Tara a fost adorată din vremuri imemoriale, în diferite culturi ale lumii.

Ea a fost venerată de către

latini ca Zeița Terra, Mama Pământ. Druizii o numeau pe zeița mamă Tara. Numele ei își are
rădăcina în cuvântul Tor, care semnifică o “ridicătură a pământului” sau “o zonă încărcată cu energie
spirituală” sau “conectare la lumea spiritelor”. Cele mai vechi referințe la zeița Tara au fost găsite în
epopeea antică a Finlandei în urmă cu 5 milioane de ani. În epopee se vorbește despre Tar, Femeia
Înțelepciunii. Un vechi trib al popoarelor indigene din junglele Americii de Sud o numeau pe zeitatea
lor, Tarahumara.
Zeița Tara este de asemenea asociată cu Kuan Yin, marea zeiță chineză a compasiunii. Kuan Yin
este acel aspect al divinității care se oferă să ajute aspiranții aflați pe o cale spirituală ce se
confruntă cu dificultăți, ghidându-i plină de iubire, cu o imensă compasiune. Ea deschide inimile,
trezește starea de umilință, de dragoste pură, aduce armonie, cunoaștere profundă și iluminare. În
Kuan Yin recunoaștem compasiunea divină, care se manifestă cu o grație nesfârșită, plină de
frumusețe și înțelepciune.
Poporul Cheyenne vorbește despre Femeia Stea care a coborât din Ceruri pe Pământ. În jurul său
au început să crească plantele necesare hranei. Ea a convins poporul său să se împerecheze cu
ființele primitive ce locuiau pe pământ, dăruindu-le astfel acestora darul înțelepciunii. Această
legendă se repetă, fiind prezentă în scrierile lui Z. Sitchin, în care vorbește despre zeița antică
egipteană IshTar care, spune legenda, a venit pe pământ dintr-un alt sistem planetar și și-a îndrumat
poporul să se împerecheze cu locuitorii pământului făcându-i astfel capabili să realizeze cu
inteligență multe acțiuni.
Tara este zeitatea feminină arhetipală în mitologia hindusă, a cărui nume înseamnă “Stea” –
cunoscută în Hinduismul Indian ca Mama Creatoare. În scripturile hinduse vechi, ea este descrisă ca
una dintre cele opt aspecte majore ale Principiului Divin Feminin, o manifestare plină de iubire în
comparație cu tulburătoarea Kali. Tara – Sgrol-ma tibetană, Zeița Salvatoare buddhistă cu
numeroase forme, este populară în mare măsură și în Nepal, Tibet și Mongolia. -Tara este
câteodată descrisă cu ochi în tălpile picioarelor și în palmele mâinilor. Din această cauză, este
numită Tara cea cu șapte ochi, o formă a zeității tradiționale din Mongolia. -Adoptată de buddhism
de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, și în mod
particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiță a ascetismului și misticismului,
Mamă creatoare, Protectoarea ființelor umane ce traversează marea (oceanul) vieții. -În legendele
Tibetului se vorbește despre zeița Tara ca fiind contrapartea feminină a lui Bodhisattva
Avalokitesvara. O legendă spune că ea a apărut în manifestare dintr-o lacrimă a lui Avalokiteshvara,
care a căzut pe pământ și a format un lac. La suprafața apei a îmbobocit un lotus, care
deschizându-se, a revelat-o pe zeiță. Asemenea lui Avalokiteshvara, ea este plină de compasiune,
acordând ajutorul ființelor care “traversează marea către un alt țărm”. Ea oferă ghidare și protecție
atât în călătoriile pe mare și pe uscat cât și în călătoriile spirituale către starea de Iluminare. -Tara
mai este cunoscută la tibetani ca Zeița Devotată, Cea care asigură protecție deplină. În sistemul
practicilor mentale, oferite de marii maeștri ai înțelepciunii tibetane, Tara este arhetipul propriei
noastre înțelepciuni. Ei vorbesc despre transformarea conștiinței, o călătorie spre libertate. Ei predau
căi simple și directe pentru ca fiecare persoană să descopere înăuntrul lor înțelepciunea,
compasiunea și gloria atribuite lui Tara