COCO ÎMPĂRTĂȘEȘTE UN SECRET CU O ZÂNĂ

Crede în magie!

Am să vă spun o poveste pe care puțini au crezut-o, însă cineva știe sigur că

s-a întâmplat.
Este vorba despre Coco, o fetiță care locuiește departe, departe de aici,
Coco avea o supărare foarte, foarte mare pe care nimeni nu o știa, în afară de
inimioara sa. Astfel că, pe timpul nopții, în somn, inimioara ei plângea atât de
mult, încât dimineața, când Coco se trezea, patul era ud, chiar inundat de
lacrimile inimioarei.
- Mami, îmi pare rău, îi spunea Coco mamei sale. Chiar nu știu când s-a udat
patul și nu-mi explic de ce.
- Nu-i nimic, draga mea. Sigur, într-o zi, vom afla, îi spunea mama cu grasul
ei blând.

Așa s-a și întâmplat. De fapt, aproape așa, pentru că totul a început într-o
noapte. Da. Într-o noapte, în timp ce Coco doremea, s-a făcut că și inimioara
ei căzuse într-un somn adânc. Atunci, în vis, i s-a arătat o zână.
- Oooo… Cine ești tu? A întrebat Coco.
- Eu sunt Zâna Inimioarelor Vesele. Sunt aici ca să te ajut, a răspuns zâna.
- Să mă ajuți? Dar cine ți-a cerut ajutorul? A întrebat mirată Coco.
- Inimioara ta. Ea m-a rugat să vin și să te ascult. Mi-a spus că ai o mare
supărare și că, din această cauză, în fiecare noapte, ea nu se poate opri din
plâns. De aceea se inundă patul.
- Oh! N-aș vrea să știe nimeni asta, a spus copila în șoaptă de parcă ar fi
auzit-o cineva.
- Nu-ți face griji! Nimeni nu știe iar eu voi păstra secretul. Sunt chiar expertă
în a păstra secrete și în a face magii pentru copii și inimioarele lor, a povestit
zâna.

- Ce mă bucur să aud asta! A spus entuziasmată Coco și a continuat:

- Atuuuuci...vino mai aproape. Îți voi spune supărarea mea în șoaptă.
Și au stat minute bune și au povestit. De fapt, cred că a trecut toată noaptea,
era aproape să se lumineze de ziuă. Atât au povestit Coco și Zâna
Inimioarelor Vesele.
După ce Coco a terminat de spus marea ei supărare, parcă a simțit cum
inimioara ei zâmbește.
- Simt că inimioara mea nu va mai plânge. Asta înseamnă că patul meu va
rămâne uscat. A spus fericită Coco.
Coco și zâna și-au luat la revedere. Zâna a asigurat-o pe fetiță că oricând îi va
mai plânge inimioara, se va întoarce pentru a o ajuta.

Când abia ce a răsărit soarele, mama a intrat în cameră pentru a o trezi pe

Coco. Atunci fata, înainte de a deschide ochii, a pipăit patul cu mâinile. Era
complet uscat.

- Daaaa. A funcționat, a strigat ea fericită.

- Ce s-a întâmplat? A întrebat mama zâmbind curioasă.
- Patul era ud pentru că inimioara mea plângea, a răspuns fetița.
- Serios? De ce? Ce s-a întâmplat? A întrebată mirată mama.
- Mmmm… Este secretul meu și al zânei, a răspuns ușor micuța.
- O zână? Unde ai întâlnit o zână? Întrbă tot mai surprinsă mama fetiței.
- Noaptea. În vis. De ce mă întrebi? Nu mă crezi? Întrebă ușor încruntată
Coco.
- Cred, mai ales, în tine și sunt convinsă că cine crede în puterea unei magii,
el însuși este mai puternic. A răspuns mama fericită de entuziasmul fetiței.
Coco s-a hotărât să-I spună și mamei sale secretul. I l-a spus tot la ureche, așa
că nu-l vom putea știi, dar știm că și mama a contribuit la magia zânei.
Pwntru că, mamele știu ce să facă atunci când o inimioara copilului său este
tristă.

- Ai văzut vreodată o zână? Ai vorbit vreodată cu vreuna? Te-a ajutat

vreodată cu ceva? Întreba micuța Coco nerăbdătoare să audă răspunsuri.
Mama s-a gândit o clipă și apoi i-a spus:
- Atunci când eram copilă, magia mă ajuta în multe situații. Până și pe mama
mea, bunica ta, o vedeam magică. Cu magie îmi vindeca uneori vânătăile pe
care le făceam când cădeam la joacă. Era magic cum reușea doar cu o
mângâiere să-mi alunge tristețea. Plus că, făcea câte o magie și îmi repara tot
timpul jucăriile care se stricau. Credința în magie m-a ajutat aproape
întotdeauna. Și… când nu funcționa, continuam să cred.
Despre zâne și alte personaje fermecate, noi adulții mai știm puține, dar avem
și noi ceva magic: credința și speranța. Împreună, ele fac cât o zână, a spus
mama zâmbind.

- Dacă mama ta a fost o zână, înseamnă că și tu ești o zână. Bănuiam eu.

Uneori chiar ești magică, a spus Coco și au început împreună să râdă în
hohote.
- Să mergem șa școală. Azi voi avea o zi minunată pentru că sunt fericită.
Spunând asta, Coco a fugit la baie.
În timp ce se spăla pe dinți, fata o vede parcă pe zână, în oglindă, zâmbindu-i
și făcându-i cu mâna în semn de despărțire. Coco nu știa dacă încă visează
sau este adevărat.
Cert este că, inimioara ei nu a mai plâns atât de tare niciodată și nu a mai udat
patul cu lacrimile ei. De aceea, Coco crede că puterea magiei Zânei
Inimioarelor Vesele a fost reală.
Tu ce crezi?