Sunteți pe pagina 1din 2

viaţa creştină ! , !

(
publicaţie editată şi distribuită gratuit de parohia „sf. arh. mihail și gavriil” - poieniţa, com. vânători, jud. iaşi, protopopiatul paşcani
)

Este cineva bolnav între voi? Să cheme


preoţii Bisericii şi să se roage pentru el,
ungându-l cu untdelemn, în numele Dom-
nului. Şi rugăciunea credinţei va mântui
pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de
va fi făcut păcate, se vor ierta lui.
EPISTOLA SFÂNTULUI APOSTOL IACOV 5, 14-15

„ ”

R
ânduiala statornicită de Sfinții Părinți
ca în a doua săptămâna a Postului
Mare să fie pomenit Sfântul Grigorie
Palama, este în strânsă legătură cu prima
duminică din Post, numită a Ortodoxiei.
Dacă Duminica Ortodoxiei și izbânda asu-
pra iconoclaştilor însumează triumful Bisericii

O
rice vreme este potrivită a pune început bun
pentru petrecerea spre mântuire. Așa a grăit asupra tuturor ereziilor trinitare și hristologice
și marele Pavel „Iată acum vreme potrivită, osândite în cele 7 Sinoade ecumenice, ziua
iată acum ziua mântuirii (2 Corinteni 6,2). „Să de astăzi, numită „a Sfântului Grigorie
lepădăm faptele întunericului și să ne îmbră- Palama” întruchipează pe toți Sfinții Pă-
căm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios rinți care prin insuflarea Duhului Sfânt, au
ca ziua.” (Romani 13, 12-13). Căci nu a zis că oferit Bisericii prin operele, canoanele și nevoiască neîncetat, după cum însuși Sfântul
vremea potrivită pentru mântuire este o oră anume hotărârile sinodale la care au participat, Grigorie, cu lacrimi de pocăința se ruga Năs-
sau o zi anume, ci că, după întruparea Domnului și dreapta credința. cătoarei de Dumnezeu prin cuvintele:
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, orice vreme este Datorită vieții sale ascetice deosebite, de „Lumineaza-mi întunericul!”.
potrivită. Căci așa cum, când pe pământ răsare lumina dumnezeiască și harismele Duhului Această rugăciune și lucrare în viața creș-
soarele cel simțitor, este vreme potrivită oamenilor Sfânt de care s-a învrednicit în nevoințele tinului este atât de necesară în această lume,
pentru ostenelile trupești, precum și David zice: sale din Sfântul Munte și Tesalonic, pe care întunecată de grijile materiale și provocările
„Soarele a răsărit și va ieși omul la lucrarea lui l-a păstorit că mitropolit și a înțelepciunii că acestor veacuri. Este o permanentă căutare
până seara,”(Psalmi 103, 22), la fel și când s-a dar al lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie a fost a lui Dumnezeu, izvorul luminii și Cel care a
arătat nouă în trup soarele dreptății, după întrupa- desemnat ca reprezentantul Ortodoxiei în zis: „Eu sunt lumina lumii, cel ce Îmi urmează
rea Lui, orice vreme este potrivită pentru lucrarea fața ereziilor vremii. Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumi-
celor duhovnicești, ceea ce însuși profetul o arată Grigorie Palama este cunoscut în Ortodo- na vieţii” (Ioan8,13).
după ce vorbește despre stăpâneasca venire xie ca „teologul luminii” ce ne învață de- Într-un cuvânt de învățătură rostit în ca-
„piatra pe care nu au luat-o în seamă ziditorii ace- spre harul divin, lumina dumnezeiască, lumi- drul acestei sărbători, Părintele Patriarh
ea a ajuns în capul unghiului” (Psalmi 117, 22-24) na taborică, energia necreată ce izvorăște Daniel explica faptul că lumina aceasta,
și adaugă: „aceasta este ziua pe care a făcut-o din Sfântă Treime și din care omul este che- nevăzută cu ochii trupeşti, „este simbolizată
Domnul: să ne veselim și să ne bucurăm în aceas- mat să se împărtășească. în icoanele ortodoxe prin lumina din jurul
ta”, însă cu privire la ziua soarelui celui sensibil, Această cale a luminii, spunea Sfântul capului sfinţilor, numită aureolă sau nimb.
aceea este întreruptă de noapte, căci zice „va ieși Grigorie, este deschisă tuturor și nu puțini Sfântul Grigorie arată în scrierile sale că
omul la lucrul său până seara” (Psalmi 103, 23),în sunt cei care ajung la deplinătatea ei. Iar această lumină nu vine de la soare, ci este
vreme ce neînserat și neapus este soarele dreptă- dacă omul Îl caută cu ardoare, Dumnezeu lumină necreată care se arată din interiorul
ții şi, după spusa Apostolului că „nu are mutare picură în inima acestuia lumină, binecuvânta- sufletului omului rugător unit cu Dumnezeu,
sau umbră de schimbare” (Iacov 1, 17), neîncetat re și har. Pentru a se împărtăși din această întrucât ea vine direct din lumina sau slava
este timpul potrivit pentru lucrarea duhovnicească. lumină dumnezeiască, omul trebuie să se Preasfintei Treimi”.
VIAŢA CREŞTINĂ • 15 martie 2020 2

T
imp de 40 de zile, credincioşii creştin- rosturi purificatoare, iar faptele cele bune trag Călătorii, bătrânii şi bolnavii
ortodocşi se pregătesc, prin post, de mult la cântar. Fiecare dintre noi avem datoria, erau scutiţi de post
marea sărbătoare a Învierii Domnului spunea acum câteva decenii dascălul Latu cel
nostru Iisus Hristos. Toată această perioadă bătrân din Ungureni, Botoşani, să ne gândim Tot postul, ţăranii obişnuiau să se ocupe în speci-
de purificare spirituală şi trupească, această mereu la averea cu care vom trece dincolo, în al de treburile gospodăreşti, în timp ce femeile
renunţare de bunăvoie a omului la plăceri, se lumea drepţilor şi a dreptăţii”, subliniază specialis- dereticau la împletit, ţesut sau tors, fetele mari
constituia în lumea satului de odinioară într- tul. cosând pe ascuns cămeşile speciale pentru zilele
un adevărat ritual de lepădare a păcatelor, Şi atunci, şi acum, postul reprezenta nu doar Paştilor. Tot mai aproape de întâmpinarea Învierii,
ţinut cu sfinţenie de la cel mai mic, la cel mai lepădarea de păcate, ci şi modalitatea prin postul devenea mai aspru. În ultima săptămână,
mare şi mai vârstnic din bătătură. Vă prezen- care omul se simţea mai aproape de Dumne- începând cu seara Duminicii Floriilor, mai ales
tăm în cele ce urmează un interviu realizat cu zeu, crezând că astfel rugăciunile ridicate întru bătrânii nu mai mâncau şi nu mai beau nimic
Marcel Lutic, etnograf la Muzeul Etnografic al împlinirea celor mai arzătoare dorinţe erau mult până în Joia Mare; „atunci se împărtăşeau, după
Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal Na- mai lesne auzite de Cel de Sus. „Cine posteşte 40 care obişnuiau să mănânce puţin, urmând ca
ţional „Moldova” din Iaşi. de zile şi petrece numai în rugăciuni poate să postul negru să fie continuat până în ziua de
audă pe Dumnezeu, ca şi Moise, credeau bătrâ- Paşti”. „În tot acest timp se închinau şi mergeau
Postul Sfintelor Paşti sau Păresimile este cel nii”, spune etnograful ieşean. la biserică, se păzeau mult să nu se supere, să
mai lung şi mai aspru dintre toate posturile de nu se sfădească ori să nu vorbească pe cineva
durată instituite de Biserica Ortodoxă. În toată de rău, reuşind astfel să întâmpine cu sufletul
această perioadă fiecare creştin ortodox se pre-
Grijania, un ritual ţinut cu sfinţenie curat şi fără păcat Învierea Domnului", mai spune
găteşte pentru primirea Luminii Învierii în sufletul domnul Lutic.
Întreaga suflare a satului de altădată participa Totuşi, ca şi acum, existau şi în lumea satului
şi în casa sa, prin post şi rugăciune, prin renunţa- la sfintele slujbe, spovedindu-se şi împărtă-
rea de bunăvoie la toate lucrurile şi faptele care arhaic o seamă de oameni cărora li se permitea
şindu-se ori de câte ori se săvârşea Sfânta gustarea mâncărurilor de frupt. „Morala ortodoxă
aduc o părută plăcere trupului, dar prejudiciază Liturghie, cu precădere însă în timpul postului.
sufletul. permite călătorilor, bătrânilor şi bolnavilor să mă-
„În vremurile de altădată, fiecare om al satului se nânce de dulce chiar şi în această săptămână,
Curăţirea omului arhaic începea cu renunţarea mărturisea la duhovnic în fiecare post şi se împăr-
la mâncărurile de dulce şi continua cu pregătirea poporul spunând că Baba călătoare n-are sărbă-
tăşea. Aceasta era grijania. Faţă de cei vii şi faţă toare, iar Postul bolnavilor şi rugăciunea beţivilor
sufletească prin participarea în mod regulat la de cei morţi. Îndeobşte, după ce se rostea în
sfintele slujbe, prin spovedanie, prin purtarea de Dumnezeu nu le ţine în seamă. Pe de altă parte,
particular rugăciunea «Tatăl nostru», se spunea şi mulţi oameni nu socoteau postul alimentar o virtu-
grijă a celor adormiţi. „În urma acestui mare exer- un adaos rămas din bătrâni: «Doamne, iartă pă-
ciţiu de voinţă, care se numeşte post, credinciosul te ieşită din comun, astfel explicându-se zicerea:
catele mamei şi ale tatei, ale bunicului şi bunicii, Cine posteşte/ Bună faptă face, / Iar cine nu
se uşurează de păcate. În trecut, postul era ţinut ale moşilor şi strămoşilor, ale naşului şi ale moa-
cu sfinţenie, călcarea lui fiind considerată păcat, posteşte/ Nicidecum nu greşeşte, adaptare
şei, precum şi ale mele, păcătosului»”, ne-a mai după cunoscutul verset biblic: «Nu-i păcat ce intră
iar înfruptarea era sinonimă cu spurcarea. Dacă dezvăluit etnograful Marcel Lutic. În ziua când se
cineva s-a înfruptat din pricina altuia, păcatul în om, dar e păcat ce iese din om»”, rememorea-
primea Sfânta Împărtăşanie, potrivit normelor ză etnograful.
cădea asupra aceluia. Se spune că doar omul arhaice, nu era permis sărutul; tot păcat era şi să
care se poate înfrâna prin post şi renunţă la satis- scuipe acela care se împărtășea. Satul de astăzi în Postul Paştilor
facţia unor mâncăruri substanţiale, numai acela e În Săptămâna Albă sau a Brânzei, se mânca
în stare să ducă zile după zile de praşilă şi de Mare parte dintre credinţele populare au fost
mai ales lapte, brânză şi alte derivate lactate, ouă păstrate cu sfinţenie în lumea satului. Astfel, ca şi
coasă, de cum se face lumină până în amurgul şi aluaturi, „cu scopul de a obişnui treptat organis-
serii. Ţăranul român a constatat că acolo unde odinioară, s-a păstrat tradiţia iertării şi împăcării
mul pentru multele şi adeseori asprele zile ale cu cei vii şi cu cei morţi, „spovada şi împăca-
nu-i voinţă pentru înfrânare de la mâncare nu Postului Mare, pregătindu-ne să intrăm în post cu
este nici tragere de inimă pentru munca grea”, rea”, după cum o numeşte bătrâna Ruxanda
sufletul curat (sau alb, după expresia oamenilor Manciu din satul ieşean Bâcu. „Nu trece post să
spune Marcel Lutic, etnograf la Muzeul Etnografic de altădată)”.
al Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal Naţi- nu mă spovedesc, aşa îi învăţ şi pe copiii mei, pe
Fiecare zi din prima săptămână a postului nepoţi; să se spovedească, să se împace cu
onal „Moldova” din Iaşi. Renunţarea la bucatele purta câte un nume: lunea curată, ziua forfecarilor
de dulce şi hrănirea cu mâncăruri de post (fasole, lumea din jurul lor, cu care au greşit. Mai ales în
sau Spolocania, marţea vaselor, miercurea strâm- Postul Mare, am grija morţilor; dacă eu am rămas
cartofi, varză, ceapă etc.) va face ca meniul de bă sau frumoasă, joia iepelor, vinerea Sân
sărbătoare din noaptea Învierii să fie cu mult mai singura din mamă, tată, fraţi, trebuie să le port
Toaderului. „În prima zi de post se săvârşeau mai grija, duc şi eu un blid de pomană. Aşteaptă şi ei,
gustos, „omul acela va cunoaşte adevărata bună- multe ritualuri: spolocania, înăcrirea borşului şi
tate a acestor bucate”. săracii; sufletul vine să vadă dacă le-ai adus ceva,
jujeul. Spolocania sau spălarea presupunea cură- dacă nu, se supără, se întorc înapoi la Dumnezeu
„Cine posteşte 40 de zile şi petrece ţirea gurii, gâtului şi maţelor cu borş holtei, adică şi mă pârăsc că nu am grijă de morţi”, crede cu
numai în rugăciune poate să audă borş fără legume. Ziua de marţi era cunoscută tărie femeia de 70 de ani.
sub numele de marţea vaselor, când exista obice- Însă nu doar sufletul trebuie primenit; bătrâna
pe Dumnezeu” iul de a se spăla toate vasele în care s-au pregătit nu uită nici de orătăniile din ogradă şi, sprintenă,
Lepădarea de bucate reprezintă doar o mică mâncăruri de dulce, aceste vase fiind duse apoi în în aşteptarea fierturii de fasole, bătrâna trebălu-
parte din ceea ce reprezintă postirea. Potrivit pod, de unde erau coborâte tocmai la Paşti. Ziua ieşte la curăţirea casei şi a grădinii: „Curăţenia se
credinţei multor oameni ai satelor, „degeaba a treia purta numele de miercurea strâmbă sau cuvine să se facă în toată ograda, la dobitoace,
posteşti, dacă păstrezi duşmăniile”, astfel că miercurea frumoasă, fiind păzită în special de copacii să fie daţi cu var, casa văruită. Dar astea
postul este precedat în mod necesar de iertare: oamenii care se temeau să „nu se strâmbeze le faci mai înainte de Săptămâna Mare. În Săptă-
iertarea cu cei cărora le-ai greşit, iertarea cu veci- gura”, iar cea de-a patra zi se numea joia iepelor, mâna Patimilor nu faci treabă deloc, aşa am
nii, cu naşii, cu finii, cu părinţii etc. ţinerea ei având ca motivaţie specială o credinţă a învăţat eu de la mama mea. Nu trebuie să faci zoi
Potrivit lui Marcel Lutic, „omul de la sat credea femeilor, potrivit căreia cele care o serbau năş- (să nu speli), că e lucru necurat, nu coşi, nu torci,
că măcar o parte din păcate se pot ispăşi încă din teau mai uşor. În ziua a cincea începea ciclul Sân nu tai miei în Vinerea Patimilor. Pentru noi S-a
această viaţă”, iar posturile şi rugăciunile făceau Toaderilor, acum fiind ţinută Vinerea Sân răstignit Mântuitorul, pentru asta ar trebui să mer-
parte din acest ritual al ispăşirii. „Din generaţie în Toaderului, adică începeau slujbele speciale gem numai la biserică săptămâna asta, la denii,
generaţie, de la tată la fiu, de la mamă la fiică, era pentru morţi”, mai spune specialistul de la Muzeul să lăudăm şi să jelim pe Domnul”, îndeamnă
transmisă credinţa că posturile şi rugăciunile au Etnografic al Moldovei. femeia.
contact: pr. marius-ionuţ tabarcea, tel. 0745776456, mail: parohia.poienita@yahoo.ro, web: poienita.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita