Sunteți pe pagina 1din 6

Zece intrebari despre fotografia de vacanta

Introducere
O data cu vacanta de vara, majoritatea dintre noi gasesc timp pentru pasiunile care pana
atunci au fost trecute pe planul secund. In vacanta, multi dintre noi scoatem din sertar
aparatul fotografic, cumparam cateva filme sau dupa caz, stergem cartelele flash si ne
luam angajamentul ca in aceasta perioada sa facem macar cateva fotografii care sa merite
a fi plasate in albumul nostru, la toamna.
De ce fotografiem mai mult in vacante? Poate si pentru ca vrem ca acum sa fie altfel, sa
lasam de-o parte uzura zilnica din restul anului, poate ca acum calatorim mai mult si
vrem sa pastram amintiri din locurile pe care le-am vizitat... cine stie?
Fotografiile de vacanta proaste sunt, in marea lor majoritate, rezultatul comoditatii
fotografului. Majoritatea imaginilor sunt efectuate aproape imediat ce am vazut scena si
cu gandul la ce alte fotografii am mai vazut pe ici si pe acolo! De lene (dar cu pretextul
ca "asa sigur o sa iasa ceva!") declansam aparatul de indata ce ni s-a parut ca "seamana
cu o poza pe care am vazut-o facuta de fotograful X". Fotografia nu va fi proasta, dar va
fi banala. Asa se face ca, daca vom fi lenesi, vom fotografia imediat ce vom vedea turnul
Effel in Paris, Big Ben in Londra, Opera din Sydney si asa mai departe. Acestea vor fi
imediat recunoscute, dar impresia va fi: "ei si?"
Incercati si o alta abordare. Lasati aparatul de-o parte si priviti subiectul pe care doriti sa-l
fotografiati. Va produce vreo impresie? Ce impresie va produce? O data lamurit acest
aspect, cautati unghiul si incadrarea care sa intareasca aceasta impresie. Procedind astfel,
fotografia nu va fi buna, dar va fi originala!
Nu exista reguli care, puse in practica, sa va asigure succesul in fotografia de vacanta!
Exista insa unele intrebari, care, daca vi le puneti inainte de a declansa aparatul dvs.
fotografic, exista o mare probabilitate de a obtine o imagine mai buna.

1. Care este mesajul fotografiei?


Trebuie sa aiba un mesaj, fotografia noastra?
In fata unui subiect, fotograful percepe o emotie si incearca sa o traduca intr-un mesaj, iar
mesajul in simboluri, pe care le cauta in mediu si le transpune in fotografie, selectind din
noianul de posibile simboluri, pe acelea care intaresc mesajul dorit si eliminind, dupa
puteri, simbolurile distractive. Cu alte cuvinte recurge la un limbaj, bazat pe simboluri,
prin care incearca sa comunice cu privitorul.
Daca fotografiile sunt exclusiv pentru
albumul nostru de fotografii din
concediul de la mare, de la munte, etc.,
si scopul lor este doar documentar,
poate ca mesajul nu este atat de
important. S-ar putea incadra in genul
fotografic, sugestiv denumit de Dinu
Lazar: "yola" ('io la mare, 'io la
Venetia, etc).
Daca insa dorim sa aratam si altora
aceste imagini, privitorul va incerca sa
identifice un aspect in baza caruia sa
poata broda o povestioara din ce sugereaza fotografia. In caz contrar, ochii vor rataci prin
cadrul fotografiei, fara nici cun scop si nici o finalitate.

2. Care este raportul dintre subiect sau primul plan si


fundal?
Intre subiect si celelalte elemente din cadru poate exista
uneori o competitie pentru atentia privitorului. Rareori
aceasta competitie intareste mesajul fotografiei, deseori
creind confuzie in legatura cu identificarea adevaratului
subiect al pozei. De exemplu, un personaj aflat intr-un
cadru larg de peisaj natural sau urban, va crea mai
frecvent impresia ca peisajul este subiectul principal iar
nu persoana.
Pe de alta parte, raporturile dintre elementele fotografiei
poate sugera o scala iar privitorul poate sa estimeze care
ar fi dimensiune reale ale subiectului.

Utilizarea superangularului si fotografierea din apropiere


a subiectului amplifica marimea relativa a acestuia in
raport cu fundalul, dupa cum invers, un teleobiectiv
restabileste raportul corect intre primul plan si fundal.

O mentiune speciala pentru portret: aveti grija si la


fundal, pentru a evita greselile ce pot apare sub
forma a fel de fel de obiecte animate sau neanimate
care "rasar" din capul subiectului.

3. Se poate incadra dupa regula treimilor?


Regula treimilor pleaca de la constatarea ca
subiectul apare mai pregnant iar pozitionarea lui in
cadru pare mai armonioasa daca se inscrie pe una
dintre liniile
1/3 sau 2/3 din cadru, si nu in chiar centrul imaginii.
Cum se obtin aceste linii? Se impart laturile de sus si
de jos ale cadrului in trei parti egale, si se unesc prin
linii imaginare prin doua verticale. La fel si pentru
laturile stanga si dreapta, si se unesc punctele prin
doua linii imaginare orizontale.
Punctele formate din intersectia liniilor imaginare
verticale cu cele orizontale sunt considerate puncte
de maxim interes, iar liniile imaginare descrise sunt

considerate "linii cu forta de impact".


Ca orice regula, si regula treimilor cunoaste exceptii, dar acestea trebuie sa fie bine
motivate de subiectul ales. Este bine totusi sa evitati sa "trageti la tinta" cu aparatul vostru
de fotografiat. Aceasta greseala fotografica este adanc inradacinata in mintea fotografilor
ocazionali si a fost puternic sprijinita de Kodak in vremurile de inceput a fotografiei
populare, cand vizoarele aratau doar cu totul aproximativ ce se va incadra in imagine.
In prezent, vizoarele au precizia suficienta pentru a putea depasi aceasta problema.

4. Exista prea multe puncte de interes in cadru?


Graba sau entuziasmul in fata subiectului pe care doriti sa-l fotografiati poate duce si la
cadre ratate, deoarece sunt prea multe puncte de interes in imagine, iar privitorul nu poate
deslusi ce vrea sa arate fotograful. Incercati, inainte sa declansati, sa descrieti subiectul
printr-o propozitie scurta, de exemplu: "vreau sa fotografiez .. i" (aici puneti subiectul
dvs.) si eliminati din cadru tot ce nu se afla in aceasta propozitie.
Eliminarea punctelor suplimentare de interes se poate face prin mai multe moduri:
- utilizati o focala mai lunga,
- apropiati-va de subiect,
- exploatati profunzimea de camp prin diafragmarea inteligenta,
- adoptati unghiuri de vizare deosebite: plonjeu sau contraplonjeu.

5. Sunt suficient de aproape de subiect?


Este binecunoscuta butada care sustine ca daca o poza e proasta, inseamna ca nu ati
fotografiat suficient de aproape. De multe ori detaliile pot transmite mesajul mai bine
decat o vedere "generala".
Majoritatea aparatelor foto digitale actuale au posibilitatea de a fotografia de foarte
aproape sau chiar macro.

In incercarea noastra de a ne apropia de


subiect, trebuie sa avem in vedere trei
aspecte:

- proxifotografia tinde sa deformeze


sesizabil rapoartele intre partile apropiate si
cele indepartate, cunoscuta indeobste sub
numele de "deformarea perspectivei".
Utilizarea unei diafragme cat mai deschise
poate lasa in afara campului de profunzime
zonele mai indepartate si diminueaza astfel perceptia deformarii.

- Unele aparate foto nu pot lua imagini oricat de aproape, de regula nu pot sa realizeze
punerea la punct sub 5 (10) cm. In aceasta situatie, indicatorul de focalizare clipeste sau
se coloreaza in galben / rosu iar declansarea nu este posibila. Indepartati-va cativa cm si
repetati.

- La distante mici de fotografiere, campul de profunzime este suficient de ingust asa incat
o cat de mica deplasare a fotografului cu camera la ochi sa scoata subiectul din planul de
punere la punct. Un trepied sau orice suport este preferabil fotografierii din mana.

6. Cum cade lumina principala?


Lumina de zi, in jurul pranzului, are o directie
apropiata de verticala, fapt care produce umbre ce cad
urat, ca de exemplu asupra ochilor, iar nasul arunca o
umbra disgratioasa pe gura si pe barbie, in fotografia
de portret. Evitati, pe cat posibil fotografia de portret
in jurul pranzului! Sau, daca trebuie neaparat, plasati
subiectul la umbra si incercati fotografia cu blitz
(eventual reduceti putin intensitatea descarcarii de
blitz).
Dimineata si seara insa, lumina are o directie oblica,
chiar apropiata de orizontala. Iluminarea laterala accentueaza texturile iar intensitatea sa
mai scazuta face umbrele mai luminoase. Daca seara atmosfera este incarcata de praf si
umiditate, facand orizontul mai greu vizibil, dimineata aerul este mai pur si orizontul
foarte bine vizibil.

Cele mai bune ore pentru fotografia de peisaj sunt in preajma rasaritului si a apusului
soarelui. Chiar daca sunteti in vacanta, merita efortul de a va scula cu noaptea-n cap
pentru a incerca o fotografie de peisaj.
7. Orizontul este... orizontal?
Ochiul uman cauta - chiar si involuntar - reperele care sa stabileasca orizontalele si
verticalele in cadrul privit. Ochiul uman va determina aceste coordonate prin identificarea
orizontului sau a verticalelor copacilor sau cladirilor din imagine.
De aceea este surprinzator cat de frecvent fotografiile noastre au orizontul inclinat si
verticale aplecate, parca batute de vant. Aceasta greseala este cu atat mai deranjanta, cu
cat in imagine apare luciul de apa, cum ar fi lacuri sau marea! Fermecati, poate, de
frumusetea peisajului, trecem cu vederea uneori acest fapt, iar cand vedem imaginea
transpusa pe hartie, amintirea legata de acel loc este "incetosata" de aceasta greseala.
Desigur, exista si posibilitatea de a corecta ulterior orizontul si verticalele, dar aceasta
implica unele taieturi din imagine.
Dupa ce ne-am convins ca, in cadru, orizontul este orizontal, ar trebui sa decidem unde
plasam linia orizontului. Plasarea orizontului in partea superioara a cadrului indreapta
atentia privitorului catre pamant, iar metaforic catre real, mundan, cotidian.

Invers, linia orizontului plasata in jumatatea inferioara a cadrului accentueaza importanta


cerului si a norilor si sugereaza visare, idealizare, abandonare sau vastitate, maretie,
libertate.

8. Cum sa incadrez, portret sau peisaj?


Incadrarea in modul peisaj sau portret este una dintre
primele intrebari la care ar trebui sa raspunda
fotograful, daca decide sa ia o fotografie. Deoarece
formatul marii majoritati a camerelor foto este
dreptunghiular, aceasta alegere greu mai poate fi
ulterior schimbata. Ca o regula generala, subiectele cu
dezvoltare mai mare pe inaltime - oameni, cladiri
inalte, copaci, etc - se incadreaza in modul portret, pe
cand peisajele cu larga desfasurare par mai naturale
intr-o incadrare pe orizontala.

Aceste reguli se bazeaza si pe faptul ca o imagine in


modul portret este explorata de catre privitor
predominent pe verticala, fapt care accentueaza
senzatia de inaltime, dinamism dar si de instabilitate,
dezechilibru; fotografia in modul peisaj va fi
explorata predominent pe liniile orizontale, fapt care
accentueaza impresia de spatialitate, stabilitate, echilibru.

Incardarea in modul peisaj este


preferata de majoritatea
fotoamatorilor, uneori poate si pentru
ca priza aparatului este mult mai
comoda in aceasta situatie.

9. Incadrarea pe diagonala?
De ce nu? Unele subiecte pot fi incadrate atat in
formatul peisaj cat si in formatul portret.
Aceasta ambivalenta poate avea drept
consecinta un dinamism redus al fotografiei.

Daca in imaginea dvs. doriti sa accentuati


dinamismul, folositi diagonalele cadrului, in
preajma carora sa plasti linii importante din
structura subiectului.

10. Cum explorez imaginea?


Fotografia, prin transpunerea spatiului (tridimensional) in imagine (bidimensionala), va
contine in esenta linii si suprafete. Ochiul observatorului are tendinta sa exploreze
imaginea, ghidat de liniile dominante din imagine si sa zaboveasca asupra suprafetelor, in
incercarea de a descifra mesajul pe care vrea sa-l tramsita fotograful. Datorita educatiei,
explorarea este in general orientata de sus in jos si de la stanga la dreapta.

Liniile lungi, paralele cu marginea inferioara sau superioara a cadrului, intaresc


stabilitatea cadrului. Liniile oblice creeaza dinamism dar si instabilitate si sugereaza
optimism (ascendente) sau pesimism (descendente). Liniile frante sporesc dinamismul
imaginii, cele sub forma de unghi ascutit sugerind chiar miscare si viteza, conducind
ochiul in afara cadrului.

Liniile curbe sugereaza blandete, eleganta, relaxare.


Suprafetele redate in culori intunecate sugereaza tristete, mister, iar cele in culori
luminoase: optimism, vitalitate. Culorile calde (rosu, portocaliu, galben) au efect excitant
si atrag privirea, pe cand cele reci (verde, albastru, violet) sugereaza calm, liniste. O pata
de culoare calda creeaza impresia ca este mai mare decat una de aceeasi dimensiune dar
cu o culoare rece.

Desigur ca, la fata locului, poate ca nu va veti aminti de toate aceste intrebari, dar una -
doua daca veti rezolva, cu timpul, acestea vor reveni aproape automat inainte de
declansare si puteti incerca si alte intrebari, alte raspunsuri, alte solutii...