Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar,
academician si diplomat roman, marcand perioada interbelica prin personalitatea sa
impunatoare. Ca si exemple de opere pentru poezie avem Poemele luminii (1919) si
Pasii profetului (1921), pentru dramaturgie avem Zamolxe, Mister pagan (1921), pentru
proza avem Hronicul si cantecul varstelor, iar pentru folozofie strilogii.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este asezata in fruntea primului
volum a lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919).
Opera este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la
tehnica poetica la relatia poet – lume si poet – creatie, avand influente de expresionism.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele
personal “eu”este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in
fruntea operei. Plasarea initiala poate corespunde influentelor expresioniste din volumele
de tinerete, dar mai ales exprima atitudinea poetului – filozof de a proteja misterul lumii,
izvorata din iubire. Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de
tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie “corola
de minuni a lumii”, imagine a perfectiunii, a absolutului.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului,
cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Ca si motive
literare avem luna, taina, flori, ochi, buze, etc.
Opera se bazeaza pe o structura antitetica in care se identifica 3 secvente.
Prima secventa lirica contine primele 5 versuri ale poeziei in care eul poetic defineste
viziunea proprie asupra universului.
Secventa a doua este cuprinsa de la versul 6 pana la versul 14. Ultima secventa lirica
curpinde ultima parte a poeziei pana la versul 20 in care se reia ideea de iubire a
universului asupra caruia se reflecta cunoasterea luciferica.
Poezia debuteaza cu sintagma titlu in care se reia in mod simbolic metafora perfectinii
universului. Forma negativa a verbelor nu strivesc, nu ucid semnifica o acceptare a lumii
in perfectiunea ei vazuta prin prisma cunoasterii luciferice. Mintea impune ratiune opusa
menirii poetului identificata in versul “in calea mea”. In ampla enumeratie “in flori, in ochi,
pe buze ori morminte” se afla universul identificat prin elementele lui de baza: florile
arata misterul frumusetii si al vietii, ochii surprind misterul sinelui, buzele subliniaza taina
cuvantului si a iubirii, iar mormintele taina mortii.
Metafora luminii “lumina altora” reprezinta cunoasterea de tip paradisiaca a carui scop
este perceperea universului.
Ca urmare, vraja nepatrunsa va fi descifrata, iar universul isi va pierde farmecul din
adancimile de intuneric.
Si pentru ca menirea poetului este de a scrie poezie schimband mentalitati datorita
puterii cuvantului va reusi sa aduca si mai spornic taina universului.
Se compara cu luna motiv, literar romantic, astru ceresc, ce il inspira si da farmec
noptilor. Fiorii de sfant mister sunt de neinteles pentru neinitiati, pentru rationali si
intelegere, scopul fiind de a metaforiza universul sub ochii poetului care se inspira din
toate tainele acestuia: din frumos si viata (flori), din cunoasterea de sine si existenta
(ochi), din iubire si cuvant (buze), din marea taina a mortii, marea trecere (morminte).
Opera se organizeaza datorita temei pe baza campului semnatic al cunoasterii idenfiticat
cu ajutorul celor doua metafore centrale “lumina mea” si “lumina altora”. Verbele la forma
negativa “nu strivesc”, “nu ucid” si cele care arata o acceptare a universului fara a-l
schimba, “iubesc” si “intalnesc” se opun verbului “sugruma”, facandu-se astfel separarea
dintre poet si lume.
La nivel artistic, opera are ca principala metafora revelatorie a poeziei care apare inca
din titlu “corola de minuni a lumii”si semnifica ideea cunoasterii luciferice. Ea este reluata
in incipitul poeziei, iar semnificatia ei este completata prin folosirea unor verbe la forma
negative “nu sporesc”, “nu ucid”. O alta metafora revelatorie care apare in poezie este
metafora lumii care simbolizeaaza cunoasterea. Cele doua tipuri de cunoastere sunt
redate prin asocierea elementelor de opozitie cu verbe sugestive care le pun si mai bine
in evidenta: “Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns”, in timp ce eul liric
blagian “spoveste”, “a lumii taina”/ […] nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai
tare taina noptii.
Mare parte din imaginile poetice din poezie se bazeaza pe asocierea unui element
abstract cu unul concret. De exemplu, cele patru metafore – simbol care alcatuiesc
“minunile corolei”si care se referea la temele creatiei blagien “flori si ochi si buze si
morminte”. Alte figuri de stil avem epitetul metaforic si inversiunea “nepatrunsul ascuns”
sau “intunecata zare”.
Poezia este alcatuita din 20 versuri libere (cu metrica variabila si cu masura inegala) al
caror ritm interior reda fluxul ideilor si fantezia sentimentelor. Euforia versurilor
sugereaza amplificarea misterului. Este prezenta tehnica ingambamentului, continurea
unei idei in versurile urmatoare, scrisa cu litera mica “Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii/ si nu ucid”.
Avand in vedere aceste caracteristici, opera data este o arta poetica moderna cu
influente de expresionism, interesul poetului fiind deplasat de la principiile tehnice
poetice.
In opinia mea, poezia impresioneaza prin sentimentul poetic de contopire cu misterele
universului, cu esenta lumii.