Sunteți pe pagina 1din 4

TRATAT UNIVERSITAR DE PSIHOLOGIE JURIDICIARĂ – TEORIE ȘI

PRACTICĂ
Tudorel Butoi, Ioana – Teodora Butoi
Curs universitar
București, Editura Trei, 2012

Capitolul 4. Psihologia martorului și a mărturiei (Exigențele psihologiei judiciare din


perspectiva personalității martorului și forței probante a mărturiei)

4.4. Repere particulare vizând mărturia și martorul


4.4.4. Mărturia între bună și rea-credință
4.4.4.2. Protecția martorilor – perspective juridice și psihosociale

4.4.4.2.1. Martorul între vulnerabilitate și protecție. Cazuistica exemplificativă comentată


(pagina 124)

Martorii sunt persoanele care pot oferi informații și dovezi legate de o infracțiune sau
de un infractor, în instanță, pe întreaga durată a cercetării penale și în justiție. Deoarece
criminalitatea este larg răspândită și ridicată la rang de profesie, de cele mai multe ori martorii
sunt în situație de risc și necesită protecție împotriva intimidării, amenințării și șantajului.
Acest risc constituie motivul pentru care unii martori refuză să depună mărturie, solicitând
protecție.
Datele statistice arată o creștere a fenomenului infracțional și, implicit, înseamnă o
creștere a nevoii de a proteja martorii dintr-un proces penal.
Scopurile și obiectivele măsurilor de protecție a martorilor sunt următoarele:
asigurarea protecției persoanelor aflate în pericol (pe perioada cât sunt sub amenințare) și
asigurarea desfășurării procedurilor de investigație și a celor penale.
Categoriile de persoane care necesită măsurile de protecție: martori care pot fi
amenințați de infractori sau care se pot afla personal în pericol, coautorii infracțiunilor, după
începerea luării măsurilor și membrii familiilor martorilor, precum și apropiații lor.
Instituția poliției este responsabilă de evaluarea situației de risc în care se pot afla
martorii, iar aspectele pe care le au în vedere în evaluarea gradului de securitate sunt
următoarele: caracteristicile infracțiunii (felul și gravitatea), importanța mărturiei în instanță,

1
pericolul pe care îl reprezintă infractorii și complicii lor, analiza procedurilor, starea materială
a martorilor și alte informații semnificative pentru asigurarea securității martorilor.
În urma evaluării gradului de securitate al martorilor, poliția, în colaborare cu
procurorul, dispune luarea măsurilor necesare pentru asigurarea protecției martorilor, pentru
prevenirea situațiilor nedorite pentru martori (amenințări, represalii, șantaj etc).
Exemple de situații care necesită intervenția de urgență pentru asigurarea protecției
martorilor:
- O martoră care a fost răpită, drogată și abuzată înainte de a i se asigura protecție de
către poliție
- Familia acuzatului într-un caz de omucidere a amenințat un membru al familiei
martorului
- Amenințarea cu bombă în sala de judecată și evacuarea publicului și a
magistraților, pentru împiedicarea martorilor să depună mărturie, amânându-se
astfel întreaga procedură
- Amenințări telefonice și tăierea cauciucurilor unui proprietar de restaurant care a
refuzat să plătească așa-zisa „taxă de protecție”, pentru a-l împiedica să facă
depoziția în instanță
- Soția unui martor din programul de protecție a fost agresată verbal și fizic de
acuzat, și au fost făcute amenințări voalate la adresa siguranței copilului

4.4.4.2.2. Protecția martorului – exigența complexă a justiției contemporane (pagina 125)


Măsurile de protecție a martorilor trebuie să fie luate pe parcursul întregului demers
juridic, până când martorul nu mai este în pericol. Acestea implică: consultanța acordată
martorilor de către specialiști, stabilirea modurilor de protejare a martorului, protecția directă,
luarea măsurilor de siguranță pentru locuința martorului și alte locuri în care se poate deplasa,
asigurarea unei alte locuințe sau localitate, unde martorul este în siguranță și sprijinirea pentru
adaptarea la noile condiții de viață și mediu, activități de relații publice pentru măsuri tactice
și activități operative împotriva infractorilor. Măsurile de protecție a martorilor trebuie să
asigure o viață personală normală, excepțiile fiind impuse de nevoia de securitate.
Este importantă colaborarea martorilor și reevaluarea permanentă a măsurilor, în
funcție de necesitatea, eficiența și respectarea înțelegerilor stabilite cu martorii. De asemenea,
personalul din poliție implicat în programul de protecție a martorilor trebuie să păstreze
secretul și, de cele mai multe ori, personalul juridic trebuie să instaureze măsuri suplimentare
de protecție a martorilor.

2
Măsuri organizatorice necesare pentru protecția martorilor:
- Personalul din poliție care asigură protecția martorilor trebuie să nu fie direct
implicat în caz, pentru a nu influența martorii;
- Departamentul de protecție a martorilor e necesar să fie centralizat, pentru a
facilita eficiența utilizării informațiilor de specialitate, precum și legătura cu alte
autorități implicate în caz; în caz contrar, se impune necesitatea înființării unui
birou specializat care să aibă ca prioritate protecția martorilor, bugetul unui birou
de acest fel depășind pe cel alocat unui birou centralizat;
- Informațiile de specialitate trebuie să fie strict confidențiale și să existe o birouri
separate și încăperi destinate anume vizitatorilor;
- În situația în care un martor aflat în pericol trebuie mutat în altă localitate din țară
sau în altă țară, se impune cu prioritate informarea prealabilă a birourilor
responsabile cu coordonarea, pentru a reduce riscurile ce se pot ivi pe parcursul
mutării; aceleași metode se folosesc și pentru mutarea unui martor aflat în
închisoare, care trebuie mutat în secret în alt penitenciar pentru asigurarea
protecției sale;
Măsurile organizatorice prezentate anterior ne duc cu gândul la o problemă de
importanță majoră: asigurarea unei locuințe protejate într-o altă țară pentru un martor aflat în
pericol. Aici discutăm despre o situație dificilă, deoarece țara respectivă ar trebui să fie de
acord să ofere protecție unei persoane implicate într-un act terorist, de exemplu. Experiența a
arătat că au existat situații când țara căreia i s-a solicitat sprijinul a răspuns pozitiv, acest fapt
dovedind solidaritatea în fața actelor criminale, dar au fost și situații în care martorul a insistat
să se întoarcă în țara de origine și nu a respectat recomandările primite, aceasta ducând la
situații deosebit de dificile.

4.4.4.2.3. Colaborarea internațională în materia protecției martorilor (pagina 127)


Experiența în privința protecției martorilor, în special a celor în legătură cu crima
organizată, a demonstrat importanța colaborării între țări. Ne referim atât la cazuri de lungă
durată, cât și la situații în care martorii au locuință protejată într-o țară, Germania, d exemplu,
iar familiile lor sunt în țara de origine și trebuie, de asemenea, protejate.
În anii ’80 s-au realizat inițiativele TREVI, de către țările UE, referitoare la protecția
martorilor, dar trebuie extinse și în rândul țărilor din Europa Centrală și de Est, întrucât o
colaborare eficientă a instituțiilor politice din toate țările este foarte necesară. Europol și

3
Interpol sunt agenții care ar putea prelua atribuțiile de protecție a martorilor la nivel
internațional.
Măsurile de protecție includ schimbarea numelui, a identității, a semnelor particulare,
eliberarea documentelor de acoperire, pe termen scurt sau lung, în funcție de necesități.
Trebuie avut în vedere faptul că schimbarea numelui, a identității implică probleme de ordin
practic, pentru că nu are un cadru legal, în majoritatea cazurilor, și este obligatorie
colaborarea eficientă a autorităților.
De exemplu, în Statele Unite există la dispoziția Procurorului General un pachet de
măsuri care poate fi folosit în situațiile de protecție a martorilor, cu amendamentul
dificultăților de ordin financiar, administrativ și legal.
În Italia, s-a emis o lege în 1991 pentru protecția martorilor, care permite folosirea pe
termen scurt a documentelor de identitate de acoperire, cu sprijinul Ministerului de Interne.
În Suedia, în 1992, a fost emisă o lege prin care este posibilă folosirea datelor fictive
ca măsură de protecție a martorilor, valabilă pe o perioadă de maximum cinci ani, fiind
susținută de argumentarea pericolului în care se află martorul (integritatea fizică viața sau
libertatea îi sunt în pericol) . Aceasta este posibilă în urma cererii emise de instituția poliției
sau de martorul însuși aflat în situație de risc.
Experiența a demonstrat necesitatea introducerii în programul de protecție a martorilor
și a copiilor de vârstă 1-21 ani, datorită frecventelor amenințări a martorilor de către crima
organizată că le vor răni copiii, dar și a efectelor psiho-sociale asupra copiilor care au părinții
incluși în program. Sprijinul departamentelor sociale poate fi eficient în reducerea acestor
efecte la nivel de socializare.