati, si acolo, punénd florea i care om pote «pe pimint, pe loc es tesaurii pe fata pimintului. Sufletul unet «cmuieri care a vatémat dinele, purtat fiind de dine spre chinuire «si résplatire, ajungénd cu dinele pan& la locul cu apele albe si «védénd acolo planta, cunoscénd’o a intins mana s& o rumpa din «pamint, dar observand’o o din&, i-a dat cu sbiciul peste mana de i-a «cddut florea din mana. Dela locul cu apele albe din Téra-Romanésca, «pléca dinele in calétoriele lor, tres peste muntil Orsovel, peste stanca «oea mare dela Berza sca, trag la carsiele Saschei si a Ciclovei, de «aci fac excursiunt prin Banat, apol peste muntele Semenic de langé «Caransebes, si se intérni inapol in Téra-Romanésca. In caléto- criele lor, dinele bucuros petree pe poienele muntilor de iedera, «de foiofit, de semenic si de priboia (geranium macrorhizum, «grosswiirzeliger Storchschnabel), unde fin ele petrecerile, ospé- atarile si jocurile lor, purtand cu sine cete de suflete pécatdse «spre pedepsire. Intre dine este una cu numele Jidma, mai mica, «dar mai rea, care mai tare chinuid sufletul celor morb: ‘i (cAcT csufletele le pért& ele cu sine, iar trupul st& ca si amorfit a-casd cin pat), gi cele-lalte dine nu stric& voia ef. Despre acéstai dina «cel morbosi, venindu-si cand gsi cand ce-va in fire, se dice c& cmurmura din buze: Filmo! dar nu mé chinui aga tare, ci érté-mé!» Mangiuca mai adauga: «Téte aceste despre dine le-am audit si scris dela muierile sciu- «tore din Sichevita, mai virtos tns&i dela Ana Jurescu de acolo». iune este pentru noi cu atét mal pretidsa, cu cat se péte garanta perfecta ei autenticitate. Mangiucd nu intrevedea de loc marea importanté istoric& si linguisticd a celor povestite d-sale de c&étré baba Ana dela Sichevifa. Entusiast pentru elemen- tele latine ale nafionalitajii romane, inamic a tot ce nu e pur roman, férte ret dispus mai cu deosebire pentru ori-ce lucru nemtesc, filologul banatén sl-ar fi impus, de sigur, patriotica datoria de a nu lauda «cfrumoésele credinfe ale poporulul nostra despre locuinta dinelor», daca ar fi banuit cdtus! de putin ca ele sunt tocmat... gotice! ROMANIT BANATENT 57 Patologicesce vorbind, dina Filma, aga dup& cum o vedem in scenarul din legenda lui Mangiucd, unde bolnavul o invéca «din cand in cand venindu-si in fire», nu e alt ce-va decat febra, al c&rit epifenomen ordinar este delirul, 7d aagopgoreiy al lui Ippo- crat. Acést& explicatiune medicala concérda, precum ne vom fncre- dinfa indata, cu intelesul etimologic al cuvintului. Tremurul este punctul comun, unde febra se clocnesce gi se confunda cu diversele fase ale spaimey, astfel ca, luandu-se una drept alta, in mai multe limbi insusi numele febreé deriva din noftiunea spaimet. La Francesi «frayeur» si ceffroiv, doue nuante de spaima, pro- vin din latinul cfrigor», de unde la noi friguri «febra». La Serbi febra se chiama rposnuua, dela rpo3a «terdre», ultimul grad de spaima. Cuvintul nostru fricd, la Albanes! frik&, este acelasi cu grecul poizn «tremur», de unde pomddyg avgerog «febrav. Latinul febris «friguri» se afla tn legitura cu grecul géfoucae (mé tem) si cu germanul «bebe» (tremur). In monumentele paleo-slavice, febra se numesce Tpacagnya, TPA- chKz, Tpackua, bulgaresce ctresopatkd» sat «treskain, din aceias! radicalé ario-europea cu sensul de tremurare, din care Persil at facut «tars» (spaima), la Osetini «tharsin» (temere), in limba zen- dicé «tarsti» (spaima) etc. Boemesce «ttas» insemnézd4 spaima, iar «tiasawka» febra. In limba persiand spaima se dice c«bim», bdla in genere cbt- mari», un fel de febrA in specie cbimart siah», literalmente spai- m& négr& (Vullers, Lex. Persic. I, 304). Mai pe scurt, dina Vilma, care represinté «febra» sub raportul medical, prin ins&si acésta ar puté sa fie «spaima» in privinta linguistica; adecd, in vre-o limb& ére-care — vom cerceta mai jos in care anume — cuvintul filma, mai ‘nainte de a trece la «febran, putea s& fi avut semnificatiunea general& de cspaima». Omul primitiv, inzestrat cu «corpolentissima fantasia» dupa ex- presiunea lui Vico, d& obiectivitate tuturor impresiunilor sale, fie 58 B, P. BASDEU interne sait exterse. Un pasagit din cartea lul lob ({V, 138—17) qice: «In gandurile visurilor de ndpte, cand somnul cade peste «Omen, téma si cutremur m’ait intimpinat si facura s& se cubre- cmure téte ésele mele, gi un duh trecu pe dinaintea mea, si pérul «mi se sburli pe cap; el stata, dar nu cunoseul fafa sa; un chip aera jnaintea ochilor mel...» In acest pasagit, ca si in legenda bandfénd a lut Manginca, un bolnay, delirand in friguri, vede «un chip inaintea ochilor sei», un chip aldt de teribi] incat «i se shure lesce pérul pe cap», si care totusi nu e in realitate decdt «spalma- febra» personificata. Asemeni fenomene, fie «spaAima», fie «febra», fie ambele intru- nite, ne apar adesea in mitologia diferitelor popdre, cdnd ca del, cand ca dine, caci sexul depinde de genul gramatical al cuvintulut. La vechii Romani spaima er& represintat& prin deiY Pallor si Pavor. La Bleni ~ prin deul 680g, din aceiast vadicald pei (temere), din care am védut mai sus c& deriva latinul «febris». La Slaviv din Carniolia, dinele corespundétére Furielor din mi- tologia clasic’ se chiama Apaxena si crpaumiua (Venelin, boarape, Moscva 1829 t. I, p. 145); cel de'ntaii cuvint dela Apaxs (tre- mur), cel-lalt dela erpayx (frica). Deu! de destructiune din mitologia indiana, teribilul Giva, acela din sudérea cirufa — dup& Mahabharata — s’a nascut febra (Muir, Sanserit texts t. IV, p. 814), se chiam& Bhima, adec& «spaimas. Acelasi nume il pért&é de asemenea in monumente sanscrite mat multe alte deit&éti reuticidse secundare, iar sub formai cea feme- iésc& Bhima el se aplicd la deita mortii Durga si la o nimfa din cele dise capsarasas», a cérora principalé misiune este de a perde pe muritori sati de a-f innebuni (Roth-Bohtlingk, Sanskrit-Wtb. t. V, p. 294; Gubernatis, Mitol. Vedioa 1874 p. 193). Pentru spaima luat&é in sens exclusiv de febra, selbatecit Mantra, cari locuesc in Indo-china pe peninsula malaica, aii un det special numit Hantubara-sisip (Ujfalvy, Revue de philol. t. If p. 139). ROMAN BANKTENI 59 La Persi, febra este «o dina rosi& cu pér de flacari» (Tylor, Anfinge d. Cultur t. I p. 292). In literatura sanscrité, febra e cregele bélelor» (Roth- Béhtlingk, Ill, 168); rege, nu regin&, cic sanscritul jvara (febra) e masculin. Romanil, la cari febra era femeia, avea pe dina Febris. O inscrip- tiune gasiti in valea Hategului in secolul XVI (Ackner-Miiller, In- schr. in Dacien p. 19) sun: FEBRI. DIVAE, FEBRI SANCTAE, FEBRI. MAGNAE. CAMILLA. AMATA. PRO. FILIO, MALE. AFFECTO P. La Eleni divinitatea febrei era ‘HHiadog sati ’Eputiens, aceiasi— pote—pe care Omer (Odyss. V, 396) 0 numesce «demon de spalmap, descriind cumplitele dureri ale unui bolnav. In descdntecele rusesci, febra este personificata prin doé-spre-dece dine cnepeptenate» si cncincinse» Sacharoy, Cxasania pycexaro naporza t. I, part. 2 p. 24). «..Druh — dice Pictet (Origines indoeurop., ed. 1863 t. IT p. «635—6) — s'aplique dans le Rigvéda 4 une espdce de démon «male ou femelle, et signifie malfaisant, nuisible, dela racine druh, «nocere velle, odisse. De 1A aussi dréha, drégha, malice, offense, chaine, drégdhar, ennemi, offenseur, druhvan, dréhin, qui cherche «a nuire, malin, etc. Cette personnification du mal reparait chez les draniens dans la Druj (au nomin. Drukhs) du Vendidad (Farg «VIII, passim), le démon femelle qui se jette sur les cadavres et «qu'il faut chasser par divers procédés. Les inscriptions de Persé- «polis offrent Druga comme le nom d’un esprit malin... Un cor- crelatif du démon indien Druh est le lithuanien drugis, fiévre et «surtout frisson fébrile. La fiévre, en effet, était considérée comme «produite par un mauvais esprit, et personnifiée comme tel. La Boemi, dupié cum am védut mai sus, tiasawka este «febray, 60 B. P, HASDEU iar ttas «spatmay; dar acelasi Ti'as ne apare in anticele poesil boeme dela Kraledvor ca «deti al spaimei»: «.ze stienoy Jesniech virazi TYas....» Nu vom cauta de a mai immulfi analogiele. Ele sunt de ajuns pentru a ne convinge ca Filma, prin care se idealisézi febra la Romanii din Banat, péte s& aib&é sensul etimo- logic de «spaimay. Dacd insi Filma insemnéza in adevér spaima, acésta cat& si fie anume in vre-una din acele limbt, cu cari nationalitatea romana va fi avut ére-cdnd vre-un punct de atingere, iar mal in specie Ro- manii din Banat. Pentru a nu ne abate dela cererile metodei linguistics, si sta- bilim mai intaid conditiunile fonetice ale cuvintuluy filma. in limba romana silaba fl este tot-d’a-una originald, adecad nu pro- vine nici-o-data din fa-, fe-, fu-, sati din vre-o alta combinatiune silabici. Ca exemple avem: tit (fio), fra (filius), fifastru (filiaster), ficat (ficatum), fig (figo), fir (filum), fildeg (turc. fildis), fistic (turc. fistiq), fitil (ture. fitil), fisee (ture. fisek), f14 (pvade) ete. Din ma- ghiarul @rép» Romanii at facut «chip», dar pe maghiarul «fél» nu l’ai schimbat in cfil», ci Vat lsat «fel, Incé odat& dara, ori unde se aflA la noi silaba fi-, aceeasi si- lab& fi-, iar nu alta ori-si-care, trebue s& fi fost in limba de unde s’a luat cuvintul. Prototipul cel immediat al FilmeY romane nu pote fi falma, felma, fulma, flama etc., ci neapérat filma. Constatarea acestui punct fonetic ne inlesnesce calea, inlaturaud ori-ce etimologia .nemetodica. Sa ne intrebim dari: de unde ore s& fi luat Bandtenil pe dina Filma? Citind legenda, pe care ne-o da Mangiuca, ne-a isbit din capul loculut carasterul vechiti germanic al totalitagii: 1. Dinele calétorese prin téra; 2. Ele porta sufletele 6menilor morti; 3. Filma e cea mal mic& din dine; 4. Ea este tot-o-data oi 5. Cele-lalte dine se tem de dinsa. In mitologia scandinav’a asemeni dine se numiatt Norne. In saga Nornagestr, scrisi dup& celebrul scandinavist Rafn in secolit XI sai XII (Antiquiiés russes, t. I, p. 211), tref Norne, ca létorind prin téré (thar foru tha um landit vl un copil in légén; pe cdnd cele doué mai mari il bine-cuvintéza (hinyng aa mal rea; r), nemeress la cu d&rnicia, se scdli cea mai mi (Dietrich, Altnord. Lesebuch p. 320) ta nornin) sil blastem& lacob Grimm (Deutsche Myth. 1854, p. 381) reproduce urma- torea narafiune, uu mai putin caracteristica, dintr’un poet german de pe la 1200: «Trei surort dine c&létoriatt prin [éra (ziehen durchs Land) pen- «tru a caéuté de nevoile émenilor. Cele dintait doué,. pré-bune si «nesocotite, voiai cu grab s& sbore in ajutorul altora. Cea dea «treia in , la care ele se supuneat (als bdhere Macht verehren), faca binele (werden aber von «cnumind’o démna a Jor, nu-i ldsa «der dritten zuriickgehalten). in «Istoria Danici» a lui Saxo Grammaticus, iardsi un scriitor scandinay din secolul XU, se descrit de asemenea trei dine, dela cari depind sortile omenesci si dintre cari cele dintéit doué sunt bune, iar cea mai mici rea: ctertia vero proteryioris ingenii invidentiorisque studii femina», — pasagid asupra c&ruia Grimm (op. cit. p. 887) observa: «die dritte Nymphe ist wiederum dic bisgesinnte, das Geschenk der beiden ersten verringernde » tn fine, in vechea mitologi& nordic& dinele Norne ne apar Valkirie, adec& alegétore, avénd misiunea de a lua i a purta su- > si ca fletele celor morti. Mat repetim dar’, nemic nu pote fi mai vechit germanic ca cele cincl trasuri din legenda Ini Mangiuca: 1. Dinele c&létoresc prin téra; 2. Ele port&é sufletele. dmenilor morti; 6 7 B. P. HASDEU 3. Vilma e cea mai mica dintre dine; 4. Ea este tot-o-dati cea mal rea; 5. Cele-lalte dine se tem de dinsa.... Un asemenea complex de elemente constitutive nu ne intimpina nicdirl aiuri, nicl chiar in miturile slavice, atat de inrudite de al- mintrelea cu cele germanice {efr. Potebnia, 0 xo.rk, in pepxocrn, Moseva 1865, p. 153 --96). Este remareabil e4 la Slav!, atunci cand dinele lor se apropia in unele puncturi de Norne, totusi vedem c& si acolo tocmai cele mai mari sunt mai grabnice a face ret, iar cea mai micd le mat retine, adec& un fenomen diametralmente opus aceluia din mito- logia scandinav&a (Potebnia, op. cit. 192; Grohman, Sagen aus Bohmen 1863 p. 4; Miladinovtzi, op. cit. p. 16—19). O excepfiune pind la un punct forméz’ Croatil. La dingii asa numitele dine Rodienite saii Sudienite se aséména ére-cum cu Nornele scandinave. Profesorul Valjavec a seris in asté privinté o monografid intréga, forte interesanta, in care con- stat’ ci si la Croafi cea mai micd din dine este generalmente mai rea (ap. Jagié, Knjizevnik 1865 t. If p. 53). Dar acést& apropiare e numai parfialé, nu total ca aseménarea ce se observa intre di- nele germane dela nord si intre cele banatene ale lui Mangiuca. Cro- atii nu confunda nici-o-daté pe Norna, adecd dina prevestitére a sortilor, cu Valkyria, care pért& sufletele 6menilor morfi. Apoi dinele lor nu c&létorese intr'un mod sistematic. In fine, fnsusf Valjavec convine ca, cei-lalfi Slavi ne avénd nimic analog, s’ar puté banui c& Croatiy vor fi imprumutat conceptiunea lor despre dine anume dela Germani. S& nu uit&m vechea observatiune a lui Safarik (Slow. starozitnosti p. 548) c& dintre tott Slavif cele mat multe gotisme se aflé la Serbi. Grimm (D. Myth. p. 407) avusese dar& gi nu incetézé de a avé dreptate cand a dis: cnoliunea dinelor ursitére nu s’a desyoltat la Slavin. Aci este locul de a se incruci ori-cine dinaintea lipset de me- tod& a reposatului Cihac. Desi dina Filma nu are absolut nimic ROMANIT Bee eee Toeree) slavic si desi nicl o-dat& slavicul vi nu trece la Romani in fi, to- tusi Cihac nu s’a sfiit a afirma (Dict. Il p. XVI) c& Filma nu e alt ce-va decat Vélama, dativul plural din serbul Vila «dina»: «Le serbe moliti se Vilama est le datif pluriel que les Roumains du Ba- nat ont changé en Filma». Cu o asemenea noua teoria linguistica despre trecerea tuturor labialelor una intr’alta, si mai ales despre paternitatea dativului plural, Cihac ar fi putut si sustina cA cepis- Gop» se trage d’a-binele din cvobiscum»! Nici cef-lalti vecini af Romanilor —~ despre dinele Ungurilor, buna-6ra, se pote vedé monografia Jui Ipolyi (Magyar myth. 1854 cap. IV) — nimenj afaré de vechi¥ Germant, nu ne infatiséz’ intru- nite cele cinci puncturl esentiale din naratiunea lui Mangiucad: 1. Dinele c&létorese prin téra; 2. Ele pérta sufletele édmenilor morti; 3. Filma e cea mai mica din dine; 4. Ha este tot-odaté cea mai rea; 5, Cele-lalte dine se tem de dinsa... Dupa ce am constatat tiparul vechitt germanie al intregel legende despre dina Filma, acum solutiunea ni se presinté dela sine. fn limba gotic&, pe care o vorbiati nu numai Gotit proprit dist, dar si Gepidil cel de langa Tisa, filma incemnézd «spaiman. Textul tui Ulfila ne da acest cuvint de patru ori, de doué ca nume gi de doué ca verb, in cate-patru casurile cu preposifiunea us (din), care ins& este aci cu totul indiferinte, ca si ‘n goticul cus- agiths» (spdimintat) din cagis» (spaima), sat ca gsi prepositiunea analog’ ex in al nostru s-paima& din cexpavimeny, Ca nume, goticul film-, de genul feminin, se traduce tot-d’a-una prin «spaima». Tata texturile: Ul Mare XVI, 8: Ulfila: dizuh tbun sat ijos reiro jah us-filmet... Vulgata: invasit autem eas tremor et pavor... Romanesce: erati cuprinse de cutremur si de s 64 B. B. HASDEU Il. Luca V, 26: Ulfila: jah us-filmei dissat allans... Vulgata: et stupor prehendit omnes... Romanesce: gi spaiwa a cuprins pe tof... Ca verb, goticul film- se traduce prin cuimire», adeci situagi- unea in care omul is} perde cumpétul: Ml. Mare 1, 22: Ulfila: jah us-filmans vaurthun... Vulgata: et adtoniti fuerunt... Romanesce: si s’att wimit... IV. Luca XI, 43: Ulfila: us-filmans than vaurthun allai... Vulgata: attoniti autem facti sunt omnes... RomAanesce: si se wimiatt toti.. Lébe, Gaugengigl, Diefenbach si alfii confundda pe goticul ulli- lian cfilm-» (spaimi) cu germanul — nu goticul — «film» (pele), explicind spaima prin r&dicarea pelei saii prin esire din pele. Pre- cum romanul «speriare» (ital. spaurare) nu se inurdesce catusi de putin cu romanul «pér» (= pilus), desi «sper» si «pér» se asé inéna in aparinté, tot asa germanul <«film-» (pele) este absoluta- mente alt-ceva decat goticul «film-» (spaima). «Film-» (pele), dup& legea corespundintel fonetice, nu difera de- cit numai déré prin sufix de grecul aéde gi do latinul cpellis», pretutindeni cu acelasi inteles concret de «pele»; cat despro «lilm-» (spaima), Fick este cel dintaiti care a isbutit sé limpedésca ori- ginea ace: vorbe. Ca tema verbalA, goticul «film-an» (uimire) corespunde vechiului scandinay «falm-a» (tremurare) si greculuy nejeu-ito (sguduire); ca tem& nominala, goticul «-film-ein-» (spaima) ne conduce — péte — la grecul soAudg (bataid de inima); ca punct de plecare comun pentru acésta intrégd familia de cuvinte, este radicala «pal», conservata in latinul «pel-lo» (imping) gsi in grecul adéi-iw (scutur); in fine, ca sens fundamental, 0 miscare violenta sati— mai bine — febrila (Kuhn, Zeitschr. XIX, 262-—3; Fick Vergl. Wtb.* p, 373; idem, Ehemalige Einheit p 234, 339). ROMANIL BANATENI Se scie c& tulpina germanicd primordialaé se desparfid din capul locului in trei_ramure: cea gotica, cea scandinava gi cea teutonica. Téte popérele germanice, cu cari RomAanii, direct sati indirect, mult at, apartin far& exceptiune ramurei teutonive. In acést& ramur&i tou- tonic&, caro se desbin& in sute de dialecte si sub-dialecte, cuvin- tul film- (spaima), fie ca verb, fie ca nume, nuse gisesce nicdiri. Chiar in ramura scandinava, ma! apropiat& de cea goticd si dela care avem pretidse monumente Jiterare incepénd din secolul VIII, acésta vorbé nu se afl& cu vocala i, ci numai cu @ in falma (tremu- rare, sai cel mult cu e, dacdi vom admite ca facénd parte din a- ceiasi familia pe islandesul felmr «spaimaé» (Héfer, Zeitschr. f. die Wiss. d. Spr, t. Il p. 58). Prin urmare, Romani! Banatent att pu- tut imprumuta pe dina Filma exclusivamente din limba gotica, nu -ins& dela Gotif propriti disi, Cu carl n’at fost nicl odata in con- tact, ci dela acei Gepidi de lang’ Tisa, cu cari s’ai invecinat, marginea occidentalé a Banatului, in curs maf bine de un secol. Deja la Gepidi, pote si la Gotly proprit digi, vorba film-, afar’ de sensul sei ulfilian de «spaima», cati si fi insemnat o dina, o Norna sat Valkyria, caci Romanii Banatent imprumutara dela din- sit nu un cuvint comun, ci anume personificatiunea cea miticd, ba incé In legatura cu o legenda intrég& de un caracter vechiti ger- manic forte pronuntat: «dinele citletoresc, purtand sufletele éme- cnilor morti, iar cea may rea din ele, desi e mat mica, totusi po- «cruncesce dinelor celor bune». Negresit insé c& in fragmentul biblic al Ini Ulfila, de vreme ce este biblic, nici c& se pdte astepta cine-va de a int&lni 0 accep- fiune pagan& a vorbei film-. In acest mod, cercetarea ndstra umple o lacund in mitologia gotica. satt putin, att avut a face incéce dela secolul VII pana as! 66 See eee B. P. HASDEU Din cele doué culburi ale Romanismului, unul la Olt si cel-lalt la Timis, Oltenia a fost soutité aprépe cu desadvirsire de invasiunt strAine, si totusi nu se pdte dice cd ea si-a pastrat nationalitatea mai bine dec&t Banatul, unde Romanul a fost necontenit in con- tact cu tot felul de némuri barbare. Cei mat plugar} dintre tof! Romanii prin insisi natura unul pimint roditor peste mésuri, Ba- nafenti se imp&cat cu Hunnii, cu Gepidii, ou Avaril, cu Slavil, cu Ungurii, hranindu-i pe toff rindurtrindur’ si lasdndu-l apoi pe toff sd piece inainte, pe cand Romanul rémanea pe loc, adevératul augo- nin al térit dela Attila si pdnd astadi. Ne’ntrerupta atingere ou strainit la facut pe de o parte mai gelos de propria sa uationali- tate si mat conservator de frict de a n’o perde; dar tot-odata, pe de alt& parte, memoria acelol atingert s’a petrificat pe nesimfite, ca nisce straturl suprapuse, in graiul si in legenda Romanilor din Banat, astfel c& numay la dingii noi mai gisim unele tradifiunt elnice medievale, pe cari in desert lo-am cduta in Oltenia, cu atat si mai putin in Ardél. Vom da un exemplu sat doué. Am vorbit mal sus despre Gepidi, cari nu erat decat o ramur& de Goti. Dupa acest? Golti, precum ii numesce Priscus, Banatul a fost cotropit de Avari, pe cari insi tai nimicit Francil, anume Carloman prin fiful sei Pipin, gonindu-l din regiunea Tiset: «trans Tizam fluvium fugatis», dupd expresiunea contimporanului Eginhard (cf. Zeuss, Dio Deutschen p. 738). BandteniY dar& cunoscurdé acum dous mari popdre germanice: pe Gott si pe Franci, «In Banat pan& «in diua de astadi—dice Simeon Mangiuca (Albina din Viena, 1866 «No. 88) + cfind vine vre-un Némf prin sate romanesef, se iat copii «dupa el si strigi drept semn de batjocura: Némt! Némf! Goto- «Frént! gi tot asa mai departe facénd versuri de batjocura, parte crusinése, la fie-care sentin{aé de doué versuri fn cadenta repetese: «Némt! Némt! Goto-Frénf!» Din generatiune in generatiune mu- mele romance din Banat att facut pe coptif lor s& urasc& pe vechii asupritor! Gott si Franct, cart vorbiat de o potriva nemfesce si 67 ale cirora numt, intrunite in singurul Gotofrénf, at ajuns acolo pina la not ca un archaism supra-viefuit in graiul cel copilaresc. S’a repetat mereti ci «Ler-Démne», obicinuitul refren al colin- delor romane, este o reminiscenfa despre impératul Aurelian. A- cést& opiniune n’are nicl un temeitt, si chiar nicY un sens. In cursul met dela Facultatea de Litere din Bucuresci, ett am demonstrat deja cA acel «Ler-Démne» nu este alt ceva decdt «Lar-Dominus» al mitologiey romane. Aurelian, in ori-ce cas, nu putea’ s& fi fost drag Romanilor din Dacia, pe cari tocmai dinsul ia tradat, 1a- sandu-i fara administratiune si fara legiuni in prada barbarilor. O amintire despre Aurelian s’a pastrat totusi, ins& numai Ja Bandtent; si causa este ca acest impérat, Dac de origine si forte celebru prin vitejid, se nascuse la Sirmium, actualul Mitrovitz, in fata sat la césta Banatuiui. Legenda cea banaténd despre Aurelian merita a fi atinsi aci macar in trécét. Fratii Schott, in colectiunea lor cea germana de basmuri romane din Banat (Walachische Mahrchen, Stuttg. 1845 p. 213, 357), at publicat unul intitulat «Mandschiferu», care le-a fost comunicat din Oravita. Nesciind romanesce, fratil Schott explicati pe Mangiferu prin francesul «mange-fer», ceea: ce ar fi la noi Mdned-feru, nici o data inst «Mangiferu», care e pur si simplu rostirea banaféna cea dialectala pentru numecle compus Mdn-de-feru, franjuzesce canain-de-fer» , SA se observe c& in Man’-de-feru, «man’» nu este o scurtare din forma obicinuité «mana», ci e forma romanésca cea veche orga- nic& «manu», la plural articulat «manule», care nu odata ne in- timpina in tipariturile din secolii XVI si XVII, buna-6ra in urma- torele doué exemple dupa Cipariu (Principia p. 129): 1. Pentateucul Orastian din 1581: cmdnule% era flocdse ca a lui Isav fratelui siu ménv...» 2. Omiliarul moldovenese din 1643: csi ai in cap cununa gi in mdnw stég....» «Man’-de-feru» este dar archaicul «Manu-de-ferun. 68 B. PB, HASDEU In basmul din ‘Oravila; sati mai bine in: legenda transformata in basm, Man’-de-feru este un om din. popor, care ‘isi incepe ca- riera ca ostag de rand, forte sdrac si forte. cheltuitor, placéndu't mai mult vinul decat femeile, dar de o-forti fisic’ si de o vitejia atat de prodigidse, incdt ingrozesce pe tofi si la urma urmelor.ajunge impérat.. Este caracteristic ‘mai cu sam&, cum Man’-de-feru taia émenil cu sutele si cu miile, ca si cAnd ar fi nesce musce. N’are cine-va decit si alatureze. Iegenda binatenésoa cu biogra- fia lu¥ Aurelian cea scrisé de Flavius Vopiscus, unde: ni se spune intocmai asa despre. sdracia gi cheltuelile acestui impérat, esit din poporul de jos: chumiliori loco natus», pldcéndu'l mai mult vi- nul decat femeile: -cvini ef cibi paulo cupidior, libidinis rarae», s'apol de o forta fisicd extra-ordinara: ‘cnervis validissimis», si a- lat de vitéz, atat do taietor de 6meni; incat intr’o singurd batalia aucis cu mana sa patru-deci si opt dusmani, iar in diferite bata- lil din acelasi resboid peste noué-sute cinci-deci: «Aurelianum manu sua bello Sarmatico uno die quadraginta et octo interfecisse, plu- rimis autem et diversis diebus ultra nongentos quinquaginta». De ce ins& Banadtenif il numesce pe Aurelian Mda’-de-ferw? tl nu- mese aga fiind-c& tot asa il numiai chiar vechiY Romani, tocmai legionariY cary serviati sub dinsul pe cAnd el era inc& numai co- lonel, ctribunus militum», spre a'l deosebi prin acést& porecla de un alt colonel Aurelian, mai putin batdios decat dinsul. Ne-o spune forte nefed Flavius Vopiscus: «quum essent in exercitu duo Aure- liani tribuni, hic, et alius qui-cum Valeriano captus est, huic sig- num exercitus apposuerat manus ad ferrum, ut si forte quaere- retur quis Aurelianus aliquid vel fecisset vel gessisset, suggerere- tur: Aurelianus manu ad ferrwm, atque cognosceretur». Intre Jatinul «Manu-ad-ferrum» si intre romanul «Man’-de-feru» exist& aceiasi diferinf& prepositionalé ca franjusesce intre «main- de-fery si «main: au-fer». Méw de-feru, cmanu-ad-ferrum», iat& dara singurul Aurelian cu- noscut Romanilor, si numai celor dela Timis, permiténdu-ne astfel a insira acum cronologicesce continuitatea cea teritoriata a elemen- tuluf romanese din Banat: sub Traian; sub Aurelian; sub Ifunni: sub Gepidi; sub Franct...