p. 33.

↓
Până acum despre acest popor istoria a bănuit doar că el a migrat la noi din Rusia – şi iată
descoperirea de la Vizejdia [Vizesda] – în legătură cu acele cercetări pe care un savant de-al
nostru acum le efectuează în muzeele din Rusia, respectiv cu analogiile descoperirilor recent
ajunse la lumina zilei din curgane, chiar dacă nu avut o influenţă determinantă însă în orice caz a
avut una foarte favorabilă.
Dintre celelalte descoperiri ale mele de la Vizejdia [Vizesda] este demn de amintit: un
mormânt de călăreţ din epoca migraţiei popoarelor; un mormânt de schelet din epoca bronzului;
mai departe – în hotarul de la Comloş [Komlós] o descoperire de mormânt funerar de călăreţ din
epoca fierului, pe cheltuiala asociaţiei locale; şi cel mai nou – cu susţinerea amabilă a
profesorului Bella şi a domnului Miske Kálmán – un interesant călăreţ maghiar, din perioada
domniei Sfântului Ladislau [Szent László], în hotarul de la Tomnatic [Nagy-Ősz].
Toate aceste descoperiri provin de la diferite popoare şi din diferite timpuri; ceea ce este
dovedit, excluzând orice dubii, de obiceiul de înmormântare, de armele, bijuteriile, vasele de lut
şi monedele găsite, de forma şi de ornamentica acestora.
Însă nici măcar a optzecilea parte a grupurilor de movile din zona Comloşului Mare
[Nagy-Komlós] nu este încă [53] cercetată de către ştiinţă; deoarece căutători de comori
întotdeauna au fost şi vor fi şi cu cât mai mult întârziem cu cercetarea de specialitate ai acestor
tumuli cu atât mai mult ne scad şansele la rezultate; cu atât mai mult se duc la pieire ca jertfă a
neştiinţei şi setei de bogăţie a oamenilor, dar şi [ca jertfă] a lucrării pământului şi în general a
dezvoltării, de altfel foarte dorite, a culturii economiei publice.
În urma celor spuse pe drept putem concluziona deci că aici zace lăsat în paragină un
foarte bogat teritoriu al arheologiei ţării şi este o datorie urgentă a respectului faţă de ştiinţă şi a
interesului patriotic nobil de a-l face productiv.
Din partea mea, atunci când îndrăznesc să atrag atenţia asupra acestor movile, îmi pot
exprima acea convingere fermă că rezultatul săpăturilor va corespunde aşteptărilor – în înţelesul
că, prin aceste cuvinte am făcut trimitere doar la acel câştig pozitiv pe care arheologia naţională
negreşit îl va putea obţine.
Nu mai este permis ca aceste movile să fie ignorate în continuare; să se încerce reducerea
importanţei lor la nivelul afirmaţiilor cum că sunt ori formaţiuni geologice ori dealuri de pază
turceşti ori alte astfel de naivităţi: astăzi sunt puncte de vedere total depăşite.
Mă adresez deci cu cea mai mare încredere izvorâtă din cele mai pure intenţii ale mele
tuturor acelora în mâna cărora va ajunge sau va fi dată prezenta „Chemare”: să facă posibilă ca –
asigurând pe calea donaţiei modesta sumă – să cercetăm movilele semnalate sau măcar o parte a
acestora şi astfel să facem o muncă utilă din punctul de vedere al arheologiei de artă a ţării –
posibil chiar o muncă mai preţioasă decât utilă.
[54] În aparenţă poate fi puţin pentru cauză. În total este vorba de deschiderea a unu-doi
[câtorva] tumuli; - despre mica contribuţie la îmbogăţirea colecţiei de date arheologice din ţară,
referitoare la problematica acestor movile, probleme la a căror dezlegare epoca contemporană
nici nu poate spera, ci [va rămâne pentru] munca continuă-stăruitoare a unei generaţii viitoare;
dar această întreprindere, dacă ea va lua fiinţă pe cale socială, în orice caz va avea importanţă, va
avea şi anume cu atât mai mare – fără a considera rezultatele arheologice – cu cât a fost mai mic
până acum rolul interesului public al naţiunii în ducerea la înflorire a acestei discipline ştiinţifice
importante care urmăreşte nu doar scopuri ideale dar şi deosebit de reale.
 De altfel, referitor la faptul că ce fel de antichităţi – interesante şi dintr-un punct de
vedere laic – pot ieşi la suprafaţă în zona Comloşu Mare [Nagy-Komlós], vreau să amintesc doar
două dintre multele precedente.
O descoperire a ieşit la lumina soarelui în imediata noastră vecinătate, la Teremia Mare
[Nagy-Teremia] în 1876 ca una dintre descoperirile de primă clasă a epocii păgâne maghiare,
care prin conţinutul său – compus din bijuterii, agrafe, pandantive, solzi şi decoraţii ale
harnaşamentelor de cai confecţionate din diferite metale preţioase – face dovada strălucitoare
despre faptul că civilizaţia strămoşilor noştri în timpul descălecatului deja de loc numai fusese
atât de primitivă precum unii doresc să o afirme. – Cealaltă descoperire: cuprinde acele 23 de
vase diferite, de renume mondial, confecţionate din aur pur, care a fost găsită tot pe teritoriu
vecin, la Sânnicolau Mare [Nagy-Szent-Miklós], la sfârşitul secolului trecut, şi în bogăţia sa fără
de pereche a fost considerată o moştenire [istorică] a hunilor.
Să mai adăugăm însă faptul, că pentru arheologia de multe ori un vas de lut descoperit
[55] poate aduce servicii mai mari decât cel mai bogat tezaur.
Cred că sunt în asentimentul publicului atunci, când voi declara de la început toate acele
antichităţi, care vor fi salvate de la pieire din tumulii de la Comloş [Komlós] prin această
„Chemare”, ca proprietatea Muzeului Naţional Maghiar [Magyar Nemzeti Múzeum], precum un
cadou din partea unei însufleţite societăţi maghiare – care susţine călduros arheologia de artă a
ţării şi care în viitor urmează să fie mai bine definită.
În final, permiteţi-mi să-mi exprim acea dorinţă sinceră de-a mea: ah, dacă aş fi reuşit să
trezesc măcar ceva interes pentru această frumoasă şi nobilă cauză;