Proiectarea Cercetarii

CURS : Psihologia Religiei

PROFESOR ::Lector univ. dr. Mihaela Corina ŢUŢU

Realizat de : TUDOR.M.CATALINA LAURA

Facultatea de Psihologie Spiru Haret,anul 2,ifr
INTRODUCERE SI PREZENTAREA TEMEI DE CERCETARE
Dupa cum se stie inca din timpurile vechi, s-a putut observa că imaginea femeii a
fost foarte afectată în cadrul societăţii, deseori aceasta a fost blamată, jignită sau privată de
anumite lucruri şi toate acestea deoarece se considera ca poartă o anumita vină pe care nimeni nu
s-a deranjat să o analizeze si sa o aprofundeze. Este vorba despre o societate cu o gândire
mecanică si fixista,din cauza unei istorisiri din care singura idee extrasa din context a fost aceea
că „femeia este vinovată pentru tot.” Sursele care au dus la subordonarea femeilor de către
bărbaţii şi, implicit, la discriminarea acestora, au fost foarte bine intarite în practica bisericească.
Insa inca din textul biblic, femeii i se cere să se supună bărbatului aşa cum Biserica se supune lui
Hristos, fiindcă bărbatul este cap de familie Această smerenie si supunere este necesară, dupa
spusele Bisericii Ortodoxe Române, pentru o căsnicie trainica, care să dureze toată viaţa. De
asemenea, tot pentru durata căsniciei, femeia ar fi obligată, conform dogmelor bisericeşti, să-şi
ierte bărbatul din toate punctele de vedere şi să dea uitari greşelile acestuia; pe de altă parte însă,
ea nu are voie să-i greşească bărbatului pentru că astfel va fi gonita din sânul familiei si
bineanteles va dezonora familia.
 Povestea la care se face referire mai sus, se refera la păcatul originar, la factorul principal
ce a dus la dezvoltarea unei opinii generale privind imaginea femeii. S-a construit astfel o
adevărată doctrină a păcatului originar care a dezvoltat o viziune dualistă, toate femeile fiind
asociate cu Eva, adică slabe şi uşor de ademenit în păcat, iar bărbaţii au fost identificaţi cu Adam,
acestea fiind păcătoşi prin voinţă proprie, mândrie si orgoliu.Chiar daca, atât Adam cât şi Eva au
in aceeas masura vină pentru izgonirea din Rai, doar Eva a fost considerată singura vinovată şi
odată cu blamarea Evei a fost pusă o etichetă negativă, foarte vizibilă si care a daunat de-a lungul
timpului la imaginea tuturor persoaneleor de sex feminin.

Astfel,cred eu ca această întâmplare a dus la înrădăcinarea unei gândiri discriminatorie care a

afectat dintotdeauna imaginea femeii şi care a făcut ca aceasta să devină inferioară bărbatului, să
aibă drepturi mai restrânse decât acesta, să fie privată de anumite lucruri şi sa fie supusă la
suferinţe trupeşti, pentru ca astfel, prin durere să fie pedepsită pentru căderea acesteia în păcat.
Această gândire care aseamănă imaginea femeii cu cea a păcatului, a dus la naşterea unor idei
preconcepute tratate ca fiind adevăruri universal valabile, pe care omenirea nu le-a contestat. De
pildă, păcatul constă în simplul fapt de a te fi născut femeie, nici nu se mai pune problema de a
săvârşi o greşeală deoarece încă de la naştere femeia este ingreunata cu această povară de către
Biserică şi societate din motivul asta si din prisma faptului ca trebuie ca cineva sa duca numele
mai departe inainte si chiar si in timpurile noastre inca a mai ramas valabil in unele locuri
barbtatii isi doreau cu ardoare ca sotiile sa le daruiasca feciori si nu fete.

Prin urmare, plecând de la premisa că practica religioasă a fost sursa principală pentru
discriminarea femeii, lucrarea de faţă se construieşte sub forma unui studiu de cercetare ce se
dedică analizei relaţiei dintre gen şi religie. În cuprinsul acesteia se vor urmări, pentru partea
teoretică, două domenii de interes general şi anume Păcatul originar: natură-cultură şi Biserica
şi inegalităţile de gen, domenii ce vor fi mai apoi demonstrate sau infirmate, în partea practică a
lucrării ce va cuprinde interpretarea datelor obţinute prin intermediul interviurilor. Astfel, ţinând
cont de cele două domenii generale, lucrarea de faţă are ca şi obiective: determinarea cauzei ce a
dus la construirea imaginii atribuite femeii, modul în care Biserica tratează cele două genuri cât
şi în ce măsură oamenii cunosc şi respectă dogmele religioase. Pentru a realiza o cercetare cât
mai elaborată si mai complexa, bazată pe studii și argumente solide, in princiupiu este necesară
în primul rând cunoașterea conceptelor cu care vom opera: păcatul originar, distincția natură-
cultură, feminin-masculin, inegalitățile dintre femei si barbati.Termenul „păcat originar” are de-
a face cu păcatul produs de catre Adam și Evei prin faptul ca s-au infructat din acel pom al
cunoștinței binelui și răului și cu consecintelepe care le-a avut asupra restului omeniri. Acest
pacat este considerat a fi sursa de la care a pornit discriminarea aceasta, deoarece, deși vina
pentru producerea acestuia aparține atât femeii, cât și bărbatului in egala m,asura Eva este cea
care l-a ispitit pe Adam, după care a fost la rândul său ispitit de șarpe. „Ea este singura care
incalca porunca divina, ea este ușa de intrare a diavolului.” De aici provine inegalitatea în
drepturi în fața lui Dumnezeu, femeia este profană în afara bisericii, este spurcată prin ciclul
menstrual, leuzie, în ritul ortodox nefiindu-i permisă intrarea în altar.Distincția natură-cultură se
referă la distincția bărbat-femeie din prisma faptului că femeile sunt asociate cu natura, cu
emoționalul și iraționalul, cu faptul că sunt dătătoare de viață, în timp ce bărbații sunt asociați cu
cultura și cu rațiunea. Maternitatea femeii ține de natura umană, animală și nu de persoană, iar
femeia nu este o natură, ci o persoană, în aceeași măsură ca și bărbatul.

Inegalitatea de gen este o formă de discriminare ce încurajează ierarhii de tip sexist și

prin urmare comportamente și steoretipuri de acest tip.
Accentul pus pe sex demonstrează o gândire axată pe ideologic și nu pe persoană, iar indicarea
persoanelor prin sex este un act de constatare și nu o concluzie definitorie pentru reprezentanții
naturii umane. Ignorarea persoanei umane ca fiind o unică relație cu Creatorul s-a tradus în
diferite concepții religioase și filosofice, prin înjosirea persoanei femeie și reducerea ei la funcția
indispensabilă a reproducerii. Trebuie să reținem că orice discriminare pe baza sexului între
femeie și bărbat este o absurditate care neagă datele științei și ale dogmei creștine, căci sexul nu
este o esență, ci „o relație variabilă în evoluția ființelor.

Cercetatea noastră se bazează, la nivel teoretic şi conceptual, pe lucrările de specialitate

ale Mihaelei Miroiu, care reuşeşte fundamentarea unei etici feministe şi a unei etici a feminităţii,
expusă remarcabil în lucrarea Covenio. Despre natură, femei şi morală. Demersul său porneşte
de la analiza unor versete biblice, prezente în cartea Genezei, ce are la baza concepte ţări ale
teologiei ortodoxismului modern şi analizează bazele etico-religioase ale sexismului. Poziţia pe
care o atribuie religia ortodoxă femeii este una de inferioritate în raport cu normă masculină,
relaţia de dominare este subliniată prin faptul existenţa femeii este redusă la statulul de obiect al
moralei, incapabil de autodeterminare. Naşterea acestei dimensiuni sociale îşi are originea în
Vechiul Testament, “ce este dominat de schisma originară dintre transcedenta şi imanenta, dintre
spirit şi natura, dintre om şi Dumnezeu”. Păcatul original al femeii nu este cel biblic, al
mâncării mărului din copacul cunoaşterii ci lipsă stimei de sine.

M. Miroiu admite ideea că femeile, cultural vorbind, sunt puternic legate de natură,
merge mai departe în demersul său şi afirma chiar că natura reprezintă “însăşi dimensiunea
feminină a existenţei”. Acest lucru trebuie înţeles prin prisma experienţele femeieşti sau
înţelegerea viului pe dinăuntru, cum le numeşte autoarea, dar care nu reprezintă o întoarcere la
un destin biologic, văzut că un handicap în accesul la lumea normativă, ci mai degrabă un
avantaj din perspectiva femeiască. Cu toate acestea femeia este considerată esenţial impura,
profana, sursa necurăţiei sale fiind tocmani caracteristică naturală a femeii de a da viaţa unei alte
făpturi , miracolul vieţii atagand după sine pentru cel câte îl poartă, un statul degradant, al fiinţei
murdare care prin simpla pezenta poate profana lăcaşul sfânt, cu referire la prioada ciclului
menstrual şi al lăuziei.

Mihaela Miroiu propune şi o soluţie spre normalitate prin obţinerea autonomiei şi

autoexpresiei văzută ca forme ale libertăţii iar autonomia se poate obţine doar prin ieşirea din
legea patriarhală. Acest lucru se se poate obţine prin refuzul de a fi Eva, ce nu trebuie văzură că o
“fatalitate divină” ci un construct omenesc.

Anca Manolache în lucrarea Problematică feminină în Biserica lui Hristos oferă o

perspectivă teologică asupra problematicii femeii şi încearcă o recuperare a statului feminin din
punct de vedere religios. Totodată autoare, având o puternică pregătire teologică, încerca o
critică la adresa discrsului discrimitatoriu la adresă femeii, însăşi din interiorul religiei ortodoxe
aducând argumente privind incorectitudinea unor interpretări biblice. Emil Moise merge mai
departe şi consideră că acesta discriminare poate fi eliminată prin alegera unor alte pasaje
biblice, nediscriminatorii, sau chiar prin încercarea de a interpreta nedisciminatoriu acele pasaje,
aducând exemple din alte confesiuni creştine, precum cea catolică sau adventista.

Aşadar idea existenţei unui raport dihotomic între bărbaţi şi femei impune necesitatea unei
ierarhizări nedrepte şi poziţionarea unora pe o poziţie privilegiată.

IPOTEZA SI PROBLEMATICA
 Conditia femeii de-a lungul istoriei determina necesitatea unei cercetarii in scopul
determinării cauzelor care au condus la deposedarea ei de demnitatea la care a fost chemată de
divinitate, printr-un efort care presupune sesizarea factorilor care au generat plasarea femeii în
umbra evolutiei

Chiar daca putem spune că însuşi Iisus Hristos este unul dintre cei mai mari feminişti prin
dicursul sau în ceea ce priveşte raportarea societii la femeie, dacă citim îndrumările de cult
ortodoxe putem observa că cea mai mare parte a acestora se dezic de învăţăturile Mântuitorului,
femeia fiind privită ca funcţie biológica, dar care totodată este vinovată de faptul că a adus pe
lume o altă fiinţă, preotul rugându-se pentru a “o curăţi de necurăţia ei..”.

Lucrarea de faţă este centrată pe aceasta problemática extrem de importantă în discursul

feminist, şi anume raportul dintre gen şi religie că o componentă fundamentală a realităţii cu care
se confruntă femeile în lupta lor pentru emancipare şi dobândire a unui statut egal cu cel al
bărbaţilor.Cercetarea noastre ar avea ca punct de pornire necesitatea adaptării discursului religios
la realităţile sociale ale lumii moderne, în condiţiile în care, dacă părinţii Bisericii,care au
consolidat perpetuarea acestor ritualuri pe care le vom analiza în lucrarea noastră, puteau avea ca
justificare necunoaşterea fiziologiei omului, în ultímele decenii aceste dogme sunt expresii ale
ignoranţei, care conduce la o discriminare recunoscută, fiind astfel necesară o redresare a poziţiei
femeii în societate, într.-o societate care tinde să devină laică şi, implicit, lipsită de credibilitate
faţă de discursul creştin.

Prin urmare, ipoteza generală a lucrării urmăreşte să evidenţieze faptul că religia, în cazul
de faţă, exemplificata prin Biserica Ortodoxă este, prin practicile sale, o formă de discriminare
de gen şi de menţinere a dominaţiei patriarhale asupra femeilor.

Gândirea acestei ipoteze porneşte de la următoarea premisa: cu cât există o influenţa mai mare a
Bisericii asupra femeilor, cu atât acestea sunt mai subordonate bărbaţilor, prin catalizarea
valorilor şi practicilor religioase în sensul unei dominaţii tacite a acestora.Urmând lógica inversă
a raţionamentului, lucrarea încearcă să demonstreze faptul că dacă din practică religioasă,
societatea patriarhală ar elimina anumite componente care alcătuiesc bazele religioase ale
inegalităţilor de gen, ar exista o emancipare a femeilor şi o redefiniré a rolului lor în societate şi
chiar în istorie
 Putem face analiza empirica realizată pe tema studiată, punând accentul pe câteva
domenii importante pentru scopul acestui studiu şi anume, evaluarea raportului dintre gen şi
religie în contextual românesc actual şi a modului în care religia reprezintă sau nu un factor de
discriminare al femeilor.

Prima dimensiune pe care o vom analiza este identitatea religioasă, prin aceasta
marcând măsura în care femeile se identifica moral cu dogmele bisericeşti pe care le practică,
dacă aceste dogme le reprezintă identitatea persoană şi se identifica lor, precum şi distincţia între
religie şi Biserica, egalitate şi asumare.

În vederea acestui studiu as folosi ca metodă de cercetare interviul, care ar fi aplicat pe un

eşantion minimal, unui număr de femei care să permită realizarea studiului la nivel de exerciţiu,
acesta nefiind reprezentativ pentru întreaga populaţie a femeilor. Criteriile de eşantionare ar fi
genul- interviul va trebuii aplicat doar femeilor, varsta- toate femeile intervievate făcând parte
din aceeaşi categorie de vârstă, respectiv 40-50 de ani şi mediul de rezidenta- mediul rural,
deoarece consider că acest mediu este reprezentativ pentru tema aleasă în condiţiile în care
îndoctrinarea religioasă a femeilor în mediul rural este mai accentuată decât în mediul urban desi
si aici mai exista inca.

Prima secţiune pe care o vom analiza este identitatea religioasă ca factor esenţial în
raportul dintre gen şi religie pentru femeile intervievate. Întrebarea cu care debutează analiza
noastră empirică este, în acelaşi timp, simplă, dar şi esenţială pentru evoluţia discursului fiecărei
femei, deoarece urmăreşte să răspundă la o problematică simplă (Vă consideraţi o persoană
religioasă?), dar care are un rol definitoriu pentru ipoteza de la care pleacă cercetarea.

Cea de-a doua întrebare ridică într-un mod explicit problematica fundamentală în jurul
căreia are loc analiza noastră şi anume egalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul Bisericii
Ortodoxe. Pornind de la premiza că această egalitate nu există, incercam să cunoaştem părerea
femeilor, că reprezentante ale genului defavorizat.

Deasmnenea as introduce si urmatoarea intrebarea: Biserica favorizează în vreun fel bărbaţii? 

Deoarece presupn că discriminarea pe sex nu este un fenomen sesizat de toate femeile şi familiar
acestora, ba chiar dimpotrivă,banuiesc ca există femei care nu considera practicile religioase
discriminatorii, deşi din discursul lor se observă frecvenţa cu care le abordează. Ultima întrebare
a interviului ar complecta dimensiunea identităţii religioase prin urmărirea unui fenomen
esenţial: asumarea credinţelor şi practicilor Bisericii Ortodoxe de către femei ca fiind în armonie
cu propiile valori şi principii de viaţă. Prin această întrebare as urmări să evidenţiez faptul că
femeile şi oamenii în general, de multe ori, îşi asuma nişte credinţe fără a reflecta asupra menirii
acestora, şi mai ales, asupra gradului de identificare cu propria persoană, cu propriile gânduri şi
aspiraţii.O alta intrebare ar fi:cunosc povestea propriu-zisă a păcatului originar şi mai ales
semnificaţia acesteia.Următoarea întrebare este corelată cu întrebarea anterioară, putând fi
considerată o completare a acesteia deoarece solicită punctul de vedere al respondentelor cu
privire la persoana responsabilă pentru gonirea omului din Rai. Cea de-a treia întrebare a
domeniului, se referă la consecinţele pe care le-a avut această poveste asupra imaginii femeii de-
a lungul timpului, respondentelor cerându-li-se să se exprime cu privire la acest lucru.

Cel de-al doilea domeniu de cercetare şi interpretare a datelor rezultate din interviurile
realizate, este domeniul ce tratează doctrina păcatului originar. Aceste trei întrebări ce corespund
subiectului păcatului originar, au fost formulate într-o manieră destul de complexa cu scopul de a
afla cât mai multe informaţii. Prin urmare, consider necesar, mai înainte de toate, să întrebăm
respondentele dacă cunosc povestea propriu-zisă a păcatului originar şi mai ales semnificaţia
acesteia. Următoarea întrebare este corelată cu întrebarea anterioară, putând fi considerată o
completare a acesteia deoarece solicită punctul de vedere al respondentelor cu privire la persoana
responsabilă pentru izgonirea omului din Rai. Cea de-a treia întrebare a domeniului, se referă la
consecinţele pe care le-a avut această istorisire asupra imaginii femeii de-a lungul timpului,
respondentelor cerându-li-se să se exprime cu privire la acest aspect. Sunt convinsa ca exista
persoane nu cunosc povestea păcatului originar, ideea conform căreia îndoctrinarea bisericească
a determinat o parte din oameni să creadă într-o religie şi să respecte obiceiurile religiei
respective, chiar dacă aceştia nu cunosc detalii importante, primordiale, legate de Divinitatea în
care cred. Totuşi, respectă anumite canoane şi slujesc o anumită religie pentru că această gândire
le-a fost înrădăcinată încă de la o vârstă fragedă, neexplicându-li-se, însă, de unde a pornit totul.
Ultima întrebare a domeniului păcatului originar are ca subiect consecinţele acestei poveşti
asupra imaginii femeii de-a lungul timpului.În cele ce urmează, vom analiza imaginea femeii în
biserica ortodoxă, în funcție de răspunsurile primite la o serie de întrebări legate de acest
domeniu. Ceea ce putem observa în primă fază este daca imaginea femeii de-a lungul timpului a
fost profund afectată de scrierile din Biblie, dar și de preoții care respectă cu strictețe ideea
conform căreia bărbatul este superior femeii.

Intrebarea „V-ați căsătorit religios?”ne-ar putea ajuta sa observam din argumentarea pe

care ar face-o cele intervievate in functi de de raspuns care este motivul pentru care au facut-
o,daca pentru a fi mai aproape de Dumnezeu sau pentru pentru ca a traii in doi necununati este
egal cu a traii in pacat, ideile acestea fiind influențate de Biblie în care se menționează: „De
aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa şi cei doi vor fi un singur
trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu
despartă.” (Matei 19:5-6). În ceea ce privește învățăturile religioase referitoare la faptul că
bărbatul este capul familiei așa cum Hristos este capul bisericii, femeile ar fi întrebate dacă sunt
de acord cu această perspectivă.Este important de subliniat faptul că răspunsurile primite pot
confirma sau infirma teoria conform căreia bărbatul este superior, diminuând importanța femeii
în familie: Atât Biblia, cât și Biserica influențează relațiile familiale și, în ciuda faptului că
acestea afirmă că relațiile dintre soț și soție ar trebui să se bazeze pe uniune și bună înțelegere,
ele susțin dominația patriarhatului. Astfel, apariția conflictelor este inevitabilă în condițiile în
care soția trebuie să fie veșnic supusă soțului. Unele femei sunt perfect conștiente de faptul că ar
trebui să existe egalitate în cadrul familiei, în timp ce altele se supun credinței generale pentru că
sunt religioase și consideră că trebuie să respecte cu strictețe învățăturile și poruncile bisericești.
Ultima întrebare referitoare la acest domeniu – imaginea femeii în biserica ortodoxă – se referă
la obiceiurile bisericești interzise femeilor, precum și la faptul că acestea au perioade când nu pot
călca în lăcașul sfânt, persoanele intervievate fiind întrebate cum pot explica aceste situații. Pe
lângă interdicția de a intra în biserică la menstruație, femeia este oprită de asemenea să pășească
în Casa Domnului după naștere, în perioada de lăuzie care este asociată cu necurățenia. .
In ultima parte vom anliza una din principalele surse ale discriminării femeilor si
anume practică religioasă, manifestată în religia ortodoxă printr-o serie de ritualuri, preluate din
religia mozaică ca atare. Dacă aceste tradiţii şi ritualuri sexiste şi discriminatorii aveau la bază o
necunoaştere a realităţilor biologice ce se petrec în natura umană a femeii, insa acum, odată cu
evoluţia ştiinţei aceasta nedreptatea nu mai are o justificate fondată şi nu ar trebui să mai fie
ignorată nici de capetele bisericeşti.

Nu trebuie ignorat nici faptul că aceste tradiţii se reproduc şi în interiorul societăţii, sunt
adoptate şi respectate de către persoane chiar fără a li se cunoştea semnificaţia. Acest lucru este
cu atât mai pregnant în societăţile rurale unde ataşamentul faţă de tradiţii este mai
puternic.Putem afla acest lucru din răspunsurile interviurilor, unde subliniaz importanta
tradiţiilor în mediul bisericesc. Aşadar ne putem folosi de urmatoarele întrebarii “Ştiţi că sunt
perioade atât lunare, cât şi după o naştere în care femeia nu ar avea voie să intre în Biserică,
precum şi obiceiuri interzise de Biserica Ortodoxă femeilor, de exemplu intrarea în altar? Cum
vă explicaţi acest lucru?”In acest fel putem vedea daca se considera legitime aceste interdicţii
nu ar fi un fapt surprinzător deoarece, trăind într-o societate puternic patriarhala, majoritatea
femeilor ajung să îşi asume unele tradiţii misogine şi discriminatorii. Considerarea femeilor
drept necurate, poate fi înţeleasă în sensul dihotomiei puritatea-necurăţenie. Anca Manolache
încearcă o analiză a acestui aspect prin asocierea celui dintâi cu sănătatea, bravură, noroc sau
sfinţenie, pe când necurăţeniei îi sunt atribute nenorocul, slăbiciunea, impuritatea, boala etc.

Următoare întrebare încearcă să identifice care sunt resorturile ce determina persoanele în

generală, femeile în special, să respecte anumite tradiţii ce uneori par nedrepte şi împiedica
accesul la anumite drepturi. Aşadar intrebarea („Care sunt motivele pentru care respectaţi sau nu
obiceiurile religioase?”)Aceasta intrebare ne poate confirma sau infirma de ce anume femeile
îşi asumă anumite tradiţii ca fiind legitime, deoarece în acest fel se poate observa nivelul de
asumare la nivelul societăţii al doctrinelor patriarhale ce stau la baza discriminării femeii. În
concluzie, ar urma sa facem o analiza referitoare la relaţia dintre religie şi discriminarea de gen
si sa aflam cat de adânc sau nu este înrădăcinarea dogmelor creştin-ortodoxe în rândul femeilor
intervievate si sa vedem daca se confirma sau nu Ipoteză conform căreia practicile existente în
Biserica Ortodoxă reprezintă una din sursele discriminării femeilor prin adânca lor înrădăcinare.
Bibliografie:

HERZOG, Hanna, BRAUDE, Ann, Genderind Religion and Politics, Palgrave Macmilian, 2009

JULE, Allyson, Gender and Language of Religion, Palgrave Macmilian, 2005

MANOLACHE, Anca, Problematica feminina în Biserica lui Hristos, Editura Mitropoliei

Banatului, Timisoara, 1991

MIROIU, Mihaela, DRAGOMIR Otilia, Lexicon Feminist, Polirom, Iași, 2002

MIROIU, Mihaela, Convenio. Despre natură, femie şi morală, Polirom, Iasi, 2002

MOISE, Emil, Interpretarea Bibliei, sursă a discriminărilor în practica religioasă, Revista

Română de Drepturile Omului, nr. 23, 2002