Optimizarea tehnologiilor de fabricatie

Tehnologiile de fabricatie pot fi optimizate folosind diferite criterii de baza:

- Cost minim (costul de fabricatie sa fie cat mai mic)

- Productivitate maxima (timpul de fabricatie sa fie cat mai mic)

- Poluare minima (noxele rezultate in urma fabricatiei produsului sa fie cat mai reduse)

- Siguranta maxima (riscul de accidentare in timpul fabricatiei produsului sa fie cat mai mic)

Pentru cresterea productivitatii pot fi aplicate masuri specifice fiecarei tehnologii de

fabricatie.

De exemplu, in cazul fabricarii pieselor prin deformare plastica la rece utilizand stante,
alimentarea cu semifabricat banda poate fi automata. In acest caz, cadenta de producere a
pieselor este egala cu numarul curselor duble/minut asigurat de presa.

In cazul prelucrarii pieselor pe masini unelte se poate apela la utilaje de mare

productivitate cum ar fi strungurile automate cu came (cazul fabricarii contactorilor de
tip‘pin’ utilizati in industria electronica). Alimentarea acestor tipuri de utilaje se poate face
automatizat. Camele (elementele de comanda a sculelor aschietoare) pot fi realizate fizic
(discuri din otel calit cu diferite profile) sau virtual (comanda numerica).

Tehnologia de fabricatie utilizata are o influenta majora asupra cantitatii de noxe

generate in timpul fabricarii produsului. De exemplu, turnarea genereaza o cantitate mai mare
de noxe decat prelucrarea prin aschiere. Pentru reducerea cantitatii de noxe se poate opta
pentru piese in constructie asamblata. Ca metode de asamblare se pot alege asamblarile
demontabile (asamblari cu filet).

Riscul de accidentare in urma fabricatiei produsului poate fi redus prin utilizarea

masinilor cu comanda numerica. La aceste tipuri de masini, interventia operatorului uman in
timpul fabricatiei produsului este minora, limitandu-se uneori numai la activitati de
supraveghere.

Toate aceste aspecte au influenta la randul lor asupra costului de fabricatie.