Delincventa juvenilă este una din problemele principale cu care se confruntă societatea

noastră,ceia ce duce si creeaza un prospect deloc favorabil pentru țara și pentru viitorul vieții
publice. Teoriile criminologice referitoare la acest fenomen oferă informaţii despre cauzele care
generează sau favorizează apariţia comportamentului infracţional. Chiar dacă nu întotdeauna
suprimarea cauzei atrage după sine dispariţia efectului, analizând motivele care-i împing pe tineri
la comportamente antisociale putem formula ipoteza că printr-un proces sistematic de informare
adresat tinerilor, asupra sistemului judiciar, a consecinţelor nefaste la care pot fi expuşi, vom
contribui la învăţarea unui comportament pro-social la tinerii beneficiari ai acestui proces.

În orice societate există şi funcţionează un ansamblu de norme şi prescripţii prin intemediul

cărora se asigură ordinea socială. În acest sens, societatea judecă şi evaluează comportamentul
individului din punct de vedere al conformării acestuia la normele şi valorile unanim
recunoscute.

Ca noţiune larg utilizată în sociologie şi criminologie, noţiunea de devianţă desemnează

orice act, conduit sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori a
unui grup social particular.Catalogarea diferitelor comportamente ca fiind „normale”
sau„patologice”depinde de natura normelor sociale încălcate şi de gradul de toleranţă
al societăţii respective.
Criminaliatatea în general și delincvența juvenilă, în particular - ca forme clasice de
inadaptare socială, economică și culturală, reprezintă fenomene firești în cadrul unei societăţi.
Față de un comportamentul deviat, în mod natural trebuie să existe o reacție, adică o acțiune
socială antiinfracţională, precum și un mecanism de luptă, de combatere, de prevenire, de control
al acestui fenoment antisocial.
Ansamblul structurilor enunțate țin de domeniul politicii penale, care în opinia lui
I.A.iCiobanu, nu este alt ceva decît ansamblul măsurilor îndreptate spre diminuarea criminalității,
cum ar fi cele juridice, economice, sociale etc. – dacă este analizată în sens larg; sau presupune
prezența doar a măsurilor juridice, axate pe activitatea nemijlocită a organelor de drept – dacă
este privită în sens restrîns.1

1
1 Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chișinău
 Conform DEX-lui ’ prevenire ‚ înseamnă a lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva
(neplăcut); a preîntâmpina.. iar delincvență- Fenomen social care constă în săvârșirea de
delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către
persoane de o anumită vârstă.și juvenilă-  care aparține tinereții; tineresc.2

Delincevnța juvenilă este o parte componentă a criminalității, deci, noțiunile specifice

unui concept sunt aplicabile și celui de al doilea concept.
Prevenirea criminalităţii desemnează un proces social complex și permanent, care
presupune aplicarea unui ansamblu de măsuri cu caracter social, cultural, economic,
politic, administrativ şi juridic destinate să preîntâmpine săvârşirea faptelor antisociale, prin
identificarea, neutralizarea şi înlăturarea cauzelor fenomenului infracţional.3
Deci, prevenirea criminalităţii înseamnă, preîntâmpinarea săvârşirii pentru prima dată a
acelor acţiuni ori inacţiuni umane pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale,
pentru evoluţia sa normală către progres, motiv pentru care aceste comportamente au fost
sancţionate de legea penală.
Conceptul de prevenire este tratat în două sensuri. Astfel, în sens strict, prevenirea
vizează mai ales acele comportamente care prezintă un grad de pericol social suficient de mare
ca să necesite o reacţie prin mijloace de drept penal împotriva făptuitorilor. Pe cînd în sens larg,
prevenirea se îndreaptă împotriva tuturor comportamentelor deviante care, prin acumularea şi
adâncirea unor procese socio-umane specifice, pot conduce la săvârşirea de fapte antisociale
sancţionate de legea penală.4
Mai putem spune că prevenirea criminalităţii înseamnă preîntîmpinarea săvîrşirii primare a
acelor acţiuni ori inacţiuni umane, pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale,
din care motiv aceste comportamente au fost sancţionate de legea penală.5
2

2
2 Dex (prevenire,delincvență,juvenil)
3 Nistoreanu Gheorghe, Păun Costica, Criminologie : Curs universitar, București, 1994
4Igor A,Ciobanu, Crimonologie, Chișinău.
5 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/prevenirea-criminalitatii-criminologia-
preventiva
După volumul şi teritoriul prevenirii şi profilaxiei criminalităţii, deosebim următoarele măsuri:
1.    Generale, care sunt îndreptate spre descoperirea, înlăturarea, neutralizarea cauzelor şi
condiţiilor, care pot genera comiterea actului infracţional. Aceste măsuri pot fi îndreptate faţă de
grupurile mari de persoane, de exemplu: în lupta împotriva traficului de droguri, traficului de
persoane, traficului de arme, etc.;
2.    Măsurile speciale, care sunt orientate spre anumite categorii de infracţiuni sau grupuri de
infractori.De exemplu: consumatori de droguri, prostituate;
3.    Măsurile individuale. Sunt măsurile care se aplică faţă de persoane concrete, care se află în
pragul comiterii unei crime.
PREVENIREA GENERALĂ
Este un proces multi-fazic-complex, format din elemente interdependente. Astfel, dezvoltarea
pozitivă a societăţii, perfecţionarea instituţiilor economice, politice, sociale, ar contribui activ la
prevenirea generală a criminalităţii. În acelaşi timp, scopul prevenirii criminalităţii nu este
îndreptat direct spre schimbarea situaţiei economice, dar acestea influenţează un şir de
manifestări negative,ca:
–Sărăcia;
–Şomajul,etc.,
Totodată, lupta împotriva criminalităţii nu urmăreşte în mod direct ridicarea culturii populaţiei,
dar acestea, evident, influenţează comportamentul, interesele şi motivaţia faptelor umane, iar în
consecinţă, alegerea dintre bine şi rău, între un comportament legal şi unul ilegal.
Această formă de prevenire, adică prevenirea generală a criminalităţii, cuprinde principalele
domenii ale vieţii sociale, ca de exemplu: domeniul economic, administrativ, cultural, etc.
Datorită existenţei aspectelor specifice acestor domenii de activitate, acestea pot genera cauzele
săvîrşirii infracţiunilor6. Prevenirea sociala generală, este legată de activitați sociale de lungă
durată și de amploare, cu referire la toată populația țării. Scopul principal al acestui nivel constă
în înlăturarea contradicțiilor, problemelor, a dificultăților, greșelilor intervenite pe parcursul
dezvoltării sociale
3

3
6 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/prevenirea-criminalitatii-criminologia-
preventiva
 Prevenirea sociala generală, este legată de activitați sociale de lungă durată și de amploare,
cu referire la toată populația țării. Scopul principal al acestui nivel constă în înlăturarea
contradicțiilor, problemelor, a dificultăților, greșelilor intervenite pe parcursul dezvoltării
sociale.
Aceste măsuri sunt orientate spre schimbările în bine în sfera social-ecomomică, ridicarea
nivelului de viață și trai al membrilor societății, îmbunatațirea calității vietii sociale. Acest
deziderat poate fi realizat doar stabilizînd situația din economia Republicii Moldova, iar ca
rezultat va spori capacitatea de plata a majorității populației și se va micșora criminalitatea
economică și corupția 7

Această complexitate a situaţiilor criminogene, l-a determinat pe Enrico Fairy să susţină că

folosirea numai a pedepselor nu este suficientă în lupta împotriva criminalităţii. Asta deoarece,
după Enrico Fairy, este necesară şi lupta cu motivele sociale care o generează, creşterea rolului
educaţiei, perfecţionarea administraţiei, perfecţionarea condiţiilor economice, etc.
Prevenirea generală în perspectivă, trebuie să aibă un caracter de lungă durată, trebuie să
cuprindă toate sferele vieţii umane. De exemplu: în sfera economică, dezvoltarea producerii şi
utilizarea tehnologiilor performante, micşorarea inflaţiei, crearea unor noi locuri de muncă,
ridicarea nivelului salariului la nivel european, în sfera socială crearea clasei sociale de mijloc,
întărirea relaţiilor de familie, etc. 8

Măsurile vizează, în primul rînd, educarea permanentă a membrilor societății în spiritul

respectării legii. Prin această formă de prevenire se urmărește eliminarea unor factori, cum sînt:
sărăcia, criza economică, lipsa scolarizării, probleme în adaptarea socială. Aceste măsuri duc la
însănătoșirea socială a indivizilor, eliminînd în același timp factorii care sînt favorizatori de
infracționalitate9 4

PREVENIREA SPECIALĂ

Prevenirea specială este acea formă de prevenire care vizează împiedicarea directă a comiterii
infracţiunii. În cazul prevenirii speciale a infracţiunilor, este vorba despre fapte concrete, de
4
7 Maria Strulea, Dorina Gurev, Delincvența juvenilă. Suport de curs. 2013,
8 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/prevenirea-criminalitatii-criminologia-
preventiva/
9Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chișinău
infracţiuni pe cale de a se comite şi care pot fi împiedicate şi prevenite. În acest context, poliţia
are un rol important în prevenirea specială prin atribuţiile speciale care-i revin.

Măsurile care împiedică comiterea anumitor infracţiuni, în cazul prevenirii speciale, pot fi
următoarele:
1.Avertizarea cetăţenilor despre locurile în care se pot săvîrşi infracţiuni;
2.    Protejarea automobilelor cu instalaţii de alarmă, etc.
Prevenirea specială a criminalităţii are un caracter cu mult mai concret decît prevenirea generală.
Astfel, potrivit art. 2, Cod Penal al R. M., prin prevenirea specială, putem înţelege prevenirea
săvîrşirii de noi infracţiuni10.
Prevenirea specială a criminalităţii în cel mai direct mod, are strînse legături cu prevenirea
generală, doar că, măsurile prevenirii speciale sunt cu mult mai concrete şi au limite în timp,
spaţiu şi asupra persoanelor. Totodată, prevenirea generală acţionează în cadrul întregii societăţi,
cuprinde multiple sfere, şi anume: economică, socială, politică, culturală, educativă, etc.
Măsurile juridice de drept pot fi parte componentă atît a prevenirii generale, cît şi a celei
speciale.
Măsurile de prevenire specială a criminalităţii, sunt şi ele extrem de diverse, şi pot fi clasificate
după mai multe criterii, şi anume:
–    Juridice;
–    Economice;
–    Educative, etc.
1.    După tipul realizării, deosebim următoarele etape de prevenire specială:
a)    Etapa pre-infracţională;
b)    Etapa infracţională propriu-zisă;
c)    Prevenirea recidivismului11.
i
10 Codul Penal al RM Publicat 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74     art Nr : 195
11 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/prevenirea-criminalitatii-criminologia-
preventiva/

2.    După caracteristica juridică, deosebim:

a)    Măsuri preventive speciale, şi anume:
    Măsurile bazate pe normele de drept, dar nereglementate de acestea, ca de exemplu:
popularizarea studiilor şi cunoştinţelor juridice, în scop educativ-preventiv;.
    Măsurile care sunt reglementate direct de normele juridice.
3.    După mecanismele de aplicare a măsurilor speciale, putem evidenţia:
a)    Sesizări ale organului de urmărire penală în cauza penală.

PREVENIREA INDIVIDUALĂ sau PREVENIREA PATOLOGIILOR SOACIALE SAU A

ANOMALIILOR
Vizează cercul de persoane care încă nu au comis crime, dar în viitorul apropiat, le pot comite.
Acest tip de activitate preventivă, este îndreptat asupra unei persoane concrete şi a micro-mediului
său social. Aşadar, prevenirea individuală trebuie să fie îndreptată, ca şi în cazul prevenirii speciale,
nemijlocit, asupra persoanei şi a particularităţilor ei negative, asupra micro-mediului, care participă
cel mai activ, la formarea personalităţii, precum şi asupra cauzelor şi condiţiilor care pot genera, ori
favoriza, comiterea crimei.
Scopul prevenirii individuale constă în depistarea acestor persoane, exercitarea unei influenţe
pozitive asupra lor, precum şi asupra micro-mediului din care fac parte, de a se abţine de la
comiterea crimelor sau de a înlătura cauzele şi condiţiile care o pot genera.12

Igor Ciobanu, denumește această categorie, Prevenire individuală și stabilește că ea vizeaza

cercul de persoane care înca nu au comis crime, dar în viitorul apropriat le pot comite. Astfel, acest
tip de activitate preventivă este îndreptat asupra unei persoane concrete și a micromediului său
social, întrucît modul de viață pe care îl duce individul poate să semnaleze faptul ca în viitorul
apropriat el va comite, posibil, о crima.
Așadar, prevenirea individuală trebuie sa fie îndreptată, ca și în cazul prevenirii speciale,
nemijlocit asupra persoanei și a particularităților ei negative; asupra micromediului (familia, cercul