Capitolul 11

CLASA HIDRISOLURI
În această clasă au fost incluse solurile care au ca orizont de diagnoză
orizontul Gr (gleic de reducere) sau W (stagnic) care începe din primii 50 de cm ai
profilului de sol, sau orizonturile Al (A limnic).

11.1. Gleiosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol gleic (GC); Dystric Gleysols
Gleiosol (GS) Typic Endoaquaepts
Lăcovişte (GLdy)

Elemente de diagnoză. Proprietăţi gleice (orizont Gr) care apar pe profil din
primii 50 cm ai solului mineral.
Răspândire. Gleiosolurile ocupă suprafeţe restrânse în zona de stepă,
silvostepă şi zona forestieră, însumând o suprafaţă de 585 000 ha (Florea, 2004).
Gleiosolurile cernice şi molice sunt răspândite insular sau sub formă de fâşii
în sectoarele joase cu drenaj deficitar ale Câmpiei de Vest (Bârzava, Bega, Timiş),
Câmpia Crişurilor, Câmpia Someşului, în zone de subsidenţă din Câmpia Română
(Râmnic – Buzău – Ploieşti, Câmpia Băileşti).
Apar frecvent în Lunca şi Delta Dunării, în Lunca Jijiei şi Bahluiului.
Subtipul tipic apare în porţiunile slab drenate ale luncilor şi teraselor din
zona de dealuri şi chiar montană, precum şi în depresiunile montane şi premontane
(Depresiunea Borsec, Braşov, Gheorghieni, Ciuc, Făgăraş, Sibiu, Beiuş, Baia Mare,
Oaş, Zarand).
Condiţii de formare. Materialul parental este predominant de origine
fluviatilă sau fluvio-lacustră şi are o textură, de obicei, fină sau mijlociu-fină. Spre
deosebire de subtipul cernic, subtipul tipic s-a format pe materiale parentale sărace
sau lipsite de calciu, luturi, argile, depozite fluviatile şi lacustre. Factorul
determinant al formării gleiosolurilor îl constituie apa freatică situată la mică
adâncime (1–2 m) favorizând majoritatea proceselor de gleizare.
Relieful este reprezentat de lunci joase, terase, câmpii joase şi depresiuni.
Climatul. Gleiosolurile s-au format în climate diferite, de la cele cu bilanţ
hidroclimatic mediu annual deficitar pănă la cele cu bilanţ hidroclimatic excedentar.
Subtipurile molice şi cernice (fostele lăcovişti) s-au format în climat de stepă
şi silvostepă, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 8-10 0C, precipitaţii medii
400-700mm, regim hidric exudativ.
Subtipurile tipice s-au format în climate mai răcoroase cu temperaturi medii
anuale de 6-7 0C şi precipitaţii medii anuale de peste 700mm.

130
 Vegetaţia. Gleiosolurile s-au format şi au evoluat sub vegetaţie de fâneaţă
sau făneaţă umedă alcătuită din plante higrofite ca: Alopecurus sp. (coada vulpii),
Agrostis alba (iarba câmpului), Typha sp. (papură), Juncus sp. (pipirig), Carex sp.
(rogoz).
Procese pedogenetice. Gleiosolurile se formează în condiţii de prezenţă a
apei freatice în primii 50 cm ai solului. Excesul de apă freatică creează un mediu
anaerob astfel încât microorganismele îşi procura oxigenul necesar proceselor
metabolice din compuşii organici şi minerali ai solului. În aceste condiţii materia
organică se îmbogăţeşte în carbon, fapt ce se manifestă prin culoarea închisă a
profilului şi prin procentul mai mare de materie organică. Oxizii de fier şi mangan,
prin reducere, se transformă în compuşi feroşi şi manganoşi care se acumulează în
masa solului, imprimându-i un colorit specific, verzui-măsliniu, verzui-albăstrui.
În perioadele când nivelul apei freatice coboară şi pătrunde mai mult aer în
sol se intensifică procesele aerobe, astfel încât compuşii fierului şi manganului se
oxidează generând un orizont gleic de oxidoreducere (Go) cu un aspect marmorat
(pete brun roşcate în amestec cu pete de culoare cenuşie). Materia organică
acumulată în condiţii de aerobioză se descompune lent, generând humus de tip mull,
alcătuit din acizi huminici saturaţi în cationi de calciu care se acumulează într-un
orizont Am gros, de culoare negricioasă.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Ao-AGo-Gr.
Orizontul Ao este gros de 15-30 cm, cu o culoare brună, brună-cenuşie.
Orizontul AGo are grosimi variabile, în funcţie de adâncimea apei freatice,
are aspect marmorat cu pete vineţii- cenuşii în proporţie de 16-50 % şi pete ruginii în
proporţie de peste 16 %, cu un colorit mai dechis, cu valori şi crome mai mari ca 3,5
la materialul în stare umedă, atât pe fețele, cât şi în interiorul elementelor structurale.
Orizontul Gr, cu grosime variabilă, dar cu limita superioară aflată mai sus de
50 cm, are o culoare cenuşie-vineţie uniformă, cu culori de reducere în proporţie mai
mare de 50 % din suprafaţa orizontului.
Proprietăţi. Lăcoviştile prezintă textură variabilă în raport de natura
materialului parental, adesea mijlocie fină sau fină, nediferenţiată pe profil.
Lăcoviştile formate pe depozite stratificate prezintă textură contrastantă. Structura
este grăunţoasă în Ao şi în partea superioară a lui AGo, iar în Gr solul se prezintă
nestructurat, datorită excesului de umiditate. Solurile gleice sunt, în general,
compacte, excesiv de umede şi cu aeraţie slabă, mai ales la nivelul orizonturilor Gr
si AGo. Conţinutul de humus variază între 2 şi 3%, cu rezerve de humus de 60-140
t/ha. Sunt soluri acide-slab acide (pH=5-6,5), cu grad de saturaţie în baze cuprins
între 55-80%, mai slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu o activitate
microbiologică mai redusă.
Subtipuri: distric: (O)-Ao-Gr; eutric: (O)-Ao-Gr; calcaric: (O)-Ao-Gr;
molic: (O)-Am-Gr; cernic: (O)-Am-AmGr-Gr; umbric: (O)-Au-Gr; cambic:
(O)-Ao-Bv-Gr; psamic: (O)-Ao-Gr; pelic: (O)-Ao-Gr; aluvic: (O)-Ao-Gr; histic:
T-Ao-Gr; tionic: (O)-Aosf-Gr.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Gleiosolurile au fertilitate potenţială
ridicată; factorul limitativ care împiedică valorificarea acestui potenţial îl constituie
131
excesul de umiditate şi compactitatea orizonturilor AGo şi Gr. Pentru transformarea
fertilităţii potenţiale în fertilitate efectivă se impun lucrări de drenare şi afânare
profundă a solului care conduc la îmbunătăţirea regimului aerohidric din sol şi la
intensificarea proceselor de humificare şi mineralizare a materiei organice.
Gleiosolurile oferă condiţii bune de vegetaţie stejarului, frasinului, ulmului, cât şi
plopilor negri hibrizi.

GLEIOSOL CALCARIC CERNIC. Podişul Fălticenilor, 2009

Tabel 11.1
ORIZONTURI Aţk Amk1 Amk2 ACkGr CkGr1 CkGr2 CkGr3
105-
Adâncime (cm) 0-10 10-26 26-45 45-60 60-78 78-105
140
Nisip grosier (%) 1,3 2,0 1,8 1,2 2,1 1,5 1,3
Nisip fin (%) 24,2 26,7 24,0 29,3 31,1 32,6 31,7
Praf (%) 28,0 26,3 28,7 32,1 29,2 30,7 29,8
Argilă < 0,002mm
46,5 45,0 45,5 37,4 37,6 35,2 37,2
(%)
Argilă < 0,01mm
63,6 62,8 62,5 57,3 57,8 54,6 55,8
(%)
Da (g/cm3) 1,10 1,13 1,24 1,44 1,51 1,63 -
Pt (%) 58,8 57,7 53,7 46,1 43,5 39,3 -
Pa (%) 24,5 24,7 19,9 12,2 10,7 7,6 -
Rez. penetr
17 20 26 31 38 41 -
(kgf/cm2)
CH (%) 12,1 11,9 12,3 11,6 9,4 10,2 8,5
CO (%) 18,2 17,9 18,5 17,4 14,1 15,3 12,8
CC (%) 31,2 29,2 27,3 23,6 21,7 19,5 -
CT (%) 53,5 51,1 43,3 32,0 28,8 24,1 -
CU (%) 13,1 11,4 8,8 6,2 7,6 4,2 -
Humus (%) 7,56 7,32 4,92 2,04 - - -
Azot total (%) 0,295 0,293 - - - - -
C/N 6,8 14,7 - - - - -
CaCO3 (%) 0,0 0,0 0,0 2,1 6,4 10,8 10,3
Ph în apă 7,55 7,60 7,80 8,06 8,18 8,30 8,27
SB (me/100 g sol) 48,02 49,13 44,16 30,91 22,08 17,66 20,98
Ca+Mg++
46,84 47,94 43,02 29,82 20,75 16,36 19,58
(me/100 g sol)
K+ (me/100 g sol) 0,60 0,58 0,60 0,59 0,55 0,54 0,59
Na+ (me/100 g sol) 0,58 0,61 0,54 0,51 0,79 0,77 0,81
H+ (me/100 g sol) - - - - - - -
T (me/100 g sol) 48,02 49,13 44,16 30,91 22,08 17,66 20,98
V (%) 100 100 100 100 100 100 100

132
 11.2. Stagnosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Stagnic Cambisols
Typic Epiaquepts
Sol pseudogleic (pp), (CMst);
Stagnosol (ST) (pp); Typic
(PG) Stagnic Luvisols
Epiaqualfs (pp)
(pp), (LVst)

Elemente de diagnoză. Orizontul W (pseudogleic), a cărui limită superioară

se află în primii 50 cm, grefat atât pe orizontul A sau E, cât şi pe cel puţin 50 cm din
partea superioara a orizontului B.
Răspândire. Stagnosolurile ocupă suprafeţe joase (aprox. 100 000 ha) pe
platourile dealurilor şi podişurilor (Piemontul Getic, Piemonturile Vestice, Podişul
Someşan, Podişul Someşan, Podişul Sucevei) şi pe terenurile plane sau depresionare
ale depresiunilor intracarpatice şi subcarpatice (depresiunile Braşov, Făgăraş, Haţeg,
Zarand, Baia Mare, Rădăuţi etc).
Condiţii de formare. Materialele parentale pe care s-au format aceste soluri
prezintă o stratificaţie geologică primară, cu un strat inferior alcătuit din materiale
argiloase de terasă şi unul superior alcătuit din materiale loessoide. În unele situaţii
stratul greu permeabil provine de la un orizont argilos compact, aparţinând unui
vechi sol trunchiat prin eroziune şi acoperit ulterior cu materiale loessoide, uşor
permeabile.
Relieful este reprezentat de forme plane sau depresionare situate în zonele de
deal, podiş, câmpii umede.
Climatul este în general umed, cu precipitații medii anuale ce depăşesc 600
de mm, cu indice de ariditate frecvent mai mare de 35.
Vegetaţia naturală sub care s-au format aceste soluri este alcătuită din păduri
de cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniţă (Quercus
frainetto). Prin defrişarea pădurilor fenomenele de înmlăştinare s-au accentuat, astfel
încât au apărut plante higrofite din genurile Juncus, Agrostis, Carex, Phragmites etc.
Procese pedogenetice. Caracateristice sunt procesele de stagnogleizare
datorată stagnării prelungite a apei provenite din precipitaţii. În condiţii de exces de
umiditate, compuşii fierului şi manganului se reduc şi migrează împreună cu
substanţele organice în orizonturile inferioare.
În perioadele secetoase, atunci când în porii solului pătrunde aerul, compuşii
reduşi ai fierului se reoxidează şi precipită pe faţetele din interiorul agregatelor
structurale. Această alternanţă a perioadelor de oxidare şi reducere determină
culoarea marmorată a orizonturilor.
Într-un stadiu înaintat de hidromorfism se formează un orizont EW de
culoare cenuşie deschisă, iar în orizontul BtW în care petele cenuşii (caracteristice
procesului de reducere) sunt dominante faţă de petele ruginii (caracteristice
procesului de oxidare).

133
 Bioacumularea şi humificarea sunt mai slabe, astfel încât se formează un
orizont Ao asociat în prima parte cu un orizont w (stagnogleizat), iar în ultima parte
cu orizontul W stagnogleic.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Aow-AoW-BW-C.
Orizont Ao gros de 30-40 cm, este un orizont de acumulare a humusului,
deschis la culoare cât şi un orizont stagnogleizat în prima parte şi stagnogleic în cea
de a doua.
Orizontul BW, care poate fi cambic sau argic, este asociat cu orizontul
pseudogleic W, are o grosime de 70-80 cm, cu textură argiloasă şi cu pete de
reducere care ocupă peste 50 % din suprafaţa orizontului.
Orizontul C este alcătuit din depozite fine greu permeabile.
Pe tot profilul solului se întâlnesc pete, pelicule şi concreţiuni de sescvioxizi.
Proprietăţi. Textura solurilor stagnogleice este de cele mai multe ori fină sau
mijlocie-fină, aceasta fiind, de altfel, una din principalele cauze ale stagnogleizarii.
Structura este grăunţoasă în orizontul Aow şi columnoid prismatică în BW.

STAGNOSOL LUVIC (SOL PSEUDOGLEIC LUVIC)

Tabel 11.2.
ORIZONTURI Aow Ao/ElW ElW BtW
Adâncime (cm) 0-10 20-30 50-60 90-100
Argila < 0,002 mm (%) 18,9 15,8 16,4 33,2
Humus (%) 6,9 1,7 0,8 0,3
C/N 18,8 16,0 11,3 -
N total (%) 0,249 0,072 0,047 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 10,76 3,41 4,48 10,32
pH în apă 5,50 5,50 5,72 5,46
Grad de saturație în baze (%) 54,4 43,0 55,6 64,2
P2O5 (ppm) 4,5 0,6 1,6 -
K2O (ppm) 120,0 36,0 40,0 -
Densitate (g/cm3) 2,65 2,65 2,68 2,7
Densitate aparentă (g/cm3) 0,99 1,44 1,54 1,62
Porozitate totală (%) 63 46 42 40
Porozitate de aeraţie (%) 33 10 10 4
Rezistența la penetrare (kgf/cm2) 30 41 56 67
K (mm/h) 7,0 0,4 0,4 0,2
Coeficient de ofilire (%) 8,7 5,4 6,2 13,2
Capacitatea de apă în câmp (%) 30,0 25,0 20,5 22,5
Capacitatea de apă utilă (%) 21,3 19,6 14,3 9,3

Proprietăţile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt puţin

favorabile. Prezintă un regim alternant de umiditate; primăvara apa ocupă toţi porii
solului, având loc procese de reducere a fierului şi manganului, iar în timpul secetei
134
estivale solurile pierd întreaga rezervă de apă, ajungând, în unele cazuri, până la
coeficientul de ofilire. Sunt soluri relativ sărace în humus (2-3%), moderat acide
(pH=5,3-6) şi moderat debazificate (V=40-80 %). Porozitatea totală a solurilor este
de sub 40%, iar cea de aeraţie reprezintă sub 10-15% din porozitatea totală.
Conţinutul în elemente nutritive şi activitatea microbiologică sunt deficitare.
Subtipuri: luvic : Ao(W)-ElW-BtW-Bt-C(W); albic: Ao(W)-EaW-BtW-C(W);
vertic: Ao(W)-BtWy-C(W); gleic: Ao(W)-BtW-Gr; planic: Ao(W)-ElW(EaW)-BtW-
C(W); histic: T-Ao(W)-BtW-C(W).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Solurile stagnogleice au o fertilitate redusă,
mai ales datorită regimului aerohidric defectuos şi deficitului de elemente nutritive.
Pe soluri stagnogleice, în zona forestieră de câmpie, se dezvoltă stejăreto-
frăsinete şi stejăreto-cerete de clasă mijlocie de producţie, iar în zona montană
brădete şi amestecuri de molid, brad şi fag de clase mijlocii sau inferioare de
producţie. Defrişarea pădurilor de pe aceste soluri determină o înmlăştinare rapidă,
datorită substituirii drenajului biologic şi acoperirea solului cu specii higrofite
(Carex sp., Juncus sp, Iris pseudocorus, Deschampsia caespitosa).
Solurile luate în cultură agricolă necesită lucrări de înlăturare a excesului de
umiditate (canale deschise, drenare prin tuburi, arături în spinari, subsolaje) şi de
fertilizare prin administrarea de gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice, iar când
reacţia este prea acidă şi de amendamente calcice.

11.3. Limnosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Limnosol (LM) - - Typic Hydraquents

Elemente de diagnoză. Soluri subacvatice (din lacuri de mica adâncime),

având orizont A limnic sau orizont histic sau turbos (T) submers, cu grosime sub 50
cm.
Proprietăţi. Orizontul A limnic se formează prin acumulare subacvatică de
suspensii sau precipitate minerale sau organice, resturi de alge, plante şi animale. El
conţine minim 1% materie organică, este nestructurat şi evident stratificat. Are
consistenţă moale cu aspect de nămol şi culorii cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşii-verzui
sau negre, care devin brune sau măslinii prin expunerea la aer.
Subtipuri: distric: Al-C; eutric: Al-C; calcaric: Al-C; entic: Al-C; psamic:
Al-C; pelic: Al-C; salinic: Alsc-C; histic: T-Al-C; tionic: Alsf-C.

135
 Capitolul 12
CLASA SALSODISOLURI
În această clasă sunt cuprinse solurile care au ca orizont de diagnoză
orizontul salic (sa), orizontul natric (na) în primii 50 de cm ai profilului, sau
orizontul Btna.

12.1. Solonceacurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Haplic Solonchaks
(pp), (SCha); Salic Typic Haplosalids
Solonceac (SC) Solonceac (SC)
Fluvisols (pp), (pp)
(FLsz)

Elemente de diagnoză. Orizont salic (sa) situat în primii 50 cm ai profilului

de sol.
Răspândire. Solonceacurile sunt răspândite predominant în zonele de stepă şi
silvostepă, pe terenuri joase din Câmpia de Vest, Câmpia Brăilei, în luncile râurilor
Prut, Bârlad, Jijia, Bahlui, Cricovul Sărat, Călmăţui, Buzău, în jurul lacurilor sărate
din Câmpia Bărăganului, în zona litoralului Mării Negre, în Lunca şi Delta Dunării,
precum şi în preajma lacurilor Babadag, Goloviţa, Smeica, Sinoe, Techirghiol etc.
Apar şi în unele sectoare din Subcarpaţi pe depozite salifere miocene.
Condiţii de formare. Materialul parental este constituit din depozite salifere
miocene (în Subcarpaţi), depozite aluviale, aluvio-proluviale, loessoide îmbibate cu
săruri solubile în timpul sedimentării iniţiale sau salinizate secundar prin intermediul
apelor freatice mineralizate, al apelor de infiltraţie, de inundaţie, de irigaţie sau al
izvoarelor de coastă care au conţinut ridicat de săruri solubile.
Relieful este predominant de câmpie, mai rar dealuri, podişuri şi piemonturi,
lunci, terase şi chiar pe versanţi cu substrat salifer.
Climatul este caracteristic de stepă şi silvostepă, cu temperaturi medii anuale
de 10,5-9,5 0C şi precipitaţii medii anuale cuprinse între 380-580 mm, indici de
ariditate 16-22, regim hidric exudativ.
Vegetaţia naturală caracteristică solonceacurilor este reprezentată prin
asociaţii de ierburi halofile precum: Salicornia herbaceea, Salsola soda, Sueda
maritima, Arthemisia salina, Camphorosma ovata etc.
Procese pedogenetice. Procesul dominant este cel de salinizare care constă în
acumularea progresivă în partea superioară a profilului de sol a sărurilor uşor
solubile în cantitate mai mare de 1% în cazul salinizării clorurice sau mai mare de
1,5% în cazul salinizării sulfatice.
Condiţia esenţială în formarea solonceacurilor o reprezintă prezenţa apei
freatice mineralizate la mică adâncime în condiţii de climat cu valori ale
136
evapotranspiraţiei mai mari decât ale precipitaţiilor. Apa freatică mineralizată se
ridică prin ascensiune capilară până aproape de suprafaţă şi se evaporă iar sărurile se
depun şi se acumulează treptat în partea superioară a profilului, formând uneori chiar
o crustă la suprafaţa terenului.
Prezenţa orizontului salic în prima parte a profilului împiedică dezvoltarea
vegetaţiei astfel încât bioacumularea şi humificarea sunt reduse, rezultând un orizont
Ao sărac în humus. Uneori vegetaţia realizează un grad de acoperire foarte redus,
dând suprafeţei aspectul de „chelitură”. Activitatea bacteriilor simbiotice fixatoare
de azot şi a celor nitrificatoare este mult diminuată sau chiar inhibată în prezenţa
sărurilor uşor solubile.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Solonceacurile
prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Aosa-AC-C sau Aosa-AGo.
Orizont Aosa, cu grosimea de 15-20 cm, are culoare cenuşie brună cu pete albicioase
datorită conţinutului redus de humus şi cantităţii mari de săruri solubile. Orizontul
Aosa trebuie să aibă minimum 10 cm grosime şi să fie situat în primii 20 cm.
Orizontul AGo, este situat sub orizontul Aosa, are grosime variabilă, este compact şi
prezintă pete ruginii pe fondul cenuşiu şi pete şi pseudomicelii albicioase de săruri.
Orizont C -alcătuit din aluviuni şi luturi salifere, iar pe versanţi din marne salifere.
Proprietăţi. Solonceacurile au textura variabilă, de la mijlocie la fină, în
funcţie de materialul parental. Uneori, când sunt formate pe depozite aluviale
neomogene, prezintă textură contrastantă. Sunt soluri nestructurate sau slab
structurate cu o structură nestabilă; agregatele în contact cu apa se transformă într-o
masă mocirloasă. Datorită conţinutului mare de săruri, soluţia solului are presiune
osmotică mare, împiedicând procesul de absorbţie a apei de către rădăcinile
plantelor, apărând aşa numitul fenomen de "secetă fiziologică". Ca rezultat al
concentraţiei mari de săruri, proprietăţile fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie
sunt nefavorabile.
Proprietăţile chimice ale solonceacurilor sunt influenţate puternic de
prezenţa sărurilor solubile. Sunt soluri saturate în cationi bazici, în rândul cărora
predomină cationii de Ca++ si Mg++, dar o pondere însemnată o au şi cationii de Na+.
Reacţia este alcalină, pH = 8,0-8,7. Sunt soluri sărace în humus (conţin 1-2 %
humus), cu o rezervă la hectar cuprinsă între 60 şi 120 t/ha, cu activitate
microbiologică redusă şi sărace în elemente nutritive.
Subtipuri: cu sodă: Aosa-ACsa-C; calcaric: Aosa-ACsa-C; molic: Amsa-
ACsa-C; sodic: Aosaac-ACac-C; Aosa-ACna-C ; vertic: Aosa-ACy-C; gleic: Aosa-
Gr; psamic: Aosa-ACsa-C; pelic: Aosa-ACsa-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Solonceacurile, datorită conţinutului ridicat
de săruri, au fertilitate scăzuta şi, neameliorate, sunt ocupate numai de plante
halofile. Ameliorarea solonceacurilor în vederea folosirii pentru cultura plantelor se
realizează printr-un complex de măsuri speciale, cum sunt: irigaţii de spălare în
perioadele reci ale anului pentru levigarea sărurilor solubile; amendamente cu gips şi
fosfogips pentru corectarea reacţiei alcaline; drenaj pentru coborârea nivelului apei
freatice mineralizate; aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice. Într-o prima

137
etapă, se vor cultiva specii de arbuşti rezistenţi la sărături (Tamarix ramossisima,
Hypophae rhamnoides), sau lucernă, iarbă de sudan, orz, etc.

SOLONCEAC GLEIC
Tabel 12.1.
ORIZONTURI Aosa1 Aosa2 Go Gr
Adâncime (cm) 0-3 3-8 64-77 100-110
Argila < 0,002 mm (%) 16,4 18,1 18,1 16,6
Humus (%) 3,78 3,89 0,34 -
CaCO3 (%) 12,7 12,9 17,4 17,2
pH în apă 9,08 8,3 8,2 8,7
Săruri solubile 6,42 2,78 1,34 0,21
CO3H- (% din săruri solubile) 0,2 0,5 0,9 10,6
Cl (% din săruri solubile) 20,1 17,4 2,3 15,3
SO4-2 (% din săruri solubile) 29,5 32,1 46,8 24,1

12.2. Solonețurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Aquic Natrustalfs
Haplic Solonetz
Soloneţ (SN) Soloneţ (SN) (pp), Aquic
(SNha)
Natrudalfs (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont argic-ntric (Btna) situat oriunde pe profil, sau

orizont intermediar natric (na) în primii 50 de cm ai profilului de sol.
Răspândire. Soloneţurile sunt răspândite pe terenuri slab drenate din Câmpia
de Vest, Câmpia Română, luncile râurilor Prut, Bahlui, Jijia. Când se asociază cu
solonceacuri sau gleiosoluri salinizate, solonețurile ocupă suprafeţele cu cote mai
ridicate iar atunci când formează asociaţii cu cernoziomurile salinizate ocupă zonele
mai joase ale reliefului (Florea, 1968).
Condiţii de formare. Materialul parental este alcătuit din depozite aluviale cu
diferite texturi sau din marne salifere de diferite vârste geologice.
Relieful caracteristic formării soloneţurilor este de luncă, depresiuni cu
drenaj defectuos, câmpii de subsidenţă. Rareori apar pe versanţi din zona colinară
care prezintă în substrat marne salifere.
Climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mari de 9 0C,
precipitaţii medii anuale mai mici de 600 mm, cu bilanţ hidroclimatic moderat
deficitar (deficitul de umiditate mai mare de 150 mm).
Vegetaţia caracteristică formării soloneţurilor este alcătuită din specii
ierboase halofile: Camphorosma annua, Statice gmelini, Arthemisia maritina,
Lepidium crasifolium, Puccinellia distans, Atriplex litoralis, Petrosimonia triandra
etc.
138
 Procese pedogenetice. Procesul dominant este cel de alcalizare a
complexului adsorbtiv.
Alcalizarea are loc în solurile supuse alternativ proceselor de salinizare şi
desalinizare datorită fluctuaţiei nivelului apei pedofreatice mineralizate.
Când apa freatică coboară, apele din precipitaţii desalinizează partea
superioară a profilului iar argila şi humusul, saturaţi în ioni de sodiu, namaifiind în
prezenţa unei soluţii concentrate în electroliţi, dispersează şi migrează odată cu apa
într-un orizont inferior. Acesta, pe măsură ce se îmbogăţeşte în argilă, devine mai
compact, cu o structură columnară caracteristică şi cu un conţinut în ioni de Na mai
mare de 15% din capacitatea totală de schimb cationic (Btna).
Soloneţurile din zona cu precipitaţii mai mari, fiind spălate an de an de apă
cu H2CO3, cationii de sodiu din complexul adsorbtiv pot fi înlocuiţi în mai mare
măsură cu ioni de hidrogen care imprimă soluţiei solului reacţie acidă iar NaHCO3
este levigat în straturile mai profunde după reacţia (Păunescu, 1975):
Na H
Complex Complex
Na+ + H2CO3 = H + NaHCO3
adsorbtiv adsorbtiv
Na+ Na adsorbtiv
În felul acesta se formează soloneţurile sodice cu orizont Ea.
În mediu aerob sărurile solubile pot proveni din alterarea silicaţilor cu sodiu
sau în urma reacţiei dintre CaCO3 şi NaCl sau Na2SO4 (reacţia Hilgard).
Na2SiO3 + H2O + CO2 => H2SiO3 + Na2CO3
CaCO3 + 2NaCl => Na2CO3 + CaCl2
CaCO3 + Na2SO4 => Na2CO3 + CaSO4
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prin desalinizare şi
salinizare repetată, în masa solului se declanşează procesul de alcalizare, adică de
îmbogăţire a complexului coloidal al solului în ioni de Na+. Pătrunderea sodiului în
complexul adsorbtiv favorizează şi migrarea argilei pe profil, ducând la formarea
unui orizont Btna. Ca urmare a acestor procese, soloneţul tipic prezintă următoarele
formule de profil: Ao-Btna-C sau Ao-Btna-CGo.
Orizontul Ao, de obicei subţire de câţiva cm, dar uneori poate ajunge la 20-
25 cm, are o culoare cenuşie deschisă datorită cantităţii reduse de humus ce rezultă
din humificarea speciilor ierboase halofile.
Orizontul Btna are o grosime de 30-80 cm, culoare brună, cenuşie sau brună
ruginie, este iluvionat în argilă şi hidroxizi.
Orizontul C reprezintă materialul parental şi este alcătuit din argile, marne, luturi
îmbogăţit în săruri solubile levigate de pe profilul solului.
Cele mai frecvente neoformaţii întâlnite pe profilul solului sunt petele de
oxizi şi hidroxizi de fier în Btna şi grăunţi de cuarţ dezveliți de pelicula coloidală în
orizonturile El sau Ea.
Proprietăţi. Soloneţurile au textură diferentiată pe profil, orizont Btna având
textură fină sau mijlocie. Orizontul Ao este sărăcit în coloizi şi îmbogăţit rezidual în
particule de cuarţ, este slab aprovizionat cu humus (1-2%) şi substanţe nutritive .
Structura în orizontul Ao este slab formată, iar în Btna este columnară
specifică (întâlnită numai la aceste soluri). Capacitatea pentru apa utilă,
139
permeabilitatea şi porozitatea de aeraţie au valori foarte mici, iar plasticitatea,
copactitatea și rezistenţa la arat valori foarte mari. Proprietăţile chimice sunt
puternic influenţate de ionii de Na+ în orizontul Btna şi de cei de H+ în Ao, El şi Ea.
Astfel, reacţia este puternic alcalină în Btna (pH-9-9,8), dar poate deveni moderat
acidă sau chiar puternic acidă în Ao (pH=4-5). Sunt soluri saturate în baze de
schimb în Btna datorită ionilor de Na+ şi oligomezobazice sau mezobazice. Au
activitatea microbiologică redusă şi sunt sărace în elemente nutritive.

SOLONEŢ SALINIC PELIC ALUVIC

Podişul Central Moldovenesc, 2009
Tabel 12.2.
ORIZONTURI Aoac Btac Btna Btacsc1 Btacsc2 Cknasc
Adâncime (cm) 0-6 6-12 12-27 27-37 37-61 80-106
Nisip grosier (%) 1,9 2,4 2,4 1,6 3,8 0,1
Nisip fin (%) 23,7 23,6 18,4 15,7 16,5 35,0
Praf (%) 27,1 19,9 25,7 27,1 29,3 28,1
Argilă < 0,002mm
47,3 54,1 53,5 55,6 50,4 36,8
(%)
Argilă < 0,01mm
66,2 72,8 73,2 74,2 70,3 52,0
(%)
Da (g/cm3) 1,15 1,15 1,14 1,24 1,27 1,54
Pt (%) 56,9 56,9 57,4 53,9 52,6 42,4
Pa (%) 13,6 13,6 19,4 13,8 18,2 11,0
Rezistența la
29 29 28 32 32 40
penetrare (kgf/cm2)
CH (%) 12,6 13,5 13,5 13,8 12,1 8,3
CO (%) 18,9 20,3 20,3 20,7 20,7 12,5
CC (%) 31,1 31,8 31,2 30,1 27,1 20,4
CT (%) 49,5 49,7 50,4 43,5 41,4 27,5
CU (%) 12,2 11,6 11,0 9,4 8,9 7,9
Humus (%) 6,54 4,62 3,90 3,06 1,80 0,54
Azot total (%) 0,342 0,254 0,225 0,247 0,119 -
C/N 12,9 12,3 11,7 8,4 10,3 -
CaCO3 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 9,0
Ph în apă 8,09 8,35 8,70 8,43 8,30 9,27
T (me/100 g sol) 36,04 35,11 35,57 37,11 31,09 19,06
Na+ schimb
9,3 12,9 15,8 12,9 1,7 25,1
(% din T)
V (%) 100 100 100 100 100 100
Săruri solubile
77 77 102 462 1068 378
(mg/100g)

Subtipuri: calcaric: Ao-Btna-C; molic: Am-Btna-C; luvic: Ao-El-Btna-C;

albic: Ao-Ea-Btna-C; salinic: Aosc-Btnasc-C; Ao-Btnasa-C(sa); stagnic:

140
Aow-Btnaw-C: Ao-BtnaW-CW; gleic: Ao-Btna-Gr; solodic: Ao-El(Ea)-Btna-C;
entic: Ao-Btna-C ; psamic : Ao-Btna-C ; pelic : Ao-Btna-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Soloneţurile au o fertilitate foarte scăzută
datorită proprietăţilor fizice, chimice şi biologice nefavorabile cum sunt reacţia
puternic alcalină, prezenţa Na2CO3 toxic pentru plante, excesul de umiditate
primăvara, corelat cu dispersarea coloizilor (solurile devin noroioase) şi
compactitatea accentuata în perioada de vară. Neameliorate, soloneţurile sunt
folosite ca păşuni de productivitatea scăzută. Măsurile de ameliorare sunt
asemănătoare cu cele prezentate la solonceacuri, în plus necesită lucrări de afânare
adâncă a orizontului Btna care este deosebit de compact.

141
 Capitolul 13
CLASA HISTISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnoză orizontul
folic (O) sau turbos (T) în partea superioară a solului, cu grosime de peste 50 cm,
sau numai de 20 cm, dacă orizontul este situat direst pe roca dură.

13.1. Histosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sphagnic
Dystric Histosols Cryofibrists (pp);
Histosol (TB) Sol turbos (TB)
(HSdy) Typic Cryohemists
(pp)
Elemente de diagnoză. Orizont de diagnostic T (turbos), cu grosimea mai
mare de 50 de cm, situat în primii 100 de cm.
Răspândire. Histosolurile se întâlnesc insular din zona montană înaltă până
în zonele de câmpie şi luncă, pe locuri depresionare, într-un mediu permanent
saturat în apă care favorizează turbificarea resturilor organice.
Pe suprafeţe mici, aceste soluri se întâlnesc în depresiunile Oaş, Maramureş,
Dorna, Borsec, Tuşnad, Gheorghieni, Ţara Bârsei, Făgăraş, etc. Ele apar şi în unele
sectoare ale câmpiilor joase şi umede din vestul şi nord-vestul ţării (Câmpia
Someşului, Crişurilor, Timiş-Bega), în luncile râurilor în lunca şi Delta Dunării.
Ocupă 1,1 % din suprafaţa ţării.
Condiţii de formare şi procese pedogenetice. Histosolurile se formează în
mediu permanent saturat în apă care favorizează acumularea continuă a resturilor
organice de plante higrofite nedescompuse care duc la formarea orizontului T. De
aceea, aceste soluri apar în microdepresiuni, delte, crovuri, rovine, terenuri submerse
care favorizează înmlăştinarea unor arborete de molid sau a pajiştilor din lunci şi
câmpii. Aceste condiţii pot apărea atât în zona montană umedă şi rece cât şi cea de
câmpie caldă şi uscată, dar în anumite condiţii particulare de microrelief şi substrat.
Mediul permanent saturat în apă determină turbificarea continuă a resturilor
organice ale vegetaţiei higrofite, care duc la formarea orizontului T, alcătuit din
straturi suprapuse. Pe măsura creşterii grosimii stratului de turbă, plantele pierd
legătura cu solul mineral, ele menţinându-se numai în stratul de turbă care poate
atinge 2-3 m (uneori şi mai mult). Compoziţia chimică şi gradul de mineralizare a
apei freatice influenţează atât dezvoltarea unor specii de plante, căt şi unele
proprietăţi chimice ale histosolurilor
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Succesiunea de
orizonturi pe profil este T-Gr.

142
 Orizontul T este mai gros de 50 cm şi este alcătuit din resturi organice
supuse procesului de turbificare (îmbogăţirea în carbon în condiţii de anaerobioză),
are culoare brună roşcată sau negricioasă, cu densitate aparentă foarte mică. Gradul
de descompunere a materiei organice avansează de la suprafaţă la adâncime.
Orizontul Gr este format într-un mediu saturat permanent cu apă, având o culoare
vineţie caracteristică.
Proprietăţi. Histosolurile se caracterizează printr-un exces permanent de apă,
o aeraţie foarte redusă, conţinut redus de humus şi elemente nutritive. Histosolurile
formate în mlaştini eutrofe din silvostepă şi câmpie forestieră, numite bahne, au pH
în jur de 8 şi gradul de saturaţie în baze 100 %, în timp ce solurile turboase din zona
montană, numite tinoave au reacţie foarte puternic acidă, în jur de 3 şi grad de
saturaţie în baze sub 20 %. Conţinutul de materie organică este cuprins intre 50-95%
la histosolurile eutrice şi 94-98% la histosolurile districe, cu o densitate aparentă
cuprinsă între 0,15 - 0,50 g/cm3.
Subtipuri: distric: T-C; eutric: T-C; salinic: Tsc-C; T-Csa; teric: T-C;
tionic: Tsf-C.

HISTOSOL (SOL TURBOS)

Table 13.1.
ORIZONTURI T1 T2 T3 Go
Adâncime (cm) 0-10 10-70 70-200 > 200
pH în apă 4,4 4,6 5,1 7,6
pH în CaCl2 3,5 3,8 4,4 6,8
Nisip II 2-0,05 mm, (%) - - - 5,8
Nisip I 0,05-0,005 mm (%) - - - 16,4
Praf 0,005-0,002 mm (%) - - - 6,6
Argila <0,002 mm (%) - - - 71,2
Humus (%) 91,0 93,0 93,2 4,0
N total (%) 1,30 1,75 1,41 0,14
C/N 43,0 31,0 38,0 17,0
Cationi schimbabili : K+ 3,67 0,22 0,06 0,39
Na+ (me/100 g sol) 1,10 1,25 1,50 0,36
Mg+ 5,03 6,93 8,40 4,81
Ca2+ 13,48 31,66 45,41 20,87
H- 20,00 90,00 71,30 0,0
Grad de saturație în baze (%) 53,8 30,8 43,7 100,0
P (ppm) 104 18 4 139

Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea naturală a histosolurilor este

practic scăzută sau foarte scăzută, ele putând fi acoperite de pajişti naturale higrofite
de slabă productivitate sau exemplare chircite de pin silvestru, molid şi mesteacăn
pitic.

143
 Histosolurile se pot ameliora prin coborârea nivelului apei freatice, afânare
adâncă şi aplicarea de îngrăşăminte minerale cu P şi K şi apoi cu N, administrarea de
microelemente şi amendamente.
Materialul turbos fibric al histosolurilor districe este folosi ca amendament in
solurile din sere pentru corectarea conţinutului excesiv de săruri şi a reacţiei alcaline.
Acest material este folosit cu bune rezultate la pregătirea substraturilor nutritive din
sere, solarii, ghivece, pentru imbunătăţirea unor însuşiri fizice şi a regimurilor de
temperatură, de aeraţie şi de umiditate.
Turbăriile prezintă şi o importanţă ştiinţifică prin faptul că în stratul de turbă
se conservă polenul speciilor, putându-se astfel stabili evoluţia vegetaţiei, pe un
anumit teritoriu, în decursul timpului.

13.2. Foliosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Cryofolists
Litosol organic Folic Histosols
Foliosol (FB) (pp); Typic
(LStb) (HSfo)
Udifolists (pp)

Elemente de diagnoză. Material organic (orizont organic nehidromorf sau

folic, O), cu grosimea mai mare de 50 de cm, sau de minim 20 de cm dacă este situat
direct pe rocă (R).
Condiţii de formare, alcătuirea profilului, proprietăţi. Foliosolurile iau
naştere în zonele montane pe substrate alcătuite din roci acide consolidate unde se
acumulează un strat de materie organică formată din muşchi din genul Sphagnum
sau litieră de răşinoase (in special molid şi pin) cu o densitate aparentă sub 0,1
g/cm3. În urma descompunerii lente a litierei rezultă anumite cantităţi de acizi fulvici
solubili care imprimă solului o reacţie acidă şi inhibă dezvoltarea bacteriilor de
humificare a resturilor organice
Ele prezintă un orizont folic O cu grosime de peste 50 cm sau de 20 cm dacă
este situat direct pe roca dură
N-au nici textură nici structură şi prezintă procese pedogenetice incipiente
sau chiar lipsesc.
Subtipuri: distric: O-C; eutric: O-C; litic: O-R.
Fertilitate şi folosinţă. Foliosolurile au utilizare silvică, fertilitatea lor fiind
influențată de gradul de descompunere a materialului organic și de insușirile
stratuluimineral.

144
 Capitolul 14
CLASA ANTRISOLURI
Antrisolurile sunt soluri antropice, deci au un orizont antropogenetic sau sunt
fără orizont A sau E, care au fost îndepărtate prin eroziune accelerată sau prin
decopertare antropică.

14.1. Antrosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Antrosol (AT) - Anthrosol (AT) Haplanthrepts

Elemente de diagnoză. Orizont superior antropogenetic (format prin

transformarea unui orizont prin fertilizare îndelungata şi lucrare adâncă sau prin
acreţie) de cel puţin 50 cm grosime.
Răspândire. Apar în zonele agricole cultivate şi modificate timp îndelungat
prin aplicarea de îngrăşăminte minerale sau de irigaţii. Ele sunt specifice orezăriilor.
Subtipuri: hortic: Ao-C; antracvic: Aaq-C; psamic: Aho(Aaq)-C; pelic:
Aho(Aaq)-C; calcaric: Aho(Aaq)-C; eutric: Aho(Aaq)-C; distric: Aho(Aaq)-C.

14.2. Erodosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Erodosol (ER) Erodisol (ER) ...(eroded phase) ...(eroded phase)

Elemente de diagnoză. Soluri puternic erodate sau decopertate, ca urmare a

acţiunii umane, astfel încât orizonturile rămase nu mai permit încadrarea într-un
anumit tip de sol.
Răspândire. Apar în zonele accidentate în care eroziunea este puternică, mai
ales în regiunile de dealuri, podişuri şi piemonturi.
Condiţii de formare. Alcătuirea profilului. Proprietăţi. Erodosolurile apar cu
deosebire pe versanţii supuşi eroziunii datorită folosirii intensive şi neraţionale a
terenurilor prin care are loc îndepărtarea orizonturilor superioare ale solului, uneori
chiar până la roca mamă (materialul parental), astfel încât orizonturile rămase nu
mai permit încadrarea într-un anumit tip de sol. Ele apar deci datorită eroziunii
intensive de suprafaţă sau ca urmare a unor lucrări de nivelare a terenurilor sau
decopertare. În funcţie de solul de origine şi de intensitatea eroziunii, erodosolurile
pot avea profile foarte variate ca de exemplu Ap-C, Bv-C, Bt-C, Cy etc. Proprietăţile
erodosolurilor variază în raport cu tipul de orizont ajuns la zi prin eroziune.

145
 Subtipuri: cambic: Ap-Bv-C; argic: Ap-Bt-C; andic: Ap-C; spodic: Ap-Bs-C;
calcaric: Ap-C; psamic: Ap-C; pelic: Ap-C; stagnic: Apw-C; Ap-CW; litic: Ap-R;
scheletic: Apq-C; eutric: Ap-C.
Fertilitate. Sunt soluri nefertile sau cu fertilitate scăzută în raport cu
provenienţa materialelor parentale. În vederea stăvilirii eroziunii și refacerii
potențialului de fertilitate se recomandă împăduriri, terasări, lucrarea solului în
direcția curbelor de nivel, aplicarea de îngrășeminte organice. După ameliorare
aceste soluri pot fi folosite cu rezultate bune, în funcție de zona geografică în care se
află, pentru pășuni, fânețe, cultura viței de vie, a pomilor fructiferi, etc.

146