Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Stiinte, Psihologie

Personalitatea dependenta si violenta -studiu de caz clinic-

Student:

Dirinea Mihai Lucian grupa 2 subgrupa 3

Profesor coordonator:

Lect. Univ. Dr. Codruta Purcia

Sibiu,

2011

1

Cuprins

Istoricul cazului

3

Acuzele principale

3

Istoricul tulburarii prezente

4

Metoda de cercetare/culegere a datelor

5

Evaluarea starii psihice

6

Concluzii

7

Tratament/Plan de interventie

8

Referinte bibliografice

9

2

Istoricul cazului

A.O., in vârstă de 23 de ani traieste in acelasi imobil, inchiriat, cu prietenul ei, L.T., un apartament situat in centrul orasului B. A.O. este studenta in an terminal in domeniul relatiilor publice. Prietenul ei, L.T. este cu un an mai mare, student in anul III in domeniul economic. El repeta insa ultimul an datorita unor restante. Cuplul s-a format de 4 ani, iar de 2 ani locuiesc impreuna. A.O. vine dintr-o familie cu situatie financiara medie, pe cand prietenul ei vine dintr-o familie instarita. A.O. invata bine, are rezultate bune la facultate, este bursiera si lucreaza intens la redactarea lucrarii ei de licenta. Aspira la un program de master si apoi la un loc de munca bine platit in domeniul in care lucreaza

Acuzele principale

A. prezinta frecvent vanatai pe suprafata corpului, in special, in zona fetei, spun colegii de facultate. La intrebarea “De unde ai vanataile ?”, ea le raspunde intotdeauna cu “M- am lovit/Am cazut pe scari.”. Desi este clar ca aceste vanatai sunt induse de batai, ea totusi neaga orice posibilitate de genul acesteia. Deseori, spun colegii, ea este sunata de catre prietenul ei si imediat pleaca de la facultate. Nu iese niciodata in oras cu prietenii deoarece aceasta propunere este refuzata din start prietenul ei. Desi este cam lipsita de initiativa, invata foarte mult si se straduieste sa tina pasul cu restul anului universitar. Desi este inteligenta, este oarecum ignorata prin clasa pentru ca nu isi impune punctul de vedere.

3

Istoricul tulburarii prezente

In 2007, in timpul clasei a XII-a de liceu, A.O. l-a cunoscut pe L.T. Aceasta intamplare a urmat unei despartiri furtunoase fata de fostul prieten, care, spune ea, “s-a saturat sa ma mai iubeasca”. L.T. a intervenit ca un suport social si financiar bun si trecerea de la statutul de simpla cunostinta la prieten si apoi la iubit a fost foarte rapida. Conform spuselor ei, “avea nevoie de cineva de care sa se sprijine cand urma sa plece la facultate”. Prietenul nu a opus rezistenta, ba chiar se bucura de compania calda si primitoare a lui A.O. In 2008 s-au mutat impreuna in apartamentul in care locuiesc si acum pentru a putea frecventa cursurile. In copilarie, a avut parte de sprijinul parintilor, fiind o persoana emotiva si anxioasa. Ea povesteste de faptul ca se simtea jignita din orice remarca primita, orice critica adusa de profesori si considera ca nimic din ceea ce face nu este indeajuns de bine. Aceste lucruri indica un nivel al stimei de sine scazut. In familie, spune ea, a avut parte de educatie buna. Tatala era mai calm, mai detasat, dar o iubea foarte mult. Mama insa era intotdeauna criticul. Nu dorea de la A.O. decat note de 10, refuzand orice alt calificativ si reactionand violent, era pedepsita dur pentru orice escapada pe care o facea dupa scoala, nu era lasata in excursii sau la petrecerile zilelor de nastere ale colegilor. Povesteste cu lacrimi in ochi faptul ca nu si-a sarbatorit majoratul deoarece a luat un 8 la matematica in clasa a XI-a, cu doua saptamani inainte de a implini 18 ani. Toate celelalte colege ale ei isi sarbatorea su povesteau cum a decurs majoratul lor, numai ea nu avea ce povesti. Copilaria lui A.O. a fost dominata de mama ei, care i-a indus nesiguranta in propriile forte. Acest lucru este probabil sa fi dus la urmatoarea intamplare. A.O. spune ca a avut putini prieteni, dar cu ultimii doi si-a petrecut marea majoritate a adolescentei ei. Mama ei nu este informata cu privire la acestia doi. Spune ea, mama ei nu stie nici de faptul ca locuieste cu L.T. in acelasi apartament, crezand ca imparte imobilul cu o colega de facultate.

4

Metoda de cercetare/culegere a datelor

Am ales, ca metoda de culegere a datelor, metoda calitativa, si anume interviul clinic de evaluare. Am considerat ca relevanta aceasta metoda deoarece imi permite sa culeg date dintr-o perspectiva mai ampla si o vedere in detaliu asupra intregii stari psihice a persoanei

investigate. Am cuprins in aceasta lucrare asptectele relevante pe care le-am surprins cu ajutorul interviului de evaluare clinica, aspectele irelevante le-am lasat deoparte, deoarece nu ne sunt necesare. Principalele obiective ale interviului clinic de evaluare sunt:

1. un obiectiv diagnostic: identificarea simptomelor, clarificarea si analiza acestora si, implicit, cunoasterea si intelegerea functionarii psihologice;

2. un obiectiv terapeutic: uneori interviul are un efect terapeutic imediat, cel

mai adesea el permite crearea unei bune relatii intre clinician si terapeut si prin elementele diagnostice pe care le ofera orientarea strategica terapeutica. Pentru descrierea si intelegerea activitatii si functionarii psihologice a persoanei, clinicianul utilizeaza informatii care se refera la:

- manifestari obiective, vizibile comportamente care pot fi direct observate, masurate sau inregistrate (de la comportamente complexe pana la gesturi simple sau manifestari subtile prin care se exprima emotiile);

- manifestari subiective, senzatii, imagini, ganduri care sunt produsul activitatii mentale a subiectului si care ii sunt accesibile doar lui. Aceste manifestari pot fi descrise de subiect in timpul interviului si pot face obiectul interpretarii clinicianului. La fel ca si in cazul altor tipuri de interviuri clinice, cel de evaluare poate fi liber (nestructurat), semistructurat si structurat.

5

Evaluarea starii psihice

Am inceput interviul prin a culege date referitoare la date de indentificare ale

intervievatului. De aici am aflat ca numele ei este A.O., are 23 de ani, este intr-o relatie cu L.T., este studenta si locuieste cu prietenul ei in orasul in care studiaza. In partea a doua a interviului am cules date referitoare la alte internari/diagnostice medicale/psihologice. Aici intervievatul a raspuns negativ, neacuzand alte boli de care sufera in prezent si care ar putea influenta viata ei actuala. La cererea: “Descrie, te rog, o zi normala din viata ta”, A. a raspuns nesigur, spunand:

“Care zi? Cum adica normala? Nu stiu ce sa raspund”. Odata clarificate aceste nesigurante, ea a descris astfel: “”Ma trezesc dimineata devreme. Pe la 6 (desi cursurile incep la 8). Ii pregatesc iubitului meu cafeaua si micul dejun. Le las pe masa pentru cand se trezeste si apoi ma pregatesc si eu (toaleta zilnica + imbracat) pentru facultate. Plec cu 20 de minute inainte sa incep cursurile luand un taxi. Cursurile mele tin pana la ora 12, eventual 14, dupa care ma duc direct acasa la prietenul meu. De multe ori nu se trezeste pana ajung eu, asa ca trebuie sa

ii incalzesc micul dejun din nou. Stau acasa apoi pana seara tarziu si fac curat, invat sau

privesc la televizor. Prietenul meu ajunge de obicei seara tarziu acasa deoarece sta cu prietenii

lui in bar.” Aceasta parte a interviului este un indicator clar al elementelor de personalitate dependenta. Observam totusi ca nu este precizar nimic privitor la cauzele vanatailor de pe corpul fetei.

Am observat o dificultate in exprimarea ideilor si deasemenea asteptarea aprobarii intervievatorului pentru a putea raspunde. Tot aici am observat si semne ale cresterii anxietatii

si emotivitatii, la intrebarile legate de trecutul persoanei si de L.T.

La intrebarile legate de prietenu ei, mai exact cele privitoare la atidudinea sa fata de el, A.O. raspunde: “Nu il pot parasi. Cine mai are grija de mine atunci? Am sa raman a nimanui.”. Acest raspuns este indicator al dependentei lui A.O. fata de L.T. De cele mai multe ori evita sa il dezaprobe de frica scaderii increderii in ochii lui. Precizeaza faptul ca intotdeauna are nevoie de aprobarea lui cand trebuie sa faca ceva neprogramat si ca nu trece peste acest pas. Raspunde cu greu la intrebarea: “L-ai suparat vreodata pe L.T.?”, spunand in cele din urma ca face tot posibilul sa nu il supere, dar uneori nu reuseste trezind furie din partea lui L.T. Raspunde ferm cu “nu” la intrebarea adresata de intervievator privitoare la vanataile sale,

6

si anume: “L. ti-a facut vanataile alea?”. La insistentele intervievatorului recunoaste ca L.T. a cauzat vanataile de pe corpul ei, dar ca le merita pentru ca nu l-a ascultat. Precizeaza deasemenea ca orice i-ar face, ea il iubeste si ca nu a lovit-o decat din cauza ca a tine la ea. Raspunde deasemenea ca nu s-a gandit niciodata la ce va face in cazul in care prietenul o va parasi si ca va fi dispusa sa il ierte indiferent de ce va face.

Concluzii

A.O. indica clar faptul ca are o personalitate dizarmonica. Detine un pattern stabil de comportament. Tulburarea este egosintonica, insemnand ca accepta acest pattern ca fiind parte a constructului ei de personalitate si tratand-o ca atare. Functia ei sociala si ocupationala este afectata; vanataile au fost observate si ea este marginalizata datorita comportamentului ei dependent. Relatiile ei sociale se restrang usor, usor numai la prietenul ei, L.T. Toate acestea indica clar o tulburarea de personalitate dependenta. A.O. prezinta un comportament submisiv si adeziv, care a durat, in mod sistematic, mai mult de un an, traieste frica de separare, refuzand sa se gandeasca la situatia ipotetica a lipsei persoanei iubite. Deasemenea are nevoie de aprobarea, acceptarea si sustinerea persoanei iubite si merge pana la punctul in care se ofera voluntara in a face lucruri pentru a-si multumi partenerul (se trezeste cu 2 ore inainte ca sa ii pregateasca micul dejun). Exista si posibile complicatii pe care starea psihica lui A.O. le-ar putea avea. Printre celee mai frecvente tulburari ce pot succede unei astfel de personalitati dizarmonice se pot enumera: tulburari de adaptare, tulburari anxioase si tulburari depresive.

7

Tratament/Plan de interventie

1. Lista de probleme:

- tulburare de personalitate dependenta

- stima de sine scazuta

- relatie defectuoasa cu partenerul

- sentimentul de supunere fata de partener

2. Scopuri terapeutice:

- cresterea stimei de sine

- cresterea sentimentului de independenta

- incurajarea planificarii unui viitor sigur

- constientizarea problemelor proprii

Recomand, ca abordare terapeutica, psihoterapia umanist-existentiala, care o va ajuta pe A.O. sa constientizeze problemele ei si sa isi creasca niveul stimei se sine, a sigurantei in propriile forte si credintei. Deasemenea sunt de parere ca aceste lucruri nu pot fi indeplinite alaturi de actualul partener si ca un ultim pas in vindecarea lui A.O. va fi despartirea de L.T.

8

Referinte bibliografice

Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea Metode calitative de abordare. Observatia si interviul. Editura Polirom, Iasi, Romania.

David, D. (2006). Metodologia cercetarii clinice Fundamente. Editura Polirom, Iasi, Romania.

Romila, A. (coord.). (2003). Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale. Editia a IV-a. Text Revizuit DSM-IV-TR. Editura Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania.

Tudose, F. (2007). Psihopatologie si Orientari Terapeutice in Psihiatrie Editia a II-a. Editura Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, Romania.

9