Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect Cercetare Psihologia Religiei
Proiect Cercetare Psihologia Religiei
Prin urmare, plecând de la premisa că practica religioasă a fost sursa principală pentru
discriminarea femeii, lucrarea de faţă se construieşte sub forma unui studiu de cercetare ce se
dedică analizei relaţiei dintre gen şi religie. În cuprinsul acesteia se vor urmări, pentru partea
teoretică, două domenii de interes general şi anume Păcatul originar: natură-cultură şi Biserica
şi inegalităţile de gen, domenii ce vor fi mai apoi demonstrate sau infirmate, în partea practică a
lucrării ce va cuprinde interpretarea datelor obţinute prin intermediul interviurilor. Astfel, ţinând
cont de cele două domenii generale, lucrarea de faţă are ca şi obiective: determinarea cauzei ce a
dus la construirea imaginii atribuite femeii, modul în care Biserica tratează cele două genuri cât
şi în ce măsură oamenii cunosc şi respectă dogmele religioase. Pentru a realiza o cercetare cât
mai elaborată si mai complexa, bazată pe studii și argumente solide, in princiupiu este necesară
în primul rând cunoașterea conceptelor cu care vom opera: păcatul originar, distincția natură-
cultură, feminin-masculin, inegalitățile dintre femei si barbati.Termenul „păcat originar” are de-
a face cu păcatul produs de catre Adam și Evei prin faptul ca s-au infructat din acel pom al
cunoștinței binelui și răului și cu consecintelepe care le-a avut asupra restului omeniri. Acest
pacat este considerat a fi sursa de la care a pornit discriminarea aceasta, deoarece, deși vina
pentru producerea acestuia aparține atât femeii, cât și bărbatului in egala m,asura Eva este cea
care l-a ispitit pe Adam, după care a fost la rândul său ispitit de șarpe. „Ea este singura care
incalca porunca divina, ea este ușa de intrare a diavolului.” De aici provine inegalitatea în
drepturi în fața lui Dumnezeu, femeia este profană în afara bisericii, este spurcată prin ciclul
menstrual, leuzie, în ritul ortodox nefiindu-i permisă intrarea în altar.Distincția natură-cultură se
referă la distincția bărbat-femeie din prisma faptului că femeile sunt asociate cu natura, cu
emoționalul și iraționalul, cu faptul că sunt dătătoare de viață, în timp ce bărbații sunt asociați cu
cultura și cu rațiunea. Maternitatea femeii ține de natura umană, animală și nu de persoană, iar
femeia nu este o natură, ci o persoană, în aceeași măsură ca și bărbatul.
M. Miroiu admite ideea că femeile, cultural vorbind, sunt puternic legate de natură,
merge mai departe în demersul său şi afirma chiar că natura reprezintă “însăşi dimensiunea
feminină a existenţei”. Acest lucru trebuie înţeles prin prisma experienţele femeieşti sau
înţelegerea viului pe dinăuntru, cum le numeşte autoarea, dar care nu reprezintă o întoarcere la
un destin biologic, văzut că un handicap în accesul la lumea normativă, ci mai degrabă un
avantaj din perspectiva femeiască. Cu toate acestea femeia este considerată esenţial impura,
profana, sursa necurăţiei sale fiind tocmani caracteristică naturală a femeii de a da viaţa unei alte
făpturi , miracolul vieţii atagand după sine pentru cel câte îl poartă, un statul degradant, al fiinţei
murdare care prin simpla pezenta poate profana lăcaşul sfânt, cu referire la prioada ciclului
menstrual şi al lăuziei.
Aşadar idea existenţei unui raport dihotomic între bărbaţi şi femei impune necesitatea unei
ierarhizări nedrepte şi poziţionarea unora pe o poziţie privilegiată.
IPOTEZA SI PROBLEMATICA
Conditia femeii de-a lungul istoriei determina necesitatea unei cercetarii in scopul
determinării cauzelor care au condus la deposedarea ei de demnitatea la care a fost chemată de
divinitate, printr-un efort care presupune sesizarea factorilor care au generat plasarea femeii în
umbra evolutiei
Chiar daca putem spune că însuşi Iisus Hristos este unul dintre cei mai mari feminişti prin
dicursul sau în ceea ce priveşte raportarea societii la femeie, dacă citim îndrumările de cult
ortodoxe putem observa că cea mai mare parte a acestora se dezic de învăţăturile Mântuitorului,
femeia fiind privită ca funcţie biológica, dar care totodată este vinovată de faptul că a adus pe
lume o altă fiinţă, preotul rugându-se pentru a “o curăţi de necurăţia ei..”.
Prin urmare, ipoteza generală a lucrării urmăreşte să evidenţieze faptul că religia, în cazul
de faţă, exemplificata prin Biserica Ortodoxă este, prin practicile sale, o formă de discriminare
de gen şi de menţinere a dominaţiei patriarhale asupra femeilor.
Gândirea acestei ipoteze porneşte de la următoarea premisa: cu cât există o influenţa mai mare a
Bisericii asupra femeilor, cu atât acestea sunt mai subordonate bărbaţilor, prin catalizarea
valorilor şi practicilor religioase în sensul unei dominaţii tacite a acestora.Urmând lógica inversă
a raţionamentului, lucrarea încearcă să demonstreze faptul că dacă din practică religioasă,
societatea patriarhală ar elimina anumite componente care alcătuiesc bazele religioase ale
inegalităţilor de gen, ar exista o emancipare a femeilor şi o redefiniré a rolului lor în societate şi
chiar în istorie
Putem face analiza empirica realizată pe tema studiată, punând accentul pe câteva
domenii importante pentru scopul acestui studiu şi anume, evaluarea raportului dintre gen şi
religie în contextual românesc actual şi a modului în care religia reprezintă sau nu un factor de
discriminare al femeilor.
Prima dimensiune pe care o vom analiza este identitatea religioasă, prin aceasta
marcând măsura în care femeile se identifica moral cu dogmele bisericeşti pe care le practică,
dacă aceste dogme le reprezintă identitatea persoană şi se identifica lor, precum şi distincţia între
religie şi Biserica, egalitate şi asumare.
Prima secţiune pe care o vom analiza este identitatea religioasă ca factor esenţial în
raportul dintre gen şi religie pentru femeile intervievate. Întrebarea cu care debutează analiza
noastră empirică este, în acelaşi timp, simplă, dar şi esenţială pentru evoluţia discursului fiecărei
femei, deoarece urmăreşte să răspundă la o problematică simplă (Vă consideraţi o persoană
religioasă?), dar care are un rol definitoriu pentru ipoteza de la care pleacă cercetarea.
Cea de-a doua întrebare ridică într-un mod explicit problematica fundamentală în jurul
căreia are loc analiza noastră şi anume egalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul Bisericii
Ortodoxe. Pornind de la premiza că această egalitate nu există, incercam să cunoaştem părerea
femeilor, că reprezentante ale genului defavorizat.
Cel de-al doilea domeniu de cercetare şi interpretare a datelor rezultate din interviurile
realizate, este domeniul ce tratează doctrina păcatului originar. Aceste trei întrebări ce corespund
subiectului păcatului originar, au fost formulate într-o manieră destul de complexa cu scopul de a
afla cât mai multe informaţii. Prin urmare, consider necesar, mai înainte de toate, să întrebăm
respondentele dacă cunosc povestea propriu-zisă a păcatului originar şi mai ales semnificaţia
acesteia. Următoarea întrebare este corelată cu întrebarea anterioară, putând fi considerată o
completare a acesteia deoarece solicită punctul de vedere al respondentelor cu privire la persoana
responsabilă pentru izgonirea omului din Rai. Cea de-a treia întrebare a domeniului, se referă la
consecinţele pe care le-a avut această istorisire asupra imaginii femeii de-a lungul timpului,
respondentelor cerându-li-se să se exprime cu privire la acest aspect. Sunt convinsa ca exista
persoane nu cunosc povestea păcatului originar, ideea conform căreia îndoctrinarea bisericească
a determinat o parte din oameni să creadă într-o religie şi să respecte obiceiurile religiei
respective, chiar dacă aceştia nu cunosc detalii importante, primordiale, legate de Divinitatea în
care cred. Totuşi, respectă anumite canoane şi slujesc o anumită religie pentru că această gândire
le-a fost înrădăcinată încă de la o vârstă fragedă, neexplicându-li-se, însă, de unde a pornit totul.
Ultima întrebare a domeniului păcatului originar are ca subiect consecinţele acestei poveşti
asupra imaginii femeii de-a lungul timpului.În cele ce urmează, vom analiza imaginea femeii în
biserica ortodoxă, în funcție de răspunsurile primite la o serie de întrebări legate de acest
domeniu. Ceea ce putem observa în primă fază este daca imaginea femeii de-a lungul timpului a
fost profund afectată de scrierile din Biblie, dar și de preoții care respectă cu strictețe ideea
conform căreia bărbatul este superior femeii.
Nu trebuie ignorat nici faptul că aceste tradiţii se reproduc şi în interiorul societăţii, sunt
adoptate şi respectate de către persoane chiar fără a li se cunoştea semnificaţia. Acest lucru este
cu atât mai pregnant în societăţile rurale unde ataşamentul faţă de tradiţii este mai
puternic.Putem afla acest lucru din răspunsurile interviurilor, unde subliniaz importanta
tradiţiilor în mediul bisericesc. Aşadar ne putem folosi de urmatoarele întrebarii “Ştiţi că sunt
perioade atât lunare, cât şi după o naştere în care femeia nu ar avea voie să intre în Biserică,
precum şi obiceiuri interzise de Biserica Ortodoxă femeilor, de exemplu intrarea în altar? Cum
vă explicaţi acest lucru?”In acest fel putem vedea daca se considera legitime aceste interdicţii
nu ar fi un fapt surprinzător deoarece, trăind într-o societate puternic patriarhala, majoritatea
femeilor ajung să îşi asume unele tradiţii misogine şi discriminatorii. Considerarea femeilor
drept necurate, poate fi înţeleasă în sensul dihotomiei puritatea-necurăţenie. Anca Manolache
încearcă o analiză a acestui aspect prin asocierea celui dintâi cu sănătatea, bravură, noroc sau
sfinţenie, pe când necurăţeniei îi sunt atribute nenorocul, slăbiciunea, impuritatea, boala etc.
HERZOG, Hanna, BRAUDE, Ann, Genderind Religion and Politics, Palgrave Macmilian, 2009
MIROIU, Mihaela, Convenio. Despre natură, femie şi morală, Polirom, Iasi, 2002