Sunteți pe pagina 1din 2

viaţa creştină !

,
publicaţie editată şi distribuită gratuit de parohia „sf. arh. mihail și gavriil” - poieniţa, com. vânători, jud. iaşi, protopopiatul paşcani
!( )

Ceea ce cuvântul împărtăşeşte prin auz,


pictura arată în tăcere prin imagine.
SFÂNTUL VASILE CEL MARE

M
ă întreba o colegă/prietenă penticostală o avem pe perete sau pe raft. Iar poza băiatu-

A
l VII-lea Sinod Ecumenic – Niceea (787) mai demult: „Voi ortodcşii, de ce vă în- lui, sunt icoanele pentru noi, icoanele pe care le
prin hotărârile sale, marchează victoria cul- chinați la icoane? Nu știți că e păcat să sărutăm cu umilință, cu iubire și contemplare.
tului icoanelor asupra ereziei iconoclas- va închinați idolilor?”. Eu i-aș fi răspuns înapoi: Căci așa cum spunea Sfântul Grigore de
te, având ca principal temei, Întruparea Fiului lui „Tu nu ai simți niciodată nevoia să săruți poza Nyssa, nu putea trece pe lângă o icoană cu
Dumnezeu „de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioa- cuiva foarte drag din familie, care a murit?” Avraam care-l jertfea pe Isaac „fără să verse
ra şi S-a făcut Om”. Pentru mântuirea oamenilor, Icoanele au apărut încă de la începuturile lacrimi”.
El a luat trup omenesc plin de viață, al celor care creștinismului, și, chiar Sfântul Apostol și După această scurtă povestioară, este ab-
trebuiau salvați, pe care l-a îndumnezeit deplin. Un Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit pri- surd să susținem că acel băiat venera o hârtie
alt temei important îşi are izvorul în viaţa şi tradiţia mele icoane ale Maicii Domnului. Creștinii se și un lemn. Așa cum e absurd să susținem că
Bisericii încă de la începutul ei, care a folosit şi roagă în prezența icoanelor, dar nu la icoane, noi venerăm lemnul sau sticla din fața noastră.
cinstit reprezentări ale Mântuitorului, Maicii Dom- vopselelor sau lemnului. Venerăm Sfinții, pe Maica Domnului și pe
nului şi sfinţilor, după cum decoperim în operele Spunea cineva foarte frumos, faptul că ve- Fiul ei, reprezentați în aceste icoane.
nerarea și respectul icoanelor de către creș- Icoana este o imagine făcută nu pentru ochi
Sfinţilor Părinţi. tini, este precum respectul față de steagul și minte, ci pentru suflet și inimă, căci, chiar
Astfel, în secolul al IV-a, Sfântul Vasile cel românesc. Respectul față de steag reprezintă dacă sensurile nu sunt înțelese de la prima
Mare vorbeşte despre faptul că „cinstirea adusă aceeași atitudine că și față de icoane, un fel de vedere, icoana aduce mângâiere, ne întăreşte
icoanei se ridică la cel reprezentat în aceasta”, în venerare. Așa cum nu venerăm lemnul sau făcându-ne să avem nădejde; când sufletul
timp ce Sfântul Grigorie Teologul recomandă vopseaua, ci persoana pictată în icoană, tot așa „plânge” și privim icoana Maicii Domnului, par-
imaginile creștine pentru împodobirea bisericii, patrioții nu venerează țesătura și culorile, ci țara că simțim iubirea, milostivirea și sprijinul aceleia
dând exemplu în acest sens pe tatăl său, episco- reprezentată de steag. ce „a născut pricină veseliei”. Icoana ne ridică
pul Grigorie din Nazianz. Sfântul Ioan Gură de Era o data un băiat. Și băiatul acesta se din lumea aceasta, din zbuciumul cotidian,
Aur aminteşte despre egalitatea dintre cuvântul plimba iarna, într-o zi, cu bunicul său, prin pă- ducându-ne cu gândul la cele mai presus de
propovăduit și icoană, numind icoana „mijloc de dure. Întâmplarea nefericită făcu ca băiatul să lume, la contemplația care ne sfințește vederea
aducere aminte și cinstire a sfinților”. Totodată, se apropie de un iaz înghețat, și din neatenție și, prin ea, sufletul. „Prin icoane vizibile suntem
Sfântul Grigorie de Nyssa vorbește despre închi- să alunece în el, gheața fiind prea subțire. Buni- conduși la contemplarea a ceea ce este divin și
puirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, cul își aruncă toiagul ca să îl salveze pe băiat, spiritual” (Sfântul Ioan Damaschinul).
icoană spre care, când căuta, vărsa din ochii lui băiatul se prinse de toiag, fiind tras afară, dar în Din icoane putem învața. Le privim, și
lacrimi de umilință. El mai aminteste și despre același timp, bunicul alunecă și el în iaz. observăm toată „familia” lui Dumnezeu. Vedem
icoana Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron și Băiatul, neavând destulă putere, nu reuși să smerenia, iubirea și blândețea acestora,
despre icoana lui Hristos. îl tragă pe bunicul său, și acesta muri înecat. umplându-ne de liniște și de gânduri bineplăcu-
Sfântul Ambrozie de Milan mărturisea că i s-a După această întâmplare, el păstrase toiagul te lui Dumnezeu. Vedem un Sfânt, și ne adu-
arătat Apostolul Pavel, așa cum este închipuit pe bunicului cu sfințenie, obiectul ce îi salvase cem aminte de viața acestuia, ne aducem
viața. Uneori lua toiagul în mână, îl mângâia și aminte de învățăturile acestuia, de sfaturile
icoană (Scrisoarea 35), iar la Sfântul Atanasie cel sale. Și atunci ne minunăm, ni se umple sufletul
îl săruta. Din când în când, pe furiș, când nu îl
Mare găsim următoarea argumentare: „Noi credin- vedea nimeni, scotea o poză de-a bunicului din de dorința de a-L slăvi pe Dumnezeu, și ne
cioșii, cand ne închinăm la icoane… arătăm buna buzunar, vărsa o lacrimă rapidă, și săruta poza rugăm, contemplând și mulțumind Domnului.
închinare și iubire către acea față care este închi- pe ascuns. Întrebat de un coleg de ce tot ține Privim icoanele, dar deja privim dincolo de
puită pe icoane.” toiagul acela în colțul camerei, băiatul răspun- acestea. Ne minunăm și ne facem cruce, dar
O mărturie similară găsim şi la Sfântul se: „Acel toiag îmi aduce aminte faptul că o nu ne minunăm pentru aurul sau foițele de aur
Metodie de Patara care afirmă că „închipuirea persoană foarte dragă mie, care m-a iubit ne- ce s-au utilizat în realizarea icoanei.
îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale condiționat și a avut grijă de mine, și-a dat viața Când mă uit la imaginea unei fete semi-
începătoriilor și ale stăpâniilor, noi le facem întru pentru mine”. Văzut mai apoi de către cineva îmbrăcate, făcând reclamă la cine știe ce, la ce
cinstirea și slava lui Dumnezeu". sărutând poza, acesta îl întrebă, chicotind rău- lucru bun și folositor mă pot gândi? Însă când
La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin (sec. tăcios: „De ce săruți acea poză ?” Iar el răspun- privesc o icoană, cum să nu îmi amintesc faptul
VIII) ne recomandă următoarele: „Daca ele dea: „Acea poză îmi aduce aminte de bunicul că Iisus Hristos și-a dat viața pentru noi din
(icoanele, n. red.) sunt adevărate și slujesc spre meu, care a murit, dar care știu că are grijă de iubire? Când privești icoanele, doar lucrurile
slava lui Dumnezeu și a Sfinților Lui, spre a îndem- mine. Și pentru că nu pot să îi sărut obrazul în bune pot încolți în mintea ta. Îți aduci aminte
na la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană semn de mulțumire, respect și iubire, îi sărut de virtuțile, de întâmplările și de minunile ce au
și spre mântuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le această poză, aducându-mi mereu aminte de el fost săvârșite, și de aceea, cum să nu le privim
primim și să le cinstim, însă nu în alt fel, decât ca și purtându-l în suflet.” mereu cu atâta iubire ?
pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe niște Toiagul înseamnă crucea pentru creștinii „Icoanele sunt portretele de familie ale lui
cărți pentru oameni…” ortodocși, crucea ce o purtăm la gât, crucea ce Dumnezeu” (Sursa: ortodoxiatinerilor.ro)
VIAŢA CREŞTINĂ • 8 martie 2020 2

iua Internațională a Femeii își are rădăci-


Z nile la începutul secolului trecut, ca ur-
mare a manifestărilor pentru dobândirea
unor drepturi sociale și politice. Ziua femeilor în
data de 8 Martie a fost recunoscută ca sărbă-
toare internațională în anul 1975, devenind o
tradiție în Europa și în SUA.
Mult mai vechea Tradiție a Bisericii Ortodo-
xe depășește granițele emancipării sociale sau
politice a femeii. Biserica reflectă în sens spiri-
tual asupra femeii creștine, care este apreciată
prin asemănarea ei cu Maica Domnului și cu
Femeile Mironosițe.
Creștinii își aduc aminte cu recunoștință de
toate femeile care din timpul Sfinților Apostoli și
până astăzi au arătat credință, prețuire și evla-
vie pentru Hristos și pentru Biserica Sa, în spe-
cial în Duminica Femeilor Mironosițe. Biserica
este conştientă de rolul pe care îl are femeia în
actul educațional și formativ al copiilor și tineri-
lor, în sânul familiei tradiționale.
Mamele și bunicile creștine rugătoare, prin
evlavia, bunătatea, smerenia și înțelepciunea îndrăzneală credința în Iisus Hristos, în situații vântări tuturor femeilor care cultivă și măr-
lor, sunt o binecuvântare pentru familie și Bise- grele. Sfânta Împărăteasă Elena este un model turisesc credința în Iisus Hristos Cel răstig-
rică. Lumina bunătății sufletului părinților este relevant pentru viața creștină a femeilor în ge- nit și înviat, aducând multă lumină şi bucu-
un reper major în formarea caracterului copiilor neral, și a mamelor în special, exemplu de rie în viața Bisericii, a Familiei și a Societă-
şi al tinerilor. mărturisire a credinței creștine în familie și în ții. Le dorim tuturor sănătate și mântuire,
Calendarul ortodox este plin de sfinte muce- societate, îmbinând armonios înțelepciunea cu pace și bucurie sfântă întru mulți și binecu-
nițe și cuvioase care, după modelul Maicii evlavia și credința cu dărnicia. vântați ani!
Domnului, și-au desăvârșit firea mărturisind cu Adresăm felicitări, mulțumiri și binecu- (Sursa: basilica.ro)

vins că şi preoţii pe care i-am amintit aici, dacă


ar fi fost întrebaţi, ar fi răspuns, în mod catego-
ric, la fel — că niciodată nu s-a constatat ca
vreo boală, fie ea dintre cele mai uşoare sau
mai grele, să fie transmisă prin intermediul
Sfintei împărtăşanii, respectiv de la bolnav
către preot. Chiar şi eu, după 35 de ani de
slujire în cadrul Spitalului „Hipocrat”, nu m-am
îmbolnăvit vreodată din cauza vreunui microb
luat de acolo sau de oricare alta dintre bolile de
care sufereau cei internaţi acolo. Mai mult de-
cât atât, în ultimii ani de slujire ai mei, la Spita-
n ultima vreme se pune tot mai mult în- se puneau în slujba aproapelui până la sacrifi- lul „Hipocrat” fuseseră internaţi destul de mulţi
Î trebarea dacă, prin Sfânta împărtăşanie,
există posibilitatea transmiterii unor boli.
Discuţia a devenit şi mai aprinsă mai ales de
ciu de sine, oferind mângâiere, timp de mulţi
ani, fiecărui bolnav în parte. Între aceştia, îi
amintesc pe părintele Georgios Koutis, de la
bolnavi de SIDA.
Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, pe toţi i-
am cercetat, i-am spovedit şi împărtăşit în repe-
când şi-a făcut apariţia boala SIDA. Bineînţe- Spitalul „Sfântul Sava”, pe părintele Elpidios, tate rânduri. După cum era normal, de fiecare
les, creştinii adevăraţi nu-şi pun deloc această fratele părintelui Filoumenos, ieromartir al zile- dată am consumat Sfanta împărtăşanie rămasă
întrebare. Nu sunt puţini, însă, nici cei care se lor noastre, de la Spitalul „Crucea Roşie”, pe cu aceeaşi bucurie şi evlavie şi fără nici un fel
tulbură, punând semne de întrebare. părintele Ilie Tsokogiannis, ulterior mitropolit al de reţinere.
Cea mai bună dovadă, bineînţeles pentru Demetriadei, de la Spitalul „Buna Vestire”, pe Cum ar fi fost posibil, de altfel, ca microbii,
cei care au nevoie de ea, referitor la faptul că părintele Anastasie Drapaniotis, de la Spitalul care sunt atât de neînsemnaţi, să fie mai puter-
bolile nu se transmit prin Sfânta împărtăşanie „Popular” şi pe părintele aghiorit Pantelimon, de nici decât Creatorul Universului, decât Atotpu-
cu Sfântul Trup şi Sânge ale Mântuitorului nos- la Spitalul „Mântuleasa”, toţi activând în perioa- ternicul Dumnezeu? Cum ar fi fost posibil ca
tru Hristos, sunt chiar preoţii de spital, cei care da în care tuberculoza făcea ravagii. Marele Vindecător, Cel care vindecă toate boli-
consumă Sfânta împărtăşanie rămasă după La ora la care scriu aceste pagini, menţin le doar prin Cuvântul Său, să fie chiar cel care
împărtăşirea tuturor bolnavilor. încă legături duhovniceşti cu majoritatea dintre transmite boala? Aceasta este o mare blasfe-
Pe perioada cât am slujit în cadrul Spitalului preoţii care, dând dovadă de zel şi putere de mie, fraţilor! Cel care doar gândeşte aşa face
„Hipocrat”, am avut ocazia de a cunoaşte şi sacrificiu, slujesc prin spitalele din Atena. Vă dovada că este un om care nu L-a cunoscut
colabora cu truditori de seamă ai Bisericii, care asigur, fără nici un fel de ezitare — şi sunt con- niciodată, cu adevărat, pe Hristos.

contact: pr. marius-ionuţ tabarcea, tel. 0745776456, mail: parohia.poienita@yahoo.ro, web: poienita.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita