Sunteți pe pagina 1din 12

1

Vladimir Popa, şef studii catedra ORL, d.h.ş.m., profesor universitar

Victor Osman, medic ORL SCR

Gariuc Elvira, doctorant catedra ORL, medic ORL

USMF “N. Testemiţanu”, Chişinău, R. Moldova

Vladimir Popa, 729674 domiciliu, 205502 birou


2

MICROLARINGOSCOPIA ŞI MICROLARINGOCHIRURGIA

ÎN AFECŢIUNILE LARINGIENE

POPA VLADIMIR, d.h.ş.m., profesor universitar, OSMAN V., GARIUC E.

USMF “N. Testemiţanu”, catedra ORL

The authors did an investigation about 452 cases which were examined and

treated though suspended laryngoscopy under general anaesthesia. It had been

determined that on the first place in the laryngian pathology submitted to this

methods of examination and treatment is occupied by the laryngian polyp, which

represents 40,9%

ACTUALITATEA STUDIULUI

Laringele prezintă un organ cu funcţii bine determinate. Una din cele mai

importantă este formarea şi exercitarea vocii. Afectarea acestui organ duce la

invaliditatea persoanelor care în activitatea lor rolul principal îl are laringele.

Bolile virale, răceala, factorii nocivi cronici (tabacismul, alcogolismul, praful şi

altele) sunt cauzele principale în etiopatogenia afecţiunilor laringiene. Laringitele

acute şi cronice precum şi procesele tumorale ale laringelui se plasează printre

primele locuri între bolile aparatului aero-digestiv superior. Necătţnd la aceasta

disgnosticarea timpurie a maladiilor laringiene rămâne o sarcină principală şi

actuală în faţa medicinii contemporane. Desemenea nu-s bine determinate

formele de laringite. Există mai multe clasificări ale laringitelor:


3

1. Ph. Dyonckere (1984) clasifică laringitele cronice astfel:

Clasificare histologică

1. Laringitele cronice localizate:

a. Hiperplazia benzilor ventriculare. Pentru această formă de

laringită cronică este caracteristic afectarea corionului sub

mucos cu implicarea în proces şi a formaţiunilor glandulare,

constituind în aşa mod o veritabilă hiperplasie glandulo-

chistică primară

b. Hiperplazia de natură fibro-musculară

c. Laringită pahidermică cheratinizată

d. „Enversaţia” ventriculară. Aceasta înseamnă invaginaţia în

forma unui deget de mănuşă a mucoasei ventriculare,

histologic este comparabilă cu o cordită polipoidă.

2. Laringitele cronice difuze, le împarte în 2 grupe:

a. Laringitele cronice catarale. Caracteristic pentru această

formă de laringită cronică este hiperemia plicilor vocale.

b. Laringite pseudomixomatoase (Edemul Reinke; cordită

polipoidă). Un edem translucid, gelatiniform, care este în

centrul acoperişului superficial a lamelei propria pe

parcursul întregii porţiuni a părţii membranoase a ambelor

plici vocale
4

2. Leziunile precanceroase de laringe Lepage le clasifică în trei stadii:

Stadiul I - hiperplazia epitelială cu sau fără cheratosă.

Stadiu II - hiperplazia epitelială cu sau fără cheratosă şi atipii celulare

Stadiu III - carcinom in situ

3. După procentul de malignizare:

Datele din bibliografia mondială de specialitate despre frecvenţa malignizării

proceselor cronice patologice din laringe sunt prezentate în tab. 1.


5

a. Leziuni localizate ( tabelul 1)

N DENUMIREA AFECŢIUNILOR PROCENTUL DE

d/o PRECANCEROASE MALIGNIZARE

1. Polipul comisural, subcordal şi gigant 2%


2. Leucoplazie, pahidermie albă – 0,9% - 29%

hiperplazie epitelială cheratozică


3. Papilomul adultului 6%

b. Leziuni generalizate ( tabelul 2)


6

N DENUMIREA AFECŢIUNILOR PROCENTUL DE

d/o PRECANCEROASE MALIGNIZARE

1. Laringita cronică pseudomixomatoasă 1%


2. Laringita cronică hiperplazică roşie 5%

(pahidermie roşie)
3. Laringita cronică albă (pahidermie 8,5%

propriuzisă)

Aşadar rămîn şi astăzi actuale atît problemele diagnosticului, clasificării cât şi

tratamentul afecţiunilor laringelui, fapt ce ne-a impus să efectuăm acest studiu.


7

SCOPUL LUCRĂRII

A fost de a stabili cât mai timpuriu diagnosticul de afecţiuni a laringelui folosind

tehnica contemporană.

MATERIALE ŞI METODE

În acest scop s-a folosit în ultimii ani Laringoscopul de tip Karl-torz şi

microscopul, laringoscopia directă în suspensie şi sub anestezie generală a fost

utilizată la 452 de bolnavi (tab. 3). Au fost analizate rezultatele utilizării tehnicii

contemporane timp de mai mulţi ani, diverse patologii laringiene. Toţi bolnavii

au fost examinaţi prealabil prin laringoscopia indirectă apoi prin laringoscopia

directă în suspenzie, majoritatea bolnavilor au fost examinaţi radiologic. La unii

bolnavi a fost folosită şi R.M.N.. După înlăturarea procesului patologic din

laringe el a fost supus examenului histologic.

REZULTATELE STUDIULUI ŞI DISCUŢII

Au fost analizate mai mult de 19 entităţi nozologice laringiene.

Repartizarea bolnavilor după entităţile nozologice (tabelul 3)

ANII
8

DENUMIREA 1984- 1995- 1990- 2002- 2004- TOTAL

1994 1997 2001 2003 2005


AFECŢIUNILOR

1. Polip laringian 23 31 68 52 11 185


2. Papilom laringian 11 14 - - - 25
3. Papilomatoza laringelui 5 6 18 5 1 35
4. Chist laringian 3 2 4 1 - 10
5. Pahidermie 2 1 - - - 3

interaritenoidiană
6. Granulom laringian 3 2 3 - 1 9
7. Leucoplazie 3 - - 1 - 4
8. Laringita 8 1 7 3 1 20

pseudomixomatoasă
9. Laringita cronică 3 - 14 8 3 28

hiperplazică roşie
10. Laringită cronică 7 - 28 5 4 44

hiperplazică albă
11. Neoplasm laringian 3 3 5 - 1 12
12. Sclerom laringian 1 - 3 - - 4
13. Sindrom Gerhard 2 - 2 - - 4
14. Carcinom laringian 4 - - 4 1 9
15. Noduli vocali 3 - - 1 2 6
16. Lipom epiglotic 2 - - 1 - 3
17. Laringită cronică 9 - - - 4 13

hipertrofică difuză
18. Laringită cronică 7 - - - 5 12

hipertrofică localizată
19. Alte afecţiuni 4 22 - - - 26
Total 103 82 152 81 34 452
9

Rezultatele studiului asupra proceselor patologice din laringe referitor la formele

de entităţi nozologice a evidenţiat că în laringe se întîlnesc un număr mare de

afecţiuni, unele din ele considerîndu-se „precancer”, tabelul 3.

Din datele prezentate în tabelul 3 se vede că primul loc îl ocupă polipul laringian

– 185 de cazuri sau 40,9%, pe locul doi se situează – laringita cronică

hiperplazică albă 44 de cazuri sau 9,7%. Papilomatoza laringelui ocupă locul 3 şi

constituie 35 de cazuri (7,7%). Laringita cronică hiperplazică roşie constituie 28

(6,2%). La acelaşi nivel cu papilomatoza laringelui se află şi laringitele cronice

localizate şi cele difuze alcătuind 12 (2,6%) şi 13 (2,9%), respectiv, carcinomul

laringian constituie 2%.

Concluzii

1. Analiza activităţii în domeniul diagnosticului şi tratamentului

microchirurgical a afecţiunilor laringelui prin metoda laringoscopiei


10

directe în suspenzie şi sub anestezie generală demonstrează că numărul de

bolnavi nu corespunde nivelului de morbiditate prin afecţiuni laringiene.

2. Bolnavii cu patologie laringiană, care necesită consultaţia O.R.L. din

centrile universitare se reţin în teritoriu şi nu se trimit la timp în clinicile

O.R.L. respective unde sunt atît cadrele respective pregătite pentru a

efectua acest lucru cît şi aceste clinici sunt înzestrate cu tehnică corespunde

cerinţelor contemporane pentru o activitate bună în această privinţă.

3. Una din cauzele care duce la diagnosticarea în stadiile avansate a

cancerului de laringe este trimiterea întîrziată a bolnavilor cu afecţiuni

laringiene la otorinolaringolog şi mai ales în centrile universitare.

4. Bolnavii care suferă de o laringită cronică şi care nu cedează sub

tratamentul tradiţional iar răguşeala se menţine mai mult de 2 săptămîni ca

regulă trebuie să fie trimişi în clinicile O.R.L. universitare.

5. Bărbaţii mai ales în vîrsta după 50 de ani şi fumători constituie factori de

risc la dezvoltarea laringitelor cronice cu consecinţele lor.

6. Ablaţia formaţiunilor tumorale sau efectuarea biopsiei prin laringoscopia

indirectă sub anestezie locală astăzi este depăşită şi nu poate fi utilizată

deoarece nu permite înlăturarea fără a avea consecinţe nedorite mai ales în

ceea ce priveşte funcţia fonatorie a laringelui.

7. Unele simptome subiective cum ar fi: senzaţia de durere în gît, uscăciune,

tusă, miros fetid din gură, senzatie de prezenţa unui corp străin în gură sunt

semne clinice care pot însoţi nu numai o faringită, tonsilită dar şi o


11

laringită – fapt care trebuie sa-l cunoască fiecare medic şi să efectuieze în

mod obligatoriu la aceşti bolnavi şi laringoscopia.

Bibliografia

1. Dejonckere Ph., Estienne F., Barbaix M.T.: „Précis de pathologic et de

thérapeutique de la voix”, Editions Universitaires J.P.Delarge, Paris, 1980

2. Dejonckere Ph., Microchirurgie des laryngites chroniques, ”La

microchirurgie en O.R.L., indications et techniques”, Ediţia Publiturism,

Bucureşti,1984, pag. 18

3. R. Călăraşu, D. Tătulescu,: „Laserul cu CO 2 în microchirurgia laringiană”

Editura Militară. Bucureşti 2003

4. Lucrările congresului XXX-lea naţional ORL, Craiova 18-21 septembrie

2002

5. Lucrările conferinţei naţionale ORL, Bucureşti 1-3 iunie 2005

6. O. Kleinsasser, „Microlaringoskopie und endolarzngeale Mikrochrurgie.

Technik und tzpische Befunde” 3 Auflage, F.K. Schattauer, Stuttgart,

1991.
12

7. R. Călăraşu, T. Ataman, V. Zainea, „Manual de patologie otolaringologică


şi chirurgie cervicofacială”, Bucureşti 2000, p.274
8. Constantin I. Bogdan, „Foniatrie clinică”, Bucureşti 2001, p. 250 – 251.